7. /10 DECEMBRIE 2022 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
CESAR FRANCK
| César Franck | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | César Auguste-Jean-Guillaume-Hubert Franck  |
| Născut | [1][3][4][5] Liège, Valonia, Belgia |
| Decedat | (67 de ani)[1][3][5][6] Paris, Franța |
| Înmormântat | Cimitirul Montparnasse |
| Cauza decesului | cauze naturale (pneumonie[*]) |
| Frați și surori | Joseph Franck[*][7] |
| Căsătorit cu | Félicité Saillot Desmousseaux[*] (din ) |
| Cetățenie |  Regatul Unit al Țărilor de Jos.svg){kind=small} Franța |
| Ocupație | compozitor organist[*] profesor de muzică[*] pianist profesor |
| Activitate | |
| Studii | Conservatorul din Paris, Koninklijk Conservatorium Luik[*] |
| Gen muzical | operă simfonie muzică clasică |
| Instrument(e) | orgă orgă[*] |
| Premii | Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*][2] chevalier des Palmes académiques[*] |
| Semnătură | |
 | |
| Prezență online | |
| site web oficial Internet Movie Database | |
Modifică date / text  | |
César Franck (n. ,[1][3][4][5] Liège, Valonia, Belgia – d. ,[1][3][5][6] Paris, Franța) este cel care a adus simfonia într-o ipostază realmente inedită, utilizând principiul ciclic. Acesta se referă la o problemă de arhitectură muzicală și se referă la un motiv sau la o temă care leagă organic părțile lucrării, fiind un element generator al temelor din celelalte părți. César Franck are reușite deosebite și în variațiunile simfonice pentru pian și orchestră, o sinteză între sonată, variațiune și concert instrumental. Totodată, muzicianul scrie și poeme simfonice și propune o inovație frapantă, prin adăugarea corului (în poemul simfonic cu cor „Psyche”), al cărui rol este de comentator, aidoma celui dintr-o tragedie greacă.
Pater Seraphicus pentru elevi, compozitor profan pentru urmaşii naturali, continuator al gândirii muzicale beethoveniene după propria-i convingere – César Franck reprezintă o provocare pentru cine doreşte să-i traseze liniile oricărui portret. Nu i-a fost uşor nici lui Auguste Rodin care a acceptat comanda unei sculpturi menite să marcheze locul în care avea să se odihnească în cimitirul Montparnasse, comandă făcută de câţiva dintre discipoli, după dispariţia lui...
„Detaşat de lucrurile acestei lumi, protejat de un înger, Franck îşi urmează visul de artă în faţa claviaturilor orgii sale...” scrie Joël-Marie Fauquet în introducerea la volumul său (din 1999) însumând corespondenţa compozitorului, referindu-se de această dată la al doilea monument aparţinându-i lui Alfred Lenoir şi instalat în piaţa din faţa bisericii Sainte-Clotilde din Paris, la a cărei orgă a oficiat maestrul mai bine de trei decenii...
Nu acesta a fost drumul pe care i l-a hărăzit tatăl său... După moda pianiştilor din primele decenii ale veacului nouăsprezece, César, dar şi fratele Joseph trebuiau să devină virtuozi absoluţi, capabili să susţină concerte şi să apară în saloanele vremii, improvizând şi fascinând audienţa. Pentru ca el, un funcţionar belgian eşuat în impresar pentru copiii săi, să poată trăi bine din ceea ce ei ar fi câştigat.
La 12 ani încheia studiile la clasa de pian a şcolii de muzică din Liége – oraşul natal, dar cu un an înainte deja semnase primul său turneu de concerte prin oraşe belgiene. Ambiţia tatălui se materializează în mutarea la Paris pentru studii mai serioase, dar după doar un an se întorc în Belgia. Faptul că nu era francez a impiedicat acceptarea adolescentului în rândul elevilor prestigiosului Conservator Naţional. Revine însă după încă un an de data aceasta cu succes. Reicha, cu care lucrase particular la prima experienţă pariziană, plecase între timp dintre cei vii, aşa că va studia cu Zimmermann (pian) şi Leborne (compoziţie). Nu-i va fi uşor, nu va primi primele premii, dar nici nu avea acest orgoliu.
Modestia, aparenta naivitate, lipsa dorinţei de a gusta sentimente precum gloria l-au determinat să-şi ia repede viaţa în propriile mâini, detaşându-se de influenţa nefastă a părintelui său. Căsătoria la 26 de ani – în plin război -, apoi angajarea ca organist în diverse biserici, abandonarea propriei cariere de pianist virtuoz pentru activitatea de profesor, particular la început, apoi în mici şcoli şi foarte târziu – la aproape 50 de ani – la catedra de orgă a Conservatorului din Paris au îndepărtat în timp afirmarea creatorului.
Deşi încercări au avut loc încă din anii de studii, adevăratele comori prin care Franck va deveni unul dintre cei mai serioşi compozitori pe care Franţa îi avea în acea epocă, întrupate în condeiul acestui urmaş al gândirii creatoare germane, vor apărea după această vârstă. Într-o societate în care genurile scenice prevalau, el reuşeşte să aducă în ultimele două decenii de viaţă o amprentă particulară concepţiilor de creaţie în domeniul instrumental – cameral şi simfonic – şi mai cu seamă în cel mai sobru, al muzicii pentru orgă lăsând posterităţii câteva capodopere.
Cum a reuşit César Franck să împace viaţa de familie cu îndatoririle profesionale, în care s-au împletit slujba zilnică în faţa orgii bisericeşti, orele de predare şi cele de creaţie (mai ales în timpul vacanţelor de vară) – iar mai târziu activismul în cadrul Societăţii Naţionale de Muzică, cum a făcut un belgian refuzat iniţial de societatea pariziană să devină părintele spiritual al unora dintre cei mai notabili muzicieni ai locului şi momentului (şi să lase discipoli nenumăraţi pentru a-i continua viziunea, şi-i numim din celebra „La Bande à Franck” pe Henri Duparc, Gabriel Fauré, Camille Saint-Saëns, Théodore Dubois, Ernest Chausson, Vincent d’Indy, ş.a.m.d.), cum a reuşit să traseze linii de forţă pe un itinerar de gândire ce va schimba faţa muzicii franceze după el (inclusiv în ce priveşte concepţiile de mai târziu ale impresioniştilor Debussy şi Ravel) – iată repere ale unui serial care încearcă în doar 10 episoade să lămurească ceva din acest labirint portretistic.
Cesar Franck / Symphony in D minor / Young Israel Philharmonic Orchestra / Conductor - Hillel Zori
César FRANCK - Sonata în la major pentru vioară și pian (1886)
SILE DINICU
| Sile Dinicu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Vasile Dinicu |
| Născut | 10 decembrie 1919, Bacău, județul Bacău |
| Decedat | 7 ianuarie 1993 |
| Ocupație | dirijor, compozitor, pianist |
| Activitate | |
| Instrument(e) | pian |
| Ani de activitate | 1933- |
| Case de discuri | Electrecord |
| Interpretare cu | Orchestra de Estradă a Radioteleviziunii Române |
| Modifică date / text | |
Vasile (Sile) Dinicu (n. 10 decembrie 1919, Bacău, România – d. 7 ianuarie 1993) a fost un compozitor, dirijor și pianist, cunoscut în special pentru colaborarea cu orchestrele de estradă ale Radioteleviziunii Române.[1]
BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
A fost fiul nelegitim al lui Vasile Dinicu, unul dintre frații lui Grigoraș Dinicu. Acesta l-a și adoptat, pentru că tatăl său natural nu avea posibilitatea să mai crească și alți copii.
Studiile muzicale le-a urmat la Galați cu Theodor Fucs (pian) și la Conservatorul „Lyra” din Brăila (1929-1930), iar din 1933 a început să lucreze în București. După debutul la Radio (1936) cu pianistul Theodor Sibiceanu, a desfășurat activitate de pianist în diverse formații de muzică ușoară din capitala. Între 1941 și 1943 a fost cooptat de Constantin Tănase în orchestra teatrului Cărăbuș iar din 1943 până în 1947 a condus orchestra Teatrului „Gioconda”, ca secund al lui Ion Vasilescu. În aceeași perioadă a condus programul locantelor „Cina” și „Zissu”, celebre în epocă.
Ca dirijor de estrada a realizat numeroase turnee în Israel, Franța, Germania și în țările socialiste de la acea data. A condus formații de muzică ușoară din Portugalia (Lisabona) și Cehoslovacia (Bratislava). A făcut parte din jurii naționale și internaționale de concursuri muzicale (R.D. Germană). A participat ca dirijor la Concursurile și Festivalurile de muzică ușoară de la Mamaia (1963-1984) și „Cerbul de aur” de la Brașov (1968, 1969, 1970).
A compus peste 100 de melodii de muzică ușoară, printre care: București, București, Întotdeauna marea, Nu mă certa, Porți de aur, porți de vis, Seri la malul mării - Margareta Pâslaru - Mențiune pentru creație la Festivalul Mamaia 1965, Tu m-ai fermecat - Doina Moroșanu, Cine ți-a spus, Noapte bună București - Dan Spătaru, Sus paharul, la mulți ani - Gică Petrescu.
Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, dirijorului Sile Dinicu i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”.[2]
A fost distins cu Ordinul Muncii, clasa III (1956), cu premii de interpretare (1964, 1965) și mențiune de creație (1965) la Festivalurile de muzică ușoară de la Mamaia, cu Ordinele „Meritul cultural” clasa V (1968) și clasa II (1974) și cu Premiul Uniunii Compozitorilor.
Medalion Sile Dinicu (@TVR1)
CHRISTIAN BADEA
Christian Badea (né Cristian Badea) este un dirijor de operă și simfonic româno-american .
Originar din București , România , pregătirea timpurie a lui Badea a fost ca violonist clasic la București și Bruxelles. Ulterior, a studiat dirijorul la Juilliard School of Music din New York.
După ce a câștigat Rupert Conducting Competition de la Londra (1976), este invitat de Gian Carlo Menotti să dirijeze la Festivalul celor două lumi de la Spoleto și imediat după ce este numit director muzical al ediției italiene a festivalului, iar mai târziu într-un poziție similară pentru ediția americană. În următorul deceniu, el conduce la Spoleto și la Charleston o serie de opere care îi vor face o reputație: Maria Golovin a lui Menotti , Ultimul sălbatic și Sfântul de pe strada Bleecker, precum și Lady Macbeth a lui Șostakovici de la Mtsensk și Antony și Cleopatra a lui Samuel Barber. mare aclamație. Înregistrarea lui Samuel BarberOpera lui Antony și Cleopatra a primit un Grammy în 1985.
În 1983 este numit director artistic al Orchestrei Simfonice Columbus , din Columbus, Ohio. În timpul său de nouă ani aici, el înregistrează două discuri cu muzica lui Roger Sessions și Peter Mennin lăudate de criticii muzicali.
Debutează cu The Metropolitan Opera din New York în turneu la Boston în 1986 dirijând Tosca cu Grace Bumbry. În deceniul următor, până în 1995, Christian Badea a cântat ca dirijor de 167 de ori, într-un repertoriu cuprinzând: Tosca , Aida , La traviata , Cavalleria rusticana , Pagliacci , Boris Godunov , La bohème , Don Giovanni , La fanciulla del West , Madama Butterfly , Rigoletto. În 1990 a condus Gala Metropolitan, deschizând sezonul cu La bohème, distribuția incluzând Plácido Domingo și Mirella Freni.
La Wiener Staatsoper a cântat ca dirijor de 19 ori între 1992 și 1995 în opere precum Tosca , Aida , Le contes d'Hoffmann , Otello și La bohème . Cea mai notabilă dintre acestea a fost premiera Les contes d'Hoffmann în 1993, pusă în scenă de Andrei Șerban și cu o distribuție incluzând Plácido Domingo, Natalie Dessay, Barbara Frittoli și Bryn Terfel.
Este invitat în mod regulat la Royal Opera House din Covent Garden cu 32 de apariții ca dirijor în La bohème , Tosca și Turandot .
Cariera sa de operă include spectacole la Opéra de Lyon, Théâtre Royal de la Monnaie din Bruxelles, Opera Națională Olandeză din Amsterdam, Opera Națională Engleză, Opera Regală Copenhaga, Opera Regală Stockholm, Opera Australia, Arena di Verona, Teatrul Colón din Buenos Aires, Budapesta Opera de Stat.
În 2006 începe să dirijeze în România, în special cu Orchestra Filarmonicii George Enescu la Ateneul Român , unul dintre cele mai notabile momente fiind un concert semimontat al lui Parsifal , în dublu rol de dirijor și regizor de scenă. În 2009 a deschis Festivalul George Enescu de la București cu Orchestra Filarmonicii Haga.
Ca dirijor de orchestră, Badea a cântat în săli de concert din Europa, America de Nord și Asia: Carnegie Hall (New York), Suntory Hall (Tokyo), Salle Pleyel (Paris), Concertgebouw (Amsterdam), dirijând ansambluri precum Royal Philharmonic, BBC Symphony, Gothenburg Symphony, Filarmonica Cehă, Sankt Petersburg Philharmonic Orchestra, Residentie Orchestra, Amsterdam Philharmonique, Orchestre Philharmonique de Radio France, Orchestra Nationale de Lyon, Accademia di Santa Cecilia Orchestra (Roma), RAI Orchestra (Torino), Maggio Musicale Orchestra ( Florența), Gulbenkian Orchestra (Lisabona) sau Orquesta Nacional de España , printre altele.
Dirijorul Christian Badea in program integral Mozart
ADI CRISTIAN COLCERU
DAVID DEEJAY
| David Deejay | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Adrian Cristian Colceru |
| Născut | (40 de ani) Bârlad, județul Vaslui, Republica Socialistă România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | Muzician, compozitor, DJ, producător muzical |
| Activitate | |
| Gen muzical | Dance, House, Popcorn |
| Ani de activitate | 1998 - 2014 |
| Case de discuri | Cat Music, Dav 7 Music, Spinnin' Records |
| Prezență online | |
| Site web pagină Facebook | |
| Modifică date / text | |
Adrian Cristian Colceru (n. 10 decembrie 1980, Bârlad, județul Vaslui, Republica Socialistă România),[1] cunoscut sub numele de scenă David Deejay, este un DJ, producător și compozitor român. A studiat vioara în școala generală, dar a abandonat studiile și a început să compună piese cu ajutorul calculatorului. După ce s-a mutat în București, a lucrat cu mai mulți producători autohtoni, iar în 2007 a debutat cu „Sexy Thing”. Adi Colceru a lansat patru discuri single, toate ajungând în top 10 în clasamentul difuzărilor radio din România. Pentru trei dintre ele, DJ-ul a colaborat cu Dony (Cornel Donici de la formația Refflex).[2][3] În prezent, este student la Universitatea Româno-Americană, Facultatea de relații comerciale și financiar-bancare interne și internaționale.[4]
BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Studii și începuturile în muzică[modificare | modificare sursă]
Născut în Bârlad, Adi Colceru a studiat vioara la o școală de specialitate.[4] A abandonat însă aceste studii, iar la vârsta de 16 ani a început să mixeze piese pe calculator.[1] În 2003 s-a mutat în București, unde a compus cântece la MOF Records pentru Akcent, TNT și Hi-Q.[4] „Dacă mă întrebați ce știu să fac cel mai bine, vă răspund că știu să orchestrez. Prin urmare, am lucrat la multe piese. Apoi, am lucrat și cu Gabi Huiban și așa am ajuns să colaborez cu Laurențiu Duță și m-am mutat la studioul lor”, fiind producător pentru 3SE și alți interpreți români.[4]
Proiectul „David Deejay”[modificare | modificare sursă]
În afara timpului petrecut în studioul lui Laurențiu Duță, Adi Colceru mai apărea și ca DJ în cluburi, sub numele de DJ David: „Știu exact pe ce muzică se mișcă lumea cel mai bine și așa am început să studiez piesele care transmit acea atmosferă care îi determină pe toți să danseze și să se simtă bine. Indiferent de ritm, orice piesă are o stare pe care o transmite foarte ușor. Așa am început să fac piese cu care să merg în club, dar și pe radio, și așa a apărut”, povestește DJ-ul despre compunerea primului single, „Sexy Thing”.[4] Pentru acesta, producătorul a colaborat cu Cornel Donici de la Refflex, pseudonimul acestuia fiind „Dony”.[2][5] Adi Colceru a dorit ca proiectul să rămână cât mai mult timp unul anonim, pentru a nu exista speculaîii de plagiat.[5][6] După aflarea naționaltății muzicienilor, a fost contestată originalitatea piesei, Colceru negând însă acest gen de afirmații.[6][7] „Sexy Thing” a primit numeroase difuzări în România, ajungând pe locul 5 în clasamentul anului 2008 din această țară,[8] David Deejay fiind cel mai bine plasat muzician român în acest top.[9] În Bulgaria, cântecul a ajuns pe locul 37, staționând 2 ediții în acest clasament, iar in Olanda s-a clasat pe locul 22.[10] „Sexy Thing” a obținut premiul pentru „Cea mai bună piesă dance” în cadrul Romanian Music Awards 2008, festivitate ce a avut loc la Iași.[11] Cel de-al doilea single lansat, „Nasty Dream”, a fost tot o colaborare cu Dony, cântecul ajungând pe locul 4 în topul difuzărilor din România.[12]
În martie 2009, DJ-ul a realizat un remix pentru „The Balkan Girls”, piesa cu care Elena Gheorghe a reprezentat România la Concursul Muzical Eurovision 2009.[13] Pe 30 aprilie 2009, Colceru a lansat simultan două piese la începutul lui 2009. „I Can Feel” a avut premiera la Vibe FM, Ela Rose fiind interpreta cu care a lucrat pentru acest single, iar „So Bizzare” (în colaborare cu Dony) a fost prezentat pentru prima oară la Radio 21. Aceste două cântece au fost compuse în studioul său, DAV7 Production. Astfel, David Deejay este primul muzician român ce lansează două discuri single în aceeași zi.[14] „So Bizzare” a urcat până pe prima poziție în România,[15] iar „I Can Feel” s-a clasat pe locul 7 în clasamentul românesc.[16] „So Bizzare” a fost cel mai difuzat cântec al unui interpret autohton în anul 2009 în România.[17]
Pe 16 decembrie 2009 a fost lansat „Temptation” ca al cincilea single și din 11 februarie a început să fie comercializat albumul Popcorn.[18][19]
STILUL MUZICAL[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Adi Colceru este cel care a inventat o nouă formă a stilului muzical „popcorn”[20][21] prin prima piesă, „Sexy Thing” (2008).[21] Dan Popi de la casa de discuri Cat Music a descris acest stil ca fiind „un dance-house românesc, diferit de restul genurilor din străinătate”, factorul inovator fiind responsabil pentru succesul în afara granițelor României al cântecelor în acest gen.[22]
DISCOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
| Lansări | |
|---|---|
| ↙Albume de studio | 1 |
| ↙Discuri single | 10 |
| ↙Videoclipuri | 5 |
- Album
- Discuri single
- „Sexy Thing” cu Dony
- „Nasty Dream” cu Dony
- „I Can Feel” cu Ela Rose
- „So Bizzare” cu Dony
- "Temptation" cu Dony
- "Jacuzzi" cu Dony
- "Perfect 2" cu P. Jolie & Nonis
- "Lovely Words" cu Ela Rose
- "Magnetic" cu Ami
- "I'm Done" cu Ela Rose
Poziții în topuri[modificare | modificare sursă]
| An | Titlu | Poziții în topuri | |||
|---|---|---|---|---|---|
| Romanian Top 100 | Bulgarian Top 100 | Netherlands Top 40 | Netherlands Dance 40 | ||
| 2008 | "Sexy Thing" feat Dony | #1 | #9 | #3[24] | #25[25] |
| 2008 | "Nasty Dream" feat Dony | #1 | — | — | — |
| 2009 | "I Can Feel" feat Ela Rose | #3 | — | #2 | — |
| 2009 | "So Bizarre" feat Dony | #1 | — | #8 | — |
| 2010 | "Temptation" feat Dony | #1 | #37 | — | — |
| 2010 | "Indianotech" feat Mossano | #1 | — | — | — |
| 2011 | "Perfect 2" feat P Jolie & Nonis | #26[26] | — | — | — |
ALTE PRODUCȚII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
| An | Artist | Piesă | Poziție în topuri | Produsă | Compusă | Mix & Master |
|---|---|---|---|---|---|---|
| 2004 | Delia | Sufletul Meu Plânge | #NO 1 |  | Co-compozitor | |
| Pavel Stratan | Eu Beu | #NO 1 | | |||
| 2006 | Akcent | Jokero | #NO 1 | | Co-compozitor | |
| French Kiss | #NO 2 | | Co-compozitor | | ||
| DJ Project | Încă O Noapte | #NO 1 | Co-compozitor | |||
| 2007 | Akcent | King Of Disco | #NO 1 | | | |
| DJ Project | Lacrimi De Înger | #NO 18 | | Co-compozitor | | |
| 3 Sud Est | Iubire | #NO 1 | | Co-compozitor | MIX | |
| N-ai Crezut În Mine | #NO 3 | | Co-compozitor | MIX | ||
| 2008 | David DeeJay Ft Dony | Sexy Thing | #NO 1 | | | |
| 2009 | David DeeJay Ft Dony | Nasty Dream | #NO 1 | | | |
| So Bizzare | #NO 1 | | | | ||
| Ela Rose Ft David Deejay | I Can Feel | #NO 5 | | | | |
| Mossano | Indianotech | #NO 1 | | | | |
| Morris | Havana Lover | #NO 1 | | | | |
| 2010 | Mossano | Zingarinho | #NO 3 | | | |
| David Deejay Ft Dony | Temptation | #NO 1 | | | | |
| 2011 | David Deejay Ft P Jolie & Nonis | Perfect 2 | #NO 10 | | | |
| 2012 | AMI | Trumpet Lights | #NO 1 | | | |
| Mossano Ft AMI | Una Serenada | #NO 6 | | | | |
| 2013 | AMI | Otra Vez | #NO 3 | | | |
| Grasu XXL Ft AMI | Deja Vu | #NO 1 | | | | |
| 2014 | Puya Ft INNA | Strigă | #NO 2 | | | |
| Moosano Ft AMI | I Promise You | #NO 10 | | | | |
| AMI | Playa En Costa Rica | #NO 3 | | | | |
| Delia | Pe Aripi De Vânt | #NO 1 | | |||
| DJ Project feat. Adela | Suflet vândut | # | | Co-compozitor | | |
| 2015 | Dan Bitman | Și îngerii au demonii lor | #NO 1 | | ||
| Shift Ft Andra | Avioane De Hârtie | #NO 1 | Co-compozitor | | ||
| Vescan Ft Ligia | Al Tău Împiedicat | #NO 6 | | |||
| AMI | Somnu Nu Mă Ia | #NO 60 | | Co-compozitor | | |
| AMI | Camina | # | | | | |
| 2016 | Alexandra Ungureanu | Nopți și zile | # | | | |
| Grasu XXL feat. Ami | 3 lucruri | # | | Co-compozitor | |
PREMII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
| An | Titlu | Secțiunea | Nominalizare pentru: | Rezultat | Notă |
|---|---|---|---|---|---|
| 2008 | Romanian Music Awards | Best Dance | „Sexy Thing” | Câștigat | |
| Best New Act | „Sexy Thing” | Nominalizare | |||
| Best Song | „Sexy Thing” | Nominalizare | |||
| Best DJ | „Sexy Thing” | Câștigat | |||
| 2009 | Romanian Music Awards | Best Dance | „Nasty Dream” | Nominalizare | |
| Best DJ | „Nasty Dream” | Nominalizare | |||
| New Sound Creator | „Nasty Dream” | Câștigat | |||
| Romanian Top Hits | BANDS - THE BEST HIT | „Nasty Dream” | Nominalizare | ||
| MTV Europe Music Awards | Best Romanian Act | „Nasty Dream” | Nominalizare | ||
| 2010 | Romanian Music Awards | Best Dance | „So Bizarre” | Nominalizare | |
| BEST DJ | „Temptation” | Câștigat | |||
| Best Producing Act | „Temptation” | Câștigat |
AYANA - Nu Stiu (By David Deejay) Official Video
MIA BARBU
MIA BARBU
| Mia Barbu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Barbu Maria |
| Născută | 21 aprilie 1925 Buda, județul Ilfov, Regatul României |
| Decedată | (94 de ani) România |
| Cetățenie |  România |
| Etnie | Română |
| Ocupație | cântăreață |
| Activitate | |
| Studii | Universitatea Națională de Muzică București |
| Gen muzical | populară, romanțe, lied |
| Case de discuri | Electrecord |
| Premii | Ordinul Meritul Cultural |
| Modifică date / text | |
Mia Barbu (n. 21 aprilie 1925, Buda, județul Ilfov, Regatul României – d. 10 decembrie 2019, România) a fost o cunoscută solistă de muzică populară și romanțe și profesoară de canto popular din România.
BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
S-a născut la data de 21 aprilie 1925 în localitatea Buda, județul Ilfov.[1]
Studiile muzicale le face la Conservatorul din București cu profesorii Ioan Chirescu (teorie-solfegiu), Ion Dumitrescu (armonie), Zeno Vancea (istoria muzicii), Harry Brauner și Sabin Drăgoi (folclor). Se perfecționează apoi cu Elena Firănescu și Victoria Costescu-Duca (canto).[1]
Pe 18 decembrie 1947 debutează la Radio București cu orchestra de muzică populară dirijată de Nicu Stănescu (va colabora cu Radiodifuziunea Română timp de 30 de ani).[1]
Între 1951-1953 devine solistă-vocală la Ansamblul de cântece și dansuri al Capitalei.
Între 1953-1954 cânta la Teatrul de Estradă „Constantin Tănase” din București.[2]
Între 1954-1956 ajunge solistă-vocală la Orchestra de muzică populară a Ansamblului „Ciocârlia” din București, activând sub bagheta dirijorului Victor Predescu.
Între 1955-1986 activează ca profesoară de canto popular la Școala de Muzică nr. 1 din București, actualul Liceu de muzică „Dinu Lipatti”.[3]
În 1972 publică volumul „150 de Romanțe” iar în 1974 „Îndrumări metodice pentru predarea cântecului popular”.[3]
A susținut numeroase concerte de muzică populară și romanțe, transmisii de radio și televiziune și a compus piese de muzică populară și romanțe pe versuri proprii sau ale altor textieri.[3]
A fost membră în juriul de creație a Festivalului de romanțe „Crizantema de Aur”, ediția a XVI-a (1983), avându-i colegi pe: Nicolae Călinoiu, Nicolae Kirculescu, Gelu Solomonescu, Vasile Veselovski, George Sbârcea, Petre Codreanu, Viorel Cosma, Ioan Budoiu, Marcel Roșca, Sabin Păutza, Dan Verona.
DISTINCȚII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
A fost distinsă în anul 1968 cu medalia „Ordinul Meritul Cultural” clasa a V-a pentru activitatea sa ca solistă de romanțe.[4]
DISCOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Înregistrările solistei Mia Barbu au fost realizate în perioada 1956-1968 la București, la casa de discuri Electrecord, dar și la Radio România.
| An | Număr de catalog | Format | Piese | Acompaniament |
| 1956 | EPA 2003[5] | shellac, 25 cm, 78 RPM | Păsărică mută-ți cuibul | O.M.P.R., dirijor Radu Voinescu |
| 1956 | EPA 2282[6] | shellac, 25 cm, 78 RPM | Alunaș cu-aluni mărunte | Orchestra „Electrecord”, dirijor Ionel Budișteanu |
| 1956 | EPA 2286[7] | shellac, 25 cm, 78 RPM | Vino mamă să mă vezi | Orchestra „Electrecord”, dirijor Ionel Budișteanu |
| 1965 | EPC 582[8] | vinil, 17 cm, 33 ⅓ RPM | 1. Mai lin, dorule, mai lin 2. Cîntă cuce, limba-ți pice | orchestra Nicu Stănescu |
| 1968 | EPC 912 Romanțe | vinil, 17 cm, 33 ⅓ RPM | 1. Am iubit doi ochi albaștri 2. Te duci și tu 3. La fereastra casei mele 4. E prea tîrziu | orchestra Nicu Stănescu |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu