1. /10 IANUARIE 2023 - ISTORIE PE ZILE:  Evenimente, Nașteri

Evenimente

·         49 î.Hr.: Iuliu Cezar traversează Rubiconul, ocupă Roma si il alungă pe Pompeius, declansand razboiul civil.  Primul Triumvirat  format in anul  de Crassus, Pompeius si Cezar, s-a destramat in anul 60 î.Hr., dupa moartea lui Crassus si dupa ce in 52 î.Hr., Senatul Romei  acceptă desemnarea lui Pompei în calitate de  “Consul sine collega” , cu misiunea de a restaura ordinea. La 7 ianuarie 49 î.Hr., printr-un “senatus consultum ultim”, Cezar este demis din funcții, iar Pompei este însărcinat cu apărarea republicii. Trei zile mai târziu, Cezar a traversat  Rubiconul, raul care reprezenta granița dintre provincia Galia Cisalpina la nord și Italia, la sud, o acțiune interzisa din punct de vedere legal oricărui general al  armatei romane si ocupa Roma dupa ce  Pompeius a fugit  in Grecia declansandu-se astfel razboiul civil. Gaius Iulius Cezar (n. 13 iulie, ca. 100 î.Hr. – d. 15 martie, 44 î.Hr.), lider politic și militar roman și una dintre cele mai influente și mai controversate personalități din istorie. Rolul său a fost esențial în instaurarea dictaturii la Roma, lichidarea democrației Republicii și instaurarea Imperiului Roman. A provocat războaie de cucerire fără acceptul senatului roman. Cucerirea Galiei, plănuită de Cezar, a inclus sub dominația romană teritorii până la Oceanul Atlantic. În anul 55 î.Hr. Cezar a lansat prima invazie romană în Marea Britanie.

·     236 – A fost ales Papa Fabian ( n. 200 – d.20 ianuarie 250).

Sf. Fabian (n. ? – d. 250, Roma) a fost Papă al Romei în perioada 10 ianuarie 236 – 20 ianuarie 250, martir și sfânt – foto: ro.wikipedia.org

Este renumit pentru natura miraculoasă a alegerii sale. Se pune ca un porumbel  a coborât pe capul lui, faptul fiind interpretat ca o  alegere  a Duhului Sfant pentru el, ca urmatorul Papa.

·     1072 - Conduși de Robert Guiscard, normanzii din Italia cuceresc orasul Palermo de la musulmani, după un atac combinat pe mare și pe uscat; Robert se autointitulează conte de Sicilia.

Robert Guiscard – foto: ro.wikipedia.org

Robert Guiscard (n. cca. 1015 – d. 17 iulie 1085), a fost un aventurier normand,care s-a  remarcat în contextul cuceririi de către normanzi a sudului Italiei. S-a născut în familia Hauteville din Normandia și a ajuns duce de Apulia și Calabria în 1057, titlu pe care l-a detinut  până la moarte. Porecla sa, care apare în latina contemporană “Viscardus”, iar în franceza veche “Viscart’, este adeseori redată cu sensurile de “cel Descurcăreț”, “cel Viclean”, “cel Hotărât”, “Vulpea” sau “Nevăstuica”.

·      1475 -  A avut loc marea Bătălie de la Podul Înalt, de  langa  Vaslui, in care armata moldoveană și secuiască condusă de domnul Moldovei, Ştefan cel Mare, a ]nvins oastea otomană condusă de Suleiman Paşa.

Ștefan cel Mare în Bătălia de la Vaslui/Podul Înalt (10 ianuarie 1475) - Pictură de Honorius Crețulescu – foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com

Bătălia de la Vaslui, menționată uneori drept Bătălia de la Podul Înalt, a avut loc în data de 10 ianuarie 1475 lângă orașul Vaslui, între armatele aliate creștine moldo-maghiaro-polone sub comanda lui Ștefan cel Mare și oastea otomano-munteană sub conducerea lui Suleiman Pașa.

În pofida diferenței mari de forțe, turcii au suferit o înfrângere zdrobitoare, pierzând (după spusele unor cronicari) o mare parte a armatei. A fost considerată cea mai mare înfrângere a islamului în fața unei armate creștine, Ștefan cel Mare fiind numit eroul creștinătății. Cronicarul polonez Ian Dlugosz, contemporan cu evenimentele, scria: „Căci toate șirurile dinainte în care în frunte erau și secui au fost zdrobite de turci, și amenința un mare pericol pînă cînd [Ștefan] personal se aruncă în mijlocul turcilor exaltați de bucuria victoriei, și cu puterea minunată a lui Dumnezeu a nimicit toate grupările turcești avînd abia 40.000 de luptători, între care cea mai mare parte erau țărani.” si că

: „foarte puţini turci şi-au putut găsi mîntuirea prin fugă, căci chiar şi aceia care au fugit şi au ajuns pînă la Dunăre, au fost ucişi acolo de moldoveni, care aveau cai mai iuţi, sau au fost înecaţi de valuri. Aproape pe toţi prizonierii turci, afară de cei mai de frunte, i-a tras în ţeapă. Cadavrele celor ucişi le-a ars, iar cîteva grămezi cu oasele lor se văd pînă astăzi şi sunt mărturia eternă a unei victorii atît de însemnate… Toată oastea lui s-a îmbogăţit foarte tare din prada luată de la turci: aur, argint, purpură, cai şi alte obiecte preţioase”. Papa Sixt al IV-lea, numindu-l principele creștinătății, i-a scris lui Ștefan: „faptele tale săvârșite până acum cu înțelepciune și vitejie contra turcilor necredincioși, dușmanii noștri, au adus atâta celebritate numeleui tău, încât ești în gura tuturor și ești de către toți foarte mult lăudat.”

·   1545 - S-a tipărit, la Târgoviște, “Molitvelnicul” lui Dimitrie Liubavici și se reia activitatea tipografică în Transilvania.

Molitvelnicul lui Dimitrie Liubavici (10 ianuarie 1545, Targoviste) foto preluat de pe www.crestinortodox.ro

Pe 10 ianuarie 1545, se tipareste, la Targoviste, „Molitvelnicul” lui Dimitrie Liubavici. Dupa numai 38 de ani de la inventarea tiparului de catre germanul Johannes Gensfleisch, cunoscut si sub numele de Gutenberg († 1468), calugarul Macarie tiparea primele carti de cult in Tara Romaneasca. Lui Macarie i-au urmat Dimitrie Liubavici si Filip Moldoveanul.

„Molitfelnicul” cuprinde toate rugaciunile (molitfele) cerute de nevoile vietii spirituale ale crestinului, incepand cu nasterea lui si pana la moarte. Astfel, gasim in aceasta carte: Sfintele Taine (Botezul, Mirungerea, Marturisirea, Impartasania, Maslul, Cununia, Preotia); ierurgiile (Sfestania, Inmormantarea etc.) precum si multiple rugaciuni necesare crestinilor: dezlegari de pacate, de blesteme, de invrajbiri, la inceperea temeliei casei, pentru sfintirea fantanii la inceputul semanatului, pentru epidemii, pentru ploaie, pentru cei care calatoresc, rugaciuni din timpul postului, rugaciuni de dimineata, peste zi si seara, pentru parinti, pentru copii etc.

·   1661 - Nicolae Milescu a tradus, din grecește, “Carte cu multe întrebări foarte de folos pentru multe trebi ale credinței noastre“.

„Carte cu multe întrebări foarte de folos pentru multe trebi ale credinței noastre” – foto preluat de pe tiparituriromanesti.wordpress.com

„Carte cu multe întrebări foarte de folos pentru multe trebi ale credinței” noastre tălmăcită de Nicolae Spăt de pre limba grecească pre limba noastră proastă rumunească, întru trecutul anilor de la Hristos 1661, în luna lui ghen, 10 dni.

Întrebări pentru dumnezeire: Ce iaste Dumnezeu?

Răspuns: Dumnezeu iaste duh fără de trup, nevăzut și necunoscut; și iarăși, Dumnezeu iaste fire necunoscută, ochiu neadormit, gând neîncetat; și iarăși, Dumnezeu iaste pricina, adecă făcătoare a toată lumea văzută și nevăzută.

·       1717 - Încercarea eșuată a unui detașament austriac de a-l lua prizonier pe domnul Moldovei, Mihai Racoviță.

Mihai Racoviță – foto preluat de pe familypedia.wikia.org

Mihai Racoviță (cca. 1660 – iulie 1744), boier din țară din sânge Cantacuzinesc, a fost domn în Moldova de trei ori: septembrie 1703–23 februarie 1705; 31 iulie 1707–28 octombrie 1709 și 5 ianuarie 1716–octombrie 1726 și de două ori în Țara Românească: 17 octombrie 1730–24 octombrie 1731 și septembrie 1741–iulie 1744. A fost numit în a doua domnie din cauza războiului austro–turc (1716–1718), turcii fiind convinși că el era dușmanul nemților.

Un detașament austriac, cu susținerea unei părți din nobilimea moldovenească, a întreprins o tentativă de lovitură de stat, cu intenția de a lua în captivitate pe Mihai Racoviță. Domnul a chemat în ajutor tătarii, care l-au ajutat să reziste acestui atac (dar plecând înapoi, au devastat țara) i-a înfrânt, l-a decapitat pe căpitanul Ferentz și i-a ucis pe moldovenii trădători.

·      1809/1810 - Napoleon Bonaparte a divorțat de prima lui soție Joséphine.

The Divorce of the Empress Josephine in 1809 by Henri Frédéric Schopin – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Femeia pe care Napoleon a iubit-o cel mai mult, după propria mărturisire, este prima lui soție, Josefina. Josefina fusese în trecut căsătorită cu Alexandre Beauharnais, dar acesta a murit în timpul Revoluției Franceze. Josefina era acum văduvă. Napoleon s-a îndrăgostit de ea și la scurt timp s-au căsătorit.

La început Josefina era infidelă soțului, printre cei mai cunoscuți amanți ai ei numărându-se și ofițerul Hippolite Charles. Napoleon a început și el sa aibă numeroase aventuri. În timpul campaniei din Polonia a cunoscut-o pe tânăra Maria Walewska, de care s-a îndrăgostit.

Maria i-a dăruit un copil, faimosul Alexandru Walevski de mai târziu. Din cauză că Josefina era sterilă în anul 1809, Napoleon a fost nevoit să se despartă de ea. S-a recăsătorit cu Maria-Luiza, arhiducesă de Austria. Au avut un singur copil, Napoleon Charles Joseph Francois, care a murit fără să domnească vreodată.

·         1839: Gheorghe Asachi publică la Iași, în tipografia Albinei Românești, lucrarea "Atlas românesc geografic", format din 8 hărți, primul de acest gen în literatura de specialitate. Gheorghe Asachi (n. 1 martie 1788 – d. 12 noiembrie 1869) a fost un poet, prozator și dramaturg român care s-a născut la Herța, în nordul Moldovei (azi în Ucraina). A fost unul din întemeietorii nuvelei istorice la noi, a condus numeroase reviste literare, a recuperat de la Lemberg din Polonia, unde studiase în tinerețe, manuscrisul Țiganiadei, epopeea bufă a lui Ion Budai-Deleanu. Asachi a fost și unul din întemeietorii Academiei Mihăilene si a publicat prima gazetă româneasca din Moldova, Albina Românească (1829). A organizat primele reprezentații teatrale în limba română (1816) și Conservatorul filarmonic dramatic (1836) si a tradus  și a adaptat  piese de teatru străine. În poezie, a abordat  toate speciile: ode, elegii, sonete, imnuri, fabule, meditații, balade. A versificat legendele istorice Dochia și Traian, Ștefan cel Mare înaintea Cetății Neamț. A scris și nuvele istorice (Dragoș, Petru Rareș, Rucsandra Doamna ș.a.), care au constituit sursa de inspirație pentru nuvelele lui Costache Negruzzi.

·    1863 -  La Londra s-a dat în folosință linia de cale ferată metropolitană între stațiile Paddington și Farringdon Street, prima linie a metroului londonez.

The Metropolitan Railway opened using GWR broad gauge locomotives – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Istoria metroului londonez începe cu Metropolitan Railway, prima cale ferată subterană pentru transport de pasageri din lume. Metropolitan Railway a început să funcționeze la 10 ianuarie 1863 între stațiile Paddington și Farringdon. Linia s-a extins treptat, ajungând ca în 1880 să transporte peste 40 de milioane de călători anual. Metropolitan Railway a evoluat în ceea ce azi este cunoscută drept Metropolitan line.

Imediat după inaugurarea Metropolitan Railway s-a trecut la construcția altor linii, care azi formează District Line și Hammersmith & City Line. În 1884 s-a încheiat și construcția “cercului” care ocolește zona centrală a Londrei, astăzi Circle Line.

London Underground – Passengers wait to board a tube train in 1906 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Tunelele acestei linii au fost construite prin săparea de șanțuri la suprafață și acoperirea acestora; ca urmare se află la mică adâncime. Datorită avansului tehnic, în anii 1880 s-a putut trece la săparea tunelelor de adâncime mare, așa numitele “tuburi”. Prima asemenea linie, City & South London railway, s-a deschis în 1890. Astăzi, aceasta este parte din Northern Line. Au mai urmat și alte linii în anii următori.

·   1880 -  În România, gruparea liberală în frunte cu Gheorghe Vernescu (Liberalii sinceri), de orientare politică conservatoare, au părăsit rândurile Partidul Liberal şi au înființat Partidul Liberalilor Sinceri.

George D. Vernescu (n. 1 iulie 1829, Bucureşti – d. 3 iulie 1900, Bucureşti) a fost un jurist şi om politic român. De-a lungul timpului a ocupat funcţii precum cele de ministru de finanţe şi de interne al României – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Cooptat, ca ministru de Interne, în primul dintre cabinetele conduse de I.C. Brătianu, Gheorghe Vernescu avea să intre, în scurtă vreme, în contradicție cu primul ministru, ieșind din guvern la începutul anului 1877. În anul următor a întemeiat ziarul Binele public, care a reprezentat interesele sale politice, pentru ca, la 10/22 ianuarie 1880 să formeze Partidul Liberalilor Sinceri.

Gruparea liberală în frunte cu Gheorghe Vernescu, de orientare politică moderată, în care se mai aflau V. Boerescu, N. Ionescu (liderul fracționiștilor ieșeni), D. Gianni, a părăsit Partidul Liberal, constituindu-se ca grupare politică de sine stătătoare. Noul partid s-a manifestat ca o formațiune politică de opoziție față de guvernul liberal în general și față de I.C. Brătianu, în special.

Cu timpul, Partidul Liberalilor Sinceri s-a apropiat din ce în ce mai mult de zona conservatoare (grație și relațiilor apropiate dintre Gheorghe Vernescu și Lascăr Catargiu), sfârșind prin a se contopi cu Partidul Conservator. Noua formațiune politică rezultată (în primăvara lui 1884) avea să poarte numele, mai mult decât bizar, de Partidul Liberal Conservator.

* 1893 - A avut loc căsătoria dintre Principele Ferdinand și Principesa Maria.

Oficierea căsătoriei dintre Principele Ferdinand şi Principesa Maria, la castelul Sigmaringen în Germania (29 decembrie 1892/10 ianuarie 1893) – foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com

Principele moștenitor al tronului Regatului României, Ferdinand de Hohenzollern- Sigmaringen, s-a căsătorit cu Principesa Maria, fiica Ducelui Alfred de Edinburgh-Coburg și a Marii Ducese Maria a Rusiei, la castelul Sigmaringen în Germania (29 decembrie 1892/10 ianuarie 1893). Ferdinand și Maria s-au cunoscut la castelul Wilhemshohe, unde fusese în prizonierat împăratul Napoleon al lll-lea dupa capitularea de la Sedan.

Principele Ferdinand şi Principesa Maria - foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com

Ferdinand, ca ofițer prusac, participa aici la un banchetul dat de kaiser la încheierea manevrelor militare. Adolescenta Maria, invitată din Anglia, a stat alături de prințul Ferdinand. Logodna celor doi a avut loc la Postdam, organizată cu fast de Kaiserul Wilhem. Au avut loc trei ceremonii: o căsătorie civilă, una protestantă pentru Maria, alta catolică pentru Ferdinand.Mireasa avea 17 ani, mirele 27 de ani. Luna de miere au petrecut-o într-un castel din munții Bavariei, într-un peisaj romantic acoperit de zăpadă.

Principele Ferdinand şi Principesa Maria – foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com

* 1918 - Delegația sașilor la Consiliului Dirigent din Sibiu. În data de 28 decembrie 1918/10 ianuarie 1919, o delegație săsească a transmis Consiliului Dirigent din Sibiu adeziunea sașilor la actul unirii Transilvaniei cu România

·        1920 – A luat naştere  oficial Liga Natiunilor, odată cu intrarea în vigoare a Convenţiei Ligii Naţiunilor, dupa ratificarea acesteia in 1919 de 42 de state. România este membru fondator.

foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com

În 10 ianuarie 1920, lua ființă la Paris Liga Națiunilor, prima organizație cu vocație de universalitate, numărând 44 de state fondatoare, între care și România, care avea drept scop să promoveze dezarmarea și să prevină declanșarea unor noi războaie. Liga avea mai multe structuri, printre care Adunarea Generală, Consiliul și Secretariatul Permanent.

De asemenea, a coordonat mai multe organisme internaționale, printre care Comisia pentru Dezarmare sau Organizația Internațională a Muncii. Societatea a ținut prima întâlnire a consiliului la Paris, pe 16 ianuarie 1920, la șase zile după intrarea în vigoare a Tratatului de la Versailles.

În noiembrie, sediul central al Societății s-a mutat la Geneva, localitate în care s-a desfășurat, la 15 noiembrie 1920, prima Adunare Generală, cu reprezentanți din 41 de state. Liga Naţiunilor încetează să funcţioneze odată cu declanşarea celui de-al doilea război mondial, oficial, hotărîrea de autodizolvare fiind adoptată după intrarea în vigoare a Cartei Naţiunilor Unite, la 18.04.1946.

·         1938: În România, are loc unirea grupărilor liberale conduse de Dinu şi Gheorghe Brătianu.  La 10 ianuarie 1938, în România, are loc unirea grupărilor liberale conduse de Dinu şi Gheorghe Brătianu. În 1930, nemulțumit de politica PNL, care se opunea întoarcerii în țară a viitorului rege Carol al II-lea, Gheorghe I. Brătianu, care era unul din susținătorii lui Carol, a creat gruparea liberală dizidentă PNL Gheorghe Brătianu (Georgist). A fost exclus din PNL împreună cu o serie de personalități marcante ale culturii și politicii românești interbelice, precum Ștefan Ciobanu, Constantin C. Giurescu, P.P. Panaitescu, Simion Mehedinți, Arthur Văitoianu, Mihai Antonescu, etc. În plină dictatură carlistă, s-a realizat fuziunea celor două grupări ale PNL, ceea ce a însemnat și diminuarea poziției grupării lui Tătărescu și întărirea forțelor care luptau împotriva tendințelor autoritare ale regelui.

* 1943 – A avut loc întâlnirea Hitler – Antonescu la Rastenburg. Au avut loc două întâlniri în cadrul aceleiași zile.

·    1946 - A avut loc prima Adunare Generală a ONU, la Central Hall Westminster, Londra. Au participat toţi reprezentanţii celor 51 de naţiuni, membre cu drepturi depline ale ONU.

Leading diplomats and statesmen to the United Nations Organization’s General Assembly attended a banquet as guests of King George VI in London on 9 January 1946, on the eve of the convening of the Assembly’s first session. UN Photo – foto: un.org

A view of the delegations gathered for the first session of the UN General Assembly when it opened on 10 January 1946 at Central Hall in London, United Kingdom. UN Photo/Marcel Bolomey – foto: un.org

·         1949:   CBC a lansat discurile de vinilin (45 rpm) și Columbia (33,3 rpm).

·         1949: În Japonia, este stabilită legal ziua de muncă de 8 ore.

* 1956 - Modificări în organizarea administrativ-teritorială – Prin Decretul nr. 12/10 ianuarie 1956 privind modificarea Legii nr. 5/7 septembrie 1950 pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului Republicii Populare Române, s-au desființat regiunile Arad și Bârlad

·         1966: A avut loc premiera filmului "Duminica la ora 6", în regia lui Lucian Pintilie, care a câștigat Premiul special al juriului la Festivalul de la Mar del Plata. Lucian Pintilie (n. 9 noiembrie 1933, Tarutino, județul interbelic Cetatea Albă, Regatul României, azi în Ucraina) regizor de teatru și film român.

·         1966: Semnarea, în Tașkent, a "Declarației privind reglementarea conflictului indo-pakistanez".

*  1973 - S-a constituit în România Biroul Național Interpol.

Face parte din Centrul de Cooperare Polițienească Internațională al Inspectoratului General al Poliției Române. România a fost, în 1923, unul dintre cele 22 de state membre fondatoare ale Comisiei Internaționale de Poliție Criminală. După o perioadă de inactivitate în cadrul organizației, România a revenit în 1973 membru cu drepturi depline, cu ocazia celei de-a 50-a Sesiuni a Adunării Generale, de la Viena, fiind primul stat din regiunea noastră care a revenit în Interpol, după cel de-al II-lea Război Mondial. Printre scopurile OIPC–INTERPOL se numără asigurarea și dezvoltarea asistenței reciproce cât mai largi a tuturor autorităților de poliție criminală, în cadrul legilor existente în diferite țări și în spiritul Declarației Universale a Drepturilor Omului.

·         1984: SUA și Vaticanul au restabilit relații diplomatice, după o pauză de 117 ani.

·      1994 - Parteneriatul pentru Pace

Parteneriatul pentru Pace (Partnership for Peace; PfP) este un program NATO care are menirea să creeze încredere reciprocă între NATO și alte state din Europa și ale fostei Uniuni Sovietice. În prezent 22 de state fac parte din acest parteneriat. A fost pentru prima oară pomenit de către Societatea Bulgară Novae, ulterior propus ca o inițiativă americană la întrunirea miniștrilor apărării NATO în Travemünde, Germania, pe 20–21 octombrie 1993, și lansat oficial la reuniunea Consiliului Nord-Atlantic la nivelul șefilor de stat și de guvern din țările membre ale NATO de la Brussels, din 10–11 ianuarie, printr-o declarație care a lansat Parteneriatul pentru Pace, pe baza semnării unor acorduri individuale. România a fost prima țară care a semnat documentul-cadru, la 26 ianuarie 1994

·         1995: Prin rezoluția nr. 48/126, Adunarea Generala a Națiunilor Unite a proclamat anul 1995 drept Anul internațional al toleranței.

·   1997 - Miron Cozma, liderului minerilor din Valea Jiului, a fost arestat. El a fost acuzat de organizarea mineriadei din septembrie 1991 şi trimis în judecată pentru subminarea puterii de stat, infracţiuni la legea siguranţei pe calea ferata şi pentru port ilegal de armă.

10 ianuarie 1997: Miron Cozma, liderului minerilor din Valea Jiului, a fost arestat – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

În 10 ianuarie 1997 Miron Cozma a fost arestat pentru mineriada din septembrie 1991, fiind acuzat de subminarea puterii de stat, nerespectarea regimului armelor și munițiilor și de săvârșirea de infracțiuni contra siguranței circulației pe căile ferate. Lui Cozma i-a fost imputată coordonarea descinderii unor grupuri masive de mineri la București, în perioada 23–28 septembrie 1991.

·         1999 - Greva minerilor din Valea Jiului. Ministerul Industriilor se angajează să anuleze datoriile CNH (Compania Naţională a Huilei din Valea Jiului) cu condiţia ca sindicatele să găsească mijloacele pentru a reduce cu 30% deficitele acestei companii. Această propunere este respinsă de mineri.

·         2005: A intrat in vigoare, în Italia, legea ce interzice fumatul în public.

·         2005: Coreea de Nord a declarat că posedă arme nucleare.

·         2008    - Procurorii Direcţiei Naţionale Anticoruptie au început urmărirea penală pentru înşelăciune, evaziune fiscală şi spălare de bani împotriva lui Ioan Becali - impresar, Victor Becali - impresar, Gheorghe Copos - preşedintele şi patronul clubului de fotbal Rapid Bucureşti, Sică Puşcoci - avocat, Mihai Stoica - fost director al clubului de fotbal Oţelul Galaţi, Cristian Borcea - preşedintele executiv al clubului de fotbal Dinamo, Jean Pădureanu - preşedinte al clubului de fotbal Gloria Bistriţa, Gheorghe Popescu - impresar şi Gheorghe Nețoiu - acţionar la clubul de fotbal Dinamo.

* 2019 - La Ateneul Român a avut loc ceremonia oficială de lansare a președinției române a Consiliului Uniunii Europene, prin vizita președintelui Consiliului European, Donald Tusk, președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, și a Colegiului comisarilor. Discursul în limba română ținut de Donald Tusk a impresionat mai multă lume.

Nașteri

·         1480: Margareta de Austria, Ducesă de Savoia, Prințesă de Asturia (d. 1530)

·    1493 -  S-a născut la Sibiu, Nicolaus Olahus, umanist şi istoric de origine română, arhiepiscop de Esztergom şi guvernator al Ungariei; (d.15.01.1568).

Nicolaus Olahus – foto: ro.wikipedia.org

Nicolaus Olahus (n. 10 ianuarie 1493, Sibiu – d. 15 ianuarie 1568, Pojon) a fost un umanist, istoriograf și om politic de origine română care a activat în Regatul Ungariei, ocupând demnitatea de arhiepiscop de Esztergom (în latină Strigonium), regent al Ungariei și apoi guvernator al țării. Tatăl său, Ștefan, era originar din Orăștie. Mama sa, Barbara Huszár, era descendentă din familia lui Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei

În 1562, Nicolaus Olahus a fost creat cardinal al Bisericii Catolice de către papa Pius al IV-lea. De numele lui se leagă Academia Iezuită din Nagyszombat (1554), considerată de unii ca fiind prima universitate din Regatul Ungariei. În calitate de umanist și cărturar, Olahus a întreținut o vastă corespondență cu capetele luminate ale epocii, câștigând simpatia și recunoașterea lui Erasmus din Rotterdam.

Lucrările sale cele mai importante, “Hungaria și Attila”, redactate  se pare în perioada șederii sale în Olanda, oferă prețioase informații cu privire la topografia și istoria Ungariei și în special a Transilvaniei.

·         1573: Simon Marius, astronom german (d. 1624).

·      1769 - S-a născut Michel Ney, general și mareșal francez (d. 1815)

Michel Ney – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Michel Ney (n. 10 ianuarie 1769 — d. 7 decembrie 1815), duce de Elchingen, prinț de Moscova, a fost un general, mareșal și pair al Franței, care s-a remarcat în mod deosebit timpul războaielor napoleoniene. Soldat deosebit de curajos, Ney a participat la majoritatea campaniilor napoleoniene, a luptat cu bravură la Bătălia de la Waterloo, sfârșind prin a fi condamnat și executat de represiunea regalistă franceză.

·      1799 -  S-a născut Petrache Poenaru, revoluționar pașoptist, unul dintre organizatorii învățământului național (d. 1875)

Petrache Poenaru – portret de Constantin Lecca – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Petrache Poenaru (n. 10 ianuarie 1799, Benești, județul Vâlcea – d. 2 octombrie 1875, București) a fost un pedagog, inventator, inginer și matematician român, membru al Academiei Române. Petrache Poenaru, plecă la rugămințile lui Tudor Vladimirescu să studieze la Viena, iar apoi la Paris, unde studiază filologia și politehnica, devenind absolvent al Școlii Politehnice din Paris.

În timpul studiilor brevetează primul toc rezervor din lume, mai întâi la Viena, apoi la Paris (brevet 3208, din 25 mai 1827), cu titlul Condeiul portăreț fără sfârșit, alimentându-se însuși cu cerneală (plume portable sans fin, qui s’alimente elle-même avec de l’encre).

* 1814: Grigore Moisil (n. 10 ianuarie 1814, Șanț - d. 3 octombrie 1891, Năsăud) a fost un cleric și om de cultură român, vicar greco-catolic al Năsăudului, bunicul academicianului Constantin Moisil și străbunicul academicianului Grigore C. Moisil.

·         1821: Ducesa Caroline Mariane de Mecklenburg (10 ianuarie 1821 – 1 iunie1876) a fost o membră a Casei de Mecklenburg-Strelitz care a devenit Prințesă Moștenitoare a Danemarcei ca a doua soție a viitorului rege Frederic al VII-lea al Danemarcei.

Ducesa Caroline Charlotte Marianne de Mecklenburg s-a născut la Neustrelitz ca al treilea copil și a doua fiică a Marelui Duce de Mecklenburg Georg și a soției acestuia, Prințesa Marie de Hesse-Cassel. La 10 iunie 1841, la Neustrelitz, s-a căsătorit cu Prințul Moștenitor Frederic al Danemarcei. În Danemarca ea a fost cunoscută ca Prințesa Mariane.

Foarte de timpuriu, căsătoria s-a dovedit a fi una foarte nefericită, în mare parte din cauza temperamentului Prințului Moștenitor, care bea excesiv și era afemeiat notoriu. Prințesa Mariane, care a fost descrisă ca fiind o timidă incurabilă și nervoasă nu a avut capacitatea de a avea o influență calmă asupra soțul ei. După o vizită la părinții ei în Germania în 1844, Mariane a refuzat să se întoarcă în Danemarca. Divorțul a fost finalizat în 1846. După divorț, Mariane, care a păstrat titlul, a trăit o viață liniștită în Neustrelitz. Rareori îl menționa pe fostul soț, cu excepția cazului când pentru vizitatorii danezi care erau în zonă, ea făcea observația:El era mult prea bizar!

A murit la Neustrelitz în 1876, la vârsta de 55 de ani.

Caroline Mariane de Mecklenburg
Prințesă Moștenitoare a Danemarcei
Date personale
Nume la naștere	Caroline Charlotte Marianne
Născută	10 ianuarie 1821 Neustrelitz
Decedată	1 iunie 1876 (55 de ani) Neustrelitz
Înmormântată	Church in Mirow[*]
Părinți	Georg, Mare Duce de Mecklenburg Prințesa Marie de Hesse-Cassel
Frați și surori	Frederic Wilhelm, Mare Duce de Mecklenburg Duke George of Mecklenburg[*]
Căsătorită cu	Frederic al VII-lea al Danemarcei
Cetățenie	Danemarca
Religie	Luteranism
Ocupație	aristocrat[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	prinț duchess[*] Prințesă
Familie nobiliară	Casa de Mecklenburg-Strelitz Casa de Oldenburg

*  1863 - S-a născut Gheorghe Kernbach, poet, publicist (d. 1909)

Gheorghe Kernbach (Gheorghe din Moldova, n. 10 ianuarie 1863, Botoșani – d. 20 septembrie 1909) a fost un poet, publicist român. A absolvit Facultatea de Drept a Universității București în 1884 și a studiat Statistica la Roma. A fost magistrat, redactor-șef la Liberalul (Iași) și prefect al județelor Botoșani și Iași.

A debutat literar în Revista nouă a lui B.P. Hasdeu. A fost redactor la ziarul Albina din Botoșani, iar în 1884 a scos, împreună cu alți prieteni, revista Emanciparea. A colaborat la Contemporanul, Lumea ilustrată, Viața românească, etc. A fost căsătorit cu Ana Conta-Kernbach, sora poetului Vasile Conta. Din scrierile sale: Poezii, Expoziția jubiliară, Scântei. A semnat împreună cu G. Ibrăileanu, G. Topîrceanu și C. Stere, cu pseudonimul colectiv P. Nicanor & Co.

·         1864: Marele Duce Petru Nicolaevici al Rusiei (10 ianuarie 1864 – 17 ianuarie 1931) a fost membru al familiei imperiale ruse.

Marele Duce Petru Nicolaevici a fost al doilea fiu al Marelui Duce Nicolai Nicolaevici al Rusiei și a Ducesei Alexandra de Oldenburg. S-a născut la Sankt Petersburg. Confor tradiției urmate de Marii Duci (titlul era aplicat tuturor fiilor și nepoților împăratului Rusiei), Marele Duce Petru a servit în armata rusă ca locotenet general.

La 26 iulie 1889, s-a căsătorit cu Prințesa Milica de Muntenegru (1866 – 1951), fiica regelui Nicolae I de Muntenegru (1841 – 1921). Marele Duce și Ducesa au avut patru copii:

• Prințesa Marina Petrovna (1892 – 1981)
• Prințul Roman Petrovici (1896 – 1978)
• Prințesa Nadejda Petrovna (1898 – 1988)
• Prințesa Sofia Petrovna (3 martie 1898 – 3 martie 1898)

În urma Revoluției ruse din 1917, cuplul a părăsit Rusia pentru sudul Franței. Aici, Marele Duce Petru Nicolaievici a murit la Cap d'Antibes la 17 iunie 1931. Soția sa a murit la Alexandria, Egipt în septembrie 1951.

Marele Duce Petru Nicolaevici
Date personale
Nume la naștere	Petru Nicolaevici Romanov
Născut	10 ianuarie 1864 Sankt Petersburg
Decedat	17 ianuarie 1931 (67 de ani) Antibes
Înmormântat	Cannes
Părinți	Marele Duce Nicolai Nicolaevici al Rusiei Marea Ducesă Alexandra Petrovna
Frați și surori	Marele duce Nicolai Nicolaevici (cel Tânăr) al Rusiei
Căsătorit cu	Prințesa Milica de Muntenegru
Copii	Prințesa Marina Petrovna Prințul Roman Petrovici Prințesa Nadejda Petrovna Prințesa Sofia Petrovna
Cetățenie	Imperiul Rus
Ocupație	personal militar[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	Cneaz
Familie nobiliară	Casa Holstein-Gottorp-Romanov

·       1869 - S-a născut Valeriu Braniste, publicist și om politic român, membru de onoare al Academiei Române (d. 1928).

Valeriu Braniște – foto: ro.wikipedia.org

Valeriu Braniște (n. 10 ianuarie 1869, Cincu Mare – d. 1 ianuarie 1928, Lugoj, România) a fost un publicist și om politic român, membru de onoare al Academiei Române. A urmat Facultatea de litere și filozofie la Budapesta și Viena (1887–1891). A fost licențiat în limba și literatura maghiară și limba germană. A susținut doctoratul în Filosofie la Budapesta în 1891, cu o teză despre Andrei Mureșanu, în limba maghiară.

În prealabil, în iunie 1891 a obținut absolutorium (licența) cu teza în limba și literatură maghiară: Traducătorii maghiari ai lui Schiller. În primii ani a fost profesor la Gimnaziul Superior Ortodox Român din Brașov, apoi, redactor la publicații ale vremii: Tribuna din Sibiu, Dreptatea din Timișoara, Drapelul din Lugoj, Patria din Bucovina.

Într-o serie de articole a sfidat codul penal maghiar, pentru a susține cauza națională a românilor. Din aceste motive a fost târât prin numeroase procese de presă, a fost deținut în închisorile de la Seghedin (1893; 1918) și Vaț până în iunie 1896. A plecat în Bucovina, unde a realizat o intensă activitate în interesul luptei românilor pentru drepturi naționale.

A înființat la Cernăuți gazeta Patria, dar tactica sa s-a schimbat: nu a mai apărut în gazetă nici ca director, nici ca editor sau redactor, pentru a nu atrage suspiciunile autorităților. În realitate, el a fost cel care a condus-o, a redactat-o propriu-zis, dar sub pseudonim. A fost membru marcant al Partidului Național Radical Român (1897). Între 1918–1920 a făcut parte din Consiliul Dirigent al Transilvaniei, cu sediul la Sibiu.

·         1869:  S-a nascut Grigori Efimovici Rasputin (10 ianuarie 1869, stil vechi/ 22 ianuarie, stil nou) – 17 decembrie,stil vechi/ 30 decembrie ,stil nou 1916), un  mistic rus care a avut o mare influență asupra familiei ultimului țar al dinastiei Romanov. Rasputin a jucat un rol foarte important în viața țarului Nicolae al II-lea, a țarinei Alexandra și a unicului lor fiu, țareviciul Alexei, care era suferind de hemofilie.

* 1882: Eugène Joseph Delporte (10 ianuarie 1882 – 19 octombrie 1955) a fost un astronom belgian. A descoperit în total 66 de asteroizi. Craterul lunar Delporte îi poartă numele.

·         1883: Aleksei Nikolaevici Tolstoi (n. 29 decembrie 1883, Pugaciov - d. 23 februarie 1945, Moscova) a fost un scriitor rus care a abordat multe genuri, dar care s-a specializat în literatură SF și romane istorice.

S-a născut în Nicolaevsk (astăzi Pugaciov), Regiunea Saratov, în familia unuia dintre membrii sărăciți ai familiei conților Tolstoi. Tatăl lui, contele Nicolai Aleksandrovici Tolstoi, era un husar pensionat și proprietar de pământuri; mama sa, Aleksandra Leonievna Bostrom (născută Turghenieva, cunoscută și cu numele Aleksandra Tolstoi) era scriitoare de literatură pentru copii.

Aleksei era al patrulea copil al familiei Tolstoi. Când mama sa era însărcinată cu viitorul scriitor, a fugit cu amantul ei, Aleksei Apollonovici Bostrom. Legea divorțului din acea epocă prevedea că "partea vinovată", Aleksandra, nu putea să se recăsătorească, încât unica posibilitate de a-și păstra copilul nenăscut era să-l declare fiul lui Aleksei Bostrom. Așa că, până la vârsta de 13 ani, Alexei a avut numele de familie Bostrom. În 1886, atât familia Tolstoi, cât și familia Bostrom au început luptele birocratice pentru înregistrarerea oficială a lui Aleksei cu numele contele Tolstoi. Tânărul Aleksei a continuat să-l considere pe Bostrom a fi fost adevăratul său tată și și-a văzut tatăl real, Nikolai Tolstoi, și frații doar de câteva ori.

În 1900, Nikolai Tolstoi a murit, lăsându-i moștenire lui Aleksei 30.000 de ruble și numele familiei. Mai târziu, scriitorul a avut o atitudine mai degrabă amuzantă fată de moștenirea lui Tolstoi. El a devenit cunoscut pentru faptul că și-a umplut pereții locuinței cu portrete înnegrite și pentru poveștile despre strămoșii săi spuse vizitatorilor care nu-l cunoscuseră până în acel moment. După un timp, A. N. Tolstoi a dezvăluit prietenilor că toate portretele fuseseră cumpărate de la un magazin de vechituri din apropiere și că poveștile despre viețile strămoșilor au fost inventate.

Primele schițe ale lui Tolstoi au fost atacate de Alexandr Blok și de alți critici pentru naturalismul excesiv, erotismul debordant și lipsa generală de gust, în maniera lui Mihail Arțîbașev. Unele povestiri pornografice, publicate în primii ani ai secolului al XX-lea și care erau atribuite lui Tolstoi, au fost recunoscute de către autorul prezumtiv ca aparținându-i, însă cei mai mulți critici au rămas sceptici în această privință.

Aleksei Tolstoi a părăsit Rusia în 1917, în timpul revoluției bolșevice, și a emigrat în Europa Occidentală. În 1923 a revenit în țară și a acceptat regimul sovietic, devenind unul dintre cei mai populari scriitori și susținător de nădejde al partidului comunist. A scris povestiri în care îl elogia pe Stalin. A colaborat cu Maxim Gorki la reportajul făcut în timpul călătoriei lor de-a lungul Canalului Marea Albă-Marea Baltică.

Tolstoi a publicat două romane foarte lungi, Petru Întâiul (1929-45), în care a încercat să facă o legătură între politica lui Petru cel Mare și cea a lui Stalin, și Calvarul (Drumul către Golgota) (1922-41), în care descria evenimente din perioada 1914 – 1919, inclusiv din războiul civil. Este autorul mai multor piese de teatru.

Aleksei Tolstoi este considerat ca fiind autorul unora dintre primele și cele mai bune povestiri științifico-fantastice în limba rusă. Romanele Aelita (1923) despre o călătorie spre Marte și Hiperboloidul inginerului Garin (1927) s-au bucurat de popularitate imensă, primul dintre ele fiind ecranizat în 1924. Mai multe filme făcute în Uniunea Sovietică se bazează pe romane scrise de Tolstoi.

Tolstoi a scris mai multe cărți pentru copii, prima fiind Copilăria lui Nikita, o descriere a primilor ani ai fiului său. În 1936 a scris o adaptare a faimoasei povești italiene Pinocchio, reintitulată Aventurile lui Buratino sau Cheia de Aur. Personajul principal al povestirii, Buratino, a devenit rapid foarte popular printre cetățenii sovietici de toate vârstele.

Aleksei Nikolaevici Tolstoi
Aleksei Nikolaevici Tolstoi
Date personale
Nume la naștere	Aleksei Nikolaevici Tolstoi
Născut	10 ianuarie 1883 Pugaciov (atunci Nikolaevsk), gubernia Samara, Imperiul Rus
Decedat	23 februarie 1945 (62 de ani) Moscova, R.S.F.S.R (Federația Rusă),Uniunea Sovietică
Înmormântat	Cimitirul Novodevicii[*]
Cauza decesului	cauze naturale[*] (cancer)
Părinți	Q15071519[*] Alexandra Leontievna Bostrom[*]
Căsătorit cu	Natalia V. Krandievskaya[*]
Copii	Nikita A. Tolstoy[*] Dmitri Alekseievici Tolstoi[*]
Naționalitate	Rus
Cetățenie	Imperiul Rus  URSS
Etnie	rus
Ocupație	Romancier, poet, jurnalist
Limbi	limba rusă[1]
Studii	Institutul Tehnologic de Stat din Sankt Petersburg[*]
Activitatea literară
Activ ca scriitor	1907–1945
Specie literară	Science fiction, ficțiune istorică
Opere semnificative	Petru I, Calvarul, Hiperboloidul inginerului Garin, Cheița de aur
Note
Premii	Premiul Stalin Ordinul Lenin Ordinul Steagul Roșu al Muncii Ordinul Insigna de Onoare[*] Medalia „Pentru Merit în Muncă în Marele Război pentru Apărarea Patriei din 1941–1945”[*]

·         1883: Arhiducesa Maria Henrietta,^[1][2] (Maria Henrietta Caroline Gabriele, Erzherzogin von Österreich^[1][2]; 10 ianuarie 1883 – 2 septembrie 1956) a fost membră a ramurei Teschen a Casei de Habsburg-Lorena, Arhiducesă de Austria și Prințesă a Boemiei, Ungariei și Toscanei prin naștere. Prin căsătoria cu Gottfried, Prinț de Hohenlohe-Schillingsfürst, Maria Henrietta a devenit și membră a Casei de Hohenlohe-Waldenburg-Schillingsfürst.

Maria Henrietta a fost al treilea copil al Arhiducelui Friedrich, Duce de Teschen și a soției acestuia, Prințesa Isabella de Croÿ.^[1][2] La 3 iunie 1908, la Baden, Viena, Austria, s-a căsătorit cu Prințul Gottfried von Hohenlohe-Schillingsfürst, fiul lui Constantin, Prinț de Hohenlohe-Waldenburg-Schillingsfürst de Ratibor și Corvey și Marie Antoinette, Prințesă de Sayn-Wittgenstein-Berleburg. A murit la 2 septembrie 1956 la vârsta de 73 de ani, în Mariazell, Austria.

Maria Henrietta a avut trei copii:^[1]

• Prințesa Elisabeth de Hohenlohe-Waldenburg-Schillingsfürst (27 septembrie 1909 – 30 martie 1987)
• Prințesa Natalie de Hohenlohe-Waldenburg-Schillingsfürst (28 iulie 1911 – 11 martie 1989)
• Prințul Friedrich de Hohenlohe-Waldenburg-Schillingsfürst (18 februarie 1913 – decembrie 1945)

Arhiducesa Maria Henrietta de Austria
Date personale
Nume la naștere	germană Maria Henrietta Caroline Gabriele
Născută	10 ianuarie 1883 Preßburg, Austro–Ungaria
Decedată	2 septembrie 1956 (73 de ani) Mariazell, Austria
Înmormântată	Stiria
Părinți	Arhiducele Friedrich, Duce de Teschen Prințesa Isabella de Croÿ
Frați și surori	Arhiducele Albrecht Franz Arhiducesa Maria Christina de Austria Arhiducesa Isabella de Austria Maria Anna de Austria (1882–1940)
Căsătorită cu	Gottfried, Prinț de Hohenlohe-Schillingsfürst
Copii	Elisabeth Prinzessin von Hohenlohe-Waldenburg-Schillingsfürst, Ratibor und Corvey[*][1] Natalie Prinzessin von Hohenlohe-Waldenburg-Schillingsfürst, Ratibor und Corvey[*][1] Friedrich Prinz von Hohenlohe-Waldenburg-Schillingsfürst, Ratibor und Corvey[*][1]
Cetățenie	Austria
Ocupație	aristocrat[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	Arhiduce
Familie nobiliară	Casa de Habsburg-Lorena

·     1896 - S-a născut Alexandru Busuioceanu, eseist, poet și traducător român (d. 1961)

Alexandru Busuioceanu – foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com

Alexandru Busuioceanu (n. 1896 – d. 1961, Madrid) a fost un critic de artă, critic literar, diplomat, eseist, istoric, pedagog, poet, scriitor și traducător român, care a trăit în Spania începând cu anul 1942, apoi de-a lungul celui de-al Doilea Război Mondial și până la moartea sa. A fost bursier al Școlii române din Roma între anii 1923-1925. Opera lui este vastă și cuprinde domenii ale cunoașterii umane foarte diferite.

Începuturile sale literare sunt în poezie, la care a adăugat treptat eseuri, studii literare, studii critice de literatură și arte plastice, prezentări de programe muzicale pentru concertele filarmonicii, cronici literare și de arte plastice, prezentări de artiști plastici și scriitori români, respectiv, mai târziu, de artiști plastici și scriitori spanioli.

Ca traducător, a tradus în română și spaniolă din mari poeți ai literaturii universale. A dus o activitate neobosită de cercetare și promovare culturală a valorilor românești în Spania. A înființat o Catedră de limbă și literatură română la Universitatea Madrid, al cărui titular a fost până la moarte, a înființat Institutul Român de Cultură din Madrid, a obținut introducerea obligatorie a studierii limbii și literaturii române în șapte universități spaniole și publicarea traducerilor din mari scriitori români, așa cum ar fi Liviu Rebreanu, de pildă.

·   1898 - S-a născut Serghei Eisenstein, celebru regizor de film din Rusia, autorul filmului “Cuirasatul Potiomkin”, considerat unul din cele mai bune filme din istoria cinematografiei  universale (n.Riga, 10/22 ianuarie).

Eisenstein in St. Petersburg, 1910s – foto: ro.wikipedia.org

Serghei Mihailovici Eisenstein (n. 23 ianuarie 1898 — d. 11 februarie 1948) a fost un cineast rus care a revoluționat cinematografia de la începutul secolului al XX-lea prin teoria sa a montajului, pe care a concretizat-o în filme, dintre care Crucișătorul Potemkin este cel mai cunoscut.

·         1903 - S–a născut regizorul Grigori Vasilievici Aleksandrov (m.16.12.1983).

·         1906:  S-a  nascut la Tulcea, marele matematician român, Grigore Moisil, profesor universitar unul dintre promotorii introducerii tehnicii de calcul în tara noastra, membru al Academiei Române. Parintele informaticii in Romania s-a nascut  intr-o familie de intelectuali. Bunicul sau, al carui nume il poarta, a fost unul dintre fondatorii primului liceu romanesc din Nasaud, tatal a fost arheolog, memebru al Academiei Romane,iar mama sa – profesoara. Aceasta il descria pe Grigore Moisil ca fiind un copil curios si liber, caruia ii placea sa puna intrebari si sa reactioneze la tot ceea ce vedea, asculta si citea. A fost concomitent student al Politehnicii și al Universității din București. Interesul pentru matematică a  devenit  prioritar, astfel că în anul 1929 părăsește Politehnica, deși trecuse deja toate examenele din primii trei ani și se afla student în anul IV. In același an își susține teza de doctorat Mecanica analitică a sistemelor continue, în fața unei comisii conduse de Gheorghe Țițeica și având ca membri pe Dimitrie Pompeiu și pe Anton Davidoglu. Această teză este publicată, tot în 1929, la editura Gauthier-Villars din Paris și va fi apreciată de savanții Vito Volterra, Tullio Levi-Civita, Paul Lévy. În 1930 pleacă la Paris, unde studiază la Sorbona cu mari matematicieni și participă intens la viața științifică cu note remarcate de profesori. În anul 1931 susține examenul de docență, cu lucrarea Sur une classe de systemes d’equations aux derivees partielles de la Physique mathematique, este numit conferențiar la Facultatea de Matematică din Iași. A studiat si la  Roma cu o bursă de studii Rockefeller. A fost membru al Academiei Române, al Academiei din Bologna și al Institutului Internațional de Filozofie. A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România, începând cu 21 decembrie 1935 și membru titular începând cu 3 iunie 1941. Grigore Moisil a murit pe 21 mai 1973, la Ottawa, in Canada. Ramane in istorie pentru contributiile sale aduse la initierea studiului informaticii in Romania, dar si pentru inventarea de circuite electronice tristabile.

* 1913 - S-a născut Ion Moldoveanu, poet român (d. 1939)

Ion Moldoveanu – foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com

Ion Moldoveanu (n. 10 ianuarie 1913, Lechința, Bistrița-Năsăud – d. 17 mai 1939, Săvădisla, Cluj) a fost un poet român. A absolvit Școala Normală de învățători din Cluj. A debutat în revista Hyperion cu poeziile Cărăruie, cărăruie și Lacrimi (1925). După absolvire a fost învățător în Așchileu Mare, Vișinelu, Sălcuța și Luna de Sus.

A colaborat frecvent, cu note, recenzii, articole și poeme la Hyperion, Freamătul școalei, Vatra, Eu și Europa, Lanuri, Gând românesc, Symposion, Națiunea română. Ă-au apărut poezii în Antologia învățătorilor în literatură, întocmită de B. Jordan (1938) și în antologia Poeți tineri ardeleni de E. Giurgiuca (1940). A fost autor al unui singur volum de versuri, Sbor peste ape (1939)

* 1920 - S-a născut Alexandru Cerna-Rădulescu, poet, eseist și traducător român. (d. 1990)

Alexandru Cerna-Rădulescu (n. 10 ianuarie 1920, Stănești, județul Vâlcea – d. 21 august 1990, București) a fost un poet, eseist și traducător român. A făcut studii universitare de drept, litere și filosofie, întrerupte din cauza războiului. A lucrat în presă, începând concomitent în Cuget clar și Azi (1930). A fost secretar de redacție și redactor al paginii culturale a ziarului Ordinea, secretar de redacție la Viața (director Liviu Rebreanu), șef de presă al Teatrului Cărăbuș.

A fost cofondator al revistei Albatros, alături de Sergiu Filerot, Geo Dumitrescu, Virgil Ierunca ș.a. (suspectată de filo-comunism de regimul antonescian și suprimată după 6–7 numere). A fondat și condus revistele România viitoare (desființată de cenzura militară), Arta liberă, Tribuna Transilvaniei, și Tribuna românească. A fost trimis pe front.

După război a fost secretar de redacție al revistelor Biserica Ortodoxă Română și Ortodoxia, colaborator apropiat al patriarhului Justinian Marina, consilier de presă patriarhal. A fost reținut în noiembrie 1949, acuzat că ar fi dușman al regimului comunist și eliberat la intervenția patriarhului. Ulterior a fost secretar general de redacție al revistei România literară, a făcut parte din colegiul redacțional al revistelor culturale Argeș și Oltul din Slatina, a publicat articole, cronici teatrale și poezii.

A debutat literar cu placheta de versuri Încrustări p-un strop de rouă (1934), urmată de Sunt țăran, Spionaj și trădare înumbra crucii, Legături politice și religioase româno-ruse, Arbori din țara promisă, Înainte de proverbe, Ultima invazie, etc. A tradus comediile lui Ariosto și poemele lui Baudelaire.

·   1932 - S-a născut Eugen Agrigoroaiei, prozator și folclorist român (d. 1992)

Eugen Agrigoroaiei – foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com

Eugen Agrigoroaiei (n. 10 ianuarie 1932, Bălți, Basarabia – d. 26 februarie 1992, Iași), a fost un prozator, poet, publicist, folclorist, muzeograf și etnolog român. A absolvit Facultatea de Filologie-Istorie din Iași (1957), fiind diplomat universitar în limba și literatura română. A fost profesor, bibliograf, muzeograf, lector la Direcția presei din Iași.

A debutat în Iașul nou (1954). A colaborat la Iașul literar, Cronica, Alma Mater, etc. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Iași (1954). Pornind de la etosul popular, a scris basmul în versuri Ultimul Făt Frumos (1969) și Fabule și întâmplări (1972). Principala sa contribuție ca folclorist, a fost volumul Țara uitatelor constelații. Folclorarhaic românesc (1981). A dramatizat basmul Moștenirea fermecată. I-au rămas încă nepublicate studii de literatură populară și etnografie, versuri, traduceri.

·         1932: Aurel Vainer, politician român de etnie evreiască

* 1934: Leonid Kravciuk (în ucraineană Леонід Макарович Кравчук; n. 10 ianuarie 1934,^[1][2] Żytyń Wielki, voievodatul Wołyń[*], Polonia) este un fost politician ucrainean și primul președinte al Ucrainei, care a deținut această funcție din 5 septembrie 1991 până la demisia sa din 19 iulie 1994. Kravciuk, de asemenea, a îndeplinit funcția de al 9-lea Golovа́ al Înaltei Rade a Ucrainei (Verkhovna Rada) în perioada 23 iulie 1990 – 5 decembrie 1991. Între 1988–1990 a fost secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist din Ucraina.

·       1936 - S-a născut Robert Wilson, fizician american, laureat al Premiului Nobel.

* 1937 - S-a născut Maria Ioniță, Poetă, prozatoare română.

Maria Ioniță (n.10 ianuarie 1937, Cojocna, Cluj) este o poetă, prozatoare, autoare de literatură pentru copii, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. A urmat Facultatea de Filologie-Istorie Cluj. Debutul absolut a avut loc în Făclia. Dintre volumele sale: Flori din Apuseni (folclor poetic din zona Someșului Mic), Podul de piatră s-a dărîmat, Cartea Vâlvelor (culegere de folclor), Legende din Țaramoților, Calea Domniței, Drumul Urieșilor, Zânele din Cetatea Ghiurbercului, Versuri, De unde se adapă curcubeul, Drumul Apei, Spinii de pe Dealul de Lut, Curg norii pe sus, Strada Fericirii, etc.

* 1938: Lynn Ann Conway (n. 2 ianuarie 1938,^[1] New York, SUA) este o specialistă americană în domeniul calculatoarelor, electrotehnicii și activistă pentru drepturile persoanelor transgen. A realizat inovații în domeniul circuitelor integrate ale procesoarelor, mai ales în ceea ce privește concepția acestora cu ajutorul calculatorului.

Încă din copilărie a manifestat aptitudini deosebite pentru știință. Și-a construit un mic telescop pentru observații astronomice și a avut rezultate bune la matematică.

În 1964 a intrat la IBM și a făcut parte dintr-o echipă de cercetare pentru crearea arhitecturii supercomputerelor. Deoarece tulburările de identitate de gen, de care suferea încă din tinerețe, devin tot mai evidente, în 1968 Lynn Conway este nevoită să se concedieze pentru a se pregăti de o operație de schimbare de sex și se adresează medicului Harry Benjamin, specialist în domeniul transsexualității. Urmând un tratament cu hormoni, suferă o tranziție de sex și devine bărbat. Se căsătorește cu o femeie și au împreună doi copii.

În perioada 1969 - 1972 lucrează la Memorex, o firmă specializată în CD-uri, DVD-uri și alte accesorii informatice. În 1973 intră la Xerox PARCcu specializarea în care se consacrase și anume arhitectura circuitelor integrate.

Activează și ca profesor de informatică și ingineria calculatoarelor la Massachusetts Institute of Technology și în domeniul electrotehnicii și informaticii la University of Michigan.

Împreună cu informaticianul Carver Mead, elaborează Introduction to VLSI Systems, publicată în 1980 și care devine o lucrare de referință în domeniu.

* 1938: Donald Ervin Knuth ([knuːθ]^[3], n. 10 ianuarie 1938) este profesor emerit la Universitatea Stanford.

Este autorul cărții The Art of Computer Programming [Arta programării calculatoarelor], una dintre cele mai apreciate lucrări în domeniu, și creator al sistemelor TeX și METAFONT.

A primit numeroase premii, printre care: premiul Turing, Medalia națională în științe, medalia John von Neumann și premiul Kyoto.

·         1942 - S-a născut prozatorul Virgil Scurtu ("În căutarea aştrilor", "Observatorul astronomului amator").

·         1943: Petre Străchinaru, politician român

·    1945 - S-a născut renumitul  cântăreț  britanic Rod Stewart.

Roderick David “Rod” Stewart CBE (n. 10 ianuarie 1945) este un cântăreț și compozitor britanic de origine scoțiană și engleză și unul dintre cei mai buni artiști din toate timpurile, după ce a vândut peste 100 de milioane de discuri în întreaga lume.

Născut și crescut în Londra, Stewart locuiește în California și Epping. Dintre toate albumele, el a avut 62 de hituri. 31 dintre ele, au ajuns în top 10, dintre care șase au fost pe locul unu in Marea Britanie. El a avut 16 single-uri în top zece SUA , iar patru dintre acestea au ajuns pe locul întai in Billboard Hot 100.

* 1947: Tiit Vähi (născut la 10 ianuarie 1947, Valga, Estonia) este un politician estonian, fost prim ministru al țării între 1995 și 1997 și fost prim-ministru interimar pentru câteva luni în 1992.

·         1949:  George Foreman (n. 10 ianuarie 1949, Marshall, Texas) este un fost boxer profesionist american la categoria grea care au concurat între 1969 și 1977 și 1987-1997, fost campion mondial, care în anul 1974 a fost detronat de celebrul Muhammad Ali. George Foreman a câștigat medalia de aur la box, categoria grea, la Olimpiada din 1968, de la Mexico City.

După o copilarie tulburată, Foreman a preluat boxul amator și a câștigat o medalie de aur în divizia grea la Jocurile Olimpice de Vară din 1968. După ce a devenit profesionist în anul următor, a câștigat titlul mondial de greutate cu un knock-out în a doua rundă cu Joe Frazier, învingândul în 1973. A apărut titlul de două ori înainte de prima înfrângere profesionistă a lui Foreman cu Muhammad Ali în "The Rumble in the Jungle" în 1974. Nu a reușit să obțină încă o oportunitate de titlu, Foreman sa retras după o înfrângere cu Jimmy Young în 1977.

După ce a făcut referire la el ca la o epifanie religioasă, Foreman a devenit ministru creștin hirotonit. Zece ani mai târziu a anunțat o revenire și, în 1994, la vârsta de 45 de ani, a recăpătat o parte din campionatul greu, învingândul pe Michael Moorer, de 27 de ani, pentru a câștiga titlurile unificate WBA, IBF și liniar. Foreman rămâne cel mai vechi campion mondial în istorie, și cel de-al doilea cel mai vechi din orice clasă de greutate după Bernard Hopkins (la greutatea ușoară). Sa retras în 1997 la vârsta de 48 de ani, înregistrând 76 victorii (68 knockouts) și 5 înfrângeri.

Foreman a fost introdus în World Boxing Hall of Fame și International Boxing Hall of Fame. International Boxing Research Organization l-a clasat pe Foreman ca al optelea cel mai mare heavyweight din toate timpurile. În 2002, a fost numit unul dintre cei 25 de luptători cei mai buni din ultimii 80 de ani de către revista The Ring. The Ring la clasat pe locul al nouălea ca cel mai mare punctător al tuturor timpurilor.

George Foreman – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

·          1951 – S-a născut Dan Damaschin, poet român.

Dan Damaschin – foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com

Dan Damaschin (n. 10 ianuarie 1951) este un poet și eseist român contemporan. Este absolvent al Facultății de Filologie a Universității din Cluj-Napoca (1974). În perioada studiilor a fost redactor al revista Echinox, a fost apoi librar la Centrul de Librării Cluj, apoi redactor la Editura Dacia A debutat în revista Familia (1968); debutul editorial a fost volumul Intermundi (1975), urmat de Reculegeri și alte poeme, Trandafirul și clepsidra, A cincea esență.

* 1951: Steluța Marina Barbu (nume la naștere: Steluța Barbu; n. 10 ianuarie1951, Petrovasâla, Banatul Sârbesc, Voivodina, Serbia) este o jurnalistăși redactor-șef la Radio Novi Sad din Voivodina

* 1953: Trifon Belacurencu este un politician român, senator în Parlamentul României cu două mandate 2008-2012 și 2012-2016 din partea PSDTulcea.

* 1955: Yasmina Khadra (arabă:ياسمينة خضراء) (pseudonim pentru Mohammed Moulessehoul; n. 10 ianuarie 1955, Kenadsa, Algeria) este un scriitoralgerian, care trăiește în exil în Franța.

·         1956: Zoia Alecu (uneori scris și Zoe Alecu, n. 10 ianuarie 1956, București) este o cântăreață, cantautoare, compozitoare și textieră română de muzică folk și rock. S-a lansat în anul 1973 ca artistă solo, fiind una dintre primele cantautoare din muzica folk autohtonă. Începând cu 1986se alătură grupului Sfinx, continuându-și apoi activitatea alături de Sfinx Experience. Din anul 2006 a revenit pe scenă ca artistă solo, lansând până în prezent patru albume de autor. Zoia Alecu s-a născut în București, zona „Măcelari” (aproape de Lizeanu), iar la patru ani familia ei s-a mutat în zona centrală a Capitalei, pe Calea Victoriei. A urmat Liceul de Muzică „George Enescu”, unde a studiat vioara, cu toate că tatăl ei ar fi dorit să cânte la violoncel. Aici a fost colegă cu viitoarea colaboratoare Crina Mardare.^[1] A renunțat la școala de muzică și a ales o pregătire la Liceul Teoretic „Mihail Sadoveanu”, iar apoi la Liceul „Gheorghe Lazăr”. La 16 ani a adunat bani pentru prima ei chitară din donări de sânge repetate. A început să compună piese în stil folk pe versuri proprii.

În octombrie 1973 Zoia Alecu cântă la Club A, la invitația lui Doru Stănculescu.^[2] Este momentul în care își începe cariera în muzica folk. În ianuarie 1974, tot la invitația lui Doru Stănculescu, Zoia Alecu ajunge să cânte în Cenaclul Flacăra, chiar dacă nu rămâne decât până în primăvara aceluiași an. Trebuie menționat faptul că la Cenaclul Flacăra, Zoia debutează în aceeași seară cu Nicu Alifantis. Din primăvara anului 1974, Zoia Alecu începe să cânte la Cenaclul „Viața studențească și amfiteatrul artelor”.

Vreme de trei ani compune muzică de scenă pentru Teatrul „Nottara” din București. Devine o prezență obișnuită la Club A, Club Z și în alte locații de concert din Capitală, cântând de regulă în deschiderea recitalurilor unor formații rock cunoscute în epocă, precum Phoenix, Progresiv TM, Pro Musica, Basorelief și Compact.

În 1986 Zoia Alecu este invitată de Crina Mardare să se alăture formației Sfinx, ca urmare a plecării Elenei Perianu. Formația se afla în acel moment într-un turneu în Danemarca. Adaptarea la noul repertoriu și stil muzical i-au ridicat dificultăți la început. Zoia Alecu rămâne în formația Sfinx până la dizolvarea ei la începutul anilor '90. La puțin timp, se alătură noului proiect lansat de bateristul grupului Sfinx Mișu Cernea, numit Sfinx Experience. Turneele în Europa continuă până în 1997, când formația revine în țară. La un moment dat, un reprezentant al casei de discuri britanice EMI oferise un contract pentru Alecu și Mardare cu condiția de a părăsi Sfinx Experience, fapt care nu s-a petrecut.^[3] Participă la cele două albume lansate de Sfinx Experience, Balkano (1999) și Sfinxstanbul (2001), contribuind inclusiv la partea de compoziție.^[4] Zoia Alecu rămâne membră Sfinx Experience până în anul 2005, când formația se desființează.

În 2006 se întoarce la „prima sa dragoste”, muzica folk, lansând primul album de autor intitulat Vino aici, editat la casa de producție OVO Music, aparținând cântărețului Ovidiu Komornyik.

În ciuda faptului că este o textieră prolifică, cu aproximativ două sute de texte dedicate diverșilor interpreți români, Zoia Alecu nu a lansat vreun material discografic în nume propriu mai devreme de februarie 2007. Albumul Vino aici reprezintă debutul discografic al artistei, după 34 de ani de la debutul scenic.^[5] Vino aici conține zece piese, fiind realizat cu sprijinul producătorului Ovidiu Komornyik, proprietarul casei de discuri OVO Music. Pe disc apar atât piese scrise de Alecu în anii tinereții, reorchestrate (inclusiv o piesă ale cărei versuri le-a scris la nouă ani), cât și compoziții recente. Piesa ce dă numele albumului a fost compusă în vara lui 2006.

În februarie 2009 apare al doilea album semnat Zoia Alecu, intitulat Cărări de maci. Discul conține zece compoziții ale artistei. Piesa care dă numele albumului este inspirată din muzica țigănească rusească, ideea melodiei fiind inspirată de filmul Șatra (în regia lui Emil Loteanu), pe care Zoia l-a vizionat în 1975, la momentul apariției.^[6]

În 2012 apare albumul Printre lupi, iar trei ani mai târziu, al patrulea disc, intitulat Să ierți. Ambele materiale discografice au fost lansate sub egida OVO Music.

Zoia Alecu
Zoia Alecu
Date personale
Nume la naștere	Zoia Alecu
Născută	10 ianuarie 1956, București București, Republica Populară Română
Cetățenie	România
Ocupație	muzician · cântăreață · compozitoare · textieră
Activitate
Studii	Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București
Gen muzical	folk · rock · folk rock · pop rock
Instrument(e)	solist vocal · chitară · vioară
Ani de activitate	1973 - prezent
Case de discuri	Electrecord · Roton · MediaPro Music · OVO Music
Interpretare cu	Sfinx · Sfinx Experience · Adrian Sărmășan

* 1958: Eddie Cheever, (n. 10 ianuarie 1958), a fost un pilot de Formula 1 și Indy Car.

* 1959: Maurizio Sarri (Napoli, Italia, 10 ianuarie din 1959) este un antrenor Italian. Clubul său actual este Chelsea F.C. din Premier League din Anglia

·        1960 - S-a născut Ioana Pârvulescu, critic literar român.

Ioana Pârvulescu în 2017 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ioana Pârvulescu (n. 10 ianuarie 1960, Orașul Stalin, Republica Populară Română) este o eseistă, publicistă, critic literar român și profesor la Universitatea din București. A absolvit Facultatea de Litere a Universității din București, secția română-franceză, în 1983. Din 1993, este redactor la săptămânalul România literară, responsabil cu secțiunea de critică literară.

La Editura Humanitas, a coordonat colecția Cartea de pe noptieră și a realizat antologiile din Cartea-borcan. Din scrierile sale: Lenevind într-un ochi, Alfabetul doamnelor, În intimitatea secolului 19, În țara Miticilor. De șapte ori Caragiale, Cartea întrebărilor, Cum continuă povestea, Inocenții. În 2013 a obținut Premiul Uniunii Europene pentru literatură.

* 1965: Hiroshi Hirakawa (n. 10 ianuarie 1965) este un fost fotbalist japonez.

* 1966: Eugen Ștefan Lenghel (10 ianuarie 1966, București) este scriitor, editor și specialist ITC român. Eugen Lenghel s-a născut în 1966 în București, unde a urmat cursurile CNSS - "Nicolae Bălcescu" și ale Facultatății de Cibernetică - ASE^[1]. Din anul 1986 a frecventat cenaclul studențesc "Solaris", al cărui președinte va deveni în perioada 1988-1989^[2]. Activează în domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor începând cu 1985.

Primul text publicat a fost povestirea "Cutia roșie", apărută în 1989 în Almanahul Anticipația 1990. În anii care au urmat, a publicat câteva povestiri, două dintre ele fiind incluse în numărul 6 al colecției "Clubul SF" (1990). În anul 1993, Eugen Lenghel a întrerupt activitatea de creație literară, pe care avea să o reia abia în anul 2010^[3].

Începând din 2010 a participat la ședințele cenaclului ProspectArt și a devenit membru al Societății Române de Science Fiction și Fantasy (SRSFF), fiind ales în Consiliul Director. De la înființarea oficială, în 2011, a condus redacția Revistei SRSFF^[4]. A schimbat această poziție în 2012 pentru a a o prelua pe cea de redactor-șef la altă publicație online, Gazeta SF^[5]. Un an mai târziu a înființat propria revistă online, Ficțiuni.ro^[2][6].

În anul 2014 a publicat primul său volum, 9 Istorii reutilizate, reunind povestiri publicate în decursul a 25 de ani. Acesta a fost urmat de alte patru volume, ultimul fiind apărut în 2017, în București^[1].

A inițiat și organizează începând cu 2013, în fiecare vară, Festivalul Science Fiction de la Râșnov^[7], loc de reuniune al principalilor actori ai literaturii Science Fiction din România.

* 1967: Daniel Timofte (n. 1 octombrie 1967,^[1] Hunedoara, România) este un fotbalist român retras din activitate, care a jucat pentru echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din 1990. În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a, pentru rezultatele obținute la turneele finale din perioada 1990-2000 și pentru întreaga activitate

* 1968: Constantin Ștefan (n. 10 ianuarie 1968, București) este un antrenor român de handbal. În prezent el este antrenor al echipei HCM Râmnicu Vâlcea, fiind la prima experiență în calitate de antrenor al unei echipe feminine.

El a antrenat până în prezent numai echipe de handbal masculin, precum HC Odorheiu Secuiesc, HCM Constanța, U Cluj, Poli Timișoara și Dinamo, cu ultima echipă precizată a reușit să se poziționeze pe locul al 3-lea al Ligii Naționale de handbal masculin, sezonul trecut.

În sezonul 2004/05, a reușit să câștige titlul național în calitate de antrenor principal al echipei Dinamo București.

·       1968 - S-a născut Irina Andone, poetă și eseistă română. (d. 1998)

Irina Andone – foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com

Irina Andone (n. 10 ianuarie 1968, Iași – d. 2 octombrie 1998, Iași) a fost o poetă și eseistă română. A absolvit, ca șefă de promoție, Facultatea de Litere a Universității „Al.I. Cuza” în 1990. A continuat studiile în Marea Britanie, la Universitatea Edinburgh. A depus o bogată activitate didactică la Universitatea „Al.I. Cuza”, la Academia de Arte „George Enescu” Iași, a fost cercetător științific la Institutul de Filologie Română „A. Philippide” Iași.

A debutat în anul 1984, ca poetă, la Cronica. A colaborat cu studii și articole, recenzii și cronici teatrale la Cronica, Dialog, Timpul, România literară ș.a. Editorial, a debutat cu volumul Mângâios (1996), pentru care a primit Premiul pentru debut al Asociației Scriitorilor din Iași. A tradus în engleză poeme aparținând lui Mihai Eminescu, Matilda Cugler-Poni. A mai publicat: Farmec dureros. Poetica eminesciană a contrariilor.

* 1976: Remy Kenneth Bonjasky (n. 10 ianuarie 1976, Paramaribo, Surinam) este un luptător olandez de Muay Thai și triplu câștigător al circuitului de lupte K-1. Este celebru datorită defensivei excelente, loviturilor puternice de picior și de genunchi. Măsoară 1,93 m și 110 kg.

·         1979: Anna Lesko (n. 10 ianuarie 1979 în Chișinău),^[2], este o cântăreață, pictoriță, de origine etnică ucraineană din Republica Moldova, stabilită în România. La vârsta de șaptesprezece ani ea a efectuat o vizită în România, unde a hotărât ulterior să se stabilească. ^[2]

În anul 2000, artista a decis să se concentreze asupra unei cariere muzicale si a debutat cu piesa Cu tine eu la Festivalul de la Mamaia.^[3]În 2002 a apărut și primul material discografic de studio al artistei, Flăcări,^[4] ce conține și primul șlagăr al solistei — „Ard în flăcări” — care a rămas până astăzi unul dintre cele mai cunoscute cântece ale sale.^[5]La scurt timp a fost lansat un al doilea album, Inseparabili, care a devenit un succes comercial, solista fiind recompensată și cu un disc de aur pentru vânzările înregistrate.^[6] Următoarele două discuri lansate — Pentru tine și Ispita — au marcat o schimbare a stilului muzical abordat de interpretă și au reprezentat o consolidare a carierei lui Lesko, lucru materializat prin șlagăre precum „Nu mai am timp”, „Lasă-mă să cred” sau „Anicyka Maya”.^[7][8][9] În anul 2010, artista și-a lansat cel de-al cincilea material discografic, intitulat Jocul seducției, pentru care solista a lucrat cu o serie de compozitori diferiți, el fiind precedat de două extrase pe single, „Balalaika” și „In My Bedroom”.^[10]

În paralel cu activitatea de muziciană, Lesko a făcut o pasiune pentru pictură, fiind consiliată în această artă de personalități notabile, precum Sabin Bălașa și Mircea Novac,^[2] primul felicitând-o totodată pe interpretă pentru talentul său.^[11] O serie de creații ale sale au fost expuse în Muzeul Național de Artă al României.^[12] De asemenea, concomitent cu proiectele sale artistice, Lesko s-a implicat și în campania umanitară 1001 România sau a fost distribuită într-o serie de spoturi televizate pentru diferite produse

Lesko s-a născut pe data de 10 ianuarie 1979 în orașul Chișinău din Republica Moldova — la acea dată parte a Uniunii Sovietice — având origini ruso-ucrainiene.^[2][14] Tatăl interpretei, de profesie inginer constructor, este și el pasionat de muzică, cântând la o serie de instrumente, printre care acordeon sau chitară, în timp ce mama sa a moștenit o afacere de familie, numită Cooperativa.^[15] Inițial condusă de bunicul din partea mamei, iar mai apoi de mama artistei, compania producea un ansamblu de articole vestimentare și de încălțăminte.^[15] În primii ani de viață, interpreta a prezentat o serie de probleme la coloana vertebrală, ceea ce o obliga să practice exerciții constant.^[15] Lesko a fost pasionată de dans, această activitate reprezentând „visul vieții sale”, ea fiind prezentă într-un ansamblu de dansuri populare.^[15] Cu toate acestea, nu a rămas în cadrul grupului pentru o perioadă îndelungată, părăsindu-l deoarece această preocupare era prea obositoare.^[15] Ea a continuat să se îndrepte spre acestă zonă artistică, migrând însă spre dansul clasic și cel modern, iar la vârsta de șaptesprezece ani a făcut o călătorie în România, în compania trupei de balet din care făcea parte, pe baza unui contract.^[15]

Artista a fost impresionată de această țară și a început formalitățile pentru a fi repatriată aici.^[15] Odată încheiată acestă procedură, Lesko a învățat limba română în compania unei persoane ce nu cunoștea limba rusă, aceasta influențând-o însă să se îndrepte spre o profesie de avocat, ce ar fi ajutat-o să se integrete mai ușor în societate.^[15] Concomitent, interpreta a început să dezvolte o pasiune pentru pictură, prin intermediul acesteia reușind „să își transforme cea mai frumoasă parte a sufletului în imagini”.^[15] Lesko a intrat la facultatea de Drept din București, unde a întâmpinat o serie de dificultăți, majoritatea fiind legate de limba română și de percepția celor din jur asupra sa, însă aceasta a reușit să își finalizeze studiile.

Prima relație a solistei a fost cea cu omul de afaceri Irinel Columbeanu, alături de care a conviețuit timp de opt ani.^[93] Cei doi s-au cunoscut în anul 1996, în urma unei vizite efectuate de Lesko în România alături de un ansamblu de dansuri.^[93] Aceștia au pășit pe drumuri separate în anul 2004.^[93] Referitor la relația pe care a avut-o, artista a declarat următoarele: „Lângă Irinel, am fost foarte fericită. L-am iubit, iar asta a făcut să dureze relația noastră mai bine de opt ani; plus că am fost alături de el în niște momente foarte grele. Relația cu el m-a făcut să completez multe lucruri la personalitatea mea, eu fiind în plin proces de maturizare”.^[3] Conform presei din România, Lesko a mai avut relații amoroase cu Marian Ionescu, liderul grupului muzical Direcția 5,^[94] Liviu Moreanu,^[95] Codin Maticiuc sau Elan Schwartzenberg.^[96][97] De asemenea, referitor la prezența constantă a vieții sale personale în publicațiile românești Lesko a declarat următoarele: „Chiar dacă presa mă cuplează toată ziua bună ziua cu câte cineva, pentru că e suficient să stau de vorbă cinci minute cu un personaj masculin ca să se iște bârfe, de fapt, au fost extrem de puțini bărbați pe care i-am lăsat să exploreze terenul”

Anna Lesko
Anna Lesko
Date personale
Nume la naștere	Anna Lesko[1]
Născută	10 ianuarie 1979 (40 de ani) [1] Chișinău, RSS Moldovenească (astăzi Republica Moldova) Chișinău, URSS
Cetățenie	Rusia  Moldova  România
Ocupație	Cântăreață, pictoriță
Activitate
Gen muzical	Pop, dance, R&B, house
Instrument(e)	Voce
Ani de activitate	2000 — prezent
Case de discuri	Media Pro Music, Cat Music, Nova Music
Interpretare cu	Alex, Animal X, Annes, Connect-R, Direcția 5, Distinto

*  1980: Petri Lindroos (n. 10 ianuarie 1980, Espoo) este un cântăreț finlandez de muzică metal. Din 2004 cântă împreună cu trupa de folk metal Ensiferum, iar până în 2009 a cantat alături de Norther, o formație death metal.

* 1981: Jared Corey Kushner (n. 10 ianuarie 1981, Livingston[*], New Jersey, SUA) este un dezvoltator imobiliar și investitor american, publicist și Consilier Superior al socrului său, președintele Donald Trump.

Împreună cu Șeful de Cabinet Reince Priebus și Strategul Șef Steve Bannon, el formează echipa de conducere a lui Trump. Kushner este considerat cel mai de încredere sfătuitor al președintelui Trump, dovedindu-i acestuia „loialitate neclintită”

* 1983: Paulică Ion (n. 10 ianuarie 1983, Brăila) este un jucător de rugby în XVprofesionist român. Evoluează ca pilier.

Și-a început cariera la CSA Steaua înainte de a pleca la clubul englez Bath în 2007. Cu acest club a ajuns în semifinală în 2009 la campionatul de elită englez, Guiness Premiership.^[1] Apoi s-a alăturat clubului London Irish. În sezonul 2012-2013 a fost împrumutat la London Welsh.^[2] La sfârșitul sezonului a semnat cu clubul francez Perpignan, în campionatul de elită Top 14.^[3]

A fost selecționat pentru prima dată la echipa națională a Românieipentru meciul de Cupă Mondială din 2003 împotriva Argentinei. Până în septembrie 2015 a strâns 71 de selecții pentru „Stejari”, inclusiv patru ediții de Cupa Mondială, și a marcat un eseu

* 1984: Marouane Chamakh (arabă مروان الشماخ, n. 10 ianuarie 1984) este un fotbalist marocan care joacă ca atacant. Deși născut și crescut în Franța, el a ales să joace pentru naționala Marocului datorită ascendenței sale.* 1984: Tadas Labukas (n. 10 ianuarie 1984, Klaipeda, RSS Lituaniană) este un atacant lituanian ce joacă în prezent la Miedź Legnica. A debutat în Liga 1pe 23 februarie 2007 în meciul Oțelul Galați - Unirea Urziceni 3-2.* 1987: Vicente Guaita Panadero (n. 10 ianuarie 1987) este un fotbalist spaniol care evoluează la clubul Getafe CF pe postul de portar.* 1990: Ion Jardan (n. 10 ianuarie 1990, Cornești, Ungheni) este un fotbalistdin Republica Moldova, legitimat la clubul FC Sheriff Tiraspol. Joacă pe postul de fundaș dreapta.

S-a consacrat la naționala Under-21 a Republicii Moldova, unde a deținut timp de 2 ani banderola de căpitan, jucând în 16 meciuri și având 2 goluri marcate. Probabil golul carierei poate fi numit cel de la Ekaterinburg in meciul Rusia - Moldova, marcând în ultimele minute ale partidei golul egalizator al echipei.

* 1991: Codruț Sebastian Cioranu (n. 10 ianuarie 1991, București) este un fotbalist român, care evoluează pe postul de fundaș central la clubul din Liga a II-a, Metalul Reșița.* 1992: Emmanuel Frimpong (n. 10 ianuarie 1992, Kumasi) este un fotbalist de origine ghaneză, dar cu pașaport britanic,^[2] care evoluează în prezent pentru formația Arsenal, pe postul de mijlocaș central. Deși a jucat la naționalele de tineret ale Angliei, a ales să debuteze în martie 2013 pentru naționala Ghanei.* 1992: Šime Vrsaljko (n. 10 ianuarie 1992,^[4] Zadar, Croația) este un fotbalist croat care joacă pentru Inter Milan în Serie A pe post de fundaș central.* 2004: Kaitlyn Ashley Maher (n. 10 ianuarie 2004, Novi[*], SUA) este o actrițăși cântăreață-copil din Statele Unite. Este actriță de film, televiziune, și voce.