2. /26 IANUARIE 2023 - ISTORIE PE ZILE:  Decese, Sărbători

Decese

·         724: A murit Yazid al II – lea (Abū Yazid ibn Halid Abd al-Malik, născut în anul 687), al nouălea  calif Omeiad. A succedat la tron vărului său Umar al II- lea, în anul 720. Califatul Omeiad sau Caifatul de la Damasc,  a urmat primului califat din istorie, numit Califatul Rashidun, condus de cei patru califi Rashidun, sau „ortodocși”. Dinastia omeiadă a domnit între anii 661 și 749/750, dezvoltând o monarhie ereditară și absolutistă.

·     1795 - A murit compozitorul german Johann Christoph Friedrich Bach; (n.21.06.1732).

Portrait of Bach, by Georg David Matthieu, 1774 – foto: en.wikipedia.org

Johann Christoph Friedrich Bach (21 June 1732 – 26 January 1795), a fost a noualea fiul al compozitorului Johann Sebastian Bach. Uneori este confundat cu alti membri ai familiei Bach, pentru ca numele de Johann Christoph Bach a fost purtat si de :

– Johann Christoph Bach (1642-1703), compozitor, văr cu Johann Sebastian Bach
– Johann Christoph Bach (1645-1693), muzician, unchiul lui J.S. Bach
– Johann Christoph Bach (1671-1721), fratele cel mai mare al lui J.S. Bach

A fost un virtuoz remarcabil a tastaturii, cu un repertoriu destul de larg de lucrari, inclusiv douăzeci de simfonii, unele influențate de Haydn și Mozart. O parte semnificativă a compozitiilor lui JCF Bach a fost pierdut în timpul celui de-al doilea război mondial.

·       1823 - Moare medicul britanic Edward Jenner (n.17 mai 1749), cel care a descoperit vaccinul variolei, boala care pana atunci facuse milioane de victime de-a lungul istoriei;(n. 17.05.1749).

Edward Jenner - foto: ro.wikipedia.org

Edward Jenner (n. 17 mai 1749 – d. 26 ianuarie 1823) a fost un doctor din Berkeley, Gloucestershire, Anglia, cunoscut pentru cercetarea și munca lui introducând un vaccin pentru variolă, o boală care a ucis milioane de oameni de-a lungul secolelor.

·        1824 - A murit pictorul francez Théodore Géricault pictor și grafician francez, unul dintre inițiatorii romantismului in pictura franceza, autorul celebrului tablou “Pluta Meduzei”.

Théodore Géricault de Alexandre Colin (1816) – foto: ro.wikipedia.org

Théodore Géricault (n. 26 septembrie, Rouen – 1791 – d. 26 ianuarie 1824, Paris) a fost un important pictor și litograf francez, exponent al romantismului în pictură.

Théodore Géricault – “Pluta Meduzei”, 1818-19 – Muzeul Louvre, Paris – foto: ro.wikipedia.org

·         1855: Gérard de Nerval, având numele adevărat Gérard Labrunie (n. 22 mai1808, Paris — d. 26 ianuarie 1855, Paris), a fost un poet francez.
Fiu al lui Étienne Labrunie, medic militar, și al soției acestuia, Marie-Antoinette Laurent, fiică a unui negustor de albituri de pe strada Coquillère, Gérard de Nerval s-a născut la 22 mai 1808, pe la orele 20, cu numele adevărat Gérard Labrunie, la Paris, la numărul 96, pe strada Saint-Martin (acum la numărul 168). A doua zi, pe 23 mai, a fost botezat la Saint-Merri, iar câteva luni mai târziu a fost încredințat unei doici de la Loisy, aproape de Mortefontaine.

·         1870: Cesare Pugni, compozitor italian (n. 1802)

·         1873: Amélia de Leuchtenberg (portugheză Amélia Augusta Eugênia de Leuchtenberg; franceză Amélie Auguste Eugénie de Leuchtenberg), Ducesă de Leuchtenberg, (31 iulie 1812 – 26 ianuarie 1873) a fost împărăteasă a Braziliei prin căsătoria cu împăratul Pedro I al Braziliei.

A fost nepoata împărătesei Franței Josephine de Beauharnais. Tatăl ei, Eugène de Beauharnais, a fost singurul fiual împărătesei Josephine și a primului ei soț, Alexandre de Beauharnais și fiu vitreg al lui Napoleon Bonaparte, care a admirat calitățile sale militare. Mama împărătesei Amélie a fost Prințesa Augusta Amélia, fiica lui Maximilian I, rege al Bavariei.

Amélie de Leuchtenberg împreună cu fiica ei Marie Amelie, 1840.

Împărăteasa Amélia s-a căsătorit cu împăratul Pedro I al Braziliei (regele Pedro al IV-lea al Portugaliei) în 1829. Când a ajuns în Brazilia, la sfârșitul aceluiași an, în compania fratelui ei Auguste, ea a primit binecuvântarea nupțială la capela imperială. Împăratul încântat de frumusețea Améliei a creat în onoarea ei pentru a celebra această ocazie "Ordinul imperial al trandafirului".

Căsătoria a fost fericită, spre deosebire cu prima căsnicie cu Arhiducesa Maria Leopoldina de Austria.

După abdicarea lui Pedro I la 7 aprilie 1831, Amélie și-a urmat soțul înapoi în Portugalia, unde acesta s-a angajat într-o luptă cu fratele său Dom Miguel I (Miguel I al Portugaliei) pentru coroana portugheză, ca Duce de Bragança și regent pentru fiica sa, Maria a II-a a Portugaliei.

După decesul lui Dom Pedro în 1834, Ducesa de Leuchtenberg și Bragança s-a dedicat muncii de caritate și îngrijirii singurului copil, Prințesa Maria Amélia a Braziliei, Infantă a Portugaliei, care a murit de tuberculoză în Madeira.

·      1891 - A murit Nikolaus August Otto, inginer şi industriaş german, cel care în anul 1876 a realizat motorul în patru timpi; (n.10.06.1832).

Nikolaus August Otto – foto – ro.wikipedia.org

Otto a fost inventatorul primului motor cu combustie internă care ardea în mod eficient combustibilul direct într-o cameră cilindrică cu piston mobil, mișcarea efectuându-se de-a lungul generatoarei cilindrului. Deși fuseseră inventate și alte motoare cu combustie internă (de exemplu, de către Etienne Lenoir), acestea nu s-au bazat pe patru timpi separați. Conceptul de patru timpi este posibil să fi fost deja discutat la data invenției lui Otto, dar el a fost primul care l-a pus în practică.

·         1902: Iosif Năniescu (Ioan Mihalache), mitropolit, cărturar, membru de onoare al Academiei Române (n. 1820)

* 1918: Marele Duce Nicolae Constantinovici al Rusiei (14 februarie 1850 – 26 ianuarie 1918) a fost fiul cel mare al Marelui Duce Constantin Nicolaevici și a Marii Ducese Alexandra Iosifovna și nepot al Țarului Nicolae I al Rusiei.

A fost membru onorific al Societății ruse de geografie.

A fost

căsătorit cu	Nadedja Alexandrovna von Dreyer

A avut doi copii: Prințul Artemi Nicolaievici Romanovski-Iskander și Prințul Aleksandr Nikolaievici Romanovski-Iskander
* 1926: Bucura Dumbravă (n. 28 decembrie 1868, Bratislava - d. 26 ianuarie1926, Port Said, Egipt), pe numele real Fany Seculici, a fost o prozatoare română.

S-a născut la Bratislava în 1868, având numele real Fany Seculici. Limba sa maternă era limba germană. Familia ei s-a mutat la Bucureștiîn 1873.

A învățat carte la Sinaia și apoi la București. Pe când se afla într-o vacanță la Sinaia, tânăra de 14 ani i-a citit câteva poezii proprii în limba germană reginei Elisabeta a României, care a încurajat-o să continue, a invitat-o de mai multe ori la Castelul Peleș și a sprijinit-o din punct de vedere material. A învățat apoi la un pension german din București, unde a studiat și limba română. ^[1]

Sub influența lui Carmen Sylva (pseudonimul literar al reginei Elisabeta), devine interesată de natura României, de literatura și folclorul românesc. În 1905 a înființat societatea "Chindia", care își propunea să cultive gustul pentru jocurile naționale și portul popular. Societatea a funcționat până la primul război mondial.

Sub pseudonimul Bucura Dumbravă, ea a început să scrie romane istorice, concepând o trilogie intitulată “Spărgătorul de valuri”. Din aceasta au apărut două romane scrise în limba germană: "Der Haiduck" (Regensburg, 1908) - o carte despre haiducul Iancu Jianu, tradusă în limba română de Teodor Nica sub titlul “Haiducul”; "Der Pandur" (Regensburg, 1912) - o carte despre Tudor Vladimirescu, tradusă în același an de Elisa Brătianu cu o precuvântare de Carmen Sylva și o prefață în română de Bucura Dumbravă, iar ulterior a fost tradus chiar de scriitoare. Cel de-al treilea roman al trilogiei, "Sarea Norodului", evoca figura lui Gheorghe Lazăr, dar manuscrisul în limba germană s-a pierdut. ^[1]

Pasionată de munte, pleca în fiecare primăvară la Sinaia, făcând excursii lungi în Bucegi, în Parâng, în Retezat și în Făgăraș, alături de prieteni și prietene și călăuzită de cei mai buni cunoscători ai Bucegilor. În lunile de toamnă și de iarnă studia colecția de manuscrise a Academiei Române. În anul 1921, împreună cu geograful Mihai Haret, scriitorul Emanoil Bucuța și alți prieteni, a înființat "Hanul Drumeților". ^[2]

Sub influența drumețiilor montane, Bucura Dumbravă scrie prima carte în limba română, "Cartea munților" (București, 1920), care este un amestec poetic de îndrumări pentru organizarea și efectuarea de drumeții și de note de călătorie. Această carte a fost scrisă la îndemnul lui Emanoil Bucuța. ^[3] Această carte a fost denumită de Perpessicius un "adevărat vademecum al drumețiilor". În cel de-al doilea anuar al Bucegilor publicat în 1927, Emanoil Bucuța caracteriza astfel această carte: "Cartea munților e cea mai frumoasă floare sădită în grădina literaturii românești, pe care Bucura a adus-o din drumuri de treizeci de ani. Cu ea, scriitoarea ne însoțește de acum neîntrerupt și va mai însoți multe rânduri de oameni, după noi, atât în cățărările pe piatră, cât și în citirile din ceasurile de odihnă". ^[4]

În ultimii ani de viață a început să se preocupe de studiul teozofiei. A publicat culegerea "Ceasuri sfinte" (București, 1921), apoi a tradus cartea "La picioarele învățătorului" (1924) a lui Krishnamurti. În anul 1925 a înființat loja teozofică din România, pe care a condus-o până la moarte. A fost de asemenea membră a lojei masonice „Steaua Orientului”. A participat la mai multe congrese teozofice, printre care două în India. S-a îmbolnăvit de malarie pe vaporul cu care se întorcea din India, unde participase la un congres de teosofie și îl cunoscuse pe Krishnamurti, și a murit în ianuarie 1926 într-un spital din Port Said. Înainte de a muri, a spus îngrijitoarelor ei că numai vederea munților ar mai putea-o însănătoși.^[1]

În anul 1927, a părut lucrarea postumă "Pe drumurile Indiei. Cele din urmă pagini. Scrisori" (București, 1927). După pseudonimul ei a fost denumit vârful Ocolit (vârful Bucura Dumbravă) din Munții Bucegi.

·         1943: Nikolai Ivanovici Vavilov, renumit savant sovietic, genetician, botanist, biolog, geograf, membru al Academiei de Științe din URSS (n. 1887)

·   1944 - A murit Smaranda Gheorghiu, scriitoare, publicistă, militantă activă în mişcarea feministă a epocii, membră a mai multor societăți culturale, considerată educatoare a poporului.Este cunoscută și sub numele de Maica Smara, poreclă primită de la Veronica Micle; (n.05.10.1857).

Monumentul „Maica Smara” din parcul Cişmigiu din București, sculptor: Mihai Onofrei – foto: ro.wikipedia.org

Smaranda era nepoata lui Grigore Alexandrescu şi descendentă a familiilor boiereşti Andronescu şi Vlădescu. Ea scris celebrele versuri: “Vine vine primăvara / Se aşterne-n toată ţara / Floricele pe câmpii / Hai să le-adunăm copii”. La sfârşitul secolului 19, Smaranda a condus un cenaclu frecventat şi de poetul Mihai Eminescu şi a fost prietenă cu Veronica Micle. A colaborat la cele mai importante ziare şi reviste ale vremii, între care “Convorbiri literare”, “Fântâna Blanduziei”, “Literatorul”, “Tribuna”, “Universul”, a fost membră a unor organizaţii culturale – “Dante Alighieri”, “Storia et Arte di Roma”, “Alianţa Universală a Femeilor” – şi a participat la diverse congrese internaţionale, ca reprezentantă a României. Avea pasiunea calatoriilor si a străbătut România şi multe ţări din Europa şi din Asia, apoi a scris cărţi şi a ţinut conferinţe pentru a relata impresii din aceste călătorii. Cea mai interesantă călătorie a ei a fost în 1904, spre Capul Nord, urmând itinerarul Transilvania, Budapesta, Viena, Praga, Dresda, Berlin, Rostock, Copenhaga, Upsala, Capul Nord. La întoarcere, a vizitat oraşul Cristiania (în prezent Oslo), unde s-a întâlnit cu Henrik Ibsen. Este cunoscută și sub numele de Maica Smara, poreclă primită de la Veronica Micle. În parcul Mitropoliei din Târgovişte şi în parcul Cişmigiu din Bucureşti au fost ridicate monumente în amintirea Smarandei Gheorghiu.

·         1947: Prințul Gustaf Adolf, Duce de Västerbotten (22 aprilie 1906 - 26 ianuarie 1947) a fost cel mai mare fiu al regelui Gustaf al VI-lea Adolf al Suediei și a primei lui soții Prințesa Margaret de Connaught. Mama lui era nepoată a reginei Victoria devreme ce era fiica Prințului Arthur, Duce de Connaught, care era fiul reginei Victoria.

Gustaf Adolf a fost tatăl actualului monarh al Suediei, regele Carl XVI Gustaf.

Gustaf Adolf s-a născut la Palatul Regal la 22 aprilie 1906 la ora 23:10; a fost fiul cel mare al Ducelui și Ducesei de Skåne. În anul următor, după decesul regelui Oscar al II-lea, tatăl său a devenit prinț moștenitor. Prințul Gustaf Adolf a primit titlul de Duce de Västerbotten și a fost fratele mai mare a Prințului Sigvard, Prințului Bertil, Prințului Carl și a Prințesei Ingrid.

A crescut în partea de nord-est a Palatului Regal, pe care părinții săi îl renovau și modernizau. Cum mama sa a fost englezoaică, engleza a devenit a doua limbă maternă a prințului alături de suedeză. De la mama sa a moștenit, de asemenea, interesul pentru sport și responsabilitatea socială. Când Gustaf Adolf a împlinit 14 ani, mama sa a murit pe neașteptate iar copiii au fost dați în grija a două doamne de la curte.

Tatăl lui s-a recăsătorit cu Louise Mountbatten în 1923 și familia s-a mutat la palatul Ulriksdal. Întreaga copilărie și-a petrecut verile la Palatul Sofiero de ale cărui grădini a avut grijă extremă cât a fost în viață Prințesa Margaret.

În aprilie 1924, Gustaf Adolf a devenit major și a preluat pentru prima dată afacerile guvernului când bunicul său regele Gustaf al V-lea și tatăl său au plecat în străinătate.

Prințul Gustaf Adolf și frații lui au călătorit în mod regulat în Marea Britanie. Într-o vizită la Londra în 1931 și-a cunoscut viitoarea soție, Prințesa Sibylla de Saxa-Coburg-Gotha. La 15 iunie 1932 a avut loc logodna oficială a prințului cu Sibylla iar la 20 octombrie în același an, la Coburg, a avut loc nunta, o sărbătoare foarte generoasă, care a atras mulți membri ai nobilimii europene.

Cuplul a avut cinci copii: patru fete și un băiat. Familia s-a stabilit la Palatul Haga. Deoarece Sibylei îi era greu să învețe suedeza, limba folosită în casă a fost engleza.

Gustaf Adolf a studia la o școală cu internat la Värmland între 1918 și 1924. Mai târziu a primit o educație militară devenind locotenent al regimentului de la Livgarde. La Școala Superoară de Război dobândește gradul de căpitan de cavalerie.

La Universitatea de la Uppsala a studiat științe politice, drept, germană, franceză și istorie. Mai târziu, el a continuat studiile la Școala Superioară de Economie, unde a studiat științe economice și sociale.

A fost președinte al Asociației Internaționale de Cercetași în 1932; a fost președinte al Comitetului Olimpic suedez, al Federației Regale Suedeze de Sport și a Asociației suedeze de vânătoare. A fost, de asemenea, membru de onoare al Academiei de Științe și al Academiei de Științe Militare.

Unii jurnaliști și istorici recenți portretizează pe Gustaf Adolf ca simpatizant față de mișcarea nazistă în anii 1930, o opinie care a fost extrem de dezbătută și criticată. Ca reprezentant oficial al Suediei, Gustav Adolf s-a întâlnit cu mulți lideri naziști, inclusiv cu Adolf Hitler și Hermann Göring (acesta din urmă a trăit în Suedia și a avut mulți prieteni din clasa superioară suedeză). Ca prinț foarte rar a vorbit despre chestiuni politice și nu a lăsat nici o dovadă scrisă a oricărei simpatii politice de orice fel.

Aceste zvonuri l-au făcut foarte nepopular printre mulți suedezi în timpul vieții. Cu toate acestea, potrivit jurnalistului și autorului Staffan Skott în cartea sa Alla Dessa Bernadottar, aceste zvonuri sunt contrazise de scrisori și jurnale ale suedezilor influenți inclusiv de diplomatul Sven Grafström și soția ministrului Gustav Möller ca și de fiul vitreg al lui Hermann Göring care a spus că o vizită a prințului acasă la Göring a dost un eșec și că Göring și Gustaf Adolf nu s-au simțit bine împreună. De asemenea, ziarul antinazist "Expressen" a declarat că zvonurile au fost negate de "martori plauzibili care erau profund pro-democrați". Curtea regală suedeză, de asemenea, a făcut o declarație negând orice simpatie nazistă.

În timpul anilor 1940 a obținut gradul de locotenent colonel.

La zece luni după nașterea fiului său, prințul a participat la o vânătoare în Olanda, la invitația lui Bernhard al Țărilor de Jos (soțul reginei Juliana a Olandei). La 26 ianuarie 1947, la întoarcerea acasa, avionul în care se afla moștenitorul Suediei s-a prăbușit în flăcari în apropiere de Kastrup.

Funerariile au avut loc la catedrala Estocolmo la 4 februarie în prezența a peste 100.000 de persoane. Prințul a fost îngropat în cimitirul de la Palatul regal Haga, o suburbie a Stockholmului.

* 1962: Charles "Lucky" Luciano (născut Salvatore Lucania; 24 noiembrie 1897 – 26 ianuarie 1962) a fost un gangster american născut în Sicilia, Italia. Luciano este considerat părintele crimei organizate moderne în America deoarece a împărțit New York City la cinci familii diferite de crimă organizată și pentru că a fondat prima comisie. El a avut un rol esențial, împreună cu partenerul său, Meyer Lansky, în dezvoltarea Sindicatului Național de Crimă în Statele Unite ale Americii.

·         1965: George Enacovici, compozitor (n. 1891)

·         1973: A murit Edward G. Robinson, actor american de origine română. A realizat numeroase filme sub bagheta unor regizori ca John Ford, John Huston, Frank Capra; (n.12.12.1893). Edward G. Robinson (pseudonimul lui Emanuel Goldenberg, n. 12 decembrie 1893, București – d. 25 ianuarie 1973, Hollywood, California) a fost un actor american de origine român evreu. După o carieră cinematografică întinsă pe mai mult de cinci decenii (1916-1972), Institutul American de Film l-a clasat pe Robinson printre cei mai mari actori ai secolului al XX-lea.

·         1979: Nelson Alderich Rokefeller, om politic american (n. 1908)
* 1983: Constantin Trestioreanu (n. 18 iulie 1891, Trestioara, Buzău; d. 26 ianuarie 1983, București) a fost un militar (general de divizie) român, care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial. Acuzat de crime de război, în anul 1945 Tribunalul Poporului din București l-a declarat criminal de război și l-a condamnat la moarte, degradare și pierderea drepturilor civice. Sentința i-a fost comutată la închisoare pe viață iar după un an, în 1956 a fost amnistiat și eliberat din închisoare.

A absolvit Școala de Ofițeri de artilerie în 1911.^[1] A fost înaintat la gradul de colonel la 10 mai 1934 și la gradul de general de brigadă la 10 mai 1941.^[1]

• 1935: Comandantul Regimentului 38 de artilerie.
• 1935 - 1939: Comandantul Regimentului 13 de artilerie.
• 1939: Șeful statului major al Corpului al II-lea de armată.
• 1939 - 1941: General de brigadă, comandantul Brigăzii a IX-a de artilerie.
• 1941: Comandant adjunct al Diviziei a X-a.
• 1941 - 1942: General de divizie, comandantul Corpului de artilerie.
• 1941 - 1942: Comandantul militar al Odesei.
• 1942 - 1943: Comandantul Diviziei a VII-a.
• 1943: Trecut în rezervă.
• 1943 - 1944: Rechemat la comanda Diviziei a X-a.
• 1944: Comandantul Corpului al II-lea.
• 1944: Arestat sub acuzarea de crime de război
• 1945: Tribunalul Poporului din București l-a declarat criminal de război și l-a condamnat la moarte, degradare și pierderea drepturilor civice. Sentința i-a fost comutată la închisoare pe viață.
• 1956: Amnistiat și eliberat din închisoare^[2].

A fost arestat la 20 octombrie 1944 sub acuzarea de crime împotriva populației civile evreiești în 1941. Judecat și condamnat la moarte de Tribunalul Poporului, la 22 mai 1945, condamnarea la moarte i-a fost comutată la muncă silnică pe viață, iar pedeapsa de degradare și pierderea drepturilor (pensie, decorații, medalii și apanajele consecutive) a rămas în vigoare^[3]. După o detenție de aproape un an în penitenciarele Dumbrăveni, Aiud, Craiova și Gherla, a fost eliberat la 25 aprilie 1956.

A încetat din viață la 26 ianuarie 1983, la București.

* 1992: José Vicente Ferrer de Otero y Cintrón^[2] (n. 8 ianuarie 1912 – d. 26 ianuarie 1992), cunoscut ca José Ferrer, a fost un actor și regizor de film și de teatru puerto-rican. A câștigat în 1950 Premiul Oscar pentru cel mai bun actor pentru rolul din Cyrano de Bergerac, pe care l-a donat Universității din Puerto Rico.

·         1993: Robert Jacobsen, sculptor și pictor danez (n. 1912)
* 1995: Harold Alaric Jacob (8 iunie 1909 - 26 ianuarie 1995) a fost un scriitorși un jurnalist englez. Acesta a fost corespondentul Reuters în Washington în anii 1930, și un corespondent în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în Africa de Nord, Burma și Moscova.

·         1996 - A murit Nicolae Tatomir, poet, prozator si publicist (n.1914).

2000 - A murit Pan M. Vizirescu, poet, eseist și jurnalist român (n. 1903)

Pan M. Vizirescu – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Pan M. Vizirescu (nume complet Pantelimon M. Vizirescu; n. 16 aug. 1903 – d. 26 ian. 2000) a fost un poet, eseist și jurnalist român, care a colaborat la revista Gândirea. După instaurarea guvernului Petru Groza, a făcut parte dintr-un lot de 14 jurnaliști judecați în mai-iunie 1945, pentru „crimă de contribuție la dezastrul țării”. Condamnat la închisoare pe viață, a reușit a se sustragă pedepsei trăind peste două decenii în clandestinitate.·         

* 2000: Alfred Elton van Vogt (n. 26 aprilie 1912; d. 26 ianuarie 2000) a fost un autor de science fiction de origine canadiană, considerat de unii ca fiind cel mai popular și complex^[2] scriitor de science fiction de la mijlocul secolului XX: "Epoca de Aur" a genului.

·         2004 – A murit Eva Behring, unul dintre cei mai buni specialişti străini în domeniul literaturii române („Rumänische Schriftsteller im Exil”). Eva Behring (n. 1937) a fost profesoară universitară si  istoric literar. A absolvit  Facultatea  de Limba Română a  Universitatii București (1961), unde i-a avut ca profesori, printre alții, pe Tudor Vianu, Iorgu Iordan, Alexandru Rosetti. Ai-a sustinut  doctoratul cu lucrarea „Lirica de dragoste a lui Mihai Eminescu în lumina imaginilor și metaforelor sale”.

·         2008 - A încetat din viaţă actorul Christian Brando, fiul lui Marlon Brando (n. 11 mai 1958).

·         2008 - A încetat din viaţă, la vârsta de 80 de ani, George Habash, fondatorul mişcării radicale Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei (FPEP) care a plănuit mai multe deturnări şi răpiri în numele luptei palestinienilor (n. 2 aug. 1926)

·    2014 - A decedat scriitorul Cicerone Ionițoiu, activist civic și memorialist român, fost detinut politic in inchisorile comuniste din Romania (n. 1924)

Cicerone Ionițoiu (n. 8 mai 1924, Craiova – d. 26 ianuarie 2014, Paris) a fost un scriitor, deținut politic în închisorile comuniste din România – foto:cersipamantromanesc.wordpress.com

Cicerone Ionițoiu (n. 8 mai 1924, Craiova – d. 26 ianuarie 2014, Paris) a fost un scriitor român, deținut politic în închisorile comuniste din România. În „dosarul” său există două sentințe de condamnare la temniță, una din 1950 și alta din 1962. Cicerone Ionițoiu a fost condamnat la 26 de ani de închisoare pentru „vina” de a fi făcut parte din conducerea organizației de tineret a Partidului Național-Țărănesc. Din aceștia și-a petrecut 10 ani prin penitenciare și lagăre de exterminare. În 1979, la intervenția președintelui de atunci al Franței, Valéry Giscard d’Estaing, a fost lăsat să plece din România și să se stabilească în Franța.

După Revoluția din 1989 a început alcătuirea unei enciclopedii cu numele celor care au murit în închisorile comuniste. Munca sa se găsește pe situl web Procesul Comunismului și a fost citată laudativ de către Fundația Academia Civică, numele strânse fiind inscripționate pe monumentul numit Spațiu de Reculegere și Rugăciune din cadrul Memorialului de la Sighet. În octombrie 2009 Consiliul Local Craiova i-a acordat lui Cicerone Ionițoiu titlul de cetățean de onoare al orașului Craiova.

·         2014: José Emilio Pacheco, poet mexican (n. 1939)

Sărbători

·         Australia: Sărbătoare națională - Întemeierea primei colonii engleze în Australia - (1788)

·         India: Sărbătoare națională - Ziua Republicii - (1956)

·         "Ziua mondială a vămilor" - (se marchează din 1983)

·         În calendarul ortodox: +) Sf Ier Iosif cel Milostiv, mitropolitul Moldovei; Sf Cuv Xenofont, Maria, Arcadie și Ioan 

Sfinții Cuvioși Xenofont, Maria, soția sa, și fiii lor – Arcadie și Ioan - foto: ziarullumina.ro