1. /23 IANUARIE 2023 - ISTORIE PE ZILE: Evenimente, Nașteri

Evenimente

·   52 i.I.Ch: Are loc rascoala galilor condusi de Vercingetorix impotriva stapanirii romane. Sunt masacrati romanii din Genabum (Orléans), actiune care marcheaza  debutul insurectiei generale a triburilor unite ale galilor sub conducerea lui  Vercingetorix, impotriva Romei.

Vercingetorix – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Vercingetorix (pron. latină [werkiŋˈɡetoriːks], c. 82 î.Hr. – 46 î.Hr.) a fost căpetenia tribului arvernilor, care a unit pe galii începând o revoltă nereușită împotriva stăpânirii romane în Galia în cursul ultimului stadiu al Războaielor Galice lui Iulius Cezar. Vercingetorix a ajuns să conducă pe arvernii în 52 î.Hr. când a adunat o armată și a fost proclamat drept regele după bătălia de la Gergovia. Apoi a consolidat alianța cu celelalte triburi și și-a prins controlul asupra armatelor lor, conducându-le în cea mai importantă revoltă a galilor împotriva romanilor. După bătălia de la Alesia Vercingetorix a capitulat și a fost închis pentru o periadă de cinci ani. În 46 î.Hr. a fost omorât după o paradă militară organizată pentru a sărbători succesele lui Cezar în Galia. Majoritatea informațiilor păstrate despre Vercingetorix provine de la Commentarii de Bello Gallico lui Cezar însuși.

Vercingetorix în faţa lui Iulius Cezar la “Bătălia de la Alesia” – foto: ro.wikipedia.org

Sub Napoleon III, persoana lui Vercingetorix ca fiind reprezentant al culturii galice a fost promovată. În contextul conflictului franco-german, joacă rolul figurii mitice și naționale a primului popor de Franța, motiv important în istoriografia franceză a secolului XIX. La școli, a fost prezentat între ani 1870 și 1950 ca fiind primul conducător al francezilor.

·         98 e.n. – Traian devine imparat al Romei. Marcus Ulpius Traianus este proclamat imparat la moartea predecesorului sau Nerva. El va antrena imperiul in razboaie de cucerire, intre care va fi si cel purtat impotriva dacilor. Ii va succeda la tron imparatul Adrian. 

·         393- Imparatul roman Teodosius I il proclama pe fiul sau Honorius in varsta de 8 ani, co-imparat.

·       1465: Ştefan cel Mare, domn al Moldovei, cucereşte cetatea Chiliei aparata de o garnizoana maghiară.

Ștefan cel Mare (n. 1433, Borzești – d. 2 iulie 1504, Suceava), fiul lui Bogdan al II-lea, a fost domnul Moldovei între anii 1457 și 1504. A domnit 47 de ani, durată care nu a mai fost egalată în istoria Moldovei. În timpul său, a dus lupte împotriva mai multor vecini, cum ar fi Imperiul Otoman, Regatul Poloniei și Regatul Ungariei. Biserici și mănăstiri construite în timpul domniei sale sunt astăzi pe lista locurilor din patrimoniul mondial – in imagine, Ştefan cel Mare – de Constantin Lecca – foto: ro.wikipedia.org

L a 23 ianuarie 1465 (23 ghenarie 6973) , Ştefan III-lea cel Mare al Moldovei apare cu oastea în faţa cetatii Chiliei,si incepe cel de-al doilea asediu al acestui important punct strategic. La miezul nopţii moldovenii patrund în oraş printr-o poartă deschisă de tîrgoveţi, în urma unei înţelegeri secrete cu locuitorii cetăţiii. Ştefan Vodă cucereşte cetatea Chilia la 24 ianuarie 1465, după un bombardament intens al artileriei moldoveneşti. La conducerea cetăţii a fost instalat pîrcălabul Isaia, cumnatul domnitorului.

„Vă leatul 6973 [1465] meseța ghenarie 23, adunându Ștefan vodă multă oaste de țară, vrându să rascumpere cetățile carile le luase păgânii de la alți domni, pogorât-au cu toată puterea sa spre cetatea Chiliei. Și sosindu la cetate miercuri spre joi, la miază-noapte, au încunjurat cetatea. Însa joi nu s-au apucat de harțu, iară vineri dins-de-dimineață au început a bate cetatea și așa toată ziua s-au hărțuit până în seară. Iară sâmbătă se inchinară cei din cetate și intră Ștefan vodă în cetatea Chiliei. Și acolo petrecând trei zile veselindu-să, laudându pre Dumnezeu, îmblânzea oamenii în cetate. Decea și la Cetatea Albă au tras și multă năvală făcându, dobândi și Cetatea Albă. Și așa amandoao cetățile cu multă moarte și peire de ai săi le dobândi, carile întărindu-le cu bucate și cu slujitori, au lăsat pre Isaia și pre Buhtea pârcălabi, ca să le grijască, iară el s-au întorsu la scaunul său la Suceava. Iară în al zecilea an a domnii sale, în anii 6974 [1466], iulie 10, au început a zidi mănăstirea Putna, spre slava lui Dumnezeu și a Preacuratii Maicii Fecioarii Mariei.”
Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei

Pentru îmbunătățirea sistemului de apărare, în vara lui 1479, Ștefan cel Mare a reconstruit cetatea Chilia pe malul stâng al Dunării (cetatea Chilia Nouă). La lucrări au participat 800 de zidari și 17.000 de ajutoare.

Scurt istoric

Cetatea Chilia a jucat un mare rol strategico-militar la Dunarea de Jos.

Portul Chilia (sec. XV) – foto – ro.wikipedia.org

La sfârșitul secolului XIV, Mircea cel Bătrân a extins teritoriul Țării Românești până la Marea Neagră, Chilia intrând, astfel, în componența statului muntean. La scurt timp, în 1426, domnul Moldovei Alexandru cel Bun pune stăpânire pe cetate, profitând de situația grea în care se află domnul Țării Românești Dan al II-lea. În 1447-1448, domnul Moldovei, Petru al II-lea, a cedat cetatea Chilia lui Iancu de Hunedoara, guvernatorul Ungariei. De atunci până în 1465, cetatea a fost apărată de o garnizoană maghiară. Stăpânirea maghiară asupra Chiliei a fost confirmată de Bogdan al II-lea, tatăl viitorului domn Ștefan cel Mare, precum și de Alexandru și Petru Aron. Cetatea Chilia a fost mărul discordiei între Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș, vasal al Coroanei maghiare. Domnul Moldovei s-a străduit să redobândească Chilia. Cel puțin din toamna anului 1460 conflictul dintre Ștefan și Vlad era deschis: sașii brașoveni îi promiteau lui Vlad o oaste de 4.000 de soldați împotriva turcilor sau a Moldovei. În timp ce domnul Țării Românești s-a implicat total în cruciada antiotomană planificată de Congresul de la Mantova, Ștefan cel Mare a aderat la pacea dintre Polonia și Imperiul Otoman. Încă din ianuarie 1462 sunt menționate lupte la hotarele dintre cele două țări, ceea ce periclita comerțul în zonă. Conform cronicarului Laonic Chalcocondil, Ștefan cel Mare a colaborat cu flota otomană la asedierea Chiliei, în iunie 1462. După eșecul acestui asediu, în care chiar domnitorul Moldovei a căpătat o rană care-l va chinui până la sfârșitul vieții, oastea moldoveană a intrat să jefuiască în Țara Românească, dar a fost oprită de Vlad Țepeș.

·         1512 – Forţele unite ale turcilor lui Mehmed-beg şi boierilor Craioveşti, il înfrang pe Vlăduţ-Vodă (Vlad al V-lea cel tanar) la Văcăreşti. Domnitorul este luat prizonier şi apoi decapitat. Trupul acestuia este dus și înmormântat cu fast la necropola domnească de la Manastirea Dealu de către Neagoe Basarab care va regreta acest episod tragic toată viața. Vlad cel Tânăr a fost domn al Țării Românești între februarie 1510 – ianuarie 1512. Era fiul lui Vlad Călugărul și a celei de a doua soții, Maria (călugărită sub numele de Eupraxia). Pe piatra de mormânt, inscripția laconică este rezumatul perfect al vieții și al domniei acestui voievod putin cunoscut: “În anul 1512, ghenarie 23, au răposat robul lui Dumnezeu, Io Vlad voievod, fratele lui Io Radu voievod, fiul prea bunului și prea marelui Io Vlad voievod. Și într-al 26 (sau 16 n.t.) al vârstei șezu pe scaunul domnesc. Și a a venit domn Io Basarab voievod și, fiind luptă, au tăiat capul lui Vlad voievod în cetatea București”.

·         1512 – Începe domnia lui Neagoe Basarab în Ţara Românească, care a  durat pana la sfarsitul vietii  sale, la 15  septembrie 1521. După unii, Neagoe Basarab era fiul marelui vornic, boierul Parvu Craiovescu și al soției acestuia, Neaga, după alții, al lui Basarab al IV-lea cel Tanar. Soția sa a fost Doamna Milița Despina din familia sârbă Brancovici. Este ctitorul complexului monahal și al bisericii monument din Curtea de Argeș (1517),în jurul căreia s-a născut legenda Mesterului Manole. Pe lângă multe alte ctitorii a reedificat biserica de la Argeș care era căzută în ruină “. Neagoe Basarab este autorul uneia dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii vechi,Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie, scrisă în slavonă, dar tradusă de cineva în română.În volumul „Monumenta Romaniae Vaticana” apărut în 1996, Prof. Dr. Dumitriu-Snagov a prezentat dovezile referitoare la faptul că „învățăturile” lui Neagoe Basarab au fost ulterior plagiate pentru Ivan cel Groaznic. Plagiatul a fost executat de Teodor Mamalachos, ambasadorul lui Ivan cel Groaznic la Constantinopol, cu scopul ca acest document sa constituie o „întărire” doveditoare a înaltei moralități a lui Ivan cel Groaznic în procedura de recunoaștere oficială a acestuia ca bazileu de către Patriarhul Constantinopolului. În procesul de plagiere, Teodor Mamalachos a uitat sa șteargă sau să înlocuiască numele Neagoe, Teodosie, Neaga (mama lui Negoe Basarab), precum și numele fetelor voivodului: Stana, Roxana și Anghelina.

·         1556: A avut loc cel mai dezastruos cutremur din lume, ducând la uciderea a 830.000 de oameni, în provincia chineză Shaanxi.

·         1595: Bătălia de la Şerpăteşti, între oastea munteană şi cea otomano-tătară. După înfrângerile suferite de tătari la Putineiu (14 ianuarie 1595) şi Stăneşti (16 ianuarie 1595), hanul Ghazi Ghirai II (1588 – 1597) face joncţiune cu trupele otomane conduse de Mehmed Sokollüzâde, aga ienicerilor, şi beylerbey-ii Mustafa paşa şi Aydın Hasan paşa. În tabăra otomană se afla şi un pretendent la tronul muntean, un anume Bogdan, fiul lui Iancu Sasul (1579 – 1582). Trupele muntene şi un detaşament trimis de principele Transilvaniei, Sigismund Báthory (1581 – 99, 1601 – 1602), se aflau în tabăra de la Hulubeşti, pe apa Neajlovului (lângă Călugăreni). Oastea otomano-tătară era cantonată în apropiere, la Şerpăteşti (judeţul Ilfov). Mihai Viteazul (1593 – 1601) trece la ofensivă, „numaidecât trimise oşti asupra lor cu banul Manta, şi noaptea, fără veste-i lovi, de i-au tăiat” (Letopiseţul cantacuzinesc). Muntenii atacă fulgerător tabăra duşmană în noaptea de 23 ianuarie 1595, într-o formă asemănătoare incursiunii nocturne iniţiată de Vlad Ţepeş (1456 – 1462, 1476) lângă Târgovişte. Hanul, abia scăpat cu viaţă, lasă prada şi fuge spre Silistra. Otomanii se retrag spre Rusciuk unde, urmăriţi de oastea lui Mihai, suferă o grea înfrângere. Bătălia a avut un larg ecou, cronicarul ungur Szamosközy relata: „La Şerpăteşti, înainte de răsăritul soarelui, în iarna aceea cumplită, îi nimici, în vremea cât ar fierbe un ou, de n-a scăpat niciunul…Au pierit acolo nepotul hanului tătăresc şi imbrohorul; multe bogăţii au luat atunci, căci numai bogăţiile hanului tătăresc erau încărcate pe şase cai albi”. Oastea munteană continuă să atace detaşamentele otomane la Rusciuk şi Brăila, pregătindu-se pentru marea confruntare ce se apropia.

·         1767 – S-a încheiat prima domnie în Moldova a lui Grigore al III-lea; a deschis (1764) la Chiperesti (în apropiere de Iasi) o manufactura de postav cu mesteri adusi din strainatate.

·         1793 – A doua impartire a Poloniei.  Prusia a semnat un tratat cu Rusia, prin care ambele țări urmau să primeasca parti din rteritoriul Poloniei. Aramata rușilor și prusacilor a preluat controlul teritoriilor revendicate, trupele rusești fiind deja prezente. Deputații din Marele Seim (ultimul Seim al Comunității), în prezența forțelor ruse, a fost de acord cu cererile teritoriale rusești și prusace. Marele Seim a devenit infam, pentru că deputații au fost mituți și constrânși de soldații ruși. Rusia a preluat 250.000 km², în timp ce Prusia a preluat 58.000 km², Polonia pierzand aproximativ 307.000 km², fiind redusă la 215.000 km². Rusia și-a organizat teritoriile noi dobândite în viceregatul Minsk și viceregatul Izyaslav (care în 1795 a fost împărțit în viceregatele Podolie și Volhynian). Prusia a primit orașele Gdansk (Danzig) și Torun  (Thorn), Voievodatele Gniezno, Poznań, Sieradz, Kalisz, Płock, Kujawski Brzesc, Inowrocław, Dobrzyń, cât și alte părți ale Voievodatelor Cracovia, Rawa și Masovi.  Prusia și-a organizat teritoriile noi dobândite în cadrul Prusiei  de Sud.  Polonia  a pierdut aproximativ 5 milioane de oameni, doar 4 milioane de oameni ramanand sub autoritatea  polono-lituaniana. Ceea ce mai rămăsese din Polonia era doar un stat-tampon, cu un rege marionetă și cu garnizoanele din Rusia care stăteau cu ochii pe mica armata poloneză.

·         1821:  „Proclamația de la Padeș” (23 ianuarie S.N. 4 februarie 1821, Tismana), Tudor Vladimirescu s-a adresat locuitorilor Țării Românești, chemându-i la luptă împotriva orânduirii. Acesta a fost momentul declanșării revoluției conduse de Tudor Vladimirescu. În fruntea pandurilor a străbătut Baia de Aramă, Broşteni şi Strehaia, unde i s-au alăturat şi cetele conduse de Dimitrie Macedonski şi Simion Mehedinţeanu.

·         1878: Se  semneaza armistiţiul în războiul ruso-româno – turc. Este sfarsitul razboiului pentru independenta Romaniei.

·         La 23 ianuarie - 4 iunie 1922, în România, are loc procesul intentat unui număr de 271 militanţi revoluţionari, printre care delegaţii de la Congresul general al Partidului socialist din 8 mai 1921, care votaseră afilierea fără rezerve la Internaţionala a III-a Comunistă (Comintern) - "Procesul din Dealul Spirii ". La 10 iunie, printr-un decret, 213 dintre acuzaţi sunt amnistiaţi şi eliberaţi.

·         1941: Revolta  Miscarii Legionare este înăbuşita  de către armată.  Mişcarea legionară este înlăturată de la putere şi interzisă,  conducerea  Romaniei concentrîndu-se numai în mîinile lui Ion Antonescu. Rebeliunea legionară (21-23 ianuarie 1941) a reprezentat confruntarea violentă dintre gruparea Garda de Fier și fostul lor partener la guvernarea României, Ion Antonescu, desemnând sfârșitul statului național legionar, care luase naștere la 14 septembrie 1940. În cursul său, grupările legionare au aplicat tactici teroriste, vizând populația Bucureștiului și în mod special populația evreiască din oraș, crimele comise în acest context purtând și numele de Pogromul de la București. Totuși, rebeliunea a avut un caracter național, în marile orașe ale României desfășurându-se acțiuni legionare. Rebeliunea, desfășurată în contextul celui de-al Doilea Război Mondial și al aderării României la Puterile Axei, a pus de asemenea capăt primei etape de alianță între legionari și Germania nazistă, deoarece liderul german Adolf Hitler a preferat să-i acorde sprijinul său lui Antonescu. La 27 ianuarie 1941, Antonescu a format un nou guvern, alcătuit în principal din ofițeri, a căror sarcină era aceea de a asigura ordinea publică și administrarea eficientă, iar la 14 februarie 1941 statul național-legionar a fost abrogat în mod oficial, instaurându-se dictatura militară a generalului Antonescu. Cei implicați au avut două poziții diametral opuse. Cei din gruparea antonesciană susțin că rebeliunea legionară a dus țara pe marginea prăpastiei. În anul 1941 s-au publicat chiar două volume intitulate Pe marginea prăpastiei. Legionarii au considerat că a fost o lovitură de stat a generalului Antonescu, care a urmărit să preia întreaga putere în stat, folosindu-se de armată pentru a-i îndepărta pe legionari de la putere.

·         1945: Armata a 4-a română eliberează orașul Roznava din Cehoslovacia.

·         1946: Prima reuniune a Consiliului Economic și Social al ONU.

·         1948: Adunarea Deputaților adoptă o nouă lege electorală care exceptează, sub diferite motivații, participarea unor categorii importante la vot.

·         1955: A avut loc prima audiție, la Paris, a "Simfoniei de cameră pentru 12 instrumente", de George Enescu

·         1961: A fost promulgată în Venezuela noua Constituție.

·         1973: Ia sfarsit razboiul dus de americani in Vietnam. Presedintele  Nixon a anuntat incheierea unui acord de incetarea focului cu  nord-vietnamezii, fixat pentru 27 ianuarie 1973. Richard Milhous Nixon (n. 9 ianuarie 1913 – d. 22 aprilie 1994), al treizeci și șaptelea președinte al Statelor Unite, îndeplinind această funcție între 1969 și 1974, când a devenit primul și încă singurul președinte american care a demisionat din funcție.

·         1981: Municipiul București înglobează, alături de cele șase sectoare administrative, și Sectorul Agricol Ilfov. Acest al șaptelea sector al Capitalei, alcătuit din 38 de comune și orașul Buftea a fost transformat (24 septembrie 1996) în județ, cu reședința în București.

·         1986: Rock and Roll Hall of Fame au fost introduși primii membri: Little Richard, Chuck Berry, James Brown, Ray Charles,Fats Domino, Everly Brothers, Buddy Holly, Jerry Lee Lewis și Elvis Presley.

·         1990: În CFSN s-a hotărât (128 voturi pentru, 8 contra, 5 abţineri) participarea Frontului Salvarii Nationale  la alegeri şi amânarea alegerilor la 20 mai. În semn de protest faţă de aceste decizii, Doina Cornea a demisionat din CFSN. Doina Cornea (n. 30 mai 1929, Brașov) este o publicistă și disidentă anticomunistă din România.

·         1991: A fost semnat, la București, Acordul de cooperare dintre Guvernul României și Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare.

·         1997 – Madeleine Albricht devine prima femeie secretar de stat din istoria S.U.A.

·         1997:  Guvernul elvețian anunță acordul privind crearea unui fond "de ajutorare a victimelor Holocaustului".

·         1997: Madeleine Albricht devine prima femeie secretar de stat din istoria S.U.A. Madeleine K. Albright, născută Marie Jana Korbelová, (n. 15 mai 1937, Praga) este o diplomată americană de origine evreiască cehă, membră a Partidului Democrat din Statele Unite, prima femeie care a deținut funcția de ministru de externe al SUA.

·         1999: A cincea mineriadă: Miron Cozma și Romeo Beja, liderii minerilor, îl conving pe primul–ministru Radu Vasile să redeschidă minele Dâlja și Bărbăteni și să promită o creștere salarială pentru ortaci de 30–35%. Minerii se reîntorc în Valea Jiului.

·         2001: Camera Lorzilor a Parlamentului Marii Britanii a adoptat o lege care autorizează clonarea embrionilor umani în scopuri științifice.

·         2005: Viktor Iușcenko a fost investit oficial președinte al Ucrainei. Viktor Andriiovici Iușcenko (n. 23 februarie 1954, Corușivka, regiunea Sumî, Ucraina) este un politician ucrainean. El este conducător al grupului de opoziție Ucraina Noastră și fost președinte al țării.

·         2007 – Premierul italian Romano Prodi respinge acuzaţiile privind legăturile sale cu KGB. Romano Prodi (n. 9 august 1939, Scandiano, Reggio nell’Emilia) este un politician italian. A exercitat funcția de președinte al Consiliului de Miniștri italian de la 18 mai 1996 la 9 octombrie 1998, succedându-l pe Lamberto Dini și fiind înlocuit de Massimo D’Alema. După septembrie 1999, el a devenit președinte al Comisiei Europene. Mandatul trebuia să se încheie la 1 noiembrie 2004, însă din cauza unor probleme la constituirea Comisiei Barroso termenul a fost extins până la 22 noiembrie 2004. Din 2007 este președinte al Partidului Democrat.

Nașteri

·     1673:     Violante Beatrice de Bavaria (23 ianuarie 1673– 30 mai 1731) a fost Mare Prințesă de Toscana ca soție a lui Ferdinando de' Medici și Guvernator de Siena din 1717 până la moartea ei. Născută Ducesă de Bavaria, a fost copilul cel mai mic al lui Ferdinand Maria, Elector de Bavaria și a Prințesei Henriette Adelaide de Savoia.

Violante Beatrice s-a născut la 23 ianuarie 1673 la Munchen, capitala Bavariei. Frații ei erau Maria Anna de Bavaria, Delfină a Franței, Maximilian al II-lea Emanuel, Elector de Bavaria și Joseph Clemens de Bavaria, episcop de Köln.

În 1688, Cosimo al III-lea de' Medici, Mare Duce de Toscana a găsit-o pe Violante Beatrice ca posibilă mireasă pentru fiul său cel mare, Ferdinando de' Medici, devreme ce Bavaria era una dintre cele mai puternice state ale Sfântului Imperiu Roman.^[1]

Contractul de căsătorie a fost semnat la 24 mai 1688; Violante Beatrice a avut o zestre de 400.000 de taleri numerar și aceeași sumă în bijuterii.^[2] S-a căsătorit cu Marele Prinț prin procură la 21 noiembrie 1688 și în persoană la 9 ianuarie 1969.^[3] Nunta a avut loc la Palazzo Medici Riccardi din Florența. Noua Mare Prințesă s-a îndrăgostit imediat de mirele ei în ciuda faptului că el o detesta.^[4] Cosimo al III-lea nu i-a putut găsi vreo vină nurorii sale, spunând: "Eu nu am cunoscut, nici nu am crezut că lumea poate produce o fire atât de perfectă"

Lipsa copiilor după șase ani de căsătorie ai cuplului princiar l-a perturbat pe Marele Duce. Orice speranță pentru nașterea unui moștenitor au fost spulberate atunci când Ferdinando s-a îmbolnăvit de sifilis în 1696, în timpul Carnavalul de la Veneția, o boală de care a murit șaptesprezece ani mai târziu.^[6] Între timp, Marea Prințesă a căzut victima depresiei care nu a scăpat observației cumantului ei, Prințul Gian Gastone, care a devenit prietenul ei.^[7]Rareori Violante Beatrice a făcut aluzie la durerea ei emoțională în conversații, totuși este documentată o ocazie când Marea Prințesă, în prezența doamnelor ei, a înfierat-o pe iubita soțului ei, Cecchino de Castris.^[7] Desele declarații deschise ale lui Ferdinando despre soția că este "prea plictisitoare și prea urâtă", au înrăutățit situația cuplului

* 1688: Ulrica Eleonora a Suediei, regină a Suediei (d. 1741)

·         1783; Stendhal, pe numele său adevărat Henri-Marie Beyle (23 ianuarie 1783, Grenoble – 23 martie 1842, Paris), a fost un scriitor francez renumit pentru finețea analizei sentimentelor personajelor sale și pentru lipsa intenționată de sensibilitate a stilului său. Se crede că Stendhal și-a ales pseudonimul literar ca un omagiu adus lui Johann Joachim Winckelmann, fondatorul arheologiei moderne, născut în localitatea Stendal, Saxonia-Anhalt(Germania).

Stendhal a participat la războaiele care au urmat Revoluției franceze și din perioada Primului Imperiu Napoleonian ca ofițer de dragoni și ca intendent militar.

1796-1821 : Primii ani[modificare | modificare sursă]

Stendhal se naște la Grenoble într-o familie burgheză. Mama sa, pe care o iubea mult, moare când el avea 7 ani. În 1796 el intră la Școala Centrală din Grenoble. Între 1800 și 1801 viitorul scriitor participă la Campania din Italia ca sublocotenent în al șaselea Regiment de dragoni. Întors la Paris, el încearcă să se impună în domeniul comercial, literar și seducând femeile. Acești ani de început de carieră vor constitui sursa de inspirație pentru personajul lui Julien Sorel din Roșu și Negru. În data de 3 august 1810, Stendhal este numit auditor în cadrul Consiliului de Stat, participând la administrație și la războaiele napoleoniene. După căderea Imperiului care urmează Campaniei din Franța, în 1814, el pleacă în Italia, instalându-se la Milano unde își regăsește iubita, Angela Pietragrua. Anul următor, Stendhal își va grava pe cărțile de vizită : "Waterloo - ce păcat! Încă șase luni și aș fi fost numit prefect de Sarthe la Le Mans".

În această perioadă el scrie mai multe opere legate de Italia ca și tratatul Despre dragoste. În 1821, acuzat fiind de simpatie față de carbonari - influență sensibilă în nuvela Vanina Vanini - Stendhal este expulzat din Milano.

1821-1831 : Elanul literar[modificare | modificare sursă]

Reîntors la Paris, aproape ruinat după decesul tatălui său, Stendhal începe să frecventeze saloanele literare, își înființează propriul cenaclu și are chiar un discipol în persoana lui Prosper Mérimée. El scrie pentru publicații periodice, publică primul său roman, Armance, urmat în 1830 de Roșu și Negru, influențat în parte de Revoluția din iulie 1830, acest al doilea roman obținând un important succes. După revoluție, este numit consul la Civitavecchia, în Italia.

1831-1842 : Ultimele opere, ultimele călătorii[modificare | modificare sursă]

Mormântul lui Stendhal în Cimitirul Montmartre

La Civitavecchia, scriitorul se plictisește și face dese călătorii, nereușind să încheie operele începute (Amintirile unui egoist, Lucien Leuyen...). După ce termină ultima sa capodoperă, Mânăstirea din Parma, în 1839, Stendhal moare de o criză cardiacă în noaptea de 22 spre 23 martie 1842 și este înmormântat în Cimitirul Montmartre din Paris.

Opera lui Stendhal este profund inspirată din propria sa viață, romanele lui constituind o autobiografie ideală a scriitorului. Julien Sorel, Lucien Leuwen, Fabrice del Dongo sunt cei care Stendhal ar fi visat să fie. Există trei tipuri de opere autobiografice la Stendhal: pe de o parte, Stendhal a scris timp de ani și ani un ''Jurnal'', conținând evenimentele din viața sa; pe de alta, marile opere autobiografice intitulate Viața lui Henri Brulard și Amintirile unui egoist. Acestea urmăresc aceeași idee ca Jurnalul, dar și ideea Confesiunilor lui Rousseau, aceea a autocunoașterii, dar se deosebesc de Jurnal fiind scrise a posteriori. În sfârșit, autobiografia ia o formă originală la Stendhal: îi plăcea să scrie pe marginea cărților, (sau chiar a romanelor sale, dar de manieră criptică) sau pe obiecte de îmbrăcăminte (de exemplu pe o curea în Viața lui Henri Brulard).

Opera autobiografică la Stendhal nu se deosebește atât de scopul urmărit (Rousseau urmărind aceeași idee) decât prin importanța pe care o dobândește, exprimându-se la fel de bine prin romane ca prin autobiografii propriu-zise, și chiar critica de artă la Stendhal ia forma unei autobiografii.

·         1832: S-a născut pictorul francez Edouard Manet. Printre lucrarile sale se numara „Dejunul pe iarba”, „Balconul” si „Olympia”; (d. 30.04.1883). Édouard Manet (n. 23 ianuarie 1832, Paris – d. 30 aprilie 1883, Paris) a fost un pictor francez, precursor al impresionismului. Plecând de la izvorul tradițiilor marilor maeștri, Manet a fost în măsură să lege sugestiile vremurilor vechi cu elementele moderne, fapt pentru care i s-a spus „pictor al zilelor noastre” (Charles Beaudelaire). Creațiile sale au stârnit scandal și indignare, cu toate că Manet n-a dorit niciodată să provoace pe nimeni, a dorit numai să schimbe pictura și s-o reînoiască. Manet a fost ultimul pictor clasic și totodată primul pictor modern. Tablourile lui uimesc și astăzi și ne trezesc interesul, reprezentând astfel o parte incontestabilă a picturii universale.

·         1834 – S-a născut Alexandru Odobescu, prozator, arheolog, om politic  şi istoric roman. (operele istorice: “Mihnea-Vodă cel rău”, “Doamna Chiajna”; tratat de arheologie: “Istoria arheologiei”; volum de eseuri: “Pseudokynegeticos”); (m. 10 noiembrie 1895). Alexandru Odobescu (n. 23 ianuarie 1834, București – d. 10 noiembrie 1895, București) a fost un scriitor, arheolog și om politic român. A fost ministru al monumentelor (1863-1864), și profesor de arheologie la Universitatea din București. Este autorul unui tratat de istorie a arheologiei (Istoria arheologiei, 1877) și a unei monografii dedicate tezaurului de la Pietroasa descoperit în perioada profesoratului său. (Le Trésor de Pétrossa. Étude sur l’orfèvrerie antique, Tome I-III, Éditions J. Rothschchild, Paris, 1887-1900). A publicat studii de folclor despre cântecele Europei răsăritene (Cântecele poporane ale Europei răsăritene, mai ales în raport cu țara, istoria și datinile românilor, 1861; Răsunete ale Pindului în Carpați). A publicat studii de istorie literară dedicate literaturii din secolul al XVIII-lea (Poeții Văcărești, Mișcarea literară din Țara Românească în sec. XVIII). Este autorul unor nuvele istorice (Mihnea Vodă cel Rău, Doamna Chiajna, 1860) și volume de eseuri (Câteva ore la Snagov, 1909; Pseudokynegeticos, 1874).

·         1840: Ernst Karl Abbe, fizician german (d. 1905)
* 1850: Gaspare Invrea (n. 23 ianuarie 1850 la Torino - d. 8 septembrie 1917 la Genova), cunoscut și sub pseudonim Remigio Zena, a fost un scriitor și poet de origine italiană.

·         1853 – S-a nascut  Vintilă C.A. Rosetti, om politic si publicist roman. Fiu al lui Constantin A. Rosetti. Redactor si, din 1885, conducator al ziarului “Romanul”; (d. 10.09.1916). Vintilă Jules Rosetti (n. 23 ianuarie 1853, Douet, Saint-Sébastien-sur-Loire, Franța, d. 10 septembrie 1916, București) a fost un jurnalist și scriitor român. A fost fiul lui Constantin A. Rosetti și al Mariei Rosetti (Mary Grant). A fost redactor la ziarul Românul, iar din anul 1885 conducătorul ziarului. Unul dintre întemeietorii revistei Dacia viitoare și membru fondator al Ligii Culturale.

·         1862: David Hilbert (n. 23 ianuarie 1862, Königsberg, Prusia, acum Kaliningrad, Rusia – d. 14 februarie 1943 în Göttingen) a fost un matematician german, care a avut contribuții esențiale la matematica și fizica secolului al 20-lea. Pe mormântul său este gravată maxima sa: Wir müssen wissen. Wir werden wissen. (Trebuie să știm. Vom ști.)

În 1897 a introdus termenul de inel

·         1872: Paul Langevin, fizician și inventator francez (d. 1946). Paul Langevin (23 ianuarie, 1872 – 19 decembrie, 1946) a fost un fizician și inventator francez, cunoscut în special prin studiile sale în domeniul magnetismului și prin teoria dinamică și ecuația care îi poartă numele.
* 1890: Prințesa Tatiana Constantinovna a Rusiei (rusă Княжна Татьяна Константиовна) (23 ianuarie 1890–28 august 1979) a fost al treilea copil și prima fiică a Marelui Duce Constantin Constantinovici al Rusiei și a soției lui Prințesa Elisabeta de Saxa-Altenburg.
La 14 iulie 1886 împăratul Alexandru al III-lea al Rusiei a modificat legea Casei Romanov restricționând titlul de Mare Duce sau Mare Ducesă numai pentru copiii și nepoții pe linie masculină a împăratului Rusiei. Ceilalți descendenți ai familiei imperiale vor purta titlurile de "Prinț sau Prințesă a Rusiei". Tatiana, fiind strănepoata Țarului Nicolae I al Rusiei a primit la naștere titlul de Prințesă a Rusiei.

Prințesa Tatiana Constantinovna, ca. 1904.

La începutul anului 1911, au existat zvonuri despre căsătoria Tatiana cu Prințul Alexandru al Serbiei (mai târziu Alexandru I al Iugoslaviei),^[1]lucru care nu s-a întâmplat; mai târziu Alexandru s-a căsătorit cu Prințesa Maria a României.

În primăvara anului 1911, Tatiana Constantinovna s-a logodit cu Prințul Constantin Alexandrovici Bagration-Mukhransky (2 martie 1889 - 19 mai 1915), georgian prin naștere, care a servit în armata imperială rusă și a murit în Primul Război Mondial. A fost prima fiică a Romanovilor, de la ascensiunea dinastiei pe tron din 1613, care s-a căsătorit cu un prinț non-dinastic. Tatăl ei a cerut aprobarea Țarului Nicolae al II-lea și Țarinei Alexandra Feodorovna.

Anterior, soțiile morganatice ale Marilor Duci Romanov li s-a interzis locuirea în Rusia împreună cu soții lor intrați în dizgrație (de exemplu contesa Sofia de Torby și Marele Duce Mihail Mihailovici al Rusiei sau Prințesa Olga Paley și Marele Duce Paul Alexandrovici al Rusiei)

Femeile Romanov au îndrăznit să se căsătorească morganatic doar în secret (de exemplu împărăteasa Elisabeta a Rusiei și Alexei Razumovski; Marea Ducesă Maria Nicolaevna a Rusiei și contele Grigori Stroganov).

Din punct de vedere legal, căsătoria Tatianei a fost morganatică.^[2]

În cele din urmă, Tatiana Constantinovna și prințul georgian s-au căsătorit la domeniul tatălui ei, Pavlovsk, la 3 septembrie1911.

Tatiana și prințul Constantin Bagration-Mukhransky au avut doi copii: Prințul Teymuraz Constantinovici Bagration-Mukhranski (12 august 1912 - 10 aprilie 1992) și Prințesa Natalia Constantinovna Bagration-Mukhranski (6 aprilie 1914 - 26 august 1984), care s-a căsătorit cu Sir Charles Hepburn-Johnston.

După izbucnirea Primului Război Mondial, Constantin s-a înrolat în armata rusă și a fost ucis în acțiune în 1915. Fratele ei, Oleg, a fost rănit în acțiune și a murit la 29 septembrie 1914 la spitalul Vitebsk din Vilno. Trei alți frați, Ioan, Constantin și Igorau fost uciși de bolșevici în 1918.

Tatiana Constantinovna a devenit apropiată de unchiul ei, Marele Duce Dmitri Constantinovici în timpul văduviei. După Revoluția din Februarie, a stat cu el în palatul unchiului, unde s-a îndrăgostit de un ofițer, Alexander Korochenzov (1877 - 1922). Îndemnată de unchiul ei, Tatina a părăsit Rusia împreună cu copiii și cu Korochenzov. Au fost suficient de norocoși să scape; Dmitri Constantinovici a fost executat la St. Petersburg în ianuarie 1919.

Tatiana Constantinovna și Korochenzov au mers întâi în România iar mai târziu în Elveția. În noiembrie 1921, s-au căsătorit la Geneva. Trei ani mai târziu, Tatiana a devenit văduvă pentru a doua oară când Alexander a murit la Lausanne. Tatiana și-a crescut copiii singură și după ce ambii copii au crescut și s-au căsătorit, s-a călugărit. A murit ca maica Tamara (numită așa după regina georgiană Tamar, o strămoașă a primului soț al Tatianei)^[3], la 28 august 1979 la Ierusalim.

* 1896: Mare Ducesă Charlotte I, Mare Ducesă de Luxemburg (n. 23 ianuarie1896,^[1][2][3] Berg Castle[*], Luxemburg – d. 9 iulie 1985,^[1][2][3] Fischbach Castle[*], Luxemburg), a fost a doua fiică a lui William al IV-lea, Mare Duce de Luxemburg și a soției lui Marie Anne de Braganza.

La 12 noiembrie 1964 a abdicat în favoarea fiului său, Jean, care a domnit până în anul 2000. Charlotte a murit la 9 iulie 1985, de cancer. A fost înmormântată la Cripta Ducală de la Catedrala Notre-Dame din Luxembourg.

La 6 noiembrie 1919, la Luxemburg, s-a căsătorit cu Prințul Felix de Bourbon-Parma, un verișor primar din partea mamei. (Atât Charlotte cât și Felix au fost nepoți ai regelui Miguel I al Portugaliei prin fiicele lui Maria Anna și respectiv Maria Antonia.) Împreună au avut șase copii:

Nume	Data nașterii	Data decesului	Soți(i)
Jean, Mare Duce de Luxembourg	5 ianuarie 1921 (98 de ani)		Prințesa Joséphine Charlotte a Belgiei(1927–2005)
Elisabeta, Ducesă de Hohenberg	22 December 1922	22 noiembrie2011(88 de ani)	Franz, Duce de Hohenberg (1927–1977)
Marie Adelaide, Contesă Henckel von Donnersmarck	21 May 1924	28 februarie2007(82 de ani)	Karl Josef Graf Henckel von Donnersmarck (1928–2008)
Marie Gabriele, Contesă de Holstein-Ledreborg	2 august 1925 (93 de ani)		Knud Johan, Conte de Holstein-Ledreborg (1919–2001)
Carol, Prinț de Luxemburg	7 august 1927	26 iulie1977(49 de ani)	Joan Douglas Dillon (b. 1935)
Alix, Prințesă de Ligne	24 august 1929 (89 de ani)		Antoine, Prinț de Ligne (1925–2005)

·         1898: Serghei Mihailovici Eisenstein (n. 23 ianuarie 1898 — d. 11 februarie1948) a fost un cineast rus care a revoluționat cinematografia de la începutul secolului al XX-lea prin teoria sa a montajului, pe care a concretizat-o în filme, dintre care Crucișătorul Potemkin este cel mai cunoscut.

S-a născut la Riga, în Letonia în 1898. Studiază la Petrograd construcții, ca și tatăl său, dar nu termină facultatea. Începe să picteze, iar în 1920 întemeiază împreună cu Meyerhold teatrul Proletcultului unde devine scenograf și regizor de teatru.

În spectacole împrumută elemente din circ și din music-hall și introduce elemente cinematografice. Odată ajuns la această forma de teatru “agitație-atracție”, Eisenstein condamnă celelalte forme de arte și moștenirea acestora cultural artistică, considerându-le de nivel meșteșugăresc.

* 1898: Randolph Scott (n. 23 ianuarie 1898 – d. 2 martie 1987) a fost un actor american de film.

·         1899: Eugen Aburel, medic român (d. 1975)

·         1899 - S-a născut actorul Humphrey Bogart ("Regina africană", "Casablanca") (m. 14 ianuarie 1957)

·         1907: Hideki Yukawa (în japoneză 湯川 秀樹) (n. 23 ianuarie 1907; d. 8 septembrie 1981) a fost un fizician japonez, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică. A fost renumit pentru descoperirea mezonului.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a participat la programul nuclear japonez care urmărea obținerea bombei atomice.
* 1911: Rudolf Kotormány (n. 23 ianuarie 1911 în Timișoara - d. 2 august 1983) a fost un fotbalist român, care a jucat în echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din 1934 (Italia).
* 1914: Louis, Prinț Napoléon (Louis Jérôme Victor Emmanuel Léopold Marie; 23 ianuarie 1914 – 3 mai 1997) a fost pretendent bonapartist la tronul Franței. A fost șeful Casei Bonaparte din 1926 până la moartea sa. A fost cunoscut de către susținători sub numele de Napoleon al VI-lea.

S-a născut la Bruxelles, Belgia, ca al doilea copil și singurul fiu al Prințului Napoléon Victor Bonaparte și a soției acestuia, Prințesa Clémentine a Belgiei. Pe linie paternă a fost descendent al lui Jérôme, fratele lui Napoleon I iar pe linie maternă descendent al regelui Ludovic-Filip al Franței.

Copilăria și-a petrecut-o în Anglia, unde a stat cu împărăteasa Eugénie, văduva lui Napoleon al III-lea, și în Belgia. A fost educat la Leuven, Belgia și la Lausanne, Elveția. Când tatăl său a murit la 3 mai 1926, prințul de 12 ani i-a succedat ca pretendent bonapartist la tronul imperial al Franței.

La izbucnirea celui de Al Doilea Război Mondial, Prințul Louis i-a scris premierul francez, Édouard Daladier, oferindu-se să servească în armata franceză. Oferta sa a fost respinsă și astfel și-a asumat numele de război Louis de Blanchard și s-a alăturat Legiunii străine. S-a alăturat apoi Rezistenței franceze și a fost arestat de germani după ce a încercat să traverseze Munții Pirinei în drum spre Londra pentru a se alătura liderului francez Charles de Gaulle. A stat în diferite închisori, inclusiv Fresnes.

După eliberarea sa, s-a alăturat grupului de rezistență franceză, "Organisation de résistance de l'armée", sub numele de Louis Monnier. Un alt membru al brigăzii Charles Martel de care aparținea și el era vărul său, Prințul Joachim Murat, care a fost ucis în iulie 1944. Prințul Louis însuși abia scăpat cu viață o lună mai târziu, când, la 28 august, a fost grav rănit; din patrula de șapte oameni care a fost atacată a fost singurul aupraviețuitor. După recuperare s-a alăturat diviziei alpine și mai târziu a fost decorat pentru vitejie.

După război a trăit în Elveția și, ilegal, la Paris până în 1950 când legea de exil împotriva șefilor de foste dinastii ale Franței a fost abrogată.

Prințul Louis a devenit un om de afaceri de succes cu o serie de interese financiare în Africa. În 1951 prințul a trimis o coroană memorială care purta însemnul napoleonic 'N' la funerariile Prințului Moștenitor Wilhelm, fiul împăratului detronat al Germaniei, Wilhelm al II-lea. Acest lucru a fost văzut ca un gest ironic de regaliști, având în vedere faptul că era vorba de Casa germana de Hohenzollern, care a învins și a detronat propria casă imperială a lui Louis Napoleon în timpul războiului franco-prusac din 1870.

Prințul Louis și-a desemnat nepotul, Prințul Jean-Christophe Napoléon, ca succesor trecând peste fiul său cel mare, Prințul Charles Napoléon

Louis s-a căsătorit cu Alix de Foresta la 16 august 1949 la Linières-Bouton, Franța. Cuplul a avut patru copii:

• Prințul Charles (n. 19 octombrie 1950); pretendent la șefia Casei Bonaparte și a titlului "Le Prince Napoléon".
• Prințesa Cathérine Elisabeth Albérique Marie (n. 19 octombrie 1950); căsătorită prima dată la 4 iunie 1974 cu Nicolò San Martino d'Agliè dei marchesi di Fontaneto con San Germano (n. 1948), au divorțat în 1982 fără copii. S-a recăsătorit la 22 octombrie 1982, la Paris, cu Jean-Claude Dualé (n. 1936) și au doi copii.
• Prințesa Laure Clémentine Geneviève Bonaparte (n. 8 octombrie 1952); căsătorită la 23 decembrie 1982 cu Jean-Claude Lecomte (n. 1948) și au un fiu și două fiice.
• Prințul Jérôme Xavier Marie Joseph Victor (n. 14 ianuarie 1957).

·         1915: Arthur Lewis, economist britanic, laureat Nobel (d. 1991)

·         1918 – S-a nascut  cercetatoarea americana Gertrude Belle Elion. A avut o importanta contributie la crearea primului medicament eficient in combaterea leucemiei (1948); Ellion a creat primele medicamente antivirale eficiente (Aciclovirul) cu care a combatut infectiile cu herpes. In 1988, Ellion a primit premiul Nobel pentru fiziologie si medicina impreuna cu Hitchings si James Black. In 1990 a fost aleasa in Academia Nationala de Stiinte. In 1991 a primit Medalia Nationala pentru Stiinta; (d.21.02.1999).
* 1919: Robert Paisley OBE (23 ianuarie 1919 – 14 februarie 1996) a fost un fotbalist și antrenor de fotbal englez, care a petrecut mai mult de 50 de ani la Liverpool F.C. ca fundaș-dreapta, fizioterapeut, și antrenor. Timpul petrecut și onorurile obținute la Liverpool ca antrenor, au făcut ca Bob Paisley să fie considerat unul din cei mai mari antrenori de fotbal din toate timpurile, și el este până în prezent, unul din cei doi oameni, alături de Zinedine Zidane, care a câștigat trei Cupe ale Campionilor Europeni, din acestă postură.

·         1922: Grigore Baștan, primul general parașutist român (d. 1983)

·         1923: Walter M. Miller, Jr., scriitor american (d. 1996)
* 1926: Ștefan Reiff (n. 23 ianuarie 1926 - d. 1 decembrie 2007) a fost un senatorromân în legislatura 1990-1992 ales în județul Brașov pe listele partidului UDMR. Ștefan Reiff a fost validat pe 10 iunie 1992, când l-a înlocuit pe Miklos Fazakas.

·         1928: S-a născut Mircea Horia Simionescu, prozator şi eseist. (d. 18 mai 2011, București)

·         1928: Jeanne Moreau (n. 23 ianuarie 1928, Paris, Franța – d. 31 iulie 2017,^[Arondismentul 8 din Paris, Paris, Franța^[2]) a fost o actriță franceză de film.
Filmografie:

• La Reine Margot („Regina Margot”, 1954)
• Ascenseur pour l'échafaud („Ascensor pentru eșafod”, 1958)
• Les Liaisons dangereuses („Legături periculoase”, 1959)
• Cele patru sute de lovituri (1959)
• The Trial (1962)
• Jules et Jim (1962)
• Trenul (1964)
• Le journal d'une femme de chambre (1964)
• The Yellow Rolls-Royce (1964)
• Viva Maria! (1965)

* 1928: Tadeusz Śliwiak (n. 23 ianuarie 1928, Lvov - d. 3 decembrie 1994, Cracovia) a fost un poet, publicist, actor, jurnalist și traducător polonez. A absolvit Școala Superioară de Actorie din Cracovia. A studiat medicina la Varșovia și Wrocław însă nu și-a finalizat studiile. Din 1961 a fost membru al Partidului Muncitoresc Unit Polonez.

·         1929: John Charles Polanyi, chimist canadian, laureat Nobel

·         1930 - S-a născut gazetarul Adrian Riza (m.05.11.2005).

·         1936: Horst Mahler, extremist german

·         1937 - S-a născut poeta şi prozatoarea Elisabeth Păunescu, stabilită din 1980 în SăunescuUA ("Sînt numai femeie", "Trăiri în şapte dimensiuni", "Eu şi prietenele mele").

* 1937: Iosif Hriplovici (n. 23 ianuarie 1937, Kiev) este un fizician teoretician rus de origine evreiască, specializat în fizică nucleară și gravitațională, doctor în ștințe fizico-matematice, membru corespondent al Academiei de științedin Rusia.

A absolvit facultatea de fizică a Universității din Kiev în anul 1959. A fost membru ULCT din 1951 până în anul 1965.

Din 1959 și până în anul 2014 a lucrat la Institutul de fizică nucleară din Novosibirsk și la Universitatea din Novosibirsk. Cercetător științific principal și, între 1998-2009, șef al catedrei de fiziсă teoretică a Universității din Novosibirsk.

Din anul 2014 este profesor la catedra de mecanică cuantică a Universității din Sankt-Petersburg.

A contribuit susbtanțial la desvoltarea fizicii particulelor elementare, a teoriei cuantice a câmpurilor, a fizicii atomice și a relativității generalizate. Este cunoscut pentru primul calcul al funcției Beta din teoria câmpurilor Yang-Mills (1969), deși la acea vreme libertatea asimptotică, descrisă de aceste câmpuri, nu era încă recunoscută.

A publicat peste 200 de lucrări științifice și 4 monografii.

Este profesor de onoare al Universității din Novosibirsk și laureat al premiului „Isaac Pomeranciuc” (2005).

Discipoli

• Victor Flambaum

* 1939: Aurel Vernescu (n. 23 ianuarie 1939 – d. 1 decembrie 2008, Bucuresti^[2]) a fost un caiacist român, dublu laureat cu bronz la Tokyo 1964 și cu argint la München 1972. A fost de trei ori portdrapelul României la Jocurile Olimpice.

·         1940: S-a nascut poeta  Ileana Mălăncioiu. Ileana Mălăncioiu (n. 23 ianuarie 1940, Godeni, Argeș) este o poetă contemporană și o eseistă română, publicistă, disidentă și activist civic. Din martie 2013 este membru corespondent al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universității București în 1968, cu lucrarea Locul filozofiei culturii în sistemul lui Lucian Blaga. Doctor în filosofie în 1977, cu teza Vina tragică (Tragicii Greci, Shakespeare, Dostoievski, Kafka). Din 1980 devine redactor la revista Viața românească.A debutat cu versuri în Luceafărul, în 1965. Lucrează, înainte de 1989, la Televiziunea Română, la revista Argeș, la Studiourile Animafilm și la revista literară Viața românească (de unde demisionează la 31 martie 1988 din pricina acutizării cenzurii, inclusiv asupra scrierilor lui Constantin Noica). După 1989 lucrează la revista social-politică 22, la Editura Litera (redactor șef) și la săptămânalul România literară. „În calitate de redactor la Viața românească am reușit să-l aduc la revistă pe Noica și m-am preocupat de publicarea Scrisorilor despre logică. Am publicat texte de bază ale lui Liiceanu, apărute ulterior în volumul Cearta cu filozofia, m-am străduit să impun publicarea în serial a cărții lui Andrei Pleșu Minima moralia, în fine, m-am ocupat de rubrica de texte filozofice prin care erau reflectate în linii mari preocupările celor din Școala de la Păltiniș” (din conversația cu Marta Petreu apărută în Apostrof, nr. 1-2 / 1998, și reluată în Cronica melancoliei). În perioada comunistă, Ileana Mălăncioiu a fost cenzurată cu grijă (motiv pentru care a fost obligată să-și reediteze volumul Urcarea muntelui, decimat de cenzură) datorită apetitului ei pentru adevăr și a obstinației de a spune exact ce are de spus, chiar și în poezie. Nicolae Steinhardt declara despre Ileana Mălăncioiu : „Aferim, femeie! Curajoasă. Aspră. Le vede, le știe, le spune. Și cu suflet de muiere sensibilă, simțitoare. Suflet adânc, colțuros. Mare poetă. Da, asta admir: o tărie inteligentă (foc) si totodată accesibilă milei, duioșiei (indirecte). Am calificat-o: o Antigonă ducându-l pe Oedip de mână, dar o Antigonă cu suflet de Electră (și de Ecaterina Teodoroiu).” —365 întrebări incomode adresate de Zaharia Sângeorzan lui Nicolae Steinhardt

·         1943: Gary Burton, compozitor american de jazz

·         1943 - S-a născut Herbert Hildebrandt, basist, vocalist şi compozitor german (Rattles).

·         1944 - S-a născut Valentin Taşcu, critic literar, de artă şi teatral, poet şi traducător („Elogii”, „Tratat despre iubire”, „Defăimarea bătrâneţii”).

·         1946: José Arnoldo Alemán Lacayo, politician Nicaraguan

·         1947:  S-a nascut Megawati Sukarnoputri, politician , presedinte al Indoneziei intre 2001 si 2004.

·         1948 - S-a născut Anita Pointer, vocalistă americană (Pointer Sisters).
* 1948: Mircea-Nicu Toader (n. 23 ianuarie 1948) este un fost deputat român, ales în legislatura 2012-2016 pe listele Partidului Democrat Liberal. În în legislatura 2012-2016, Mircea-Nicu Toader a trecut de la PDL la PNL și a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Regatul Suediei și Republica Malta. Mircea-Nicu Toader a mai fost deputat în legislatura 2000-2004, ales în județul Galați pe listele PD și a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Austria și Republica Federală Germania. Mircea-Nicu Toader a fost reales și în legislatura 2008-2012 pe listele partidului PD-L și a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Populară Chineză și Republica Federală Germania.
* 1949: Rutger Hauer (n. 3 Septembrie 1949) este un actor, actor de film din Olanda. A primit Golden Calf Culture Prize, Golden Calf for Best Actor.

Rutger Hauer s-a născut pe 3 Septembrie 1949. El a jucat în filmul istoric de renume mondial "Evadare din Sobibor", fiind în rolul principal, în pielea eroului rus Alexander Pecherski.

·         1950 - S-a născut Pat Simmons, chitarist, vocalist şi compozitor american (The Doobie Brothers).

·         1950 - S-a născut Billy Cunningham, basist american (The Box Tops).
* 1950: Richard Dean Anderson (n. 23 ianuarie 1950, Minneapolis, Minnesota, Statele Unite este un actor american cunoscut cel mai mult pentru rolul MacGyver din serialul cu același nume sau pentru rolul Jack O'Neill din Stargate SG-1. A debutat în anul 1976 ca Dr. Jeff Webber în serialul General Hospital
* 1951: Chesley Burnett "Sully" Sullenberger III (n. 23 ianuarie 1951,^[1] Texas, SUA) este un fost aviator american, căpitan de aeronave, celebru pentru că la data de 15 ianuarie 2009, la numai trei minute de la decolarea enZborului "Cactus" 1549, după ciocnirea cu un stol de gâște canadiene (Branta canadensis) a aeronavei Airbus 320, aflată la altitudinea de circa 850 de metri, în plin zbor ascedent, a reușit să aterizeze forțat pe apele râului Hudson, salvând toți cei 155 de oameni aflați la bord (150 de pasageri și cinci membri ai echipajului), în ciuda blocării totale a ambelor reactoare.

·         1952 - S-a născut Robin Zander, vocalist, chitarist şi compozitor american (Cheap Trick).
* 1954: Gelu Negrea (în actul de identitate, Negrea Gheorghe; n. 23 ianuarie 1945în Orodel, Dolj) este critic și istoric literar, prozator, regizor de teatru, jurnalist român. Membru al a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala de critică, istorie literară și eseu București. Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.

Născut la 23 ianuarie 1945 în localitatea Orodel, județul Dolj, din părinții Marin și Constanța. De la un an, rămâne orfan de tată și, până la vârsta școlarizării, este crescut de bunicii ambilor părinți. Mama se recăsătorește cu un om admirabil, Gheorghe Biță, care îl va face uitat pe genitorul natural.

Urmându-și părinții în peregrinările profesionale, până la terminarea liceului (Vânju Mare – Mehedinți, 1963), a trecut prin șapte unități școlare.

Absolvent al Facultății de limba și literatura română, Universitatea București, 1969, al Facultății de jurnalism (curs post-universitar), 1981 și al Facultății de regie teatru, 1994 (ambele, în București).

Ocupația de bază – gazetăria (ante și post-decembristă); ocupații colaterale: profesor, bibliotecar, funcționar cultural și administrativ etc.; câte doi ani șomer - atât înainte cât și după 1989.

A înființat și condus cel dintâi ziar particular din România (Dimineața, Drobeta Turnu Severin; primul număr oficial: 19 ianuarie 1990).

Între 2009 și 2011, secretar general de redacție și apoi redactor șef al săptămânalului Uniunii Scriitorilor Luceafărul (ulterior, Luceafărul de dimineață).

Din 2009, redactor la Editura Academiei Române.

* 1955: Petru Filip (n. 23 ianuarie 1955, Slobozia) este un inginer și politician român, primarul municipiului Oradea în perioada 1992-1996 și 2000-2007, fiind pe atunci membru al Partidului Democrat. A fost reprezentant al României în Parlamentul European. În 2008 a devenit reprezentant de Bihor în Senatul României, cameră în care este președintele comisiei pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului.
* 1956: Kazumi Tsubota (n. 23 ianuarie 1956) este un fost fotbalist japonez.

·         1957: Caroline, Prințesă de Hanovra (Caroline Louise Marguerite Grimaldi; franceză princesse de Hanovre; germană Prinzessin von Hannover; n. 23 ianuarie 1957) este fiica cea mare a lui Rainier al III-lea de Monaco și a soției sale, fosta actrița americană Grace Kelly, și sora mai mare a lui Albert al II-lea, Prinț de Monaco și a Prințesei Stéphanie de Monaco. De la urcarea pe tron a fratelui său în 2006 și până în 2014, la nașterea nepoților săi Jacques și Gabriella (copiii gemeni ai Prințului Albert și ai Prințesei Charlène), a fost moștenitoare prezumptivă la tronul din Monaco, poziție pe care a mai deținut-o în perioada 1957-1958, până la nașterea fratelui său.

Caroline este soția lui Ernst August, Prinț de Hanovra, șeful Casei de Hanovra și pretendent la fostul tron al regatului de Hanovra, precum și descendent pe linie masculină al regelui George al III-lea al Regatului Unit.

Caroline s-a născut la 23 ianuarie 1957 la Palatul Princiar din Monaco și a fost numită Caroline Louise Marguerite Grimaldi. Prin naștere Caroline aparține Casei Grimaldi și a fost moștenitoare prezumptivă a tronului princiar de la naștere până la 14 martie 1958, când s-a născut fratele ei, Albert al II-lea, Prinț de Monaco. La 1 februarie 1965 s-a născut sora ei mai mică, Prințesa Stéphanie. Pe linie paternă, Caroline este o descendentă a Ducilor de Polignac și deci aparține nobilimii franceze. Pe linie maternă, are origini irlandeze și germane.^[1][2]

În copilărie, a petrecut multă vreme la bunicii materni, John B. Kelly, Sr. și Margaret Major, în casa lor din Philadelphia. Într-un interviu pentru Peopleîn aprilie 1982, la scurtă vreme înainte să moară, Grace spunea despre Caroline și Stéphanie că „sunt calde, radioase, amuzante, inteligente și capabile. Sunt foarte în ton cu vremurile actuale. Pe lângă că sunt eleve bune, sunt și foarte sportive - schiază și înoată excelent. Știu să gătească, să coasă, să cânte la pian și să călărească. Dar, mai presus de toate, sunt conștiente de poziția lor și atente cu ceilalți. Sunt conștiente de problemele și grijile din lumea de astăzi."^[3]

Prințesa Caroline a luat bacalaureatul cu onoruri în 1974. De asemenea, a studiat la școala de fete St Mary's din Ascot. Și-a continuat studiile la Sorbona, unde a primit o diplomă în filosofie.^[4] Vorbește fluent franceza, engleza, spaniola, germana și italiana

Grace a murit la 14 septembrie 1982, după ce a suferit un accident vascular cerebral prăbușindu-se cu mașina de pe o stâncă în timp ce se întorcea din Franța la Monaco împreună cu Prințesa Stéphanie. După aceea,^[6] Caroline a preluat neoficial îndatoririle de primă doamnă a principatului de Monaco.

Pe lângă participarea la numeroase evenimente oficiale în Monaco, Prințesa Caroline a fondat și s-a implicat în numeroase organizații caritabile. În 2003, a devenit Ambasador UNESCO.

Încă din copilărie, Caroline a fost pasionată de echitație, înot și schi. De-a lungul anilor, a fost mai mereu pe prima pagină a ziarelor, atât datorită stilului său vestimentar, cât și datorită numeroaselor relații sentimentale.

Caroline s-a căsătorit de trei ori:

• în 1978, cu Philippe Junot, un bancher parizian. Au divorțat în 1980. Nu au avut copii.
• în 1983, cu Stefano Casiraghi, moștenitorul unei familii de industriași italieni. Acesta a murit în 1990, la vârsta de 30 de ani, în urma unui accident la o cursă de bărci cu motor. Au avut trei copii:
  • Andrea Casiraghi, născut în 1984
  • Charlotte Casiraghi, născută în 1986
  • Pierre Casiraghi, născut în 1987
• în 1999, cu Prințul Ernst August de Hanovra, cu care este căsătorită și în prezent. Au o fiică:
• Prințesa Alexandra de Hanovra, născută în 1999

* 1957: Anatolie Ghilaș (n. 23 ianuarie 1957, Pereni)^[1] este un politician din Republica Moldova, care din 2009 până în 2011 a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova pe listele Partidului Democrat.

·         1959 - S-a născut Earl Falconer, basist britanic (UB 40).

·         1960: Aurel Olărean, politician român
* 1960: Elena Loewenthal (n. 22 ianuarie 1960,^[1] Torino, Italia^[2]) este o scriitoare și traducătoare italiană.^[4] A tradus numeroase texte ebraice și a colaborat la cotidianul La Stampa din Torino. A predat un curs de cultură ebraică la IUSS - Istituto Universitario di Studi Superiori - a Pavia

A absolvit în anul 1983 cursuri la Universitatea din Torino cu o teză despre istoriografia evreiască din Evul Mediu timpuriu, după care a cercetat ani de zile texte din tradiția evreiască și a tradus opere literare ebraice, activități care i-au adus în 1999 unul dintre Premiile Naționale pentru Traducere decernate de Ministerul Italian al Patrimoniului Cultural. Ea a publicat, împreună cu Giulio Busi, lucrarea Mistica ebraica, care conține toate textele secrete ale tradiției iudaice din secolul al III-lea până în secolul al XVIII-lea. A lucrat pentru editura Adelphi la elaborarea ediției italiene a operei principale a lui Louis Ginzberg, Le leggende degli ebrei, în șapte volume (1995-2016)

Cartea I bottoni del signor Montefiore e altre storie ebraiche a câștigat Premiul Andersen în 1997. În iunie 2000 a colaborat cu Roberta Anau la redactarea unei cărți de gastronomie intitulate Cucina ebraica. În 2003 a publicat Fiabe ebraiche și primul ei roman, Lo strappo nell'anima. Una storia vera, cu care a câștigat Premiul Grinzane Cavour pentru tineri autori. A mai scris L'Ebraismo spiegato ai miei figli și Lettere agli amici non ebrei.

Scrie la cotidianul torinez La Stampa și colaborează, de asemenea, la Tuttolibri, suplimentul de week-end al aceluiași ziar.

A predat cursuri de cultură iudaică la Facultatea de Filosofie a Universității Vita-Salute San Raffaele

Din noiembrie 2015 până în 2017 a fost atașat cultural la Ambasada Italiei în Israel.

* 1961: Dan Alexe (n. 23 ianuarie 1961) este un scriitor, cineast, jurnalist și traducător român stabilit în Belgia.

A plecat din România în anul 1988, în urma faptului că a publicat în revista „Agora” din New York o piesă de teatru intitulată Rămăieni care avea ca temă ravagiile protocronismului. În același an, a participat la realizarea unui film documentar în Belgia, care denunța regimul lui Nicolae Ceaușescu.

Cu această experiență, s-a stabilit în Belgia și a colaborat ca ziarist liber profesionist la BBC, Europa Liberă și, ulterior, la publicațiile grupului german WAZ.

A călătorit și a realizat filme documentare în Cecenia, Afganistan, Pakistan, Kosovo și Asia Centrală. De asemenea, a trăit lungi perioade în Caucaz, Balcani sau Afganistan, predând jurnalismul.

În 1998 a obținut Premiul Criticii Internaționale la Festivalul din Amsterdam și Premiul Ministerului Francez al Culturii, pentru filmul său Howling for God / Iubiții Domnului. Filmul spune povestea unor derviși din Balcani care sunt practicanți ai unui ritual extrem de violent de yoga islamică.

În 2007 a realizat un film despre ultimii evrei din Afganistan, Cabală în Kabul, cu care a obținut mai multe premii: Marele Premiu al „Musée de l'homme”, distincții la Festivalurile Flahertiana din Rusia și Festivalul Astra din Sibiu. Un an mai târziu, pentru același material, primește Premiul Publicului la Nyon, Elveția

·         1964: Monalisa Găleteanu, politician român

·         1965 - S–a născut Gabriel Giurgiu, realizator de emisiuni de televiziune.

·         1968: Cristina Trepcea, jurnalistă româncă

* 1968: James Altucher (n. 23 ianuarie 1968) este un antreprenor și autor american. A înființat mai mult de 20 de companii, precum Reset Inc. și StockPickr și spune că a dat greș cu 17 dintre ele. A publicat 11 cărți și colaborează frecvent cu publicații ca The Financial Times, TheStreet.com, TechCrunch, Seeking Alpha, Thought Catalog și The Huffington Post. USA Today a numit cartea sa, „Alege-te pe tine însuți”(Choose Yourself), publicată și în limba română, una dintre cele mai bune 12 cărți de faceri din toate timpurile.
* 1970: Alessandro Alfonso Fortunato Gaudino (n. 23 ianuarie 1970), cunoscut după numele de scenă Alex Gaudino, este un DJ și producător muzicalitalian.
* 1970: Dana Săvuică (n. 23 ianuarie 1970, București) este o femeie de afaceri din România, fost fotomodel și realizatoare de emisiuni TV^[1]. Este prima româncă care a pozat în ediția locală a revistei pentru bărbați Playboy, în noiembrie 1999

Născută într-o familie de diplomați, și-a petrecut copilăria alături de părinții aflați în misiune în Asia de Sud-Est^[3].

A făcut gimnaziul și liceul în România, locuind la bunicii din Târgoviște, trăind într-un mediu restrictiv^[3]. În 1993 a terminat Academia de Studii Economice, secția de Relații Economice Internaționale^[3]. În perioada facultății a avut primul contact cu modellingul, carieră căreia i-a pus capăt în 1997^[3]. În tot acest timp, a fost prezentă la televiziunea publică, în diverse emisiuni^[3]. A devenit o adevărată vedetă de televiziune în anul 2001, cu emisiunile în cadrul postului Acasă TV^[3]. În 1997, și-a început cariera în business, înființând agenția de modele Etiquette Models, care s-a dezvoltat continuu, brandul Etiquette devenind un important furnizor de accesorii de lux^[3]. Odată cu lansarea postului Euforia lifestyle TV, Dana Săvuică și-a reconfirmat succesul de televiziune

* 1971: Robert Lazu (n. 23 ianuarie 1971) este un scriitor, filosof și eseist contemporan. Căsătorit, de religie romano-catolică, este tată a șapte copii.

A inițiat în contextul culturii române studiul operei scriitorului englez J. R. R. Tolkien, prin redactarea primei monografii [1], alcătuirea unei enciclopedii a Pământului de Mijloc [2] și publicarea antologiei critice J.R.R. Tolkien: Credință și Imaginație 

* 1973: Alin Augustin Florin Popoviciu este un politician român, deputat în Parlamentul României în mandatele 2008-2012 și 2012-2016 din partea PDL Timiș.

* 1975: Gheorghe Rohat (n. 23 ianuarie, 1975, Ploiești) este un fotbalist român retras din activitate

* 1981: Sergiu Dadu (n. 23 ianuarie 1981, Chișinău) este un fost fotbalist internațional moldovean care juca pe postul de atacant.
* 1984: Valentin Ioviță (n. 23 ianuarie 1984, Galați) este un fotbalist român care în prezent evoluează la clubul Oțelul Galați
* 1984: Dragan Mrđa (n. 23 ianuarie 1984) este un fotbalist sârb.
* 1984: Arjen Robben (Pronunție în olandeză: /ˈɑrjən ˈrɔbə(n)/; n. 23 ianuarie 1984,^[1]Bedum, Țările de Jos) este un jucător de fotbal olandez care evoluează la clubul german Bayern München, fiind în același timp și component al echipei naționale de fotbal a Olandei, fiind și căpitanul acesteia. A participat la Campionatele Europene din 2004, 2008 și 2012 și la Campionatele Mondialedin 2006, 2010 și 2014. Joacă de regulă ca extremă, fiind rar folosit și ca atacant. Este cunoscut pentru driblinguri, viteză, forță de pătrundere și un bun stângaci, mai ales pentru șuturile precise de la distanță.
* 1985: Doutzen Kroes (n. 23 ianuarie 1985, Eastermar, comuna Tytsjerksteradiel, Țările de Jos) este un top fotomodel neerlandez.
* 1986: José Enrique Sánchez Díaz (pronunție în spaniolă: /xoˈse enˈrike ˈsant͡ʃeθ ˈði.aθ/; n. 23 ianuarie 1986), cunoscut ca José Enrique, este un fotbalist spaniol retras din activitate care a jucat pentru Liverpool pe postul de fundaș stânga.
* 1986: Ivan Pecha (n. 23 ianuarie 1986, Cehoslovacia) este un fotbalistslovac care evoluează în prezent la FC Neman. De-a lungul carierei a mai evoluat la Slovan Bratislava, BATE Borisov, Khazar Lankaran dar și la Ceahlăul Piatra-Neamț.
* 1987: Wesley Alexander Nevada Thomas (n. 23 ianuarie 1987, Barking, Londra, Anglia) este un fotbalist englez ce evoluează la clubul AFC Bournemouth.
* 1988: Kamil Wojciech Biliński (n. 23 ianuarie 1988, Varșovia, Polonia) este un fotbalist polonez liber de contract care joacă pe postul de atacant.
* 1988: Alexandru Dandea este (n. 23 ianuarie 1988 Drăgășani, România) un fotbalist român care evoluează la clubul FC Hermannstadt.
* 1988: Andrei Dumitraș (n. 23 ianuarie 1988,^[1] Pomârla, România) este un jucător de fotbal român, care, în prezent, activează la FC Botoșani.
* 1989: Ioana Bortan (n. 23 ianuarie 1989, România) este o jucătoare română de fotbal pe postul de mijlocaș. În prezent joacă pentru Olimpia Cluj în Superliga română.^[1] A jucat în Liga Campionilor cu CFF Clujana și Olimpia Cluj și este componentă a echipei naționale a României.
* 1992: Adrian Graur (n. 23 ianuarie 1992, Chișinău, Republica Moldova) este un cântăreț, compozitor și textier din Republica Moldova. Câștigător al concursului european „60 Seconds of Democracy (2015)”^[1] cu piesa „Song About Democracy”^[2][3][4] organizat de „European Endowment for Democracy.” Absolvent al Academiei de Muzică „Gavriil Muzicescu” din Chișinău. Este licențiat în artă. Participant X Factor (România)
* 1994: Mariana Preda (n. 23 ianuarie 1994)^[1] este o muziciană de origine română, actriță și regizor de film. A intrat în prim-plan după ce a jucat în filmul de scurt metraj multiplu premiat Doina ^[2], regizat de Nikolas Grasso. În calitate de muzician, ea este cunoscută pentru albumul său Sunrise publicat de label-ul MAP din Italia în 2013^[3] și pentru că a avut numeroase concerte în întreaga lume.
Mariana Preda s-a născut în 1994 și a crescut în Dragodana, România. A studiat muzica la Liceul "Balasa Doamna" din Târgoviște^[4], iar în 2013 s-a mutat la Amsterdam pentru a-și continua studiile în muzica clasică și contemporană la Conservatorium van Amsterdam. Printre profesorii săi s-au enumerat Gheorghe Zamfir, Damian Drăghici și Matthijs Koene

CARIERĂ

2010-2011

În 2010, Mariana a jucat rolul principal într-un scurtmetraj numit Doina, regizat de regizorul italian Nikolas Grasso. A jucat de-a lungul timpului împreună cu actrițe românești renumite precum Maria Dinulescu și Carmen Ungureanu. Pentru spectacolul ei a primit două premii: Cea mai bună actriță la Festivalul Internațional de Film de la Monaco în 2010^[6] și cea mai bună actriță la Festival du Cinema de Paris în 2011^[7].

2014

În anul 2014 Mariana și-a regizat primul scurt metraj cu titlul "Viața"^[8]. Short a câștigat premiul Independent Spirit la Festivalul Internațional de Film de la Monaco în decembrie 2014^[9]. Scurt metrajul a fost, de asemenea, prezentat la New York in cadrul festivalului Long Island International Film Expo^[10].

2015

În 23 martie 2015, a participat la un spectacol intitulat "Clipe de Viata" la Teatrul Național București, alături de faimoși actori și interpreți români precum Maria Dinulescu, Ion Caramitru, Felicia Filip, Maia Morgenstern și mulți alții. Mariana a participat la prima ediție a Festivalului Untold, cel mai mare festival de muzică electronică din România, care a avut loc la Cluj-Napoca. În timpul verii a interpretat de două ori la Expo din Milano. În noiembrie, compozitorul olandez Merlijn Twaalfhoven a ales-o pe Mariana ca ambasador pentru România pentru piesa de deschidere efectuată la Festivalul de Lumină din Amsterdam.

2016

La data de 7 ianuarie 2016, la Gala LSRS care a avut loc la Palatul Parlamentului, Mariana a primit o recunoaștere specială pentru că a fost unul dintre cei mai buni studenți români din străinătate în domeniul artelor. La 18 martie, Ambasadorul României în Belgia a găzduit, la reședința sa, o seară literară care sărbătorește Ziua Internațională a Francofoniei. Evenimentul literar, moderat de Jacques De Decker, a beneficiat de intermezzosul muzical al lui Mariana Preda. Pe 1 aprilie, Mariana a cântat în Londra la St. Martin in The Fields împreună cu organistul Donald MacKenzie. Acesta a fost primul concert de flancuri organizat la acest loc.

La 15 mai, Mariana Preda a participat la "Ziua României pe Broadway" din New York. Această ocazie a reunit cei aproape 200.000 de româno-americani care trăiesc în New York City. La 28 mai, Mariana a deschis concertul renumitului muzician român Tudor Gheorghe la Catedrala Sf. Martin din Utrecht.

Pe 6 iulie, Mariana a avut primul concert de flaut în Havana, la Biserica San Francisco de Paula, eveniment organizat de Ambasada României și Ambasadorul României, Dumitru Preda.

La 7 august, Mariana a fost la a doua ediție a Festivalului Untold.

La 2 decembrie, Mariana Preda a fost invitată să interpreteze în sala Preston Bradley a Centrului Cultural Chicago împreună cu Nicolae Feraru, pianistul Gerard Cademcian și cântăreața Laura Bretan pentru Ziua Națională a României organizată de consulatul român și H.E. Consulul Mihaela Deaconu.