5. /12 DECEMBRIE 2022 - MUZICĂ, PE O ARIPĂ DE CÂNT
FĂRÂMIȚĂ LAMBRU
| Fărâmiță Lambru | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  15 septembrie 1927, București, RomâniaBucurești, România  |
| Decedat | 12 decembrie 1974 (47 ani), București, România București, România |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România |
| Ocupație | acordeonist, lăutar, actor |
| Activitate | |
| Gen muzical | populară, lăutărească |
| Instrument(e) | acordeon |
| Interpretare cu | Maria Tănase |
| Premii | Ordinul Meritul Cultural |
Modifică date / text  | |
Fărâmiță Lambru (n. 15 septembrie 1927, București — d. 12 decembrie 1974, București) a fost un cunoscut lăutar (acordeonist virtuoz și cântăreț) român de etnie romă.
BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Născut la data de 15 septembrie 1927 într-o veche familie de lăutari, Fărâmiță Lambru (acesta e numele său de artist; altfel decât s-ar putea crede, Fărâmiță este numele său de familie și Lambru este prenumele) învață să cânte încă din copilărie de la tatăl său, violonistul Tudor Fărâmiță. Având un auz foarte bun, reține repede repertoriul uzual lăutăresc, dar mai ales stilul vocal de interpretare.[1]
În 1949 debutează în cadrul unei formații militare când își satisface stagiul militar la București.[2]
Din 1953 devine colaboratorul Mariei Tănase. După moartea acesteia (1963), acesta cunoaște o vertiginoasă carieră de virtuoz al acordeonului și dirijor al unor formații profesioniste.
În perioada 1952–1956 face parte ca instrumentist în formația de muzică populară a Teatrului de Estradă din București, iar în 1956 trece la formația Teatrului de revistă „Constantin Tănase”.[1] În 1967, ca actor, joacă în musicalul Groapa în rolul cântărețului Zavaidoc.
În 1962 înregistrează primele sale materiale la casa de discuri Electrecord, sub acompaniamentul orchestrei dirijate de Nicolae Băluță.
Între 1963-1970 este dirijor, solist-vocal și instrumentist al formației de muzică populară la Teatrul regional „Ion Vasilescu” din București.[2]
A întreprins turnee artistice în Franța (1965 și 1967), Republica Democrată Germană (1966) și Italia (1966). A făcut furori în capitala U.R.S.S., câștigându-și notorietate internațională.[3] Întors în țară, face noi înregistrări la casa de discuri Electrecord.
A apărut în diverse concerte și spectacole de revistă, a colaborat cu Orchestra de muzică populară Radio, dar mai ales a participat la petreceri populare (nunți, botezuri), care i-au afectat organismul măcinat de tuberculoză – cânta cu vocea nepermis de mult.[3]
FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Fiind un virtuoz recunoscut, a fost solicitat să apară și în câteva filme.
Regizorul Francisc Munteanu, transpunând atmosfera dintr-o mahala bucureșteană (evocată în piesa „Domnișoara Nastasia” de G. M. Zamfirescu) în pelicula Dincolo de barieră (1965), îl invită pe Fărâmiță Lambru să animeze viața unei cârciumi bucureștene din 1925, alături de actorul Ion Dichiseanu. Succesul este atât de mare încât Francisc Munteanu apelează la lăutarul bucureștean și în filmul următor, Tunelul (coproducție româno-sovietică), turnat la Moscova (1966) în compania lui Ștefan Bănică, Margareta Pâslaru, Florin Piersic și, din nou, a lui Ion Dichiseanu.[3]
În 1971 a apărut și în filmul Facerea lumii, în regia lui Gheorghe Vitandis și în compania actorilor Colea Răutu, Liviu Ciulei sau Toma Caragiu.
DECESUL[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Moare la 12 decembrie 1974 în București, măcinat de tuberculoză[2] fiind înmormântat în cimitirul „Izvorul Nou” de lângă piața Râmnicu Sărat.
DISTINCȚII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Pentru activitatea sa remarcabilă ca solist instrumentist de muzică populară la Teatrul „Constantin Tănase” din București, în 1968 i se decernează medalia Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a.[4] În 1955 primește Premiul II la Concursul internațional al Festivalului Tineretului de la Varșovia.[2]
Faramita Lambru-cele mai frumoase melodii
Fărîmiță Lambru – Acordeon (full album)
MĂLINA OLINESCU
| Mălina Olinescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | București, România |
| Decedată | (37 de ani)[1][2] București, România |
| Cauza decesului | sinucidere ( fall[*]) |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | Cântăreață |
| Activitate | |
| Gen muzical | Pop, dance |
| Instrument(e) | Voce |
| Ani de activitate | 1993 - 2011 |
| Case de discuri | MediaPro Music |
| Interpretare cu | Călin Geambașu |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
| Modifică date / text | |
Mălina Olinescu (n. , București, România – d. ,[1][2] București, România) a fost o solistă de muzică pop din România.
BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Educație[modificare | modificare sursă]
Mălina Olinescu s-a născut pe data de 29 ianuarie 1974, la București.[3] A absolvit Liceul de Filologie „Iulia Hașdeu”. Provenea dintr-o famile de artiști, mama, Doina Spătaru, cântăreață consacrată și rudă cu solistul Dan Spătaru, iar tatăl, Boris Olinescu, un actor apreciat în anii 1960. Mălina a iubit muzica și a început să cânte încă de la vârsta de 5 ani, participând apoi la numeroase festivaluri împreună cu corul școlii gimnaziale.
Carieră muzicală[modificare | modificare sursă]
Începând cu anul 1993, după terminarea liceului, Mălina, a cântat în programele unor cluburi din București.
În 1995 a participat la Festivalul de muzică ușoară Aurelian Andreescu, secțiunea interpretare, unde câștigă premiul I.
În anul 1996, a făcut parte dintr-o echipă de cântăreți talentați, numită „Școala Vedetelor”, într-un show de televiziune foarte apreciat și urmărit, împreună cu care solista a realizat și numeroase concerte în întreaga țară. Această perioadă a fost pentru cântăreață rampa de lansare în lumea muzicală și șansa ei de a câștiga un public din toate categoriile de vârstă.
Mamaia și Birmingham[modificare | modificare sursă]
În 1996 a participat la Festivalul de muzică ușoară de la Mamaia, unde a obținut premiul III la secțiunea „Interpretare”.
În 1997, în cadrul aceluiași festival, a obținut împreună cu compozitorul Adrian Romcescu, premiul I la secțiunea „Șlagăre”, cu melodia „Mi-e dor de tine”. De altfel, 1997 a fost un an încununat de succese pentru cântăreață, aceasta câștigând și premiul I la secțiunea „Interpretare” a Festivalului Cerbul de Aur.
În 1998, împreună cu Adrian Romcescu, a câștigat Selecția Națională Eurovision și a reprezentat România la Birmingham, în Anglia, cu melodia Eu cred, clasându-se pe locul 22 din 25, cu șase puncte. Tot în același an a câștigat și premiul al III-lea, împreună cu colegul și compozitorul Adrian Despot, la secțiunea „Creație” a Festivalului Mamaia, cu piesa „Pot să zbor”.
În 2000 a moderat alături de Petre Magdin emisiunea „Întâlnirea de la miezul nopții”, TVR.
Deces[modificare | modificare sursă]
Mălina Olinescu a murit în noaptea de duminică spre luni, la vârsta de 37 de ani. S-a sinucis, aruncându-se de la etajul șase al blocului în care locuia, în zona Gării de Nord din București. Călin Geambașu, bun prieten al artistei, a declarat că aceasta s-ar fi sinucis după despărțirea de iubitul ei, Sebastian Truță, acum Lead Tester la Electronic Arts.[4] A fost înhumată la Cimitirul Sfânta Vineri.[5]
DISCOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
În 1997 a avut loc lansarea primului ei album Ready for you, cu cântece în limba engleză semnate de Ștefan Elefteriu.
În 1999 a lansat albumul Pot să zbor. Pentru acest disc, Mălina a lucrat cu compozitorii Andrei Kerestely, Adrian Despot și Adrian Romcescu.
Apare pe „Cutiuța muzicală”, cântece pentru copii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu