8. /29 DECEMBRIE 2022 - GÂNDURI PESTE TIMP

ALEXEI NICOLAEVICI TOLSTOI

Aleksei Nikolaevici Tolstoi
Aleksei Nikolaevici Tolstoi
Date personale
Nume la naștere	Aleksei Nikolaevici Tolstoi
Născut	10 ianuarie 1883 Pugaciov (atunci Nikolaevsk), gubernia Samara, Imperiul Rus
Decedat	23 februarie 1945 (62 de ani) Moscova, R.S.F.S.R (Federația Rusă),Uniunea Sovietică
Înmormântat	Cimitirul Novodevicii[*]
Cauza decesului	cauze naturale (cancer)
Părinți	Nicolai Aleksandrovici Tolstoi[*] Alexandra Leontievna Bostrom[*]
Căsătorit cu	Natalia Vasilievna Krandievskaia-Tolstaia[*]
Copii	Nikita Alekseevici Tolstoi[*] Dmitri Alekseievici Tolstoi[*]
Naționalitate	Rus
Cetățenie	Imperiul Rus  Republica Rusă  Franța  Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
Ocupație	Romancier, poet, jurnalist
Limbi	limba rusă[1][2]
Studii	Institutul Tehnologic de Stat din Sankt Petersburg[*]
Activitatea literară
Activ ca scriitor	1907–1945
Mișcare/curent literar	realism socialist
Specie literară	Science fiction, ficțiune istorică
Opere semnificative	Petru I, Calvarul, Hiperboloidul inginerului Garin, Cheița de aur
Note
Premii	Premiul Stalin Ordinul Lenin Ordinul Steagul Roșu al Muncii Ordinul Insigna de Onoare Medalia „Pentru Merit în Muncă în Marele Război pentru Apărarea Patriei din 1941–1945”[*]
Semnătură
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Aleksei Nikolaevici Tolstoi (n. 29 decembrie 1882, Pugaciov - d. 23 februarie 1945, Moscova) a fost un scriitor rus care a abordat multe genuri, dar care s-a specializat în literatură SF și romane istorice.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Aleksei Nicolaevici Tolstoi pe o marcă poștală rusă din 2008

S-a născut în Nicolaevsk (astăzi Pugaciov), Regiunea Saratov, în familia unuia dintre membrii sărăciți ai familiei conților Tolstoi. Tatăl lui, contele Nicolai Aleksandrovici Tolstoi, era un husar pensionat și proprietar de pământuri; mama sa, Aleksandra Leonievna Bostrom (născută Turghenieva, cunoscută și cu numele Aleksandra Tolstoi) era scriitoare de literatură pentru copii.

Aleksei era al patrulea copil al familiei Tolstoi. Când mama sa era însărcinată cu viitorul scriitor, a fugit cu amantul ei, Aleksei Apollonovici Bostrom. Legea divorțului din acea epocă prevedea că "partea vinovată", Aleksandra, nu putea să se recăsătorească, încât unica posibilitate de a-și păstra copilul nenăscut era să-l declare fiul lui Aleksei Bostrom. Așa că, până la vârsta de 13 ani, Alexei a avut numele de familie Bostrom. În 1886, atât familia Tolstoi, cât și familia Bostrom au început luptele birocratice pentru înregistrarea oficială a lui Aleksei cu numele contele Tolstoi. Tânărul Aleksei a continuat să-l considere pe Bostrom a fi fost adevăratul său tată și și-a văzut tatăl real, Nikolai Tolstoi, și frații doar de câteva ori.

Operă literară[modificare | modificare sursă]

În 1900, Nikolai Tolstoi a murit, lăsându-i moștenire lui Aleksei 30.000 de ruble și numele familiei. Mai târziu, scriitorul a avut o atitudine mai degrabă amuzantă fată de moștenirea lui Tolstoi. El a devenit cunoscut pentru faptul că și-a umplut pereții locuinței cu portrete înnegrite și pentru poveștile despre strămoșii săi spuse vizitatorilor care nu-l cunoscuseră până în acel moment. După un timp, A. N. Tolstoi a dezvăluit prietenilor că toate portretele fuseseră cumpărate de la un magazin de vechituri din apropiere și că poveștile despre viețile strămoșilor au fost inventate.

Primele schițe ale lui Tolstoi au fost atacate de Alexandr Blok și de alți critici pentru naturalismul excesiv, erotismul debordant și lipsa generală de gust, în maniera lui Mihail Arțîbașev. Unele povestiri pornografice, publicate în primii ani ai secolului al XX-lea și care erau atribuite lui Tolstoi, au fost recunoscute de către autorul prezumtiv ca aparținându-i, însă cei mai mulți critici au rămas sceptici în această privință.

Aleksei Tolstoi a părăsit Rusia în 1917, în timpul revoluției bolșevice, și a emigrat în Europa Occidentală. În 1923 a revenit în țară și a acceptat regimul sovietic, devenind unul dintre cei mai populari scriitori și susținător de nădejde al partidului comunist. A scris povestiri în care îl elogia pe Stalin. A colaborat cu Maxim Gorki la reportajul făcut în timpul călătoriei lor de-a lungul Canalului Marea Albă-Marea Baltică.

Tolstoi a publicat două romane foarte lungi, Petru Întâiul (1929-45), în care a încercat să facă o legătură între politica lui Petru cel Mare și cea a lui Stalin, și Calvarul (Drumul către Golgota) (1922-41), în care descria evenimente din perioada 1914 – 1919, inclusiv din războiul civil. Este autorul mai multor piese de teatru.

Aleksei Tolstoi este considerat ca fiind autorul unora dintre primele și cele mai bune povestiri științifico-fantastice în limba rusă. Romanele Aelita (1923) despre o călătorie spre Marte și Hiperboloidul inginerului Garin (1927) s-au bucurat de popularitate imensă, primul dintre ele fiind ecranizat în 1924. Mai multe filme făcute în Uniunea Sovietică se bazează pe romane scrise de Tolstoi.

Tolstoi a scris mai multe cărți pentru copii, prima fiind Copilăria lui Nikita, o descriere a primilor ani ai fiului său. În 1936 a scris o adaptare a faimoasei povești italiene Pinocchio, reintitulată Aventurile lui Buratino sau Cheia de Aur. Personajul principal al povestirii, Buratino, a devenit rapid foarte popular printre cetățenii sovietici de toate vârstele.

Aleksei Nikolaevici Tolstoi - Citate: 

RAINER MARIA RILKE

Rainer Maria Rilke
Date personale
Nume la naștere	René Karl Wilhelm Johann Maria Rilke
Născut	4 decembrie 1875[1][2][3][4]  Praga, Austro-Ungaria[7][8][9][10]
Decedat	29 decembrie 1926 (51 de ani)[11][8][12][1]  Montreux, cantonul Vaud, Elveția[9]
Înmormântat	Raron[*][13]
Cauza decesului	cauze naturale (leucemie)
Părinți	Josef Rilke, Sophie „Phia“ Entz
Căsătorit cu	Clara Westhoff
Copii	Ruth
Naționalitate	Austria
Cetățenie	Germania  Austria  Austro-Ungaria
Ocupație	poet de limbă germană, traducător
Locul desfășurării activității	München[14]
Limbi	limba franceză limba germană[5][6]
Studii	Studii de literatură, istoria artei și filozofie la Praga și München
Activitatea literară
Activ ca scriitor	1894 - 1925
Specie literară	poezie, roman, poveste
Operă de debut	1896 - „Larenopfer”
Opere semnificative	„Neue Gedichte”, „Duisener Elegien”, „Die Aufzeichnungen des Malte Laurids Brigge”
Influențe[ascunde] Lou Andreas-Salomé
Semnătură
Prezență online
site web oficial Internet Movie Database
Modifică date / text

Rainer Maria Rilke după un desen de Emil Orlik (1917)

Rainer Maria Rilke (n. 4 decembrie 1875, Praga, Imperiul Austro-Ungar - d. 29 decembrie 1926 în sanatoriul Valmont de la Montreux, Elveția) a fost un autor austriac și unul din cei mai semnificativi poeți de limbă germană. Pe lângă poezii, a scris povestiri, un roman și studii privitoare la artă și cultură. A făcut numeroase traduceri în germană din literatura și lirica altor națiuni, în special din limba franceză. Bogata sa corespondență reprezintă o componentă majoră a creației sale literare.

Viața[modificare | modificare sursă]

1875-1896: Copilăria și studiile[modificare | modificare sursă]

Rilke s-a născut pe 4 decembrie 1875 la Praga, localitate ce aparținea pe atunci, ca și întreaga Boemia, de Imperiul Austro-Ungar. Numele său real a fost René Karl Wilhelm Johann Maria Rilke.

Tatăl său, Josef Rilke (1838–1906), a fost un om cu un caracter slab, veșnic nemulțumit și, după ce a eșuat în cariera militară, a devenit funcționar. Mama sa, Sophie „Phia“ Entz (1851–1931), o femeie dominantă și autoritară, se trăgea dintr-o familie înstărită de fabricanți praghezi. În urma eșecului profesional al soțului său, Sophie Rilke suferă din cauza excluderii din înalta societate și, pentru că nici visurile ei privitoare la viața de familie nu s-au împlinit, în 1884 s-a produs ruptura familială.

Nici relațiile ei cu fiul său nu au fost din cele mai bune, fiind puternic afectată de moartea fiicei ei mai mari. Datorită neajutorării emoționale, mama sa l-a legat de sine pe René (al cărui nume în franceză înseamnă renăscut), forțându-l să joace, într-un fel, rolul surorii sale defuncte. Practic, până la vârsta de șase ani, Rilke a fost crescut ca o fată, fotografiile sale timpurii arătându-ni-l cu părul lung și îmbrăcat cu rochiță.

La presiunea părinților, tânărul Rilke (cu vădite talente poetice și pentru desen), a trebuit să urmeze din 1885 o școală militară, cu profil real, (școala de cadeți din Sankt Pölten) spre a-l pregăti pentru cariera de ofițer. Exigențele instrucției militare și experiența unei societăți exclusiv masculine, l-au traumatizat pe termen lung pe acest tânăr sensibil. Din motive de sănătate, în 1891 Rilke a întrerupt pregătirea militară. Din 1892 până în 1895, s-a pregătit în particular pentru bacalaureat, pe care l-a luat în 1895. În anii 1895 și 1896 a studiat literatura, istoria artei și filozofia la Praga și la München.

După ce a plecat din Praga, în 1896 Rilke și-a schimbat prenumele René în Rainer, pentru că viitoarea sa prietenă, Lou Andreas-Salomé, a considerat că acesta este mai potrivit pentru un bărbat care vrea să devină scriitor.

1897-1902: Anii de dezvoltare[modificare | modificare sursă]

În anul 1897, Rainer Maria Rilke a întâlnit-o în München pe Lou Andreas-Salomé (1861-1937), o intelectuală și literată care călătorise mult în viața ei, și s-a îndrăgostit de ea. A urmat o relație tumultuoasă cu această femeie mai în vârstă decât el (ea are 36 de ani iar el 22), și căsătorită. Această relație amoroasă a durat până în 1900. Chiar și după ce s-au despărțit, Lou Andreas-Salomé i-a rămas lui Rilke cea mai bună prietenă și sfătuitoare. De un mare folos i-au fost cunoștințele de psihanaliză, și experiența, dobândite în anii 1912-1913 de la Sigmund Freud.

La moartea lui Lou Andreas-Salomé, în anul 1937, Sigmund Freud i-a rostit necrologul, în care a spus că ... se știe că i-a fost atât muză cât și mamă iubitoare marelui poet Rainer Maria Rilke, care era destul de neajutorat în viață...

În toamna anului 1897, Rilke a urmat-o pe Lou Andreas-Salomé la Berlin, închiriind o locuință în imediata ei apropiere. În anul 1898 a plecat în prima sa călătorie în Italia, care a durat mai multe săptămâni. În cei doi ani care au urmat, a vizitat de două ori Rusia: în 1899 a plecat cu soții Andreas la Moscova, unde l-a întâlnit pe Lev Tolstoi. În lunile mai-august ale anului 1900 a plecat din nou în Rusia, de această dată numai cu Lou Andreas-Salomé, vizitând atât Moscova cât și Sankt Petersburg, traversând țara de-a lungul râului Volga.

În toamna anului 1900, imediat după ce Lou Andreas-Salomé a luat hotărârea să se despartă de el, Rilke i-a făcut o vizită mai lungă lui Heinrich Vogeler în localitatea Worpswede. Aici, Vogeler avea în proprietate o clădire, cunoscută sub denumirea de Barkenhoff, pe care o renovase în stilul Secession (Jugendstil). În Sala Albă a casei sale organiza în fiecare duminică întâlniri cu artiști, în special cu Otto Modersohn, Paula Modersohn-Becker, Carl Hauptmann și cu sculptorița Clara Westhoff (1878-1954). În urma acestor întâlniri, în primăvara anului următor a avut loc căsătoria între Rainer Maria Rilke și Clara Westhoff. În decembrie 1901 s-a născut fiica lor, Ruth (1901-1972). Dar, deja în 1902, Rilke a părăsit locuința comună și a plecat la Paris, pentru a scrie o monografie a sculptorului Auguste Rodin (1840-1917). Relațiile între Rilke și Clara Westhoff au subzistat pe durata întregii vieți, dar el nu era omul care să ducă o viață de familie, obișnuită pentru un burghez, legat de o singură localitate. În același timp, a început să fie copleșit de griji materiale, putându-și plăti cu greu datoriile prin diverse lucrări la comandă.

1902-1910: Perioada mijlocie de creație[modificare | modificare sursă]

Portretul lui Rainer Maria Rilke, de Paula Modersohn-Becker, 1906, Bremen

Prima perioadă petrecută la Paris a fost dificilă pentru Rilke, deoarece acest oraș mare, și străin pentru el, i-a insuflat multe temeri. Toate aceste experiențe ale sale, Rilke le-a adunat în prima parte a singurului său roman, Die Aufzeichnungen des Malte Laurids Brigge (Însemnările lui Malte Laurids Brigge). Dar tot Parisul i-a prilejuit și întîlnirea cu multe surse de inspirație moderne, precum sculpturile lui Auguste Rodin sau lucrările pictorului Paul Cézanne (1839-1906). În acești ani, Parisul devenise domiciliul principal al poetului. În anii 1905 și 1906, Rilke a fost angajat ca secretar personal al lui Auguste Rodin, care a reprezentat pentru Rilke figura idealizată a tatălui. În mai 1906, puțin după moartea tatălui lui Rilke, Rodin a pus brusc capăt acestei relații contractuale.

Principalele creații poetice din perioada pariziană au fost Neue Gedichte (Poezii noi) 1907, Der neuen Gedichte anderer Teil (Cealaltă parte a poeziilor noi) 1908, care cuprind versuri scrise din 1903 până în 1908, cartea de poezii Requiem 1909, precum și romanul Die Aufzeichnungen des Malte Laurids Brigge (Însemnările lui Malte Laurids Brigge), început în 1904 și terminat în ianuarie 1910.

1910-1919: Frământări interne și externe[modificare | modificare sursă]

În anul 1912 a apărut o nouă ediție a povestirii sale lirice Weise von Liebe und Tod des Cornets Christoph Rilke (Cântul de iubire și moarte al stegarului Christoph Rilke), care a cunoscut o mare popularitate în cadrul seriei noi scose de editura Insel.

După apariția "Însemnărilor..." Rilke a intrat într-o perioadă de profundă criză de creație, care s-a terminat abia în februarie 1922, când a reușit să termine Duineser Elegien (Elegiile duineze), începute încă din 1912. Acest ciclu de poezii își trage numele de la castelul Duino din Triest, aparținând contesei Marie von Thurn und Taxis, unde Rilke a fost găzduit din octombrie 1911 până în mai 1912.

Izbucnirea Primului război mondial l-a surprins pe Rilke în timpul unei șederi în Germania. Îi era imposibil să se întoarcă la Paris: bunurile lăsate de el acolo fuseseră sechestrate, confiscate și vândute la licitație. Cea mai mare parte a războiului a fost petrecută de Rilke la München. Din 1914 până în 1916 a avut o legătură amoroasă năvalnică cu pictorița Lou Albert-Lasard.

La începutul anului 1916 Rilke a fost concentrat și a trebuit să urmeze la Viena un ciclu de instrucție de bază. Prin intervențiile unor prieteni influenți, a fost repartizat să muncească în arhiva de război, iar pe 9 iunie 1916, a fost lăsat la vatră. Rilke a plecat din nou la München, unde a stat aproape permanent, cu o scurtă întrerupere la moșia Böckel din Westfalia, aparținând lui Hertha Koenig. Experiența traumatizantă din timpul serviciului militar, care s-a suprapus peste amintirile încă neșterse ale spaimelor pe care le-a resimțit în școala militară, l-au adus în pragul unei muțenii poetice aproape complete.

1919-1926: Operele târzii[modificare | modificare sursă]

Pe 11 iunie 1919, Rilke a părăsit orașul München pentru a călători în Elveția. Motivul oficial era o invitație pentru a ține o prelegere la Zürich, dar adevăratul motiv a fost dorința sa de a scăpa de tumultul postbelic și de a relua lucrul, întrerupt de atâta vreme, la Duineser Elegien (Elegiile duineze). Căutările sale de a găsi o locuință care să fie atât potrivită cerințelor sale, cât și suportabilă material, s-au vădit a fi foarte dificile. Unele din locurile unde a stat Rilke au fost Soglio, Locarno și Berg am Irchel. Abia în vara anului 1921 și-a găsit o locuință convenabilă în turnul castelului din Muzot (în franceză Chateau de Muzot) în apropiere de Sierre, în Cantonul Wallis. În luna mai 1922, Werner Reinhart (1884-1951), care era pe post de mecena pentru Rilke, a cumpărat clădirea și i-a pus-o la dispoziție poetului fără a-i cere chirie.

A urmat o perioadă de creație intensă când, după numai câteva săptămâni de muncă, în februarie 1922 Rilke a reușit să termine Duineser Elegien (Elegiile duineze). În aceeași perioadă a scris și ambele părți ale ciclului de poezii Sonette an Orpheus (Sonete către Orfeu). Ambele volume de poezii sunt considerate drept cele mai reușite al operei lui Rilke.

Din 1923 a trebuit să lupte cu grave probleme de sănătate, fiind nevoit să se interneze perioade lungi în sanatoriu. Încercând să învingă boala prin schimbarea mediului în care trăia, Rilke a plecat și la Paris, unde a stat din ianuarie până în august 1925. În ciuda stării sale de sănătate, între 1923 și 1926 Rilke a mai scris unele poezii valoroase (de exemplu Gong și Mausoleum), precum și o mare parte a operei sale în limba franceză, nici până astăzi studiată îndeajuns.

Abia cu scurt timp înainte de moartea sa, s-a putut diagnostica și boala de care a suferit Rilke: leucemie. Poetul a decedat pe 29 decembrie 1926 în sanatoriul Valmont sur Territet, da lângă Montreux, iar pe 2 ianuarie 1927 a fost înmormântat în cimitirul din Raron în Cantonul Wallis. Pe piatra sa de mormânt este înscris un text pe care și-l alesese singur când era pe moarte:

Rose, oh reiner Widerspruch Lust / Niemandes Schlaf zu sein unter soviel / Lidern

(Trandafir, oh, contradicție pură, de a nu fi, sub atâtea pleoape, somnul nimănui).

Mormântul lui Rilke în cimitirul din Raron

Opera[modificare | modificare sursă]

• 1896 - Larenopfer (Ofranda larilor).
• 1897 - Traumgekrönt (Încoronat de vis).
• 1898 - Advent (Advent – perioada postului de patru saptamani dinaintea Craciunului)

Aceste trei culegeri de versuri au fost reunite în volumul Erste Gedichte (Primele poezii).

• 1898 – 1900 Aprilie/Decembrie. Insemnari, care vor fi publicate postum sub titlul Tagebücher aus der Frühzeit/ Jurnale de tinerete (contin Jurnal florentin, Jurnale zise din Schwangendorf si din Worpswerde).

• 1900 - Mir zur Feier (Mie întru sărbătoare) versuri.
• 1902 - Das tägliche Leben (Viața cotidiană)
• 1902 - Das Buch der Bilder (Cartea imaginilor) versuri din 1898 (în cea de a doua editie și versurile scrise până în 1906)
• 1905 - Das Stundenbuch (Ceaslov), versuri (ediția definitivă cuprinde „trei cărți”, din 1899, 1901 și 1903).
• 1906 - Weise von Liebe und Tod des Cornets Christoph Rilke (Cântul de iubire și moarte al stegarului Christoph Rilke) (scrierea timpurie, încă din 1899, de factură baladescă, lirică și ironică)
• 1907 - Neue Gedichte (Poezii noi)
• 1908 - Der neuen Gedichte anderer Teil (Cealalta parte a poeziilor noi)
• 1910 - Die Aufzeichnungen des Malte Laurids Brigge (Însemnările lui Malte Laurids Brigge) (text scris din 1904, în paralel cu Neue Gedichte)
• 1913 - Das Marienleben (Viața Mariei) (versuri scrise în 1912)
• 1923 - Duineser Elegien (Elegiile duineze) (începute în 1912, în Castelul Duino și, după o lungă întrerupere, încheiate în februarie 1922, la Muzot)
• 1923 - Sonette an Orpheus (Sonete către Orfeu)
• 1927 - Späte Gedichte (Poezii târzii) (publicate postum)

Culegeri în limba franceză

• 1926 - Vergers, suivi des Quatrains Valaisans (Viile, urmate de catrene valesiene)
• 1927 - Les Roses (Trandafirii)
• 1927 - Les Fenêtres (Ferestrele)

Aceste trei lucrări au fost reunite în volumul Poèmes français (1935).

Opera lui Rilke include traduceri din franceză, portugheză, italiană, rusă; volume de corespondență; alte jurnale.

Reconstituirea biografiei sale este susținută de mărturiile multor contemporani: Lou Andreas-Salome, Marie von Thurn und Taxis, Katharina Kippenberg (soția editorului său, Anton Kippenberg), Benvenuta (Magda von Hattingberg), Merline (Baladine Klossowska), André Gide, Emile Verhaeren, Inga Junghaus, J.R. von Salis.

Galerie imagini[modificare | modificare sursă]

• 

  Soția sa, Clara Westhoff, portret de Paula Modersohn-Becker

Rainer Maria Rilke - Citate:

DIN ÎNȚELEPCIUNEA OMENIRII

Vă rog să citiţi cu mare atenţie câteva picături din înţelepciunea omenirii. Pentru a nu vă plictisi prea mult nu am selecţionat decât 100!

1. Mulţi oameni prefăcuţi îşi pun prostia la adăpost prin obrăznicie; repede-i şi tu, şi o să se întâmple cu ei ceea ce se întâmplă balonului împuns cu acul. (Balzac)

2. " Diferenta dintre scoala si viata? La scoala ti se da o lectie, apoi un test. In viata, ti se da un test care te invata o lectie. – Tom Bodet-

3. Ce minunat e ca nimeni nu trebuie sa astepte cand vrea sa inceapa sa faca lumea un loc mai bun. – Anne Frank

4."...in lumea aceasta exista doua rase de oameni , doua si numai doua:"rasa" omului cu bun-simt si aceea a omului nesimtit. Peste tot le putem intalni pe amandoua; amandoua penetreaza in toate grupurile societatii. Niciun grup social nu este alcatuit in intregime din oameni simtiti sau nesimtiti>"( Omul in cautarea sensului vietii- Viktor Frankl )

5. Adevarul este o flacara atat de luminoasa, incat multi oameni nu-i pot suporta lumina. Unii inchid ochii ca sa nu vada, iar altii fug temandu-se sa nu fie arsi.
Johann Wolfgang Goethe

6. "Putine lucruri ii sunt de ajutor unui om decat sa ii acorzi responsabilitate si sa ii arati ca ai incredere in el . "      ( Booker T. Washington )

7. ( Goethe ) “Cu cât mai repede vei avea încredere în tine, cu atât mai repede vei şti cum să trăieşti.”
Doamne, îţi mulţumesc pentru că îmi arăţi drumul către visele mele, îţi sunt recunoscător / toare pentru calităţile şi talentele mele cu ajutorul cărora voi ajunge la destinaţia dorită, iti multumesc pentru ca ma ajut...

8. "...trebuie sa simtim mai intai cum traieste restul lumii pentru a intelege pe deplin cate binecuvantari se revarsa asupra noastra..." ( Hal Urban )

9. Timpul este viata. Este ireversibil si de neinlocuit. A-ti irosi timpul inseamna a-ti irosi viata, dar a fi stapanul lui inseamna a fi stapanul vietii tale si a obtine cel mai mult de la ea. ( Alan Lakein )

10. "Doamne, da-mi ...seninatatea de a accepta ceea ce nu pot schimba, curajul de a schimba ce imi sta in putere sa schimb
si intelepciunea de a face diferenta intre ele."
( Reinhold Nierbuhr- Rugaciune pentru seninatate )

11. "Cel mai profund principiu al naturii umane este dorinta de a ne simti apreciati." ( William James)

12. "Si acum iata secretul meu, unul foarte simplu: doar cu inima poti vedea  corect; ceea ce este important este invizibil pentru ochi." ( Antoine De Saint-Exupery, "Micul Print" )

13. Cei care s-au dezvoltat cel mai mult din punct de vedere spiritual sunt cei care au devenit experti in a trai. Si mai exista o bucurie si mai mare. Este bucuria comuniunii cu Dumnezeu . ( M.Scott Peck )

‎

14. Fiecare zi in care ne trezim este o zi buna. Fiecare respiratie este plina de speranta fata de o zi mai buna. Fiecare cuvant este o sansa de a schimba ceva rau in ceva bun." ( Walter Mosley )

15. "Empatia lumineaza nevoile noastre profunde, fara sa ne permita vreodata sa uitam ca insasi supravietuirea noastra depinde de abilitatea de a ne intelege complet unii pe altii si de a ne raspunde reciproc cu sensibilitate."( Arthur P. Ciaromicoli )

16. Dupa necazuri si pierderi ,oamenii devin mai intelepti. –(Benjamin Franklin )

17. Mandria  se refera la cei care au dreptate. Smerenia – la ce este drept. –(Erza Taft Benson)

18. Mandria ne face artificiali, iar smerenia ne face adevarati.- ( Thomas Merton )

19. Smerenia este o abordare a vietii care spune :” nu am toate raspunsurile si vreau contributia ta. “ – ( John Baldoni )

20. Cand vorbesc ceilalti, asculta-i complet. Cei mai multi oameni nu asculta niciodata – ( Ernest Hemingway )

21. Succesul in viata nu are nimic de-a face cu ce castigi sau cu ce cladesti pentru tine insuti. Succesul inseamna ce faci pentru ceilalti. –( Danny Thomas )

22. Daca nu ai niciun pic de mila in inima, ai cea mai mare problema cardiaca. (Bob Hope )

23. Flateaza-ma si s-ar putea sa nu te cred,

Critica-ma si s-ar putea sa un te plac,

Ignora-ma si s-ar putea sa nu te iert,

Incurajeaza-ma si s-ar putea sa un te uit.

( William Arthur )

24. Sa ierti inseamna sa eliberezi un prizonier si sa descoperi ca prizonierul acela erai tu . ( Lewis B. Smedes )

25. Iertarea este aproape un act egoist datorita imenselor beneficii pe care le are cel care iarta. ( Lawana Blackwell )

26. Ranirea unui dusman te coboara mai prejos decat el. Razbunarea te face egalul lui. Iertarea te ridica deasupra lui.- (Benjamin Franklin)

27. Iertarea este o indreptare interioara care usureaza inima.Iertam in primul rand pentru pacea mintii noastre. Odata ce am obtinut-o,o vom putea darui si altora, iar acesta este cel mai valoros dar pe care il putem oferi permanent celorlalti. – (Gerald Jampolski)

28. Un om intelept se va grabi sa ierte, pentru ca stie adevarata valoare a timpului si nu va suporta sa il piarda inutil. ( Samuel Johnson)

29. Lucrurile pe care le gandesti determina calitatea vietii tale. Sufletul tau ia culoarea gandurilor tale . – ( Marcus Aurelius )

30. Hraneste-ti mintea cu ganduri inalte, pentru ca un vei ajunge niciodata mai sus decat gandesti. – ( Benjamín Disraeli )

31. Primim raspuns la rugaciunile noastre nu atunci cand ni se da ceea ce cerem, ci atunci cand suntem provocati sa fim ceea ce putem fi . – ( Morris Adler )

32. Thomas Paine: “Reputaţia este ceea ce cred oamenii despre noi; caracterul este ceea ce Dumnezeu şi îngerii ştiu despre noi.”

33. Bernard M. Baruch: “Arta de a trăi sălăşluieşte mai puţin în eliminarea propriilor necazuri, cât în dezvoltarea noastră pe măsura lor.”

34. Christopher Fry: “Imaginaţia este ochiul larg deschis care ne face întotdeauna să vedem adevărul mai viu.”

35. ( Henri Nouwen ) “Când realizăm că nu trebuie să scăpăm de durere, ci să o folosim pentru a ne mobiliza într-o căutare pentru viaţă, acea durere se transformă dintr-o expresie a disperării într-un semn al speranţei.” 

36. Nu stim niciodata cand un moment anume si cateva cuvinte sincere pot avea un impact asupra unei vieti.” ( Zig Ziglar )

37. “Trateaza-l pe om dupa cum pare a fi si-l vei face rau. Dar poarta-te cu el ca si cum ar fi ajuns la potentialul la care trebuie sa ajunga si-l vei face ceea ce trebuie sa fie « ( Goethe )

38. Sa vezi ce a pus Dumnezeu de pret intr-o persoana, nu este o arta, ci un dar…din dragoste. Cand lipseste acest dar, lipseste dragostea. E ca si cum ar face o pauza, ar fi diferentiata… La Dumnezeu un exista asa ceva, dragostea Lui este nelimitata!!!

39.  "Un om de succes este acela care poate construi o fundatie solida cu caramizile pe care altii le arunca in el." - David Brink

40. "Daca A reprezinta succesul in viata, atunci A = x + y + z. Munca = x; y = joaca; iar z = sa stii sa-ti tii gura". - Albert Einstein

41. Gandul serii :" Viata este o succesiune de lectii care trebuie traite pentru a putea fi intelese." ( Ralph Waldo Emerson )

42. <<Sa fie azi pace inlauntru tau. Ai incredere ca esti acolo unde este locul tau, unde e nevoie de tine. Nu uita de posibilitatile  infinite care se nasc din credinta in Dumnezeu, in tine si in ceilalti. Foloseste darurile pe care le primesti, care iti sunt date, si da in countinuare altora dragostea pe care o primesti. Fii multumita de felul in care esti tu, asa cum esti. Lasa aceasta intelepciune sa patrunda adinc, pana in maduva oaselor si daruieste sufletului tau cantec, muzica, dans, rugaciune si libertatea de a iubi. Asta exista pentru noi toti.>>

( preluat de pe    http://mamicile.wordpress.com/   )

43. " Când urăşti pe cineva este ca şi cum ai înghiţi otravă ca să-ţi moară duşmanul." (Malachy McCourt)

44. Pazeste-ti inima mai mult decat orice, caci din ea ies izvoarele vietii!!  PV 4 : 23

45. "Blândeţea cuvintelor rostite la timpul potrivit a câştigat acolo unde violenţa ar fi pierdut." (Apollonios din Rhodos)

46. - Mare sacrificiu, cum să iert, Doamne, pe cel ce mi-a făcut atâta rău?

- Răzbună-te pe Mine pentru el. Socoteşte-Mi Mie greşelile lui, căci Eu i-am preluat vina şi datoria.

Gavriil STIHARUL

47. Sunt momente in viata, in care oricum ti-ar sta corpul, sufletul e in genunchi...

48. Nimeni nu este atat de intelept sau atat de prost pe cat se crede.
F. Orestano

49. Intelept este acela care traieste in fiecare zi ca si cum in fiecare zi si in fiecare ceas ar putea sa moara.
Quevedo

50. Oamenii se impart in doua categorii: cei care cauta sensul vietii fara sa-l gaseasca si cei care l-au gasit fara sa-l caute.
Cioran

51. Intelept este cel care a reusit sa inteleaga ca totul este de neinteles.
Anonim

52. E nevoie de intelepciune pentru a intelege intelepciunea; muzica nu inseamna nimic daca audienta nu aude.
Walter Lippman

53. Poti sa spui daca un om este istet dupa raspunsurile lui. Poti sa spui daca un om este intelept dupa intrebarile lui.
Naguib

54. Cu cat s-a scurs mai mult nisip prin clepsidra vietii noastre, cu atat mai clar ar trebui sa vedem prin ea.
Jean Paul

55. Intrega problema cu lumea aceasta este ca prostii si fanaticii sunt mereu foarte siguri pe ei, iar oamenii intelepti au intotdeanuna indoieli.
Bertrand Russell

56. Stiinta reprezinta cunoastere organizata. Intelepciunea reprezinta vita organizata.
Immanuel Kant  

57. "Intamplarea nu este, nici nu poate fi, mai mult decat o cauza ignorata a unui efect necunoscut".
Voltaire (nascut François-Marie Arouet; 1694-1778 - scriitor francez)

58. "Inteleptul stie ce ignora".
Confuciu (551-479a.C. - filozof chinez)

59. "Precautii rareori se inseala".
Confuciu (551-479a.C. - filozof chinez)

60. "Intelepciunea este fiica experientei".
Leonardo da Vinci (1452-1519 - pictor, sculptor si inventator italian)

61. "Prea multa lumina e ca si prea multa umbra: nu te lasa sa vezi".
Octavio Paz (1914 - scriitor mexican)

62. "A vedea, inseamna a crede; dar a simti, inseamna sa fii sigur".
John Ray (1627-1705; naturalist englez)

63. "Prezentul se formeaza doar din trecut, si ceea ce se gaseste in efect, era deja in cauza".
Henri Bergson (1859-1941; filozof francez)

64. "O memorie exercitata, este un ghid mai valoros decat geniul si sensibilitatea".
Friedrich von Schiller (1759-1805; poet german)

65. "Dintre toate formele de a insela pe ceilalti, pozarea (falsei) seriozitatii, este cea care face cele mai multe ravagii".
Santiago Rusiñol (1861-1931; pictor si scriitor spaniol)

66. "Orice lucru trebuie sa fie luat in serios; dar nimic in mod tragic".
Luis Adolfo Thiers (1797-1877; istoric francez)

67. "Practica ar trebui sa fie produsul reflectiei, nu invers".
Hermann Hesse (1877-1962; scriitor elvetian, de origine germana)

68. "La nimic nu foloseste stiinta daca nu se transforma in constiinta".
Carlo Dossi (nascut Alberto Pisani Dossi; 1849-1910; nuvelist italian)

69. "Unde tuna un fapt, sa ai certitudinea ca a fulgerat o idee".
Ippolito Nievo (1831-1861; scriitor italian)

70. "Niciodata nu se abate unul atat de departe ca atunci cand crede ca stie drumul".
Poverb chinezesc

71. "Limbajul este imbracamintea gandului".
Samuel Johnson (1709-1784; eseist si lexicograf englez)

72. "Omul care a comis o eroare si nu o indreapta, comite o alta eroare si mai mare".
Confuciu (551-479a.C. - filozof chinez)

73. "Schimbarea este singurul lucru neschimbator".
Arthur Schopenhauer (1788-1860; filozof german)

74. "Orice numar este zero inaintea infinitului".
Víctor Hugo (1802-1885; poet si nuvelist francez)

75. "Stirile bune ajung totdeauna tarziu, iar cele rele prea devreme".
Friedrich Martin von Bodenstedt (1819-1892; scriitor si traducator german)

76. "Dreptatea poate sa ne avertizeze asupra ceea ce este bine sa evitam; insa doar inima ne spune ceea ce este mai potrivit sa facem".
Joseph Joubert (1754-1824; moralist francez)

77. "Tot ce se intampla de la cel mai mare pana la cel mai mic, se intampla in mod necesar".
Arthur Schopenhauer (1788-1860; filozof german)

78. "Totul e posibil pentru acel care considera ca atare".
William Ellery Channing (1780-1842; teolog american)

79. "Cel mai bun profet al viitorului este trecutul".
Lord Byron, George Gordon (1788-1824; poet englez)

80. "Unde gasesti greseala, gaseste remediul".
Henry Ford (1863-1947; industrias american)

81. "Veghind, lucrand si meditand, toate lucrurile prospera".
Salustio, Caius Sallustius Crispus (85-35 a. C.; istoric latin)

82. "Evidenta este cea mai decisiva demonstratie".
Cicerón (106-43 a. C.); politician si scriitor latin)

83. "Excesul este otrava dreptatii".
Francisco de Quevedo y Villegas (1580-1645; scriitor spaniol)

84. "Doar inteligenta se examineaza pe sine insasi".
Jaime Balmes (1810-1848; preot si filozof spaniol)

85. "Experienta nu consista in ce s-a trait, ci in ceea ce s-a reflectat".
José María de Pereda (1833-1906; nuvelist spaniol)

86. "Exista o carte deschisa totdeauna pentru orice ochi: natura".
Jean Jacques Rousseau (1712-1778; scriitor si filozof francez)

87. "Daca cauti bine, vei gasi".
Platon (c.428-c.347 a.C.; filozof grec)

88. "Traim sub acelasi cer, dar nici unul nu avem acelasi orizont".
Konrad Adenauer (1876-1967; politician german)

89.       “Dragostea este cea mai frumoasă muzică în partitura vieţii. Fără ea ai fi un etern necunoscut în corul imens al umanităţii."  (Roque Schneider )

90. “Timpul este prea lent pentru cei care aşteaptă,

prea iute pentru cei care se tem,

prea lung pentru cei care se plâng,

prea scurt pentru cei care sărbătoresc.

Dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate" 

(William Shakespeare)

91. Prietenia sfarseste acolo unde incepe neincrederea.
 Seneca

92. *Cand o persoana se afla jos in lumea acesta, un gram de ajutor este mai bun decât un kilogram de predica. - Edward George Bilwer-Lytton

93. *Cel care stie ca este iubit poate sa se multumeasca si cu o bucata de paine,  in timp ce tot luxul lumii nu satisface poftele celui insingurat. - Frances J. Roberts

94. Cuvintele bune pretuiesc mult si costa putin. - George Herbert

95. *     Poate ca Dumnezeu va dori sa cunosti multe persoane nepotrivite inainte de a  cunoaste persoana potrivita, pentru ca atunci cand o vei cunoaste in sfarsit, sa stii sa fii recunoscator.  (  Gabriel José García Márquez  )

96.  "Si fapturile cele mai crude sunt dezarmate cand li se mangaie puii." (V.Hugo)

97. Alaturi de hidrogen, prostia e cea care se gaseste in cea mai mare cantitate in univers.  (Thomas Alva Edison)

98.   Problema cea mai mare in lume e ca prostii sunt absolut siguri de teoria lor, iar  desteptii sunt mereu  nesiguri pe ei.

(Bertrand Russell)

99.   Da sansa fiecarei zile sa fie aceea cea mai frumoasa din viata ta.
(Mark Twain)

100.    Nu plange ca s-a terminat, mai bine zambeste ca s-a intamplat.
(Gabriel Garcia Marquez)