2. /10 IANUARIE 2023 - ISTORIE PE ZILE: Decese, Sărbători
Decese
· 1520: Jo Gwang-jo (hangeul: 조광조; 23 august 1482 - 10 ianuarie 1520), cunoscut de asemenea și după numele său literar Jeong-am (정암) a fost un învățat neo-confucianist coreean care a inițiat reforme radicale în timpul regelui Jungjong din Dinastia Joseon, la începutul secolului al XVI-lea.
El a fost acuzat de favoritism politic și facționism, fiind executat prin otrăvire în ziua de 10.01.1520 în timpul celei de-a treia persecuții împotriva învățaților Sarim. El a devenit venerat de către următoarele generații de coreenei ca un martir neo-confucianist. Unii istorici l-au considerat una dintre cele mai importante personalități istorice coreene din secolul al XVI-lea. Este unul dintre cei 18 înțelepți ai Coreei (동방 18 현) și onorat ca Munmyo Bae-Hyang (문묘 배향).
Jo Gwang-jo era fiul lui Jo Wongang (조원강, 赵元纲) din clanul Hanyang Jo (한양 조씨, 汉阳 赵氏). El a studiat neo-confucianismul cu maestrul Kim Gwoeng-pil care fusese discipolul lui Kim Jong-jik. Kim Jong-jik fusese exilat în 1498 în timpul primei persecuții a literaților și se afla în exil. În timpul celei de-a doua persecuție a literaților din 1504, când Kim Gwoeng-pil a fost executat prin otrăvire, Jo Gwang-jo a fost exilat din cauza faptului că era discipolul lui Kim Gwoeng-pil.
La acea vreme, politica din Joseon era marcată în primul rând de luptele pentru putere dintre două facțiuni de aristocrați yangban: facțiunea Hungu (formată din nobilii la putere care erau în general conservatori) și facțiunea Sarim (facțiune nou-apărută formată din cărturari numiți seonbi care aparțineau școlilor neo-confucianiste ale lui Kim Jong-jik și altor gânditori). Facțiunea Sarim intrase în politica de la curte în timpul regelui Seongjong dar a suferit două persecuții sângeroase în timpul succesorului său, regele Yeonsangun. Yeonsangun a fost detronat în 1506 printr-o lovitură de stat condusă de liderii facțiunii Hungu. Jungjong a fost încoronat ca al unsprezecelea rege din Dinastia Joseon.
Jo Gwang-jo
· 1683: Louis César de Bourbon, Légitimé de France, Conte de Vexin (20 iunie 1672 - 10 ianuarie 1683) a fost fiu al regelui Ludovic al XIV-lea al Franței și a metresei sale, Françoise-Athénaïs de Montespan.
Louis César născut la château du Génitoy, a fost al doilea fiu al lui Ludovic al XIV-lea și a metresei sale, Madame de Montespan. A fost numit după Iulius Cezar;[1] iar fratele său mai mare, Louis Auguste de Bourbon, a fost numit după împăratul Augustus; fratele lor mai mic, Louis Alexandre de Bourbon, a fost numit după Alexandru cel Mare.
În momentul nașterii lui Louis César curtea era în doliu pentru Prințesa Marie-Thérèse a Franței (fiica legitimă a regelui cu soția sa, Infanta Maria Tereza a Spaniei) cunoscută drept la petite Madame, care a murit în martie 1672.
Louis César a crescut împreună cu fratele său mai mare Louis-Auguste în grija lui Madame Scarron într-o casă de pe strada Vaugirad din Paris. Această casă a fost cumpărată de către rege special pentru copiii săi nelegitimi. În anul următor, în timp ce tatăl său era într-o campanie militară la Tournai, copiilor li s-a mai alăturat o soră, Louise-Françoise de Bourbon, născută în iunie.
Madam Scarron a fost foarte atașată de Louis Auguste. La 19 decembrie 1673, Ludovic al XIV-lea și-a recunoscut oficial copiii cu Montespan. Odată cu recunoașterea, Louis César a primit titlul de Conte de Vexin - un titlu vechi care datează din secolul X. Fratele său a devenit Duce du Maine[2] iar sora lor Madamoiselle de Nantes.
Contele de Vexin s-a născut cu coloana strâmbă și din cauza aceasta a șchiopătat și a avut un umăr mai sus decât celălalt. Tatăl său, care l-a adorat, a decis ca micuțul să fie destinat bisericii. Tatăl său i-a acordat titlul de stareț la catedrala Saint Denis. Catedrala regală Saint-Denis era locul tradițional de înmormântare a regilor Franței încă din secolul al VII-lea și una din cele mai bogate biserci din Franța.
În ciuda numirii sale, era prea tânăr pentru a-și îndeplini îndatoririle și deci a rămas la curtea tatălui său în grija lui Scarron. În 1674 o altă soră s-a alăturat familiei; Louise Marie s-a născut în noiembrie 1674 și a fost numită Mademoiselle de Tours după recunoașterea din 1676.
Doctorii de la curte au încercat să-l ajute pe Louis-César însă tratamentele lor au eșuat. După astfel de tratamente starea copilului s-a înrăutățit după anul 1675.
Între 1677-1678 alți doi frați s-au alăturat familiei: Françoise-Marie de Bourbon născută în mai 1677 și Louis-Alexandre de Bourbon născut în iunie 1678. Apoi, mama lui a pierdut rolul de favorită a regelui în favoarea unei alte metrese, Angélique de Fontanges, și a început să petreacă mult timp cu copiii la castelul Clagny.
Louis César a murit la Paris în 1683 la vârsta de 10 ani. Mama lui a fost distrusă. Vexin a fost înmormântat la mănăstirea Saint-Germain-des-Prés. Șase luni mai târziu, regina Maria Tereza a murit la Versailles și a fost înmormântată la Saint Denis.
| Louis César | |
| Légitimé de France Conte de Vexin | |
.jpg) Vexin , ca. 1675 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Louis César de Bourbon, Légitimé de France |
| Născut | 20 iunie 1672 Castelul Génitoy, Franța |
| Decedat | (10 ani) Paris, Franța |
| Înmormântat | Mănăstirea Saint-Germain-des-Prés, Franța |
| Părinți | Ludovic al XIV-lea al Franței Francoise Athénaïs, Marchiză de Montespan  |
| Frați și surori | Louis Antoine de Pardaillan de Gondrin[*] Louise-Françoise de Bourbon Marie Anne de Bourbon Prințesa Marie Anne a Franței Prințesa Anne Élisabeth a Franței Prințesa Marie-Thérèse a Franței Louise Marie Anne de Bourbon[*] Marie Christine de Pardaillan de Gondrin[*] Françoise-Marie de Bourbon Philippe-Charles al Franței Louis, Conte de Vermandois Louis-Auguste de Bourbon, duce du Maine Louis François, Duke of Anjou[*] Louis-Alexandre de Bourbon, conte de Toulouse Ludovic, Delfin al Franței |
| Cetățenie |  Franța |
| Ocupație | cleric[*] |
| Apartenență nobiliară | |
| Abate | |
· 1778: A decedat marele botanist suedez Carl Linne (n.23 mai 1707). Este considerat părintele taxonomiei. In cartea sa „Systema naturae” apare în 1735. În această lucrare Linné clasifică omul în ordinul primatelor. El îl denumește Homo sapiens și îl așază alături de antropomorfe, fără a gândi la originea lor comună (Linné era fixist). În ordinul primate Linné introduce două specii. Una dintre specii este omul (denumit, conform nomenclaturii binare, Homo sapiens), iar a doua este reprezentată de antropomorfe, numite Homo silvestris. Oamenii erau clasificați apoi în patru rase. Fiecare rasă are trăsături diferite și temperamente diferite. Aceste patru rase stabilite de Linné sunt: Homo europeus, Homo americanus, Homo asiaticus și Homo africanus.
Linnæus s-a născut în satul Råshult din Småland, Suedia, pe 23 mai 1707. A fost primul copil al lui Nils Ingemarsson Linnæus și Christina Brodersonia. Tatăl său a fost primul din neamul său care a adoptat un nume de familie permanent. Înainte de aceasta, strămoșii săi utilizau sistemul de nume patronimice din Scandinavia: tatăl lui a primit numele de familie Ingemarsson după tatăl său Ingemar Bengtsson. Când Nils a fost admis la Universitatea din Lund, el a avut ocazia de a-și alege un nume de familie, moment în care el a adoptat numele latinizat Linnæus, după un tei gigant (lind în suedeză) care creștea în gospodăria familiei.[21]
Acest nume a fost ortografiat inițial cu ligatura æ. Carl Linné (Linnæus) și-a scris numele mereu cu ligatura æ, atât în manuscrise cât și în publicații.[22] Patronimul său a fost Nilsson, iar numele său complet în suedeză ar fi Carl Nilsson Linnæus.
· 1822: Louise Marie Thérèse Bathilde d'Orléans, Ducesă de Bourbon (9 iulie 1750 – 10 ianuarie 1822), a fost prințesă franceză. A fost sora lui Philippe Égalité, mama ducelui de Enghien care a fost executat și mătușa regelui Louis-Philippe al Franței. În timpul Revoluției franceze a fost cunoscută sub numele Citoyenne Vérité. Descendentă atât a regelui Ludovic al XIV-lea al Franței cât și a fratele său mai mic, Filip al Franței, Duce de Orléans, Bathilde s-a născut ca prințesă de sânge. Fiică a lui Louis Philippe d'Orléans și a soției acestuia, Louise Henriette de Bourbon, Bathilde s-a născut la castelul Saint-Cloud, la 10 km vest de Paris, la 9 iulie 1750. Neoficial a fost cunoscută la curte drept Mademoiselle ceea ce reflecat rangul ei ca cea mai mare prințesă de sânge necăsătorită de la curte. Mama ei a murit în 1759 când Bathilde avea doar opt ani. Tatăl ei, presat de amanta sa Madame de Montesson, a trimis-o la mănăstire.
| Bathilde | |
| Ducesă de Bourbon Prințesă de Condé | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Louise Marie Thérèse Bathilde d'Orléans |
| Născută | 9 iulie 1750 Castelul Saint-Cloud, Franța |
| Decedată | (71 de ani) Paris, Franța |
| Înmormântată | Chapelle royale de Dreux[*] |
| Cauza decesului | boală |
| Părinți | Louis Philippe I, Duce de Orléans Louise Henriette de Bourbon |
| Frați și surori | Louis-Philippe de Saint-Albin[*] Louis Philippe al II-lea, Duce de Orléans |
| Căsătorită cu | Louis Henri, Prinț de Condé |
| Copii | Louis Antoine Henri de Bourbon |
| Cetățenie |  Franța |
| Ocupație | aristocrat[*] |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | Duce |
| Familie nobiliară | Casa de Bourbon Casa de Orléans |
* 1824: Victor Emmanuel I (24 iulie 1759 – 10 ianuarie 1824) a fost Duce de Savoia și Rege al Sardiniei din 1802 până în 1821.
· 1840: Prințesa Elisabeta (22 mai 1770 – 10 ianuarie 1840) a fost membră a familiei regale britanice, al șaptelea copil și a treia fiică a regelui George al III-lea al Regatului Unit și a reginei Charlotte
Prințesa Elisabeta s-a născut la Palatul Buckingham, Londra la 2 mai 1770.[2] Tatăl ei era regele George al III-lea, fiul cel mare al lui Frederic, Prinț de Wales și al Augustei de Saxa-Gotha. Mama ei era regina Charlotte (născută Prințesa Charlotte de Mecklenburg-Strelitz). A fost botezată la Palatul St. James, la 17 iunie 1770 de Frederick Cornwallis, arhiepiscop de Canterbury.[3] Nașii ei au fost: Prințul de Hesse-Cassel, Prințesa de Nassau-Weilburg și Prințesa Moștenitoare a Suediei.[4]
.jpg)
Prințesa a fost foarte protejată și și-a petrecut majoritatea timpului cu părinții și surorile ei. Regele George și regina Charlotte și-au dorit să-și țină la adapost copiii, în special fetele. Cu toate acestea, în 1812, Prințesa Elisabeta a cumpărat ca reședința sa privată, Old Windsor în Berkshire.
În timpul unui bal la curtea britanică, în 1814, Elisabeta l-a cunoscut pe prințul germanFrederick de Hesse-Homburg. Când Elisabeta a văzut ofițerul austriac în eleganta uniformă de husar, a spus: "dacă e singur, mă mărit cu el". Împotriva tuturor rezistențelor, nunta a avut loc la 7 aprilie 1818 la Palatul Buckingham.
N-a fost chiar o căsătorie din dragoste deși a existat înțelegere și respect; de fapt, a fost un aranjament cu care amândoi au fost satisfăcuți. Elisabeta a putut să scape de mediul de acasă, prin mutarea în Germania cu soțul ei, și Frederick a câștigat multe avantaje prin alianța cu familia regală britanică.
La 20 ianuarie 1820, Frederick i-a succedat tatălui său ca landgraf de Hesse-Homburg. Mulțumită zestrei Elisabetei și venitului anual a putut redecora palatul din Homburg.
Elisabeta a murit la 10 ianuarie 1840 la vârsta de 69 de ani la Frankfurt am Main, Hesse, Germania, fără să aibe copii. A fost înmormântată la Homburg, Germania.
| Prințesa Elisabeta a Regatului Unit | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 22 mai 1770 Palatul Buckingham, Westminster |
| Decedată | (69 de ani) Frankfurt-am-Main, Hesse |
| Înmormântată | Bad Homburg Castle[*] |
| Părinți | George al III-lea al Regatului Unit Charlotte de Mecklenburg-Strelitz |
| Frați și surori | Prințesa Mary, Ducesă de Gloucester și Edinburgh Prințesa Augusta Sofia a Regatului Unit Charlotte a Marii Britanii Prințesa Sofia a Regatului Unit Prințesa Amelia a Regatului Unit George al IV-lea al Regatului Unit William al IV-lea al Regatului Unit Prințul Eduard, Duce de Kent și Strathearn Ernest Augustus I de Hanovra Prince Octavius of Great Britain[*] Frederick, Duce de York Prince Alfred of Great Britain[*] Adolphus, Duce de Cambridge Augustus Frederick, Duce de Sussex |
| Căsătorită cu | Frederick VI |
| Cetățenie |  Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei |
| Religie | anglicanism[*] |
| Ocupație | pictoriță |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | Prințesă |
| Familie nobiliară | Casa de Hesse-Homburg Casa de Hanovra |
· 1862 - A decedat inventatorul american Samuel Colt, constructor al revolverului care îi poartă numele (n.1814).
* 1929 - A încetat din viață Petru Th. Missir, jurist, critic literar, publicist român. (n. 1856)
Petru Th. Missir – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Petru Th. Missir (n. 8 octombrie 1856, Roman – d. 10 ianuarie 1929, Bucureşti) a fost un jurist, critic literar, publicist român, descendent al unei cunoscute şi ramificate familii armeneşti, membru de onoare al Academiei Române.
· 1939 - A încetat din viaţă Papa Pius al XI–lea (Ambrogio Damiano Achille Rotti), unul dintre cei mai importanţi suverani pontifi ai epocii moderne (n. 31 mai 1857)
· 1939 - A murit Hariclea Hartulari Darclée, cîntăreaţă de operă (n.10.06.1860).
· 1951 - A murit Sinclair Lewis, primul american laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (1930) (“Main Street”, “Babbitt”, “Arrowsmith”, “Elmer Gantry”, “Kingsblood Royal”) (n.07.02.1885)
Harry Sinclair Lewis – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Harry Sinclair Lewis (n. 7 februarie , 1885, în Sauk Centre, Minnesota – d. 10 ianuarie, 1951, Roma, Italia) a fost prozator american. A fost primul american care a luat Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1930. Opera sa, cronică satirică a vieții provinciale americane, se înscrie, prin precizia și obiectivitatea cvasidocumentară a descrierii mediilor și măiestria portretizării, reductibile la tipul individului mediocru, apăsat de grotescul și banalitatea vieții cotidiene, în descendența realismului dickensian.
Motivația Juriului Nobel “Pentru forța și plasticitatea artei lui descriptive, precum și pentru darul de a crea cu ascuțime și umor personaje reprezentând tipologii noi.”
* 1955 - A încetat din viață Elena Alistar Romanescu, medic și om politic român. (n.1873)
Elena Alistar – foto preluat de pe locals.md
Elena Alistar (n. 1 iunie 1873, Vaisal, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. 10 ianuarie 1955, Pucioasa, Dâmbovița, România) a fost un medic, profesoară, politiciană, luptătoare pentru cauza românismului în Basarabia; membră în Sfatul Țării; prima femeie din întreg teritoriul locuit de români, care a ajuns să facă politică la un asemenea nivel.
· 1957: Gabriela Mistral (n. 7 aprilie 1889, Vicuña, Chile - d. 10 ianuarie1957, New York) este pseudonimul lui Lucila de María del Perpetuo Socorro Godoy Alcayaga, poetă din Chile, premiată cu Premiul Nobelpentru literatură în anul 1945.
Creația sa este profund feminină, meditativă, de înaltă emoție lirică și tonalitate post-romantică și uneori simbolistă, în care transfigurează natura aspră a ținutului natal, valorile naționale, copilăria ca vârstă a fragilității, exuberanța tinereții și iubirii, durerea solitară, meditația asupra morții.
Lucila se naște într-o familie foarte săracă în orășelul Vicuña, petrecându-și copilăria la țară (tatăl ei și-a abandonat familia când ea avea vârsta de 3 ani) și absolvind tot aici școala normală, după care, la vârsta de 15 ani, funcționează ca învățătoare rurală. Până în 1919 lucrează ca profesoară în diferite școli elementare și licee din Chile.
În anul 1921 devine directoare a liceului de fete din Santiago de Chile, urmând ca în 1922 să fie invitată de guvernul mexican să sprijine reforma învățământului din Mexic, inițiată de José Vasconcelos. În Mexic scrie un ciclu de poeme pentru copii, care ajung curând celebre în întreaga Americă Latină.
În același an călătorește în SUA. După 1926 ocupă diferite funcții care o țin departe de patrie: reprezentantă a țării sale la institutul de cooperare de pe lângă Liga Națiunilor (până în 1934), consul în Brazilia, Italia, Spania, Portugalia, SUA (în Los Angeles).
Bolnavă de cancer și celibatară, Gabriela Mistral moare la 67 de ani, în 1957, în Statele Unite ale Americii. Trupul neînsuflețit i-a fost adus în țară, unde i s-au organizat funeralii naționale.
În memoria ei a fost creat Premiul "Gabriela Mistral", în anul 1979.
Gabriela Mistral se afirmă ca poetă în 1914, când câștigă marele premiu la jocurile florale din Santiago de Chile, iar poeziile sale sunt remarcate de personalitățile literaturii sud-americane ale acelui moment: Rubén Darío, Amado Nervo, Leopoldo Lugones.
Pseudonimul ei este inspirat de la numele scriitorului francez Frédéric Mistral. Marcată de sinuciderea iubitului ei, Romelio Ureta, își intitulează primul volum de versuri Sonetele morții.
Călătorește în Statele Unite ale Americii, unde publică primul volum de poezii, (Dezolare, New York, 1922), care-i deschide drumul spre recunoaștere universală. În 1945 primește Premiul Nobel pentru literatură.
Opere:
- Sonetos de la muerte (Sonetele morții, 1914)
- Desolación (Dezolare, 1922)
- Ternura (Duioșie, 1924)
- La lengua de Martí (Limba lui Martí, 1934)
- Recado sobre Pablo Neruda (Mesaj către Pablo Neruda, 1936)
- Tala (Așchie, 1938)
- Lagar (Cramă, 1954)
| Gabriela Mistral | |
 Gabriela Mistral în 1945 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Lucila de María del Perpetuo Socorro Godoy Alcayaga  |
| Născută | 7 aprilie 1889 Vicuña, Chile |
| Decedată | (67 de ani) New York, SUA |
| Cauza decesului | cauze naturale[*] (cancer pancreatic) |
| Naționalitate | chiliană  |
| Cetățenie |  Chile |
| Ocupație | poet, diplomat |
| Limbi | limba spaniolă[1] |
| Studii | Universidad de Chile |
| Activitatea literară | |
| Specie literară | poezie |
| Note | |
| Premii | Premiul Nobel pentru literatură[2][3] National Prize for Literature[*] |
| Premiul Nobel pentru Literatură, 1945 | |
· 1971 - A murit Coco Chanel, celebră creatoare franceză de modă; în 1916, a lansat o linie a eleganţei feminine si a fost pe parcursul intregii sale activitati initiatoarea a numeroase inovatii in moda.
Gabrielle Bonheur „Coco” Chanel – foto: ro.wikipedia.org
Gabrielle Bonheur „Coco” Chanel (n. 19 august 1883 – d. 10 ianuarie 1971) este considerată una dintre cele mai mari creatoare de modă ale secolului al XX-lea, alături de nume precum Paul Poiret, Christian Dior, Christian Lacroix, Guy Laroche, Nina Ricci sau Givenchy. Publicația Time a considerat-o una dintre cele mai influente femei ale secolului al XX-lea.
* 1976 - A încetat din viață Aurel Beleș, inginer constructor român, membru al Academiei Române. (n. 1891)
Aurel A. Beleș – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Aurel A. Beleș (n. 8/20 aprilie 1891, București – d. 10 ianuarie 1976) a fost un inginer constructor român, profesor universitar, membru titular al Academiei Române.
* 1977 - A încetat din viață Constantin Manolache, entomolog român. (n. 1906)
Constantin Manolache (n. 10 octombrie 1906, Bârlad – d. 10 ianuarie 1977, București) a fost un entomolog român, autor a peste 250 de lucrări și articole în domeniul sistematicii entomologice, biologiei, ecologiei și combaterii insectelor dăunătoare. A fost membru corespondent (din 1955) al Academiei Române. A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 2 mai 1938.
* 1980 - A încetat din viață Petru Caraman, savant, folclorist și filolog; membru post-mortem al Academiei Române (n. 1898)
Petru Caraman – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Petru Caraman (n. 14 decembrie 1898, Vârlezi, Galaţi – d. 10 ianuarie 1980, Iaşi) a fost un savant român, folclorist şi filolog, exclus de la catedră de regimul comunist. În anul 1991 a devenit membru post mortem al Academiei Române.
· 1989: A decedat la Roma, in Italia, ca urmare a unui cancer, actorul român Cristea Avram. (n. 28 august 1931, București. În 1958 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. A jucat în mai multe filme românești în anii 1960. A emigrat în Occident. S-a mutat la sfârșitul anilor ’60 în Franța unde a apărut în mai multe filme, dupa ce o echipa de cineaști francezi, cu regizorul Henri Colpi în frunte și având-o în componență pe actrița Marina Vlady, a sosit în România pentru a filma „Steaua fara nume” (Mona, l’etoile sans nom). Între Marina Vlady și Cristea Avram s-a înfiripat o poveste de dragoste, astfel că artista odată întoarsă în Franța a solicitat autorităților române permisiunea ca acesta să primească viza de Franța.
* 1992 - A încetat din viață Tudor George, poet și traducător român. (n. 1926)
Tudor George (n. Tudor Georgescu, 3 februarie 1926, Ulmeni, Ilfov – d. 10 ianuarie 1992, București) a fost un poet și traducător român, bun jucător de rugby, antrenor la Locomotiva Grivița Roșie.
· 1993 - A încetat din viață Miltiade Filipescu, geolog şi paleontolog român, membru titular al Academiei Române. (n. 1901)
Miltiade Filipescu – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Miltiade Filipescu (n. 14/27 februarie 1901, Burdusaci, Bacău – d. 10 ianuarie 1993, Bucureşti) a fost un geolog şi paleontolog român, membru titular al Academiei Române. A fost membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din România începând cu 21 decembrie 1935. A fost distins cu Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a II-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.
· 2001 - A murit Constantin Săvulescu, subinginer proiectant la Uzinele Malaxa, cu o experienţă de 9 ani la Centrul de cercetare şi producţie de aparatură ştiinţifică al Academiei Române. Săvulescu a participat, în 1945, la conceperea şi producerea prototipului unui automobil popular, de concepţie românească; numele maşinii urma să fie “Malaxa”, dar proiectul a fost blocat de sovietici. A lucrat la proiectarea şi realizarea automobilelor româneşti din generaţia VI şi VII, care au fost distinse cu diplome şi medalii la Expoziţiile internaţionale de la Belgrad (1937) şi Milano (1940). În 1985 Asociaţia Artiştilor Fotografi i–a publicat o lucrare de referinţă şi astăzi: „Cronologia ilustrată a fotografiei din România. Perioada 1834–1916) (n.10.10.1914).
* 2005: Wasyly Fedak (în ucraineană Василій Федак) (n. 1 noiembrie 1909, satul Cadobești, Bucovina, Imperiul Austro-Ungar, azi în raionul Zastavna, regiunea Cernăuți, Ucraina - d. 10 ianuarie 2005, Winnipeg, Canada) a fost un arhiereu al Bisericii Ortodoxe Ucrainene din Canada.
El a îndeplinit demnitățile de episcop de Saskatoon (1978-1981), episcop al Eparhiei de Est a Canadei (1981-1983), arhiepiscop de Toronto (1983-1985) și apoi arhiepiscop de Winnipeg și al Eparhiei Centrale a Canadei, mitropolit primat al Bisericii Ortodoxe Ucrainene din Canada (1985-2005). În anul 1990, Biserica păstorită de el a intrat în comuniune cu Patriarhia Constantinopolului.
· 2005: Prințesa Joséphine-Charlotte a Belgiei (11 octombrie 1927 – 10 ianuarie 2005) a fost Mare Ducesă de Luxembourg ca soție a lui Jean, Mare Duce de Luxembourg. A fost verișoara primară a: regelui Harald al V-lea al Norvegiei, Prințesei Astrid a Norvegiei și Prințesei Ragnhild a Norvegiei. Ea a fost primul copil al regelui Leopold al III-lea al Belgiei, sora regilor Baudouin I al Belgiei și Albert al II-lea al Belgiei, și mătușa actualului rege al Belgiei.
Stația de metrou "Joséphine-Charlotte" din Bruxelles este numită după ea.
| Joséphine-Charlotte a Belgiei | |
 Joséphine Charlotte cu fii ei cei mari în 1963 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Joséphine-Charlotte Ingeborg Elisabeth Maria Josepha |
| Născută | 11 octombrie 1927 Bruxelles, Belgia |
| Decedată | (77 de ani) Castelul Fischbach |
| Înmormântată | catedrala Notre-Dame din Luxemburg[*] |
| Cauza decesului | cauze naturale[*] (cancer pulmonar) |
| Părinți | Leopold al III-lea al Belgiei Astrid a Suediei |
| Frați și surori | Albert al II-lea al Belgiei Ingeborg Verdun[*] Princess Maria-Esméralda of Belgium[*] Princess Marie-Christine of Belgium[*] Prince Alexander of Belgium[*] Baudouin I al Belgiei |
| Căsătorită cu | Jean, Mare Duce de Luxembourg |
| Copii | Arhiducesa Marie Astrid a Austriei Henri, Mare Duce de Luxembourg Prințul Jean Prințesa Margaretha de Liechtenstein Prințul Guillaume |
| Cetățenie |  Belgia |
| Ocupație | politiciană |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | Prințesă duchess[*] |
| Familie nobiliară | Casa de Bourbon-Parma (prin căsătorie)Casa de Saxa-Coburg și Gotha |
| Mare Ducesă de Luxembourg | |
| Domnie | 12 noiembrie 1964 – 7 octombrie 2000 |
· 2007 - A murit Carlo Ponti, producător cinematografic, soțul faimoasei actrite itamiene Sofia Loren; (n.1912).
Carlo Ponti – foto: biography.com
Carlo Ponti (n. 11 decembrie 1912, Magenta – d. 10 ianuarie 2007, Geneva) a fost producător de film italian. A fost căsătorit cu actrița Sophia Loren din 1966. (1954: La Strada (Coproducător Dino De Laurentiis); 1956: Război și Pace (Coproducător Dino De Laurentiis); 1960: La Ciociara; 1963: Ieri, oggi e domani; 1964: Matrimonio all’italiana (cu Marcello Mastroianni); 1966: Doctorul Jivago (cu Omar Sharif); 1990: Oscar)
* 2008: Allan McEachern (n. – d. [1]) a fost cancelarul Universității din Columbia Britanică.* 2013: Sakine Cansiz (în kurdă: Sakîne Cansiz, [sækiːnɛ dʒænsɪs]; în turcăSakine Cansız, [saˈkine ˈdʒɑnsɯz]; n. ,[1] Provincia Tunceli, Turcia – d. , Paris, Franța[2]) a fost o membră fondatoare a Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK).Angajată încă din tinerețe în cauza kurdă, a fost arestată de către poliția turcă și a fost condamnată la 24 de ani de închisoare, sentința mărindu-se la 76 de ani, după ce a vorbit în kurdă în fața instanței de judecată.
Ea rămâne închisă timp de 12 ani; potrivit unor surse kurde, este supusă la tortură, care , de altfel, este aplicată în mod sistematic prizonierilor politici din Turcia. Eliberată în 1990, a participat la conferința partidului din august 1991, în valea Bekaa, Liban, la inițiativa lui Abdullah Öcalan; sunt prezenți alți lideri și fondatori ai PKK, eliberați și ei din închisorile turcești[6]. În 2007, autoritățile americane o identifică ca unul dintre principalii colectori de fonduri ai PKK în Europa și plănuiesc arestarea ei.
Sakine Cansiz este asasinată în Paris, în incinta centrului de informare a Kurdistanului, în rue la Fayette, în noaptea de 9 spre 10 ianuarie 2013, împreună cu alte două activiste kurde, Fidan Doğan și Leyla Söylemez , eventual, potrivit justiției franceze, de către serviciile secrete turce, MIT. Presupusul criminal, Omer Güney, este un turc în vârstă de 34 ani, care a fost agent de întreținere pe aeroportul din Paris-Charles-de-Gaulle. La câteva luni după crime, o înregistrare audio a unei conversații între Ömer Güney și agenți ai serviciilor secrete din Turcia (MIT), precum și note, sunt puse on-line anonim. Omer Güney avea, de asemenea, fotografii a sute de activiști kurzi în telefonul lui. Judecătoarea Jeanne Duyé se ocupă de anchetă. În septembrie 2013, computerul magistratei este furat în timpul unui jaf bizar și un plan de evadare a lui Omer Guney a fost dejucat; omul, care a fost închis din ianuarie 21, 2013, în apropiere de Paris, spera să evadeze cu ajutorul unui membru al MIT". Magistratul, dincolo de posibila implicare a serviciilor secrete din Turcia, nu a reușit să stabilească cine au fost comanditarii, dacă au acționat "cu aprobarea ierarhiei lor," sau "fără știrea ei, în scopul de a discredita sau de a submina procesul de pace", inițiat în vremea aceea între Ankara și Partidului Muncitorilor din Kurdistan, PKK.
Pe 13 decembrie 2016, Ömer Güney a fost dus de la închisoarea din Fresnes la spitalul Salpêtrière din Paris. Avea de mult timp cancer la creier, a fost contaminat cu boala legionarilor (legioneloza) și a murit de pneumonie pe 17 decembrie, cu cinci săptămâni înainte de începerea procesului său
* 2016: David Bowie (nume real David Robert Jones; n. , Brixton, Regatul Unit – d. , Manhattan, SUA), a fost un cântăreț, compozitor, producător și inginer de sunet englez, câștigător a două premii GrammyActiv pe parcursul a cinci decenii de rock 'n' roll, frecvent reinventându-și muzica, Bowie este considerat de majoritatea comentatorilor muzicali [22]drept un influent inovator, în special datorită lucrărilor sale din anii '70. Bowie s-a inspirat dintr-o vastă paletă de subiecte din artă, filozofie și literatură.
Bowie a fost, de asemenea, un actor de film și teatru, regizor și artist vizual de videoclipuri muzicale.
A murit pe data de 10 ianuarie 2016, la doar două zile după ce împlinise 69 de ani, în urma unei lupte de 18 luni cu cancerul.
* 2016: Teofil Codreanu (n. 1 februarie 1941, București - d. 10 ianuarie 2016, București) a fost un fotbalist român care a jucat la Rapid Bucuresti și pentru echipa națională de fotbal a României.
* 2017: Roman Herzog (n. , Landshut, Germania[4] – d. , Bad Mergentheim, Germania[6]) a fost un jurist și om politic german, fost președinte al Germaniei (în perioada 1 iulie 1994–30 iunie 1999)
S-a născut într-o familie protestantă. Are studii juridice superioare și pentru un timp a lucrat în calitate de asistent la Universitatea din München. Din 1966 a condus Departamentul de Drept Public la Universitatea Liberă din Berlin.
Din anul 1970 Roman Herzog a fost membru al Uniunii Creștin-Democrate. Din 1978 până în 1983 a fost Președinte Federal al Grupului de Lucru Protestant din CDU și CSU. Pe parcursul acestei perioade (din 1979) a făcut parte din organele federale executive ale CDU. Din moment ce a fost ales președintele Germaniei, Herzog a demisionat din partid.
În 1973 a fost numit de prim-ministru al landului Renania-Palatinat Helmut Kohl în calitate de secretar de stat în guvernul landului delegat în guvernul federal. În această funcție, Herzog a fost în același timp și membru al Consiliului Federal.
Înainte de mandatul său prezidențial Roman Herzog a mai activat în calitate de ministru al Culturii (1978–1980) și ministru de Interne al landului Baden-Württemberg (1980-1983). În anul 1983 a fost numit judecător la Curtea Constituțională Federală a Germaniei, iar în 1987 a devenit președintele acestei instituții.
În calitate de președinte al Republicii Federale a fost cunoscut, printre altele, pentru discursul său de la Berlin în 1997, în care a îndemnat la avânt și la mai multă disponibilitate pentru reforme în societate și politică („durch Deutschland muss ein Ruck gehen“). În 1996 președintele Herzog a instituit pe 27 ianuarie Ziua de comemorare a victimelor național-socialismului.
Începând din 1995 a fost membru de onoare al Academiei Române.
* 2018: Lucreția „Lucky” Marinescu (n. 12 iulie 1934, Cahul, România, azi în Republica Moldova - d. 10 ianuarie 2018[1]) a fost o interpretă de muzică ușoară și moderatoare TV din România[2]. Interpreta a fost, ani de-a rândul, parteneră de scenă pentru Cornel Constantiniu, Aurelian Andreescu și Dan Spătaru, fiind una dintre cele mai apreciate cântărețe de muzică ușoară ale epocii.
În anul 1940 s-a stabilit cu familia la Cluj și a început studiile la Liceul Sfânta Tereza.
A debutat la 17 ani.
A urmat cursurile Conservatorului „Gheorghe Dima”, secția canto, după care a lucrat la Teatrul de Operetă, și mai apoi la Teatrul „Constantin Tănase” din București (1959), unde a debutat în "Călătorie pe note", dirijat de Sergiu Malagamba.
În același an (1959) s-a căsătorit cu compozitorul Petre Mihăescu, dar a divorțat în anul următor deoarece soțul i-a impus să facă un copil.[3]
S-a căsătorit a doua oară, cu Nicolae Goliceanu, consilier de la Camera de Comerț Exterior, și a avut un copil - Laurențiu (1964).
În 1968 a plecat în turneu împreună cu artistul de comedie Mircea Crișan și colectivul Teatrului "Constantin Tanase", la invitația directorului celebrei Săli Olympia din Paris. Nu a mai revenit în țară. Din dragoste pentru fiul ei, a încercat să-l răpească din țară cu ajutorul unui prieten. A fost prinsă la vama Giurgiu. A fost închisă circa 6 săptămâni la închisoarea de pe Calea Plevnei. După ce a intervenit și postul de radio Europa Liberă, Nicolae Ceaușescu a dispus eliberarea ei, pe 25 aprilie 1969. După o căsnicie de 6 ani, Lucky Marinescu a divorțat de Nicolae Goliceanu și s-a angajat la Nord Hotel, pentru a obține custodia copilului. A rămas în țară și apoi a beneficiat de alte plecări în turnee în străinătate. În 1985, cu ocazia acestor turnee, l-a cunoscut pe Constantin Barbu, colonel în armata americană, cu care s-a căsătorit. 11 ani mai târziu (1996) se reîntoarce în România, împreună cu soțul său. Cel de al treilea soț a decedat în 2003, la vârsta de 70 de ani. În ultimii ani, Lucky Marinescu a condus "Clubul Pensionarilor fără vârstă" din complexul Inter-Macedonia, dedicându-se ajutorării acestei categorii sociale.
Din anul 2006 s-a lansat în activități de moderatoare la DDTV – “Show Lucky”, emisiune în direct, în fiecare sâmbătă seara, alături de scriitoarea Rodica Elena Lupu.
Fiul său, Lawrence Marinescu, s-a stabilit în Statele Unite.
Albume:
- 1999 – „Melodii de neuitat"
- 2000 – „Cele mai frumoase melodii"
- 2003 – „Cântec drag”
- 2008 - "Nu mă uita, Lucky"
- 2008 - "Cuvinte de iubire"
| Lucky Marinescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Lucreția Marinescu |
| Născută | 12 iulie 1934 Cahul, Regatul României |
| Decedată | (83 de ani) |
| Căsătorită cu | Constantin Barbu (c. New York, 1985) |
| Copii | Laurențiu |
| Ocupație | muziciană |
* 2020 - A murit Qaboos bin Said Al Said, Sultanul Omanului (1970-2020), (n. 1940)
* 2021 - A murit Constantin Rezachevici, istoric român (n. 1943)
Sărbători
· Sf. Ier Grigorie, episcopul Nyssei; Sf. Ier Dometian, episcopul Meletinei; +) Sf Cuv. Antipa de la Calapodești (calendar creștin-ortodox)
Sf. Grigorie, Episcopul Nissei și Cuv. Dometian, Episcopul Melitenei - Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfântul Grigorie al Nissei s-a născut la Cezareea (Capadocia), în anul 335, din părinți creștini. Tatăl său, pe nume Vasile, era originar din provincia Pont, iar mama, Emilia, din Cezarea Capadociei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu