5. /22 IANUARIE 2023 - POEZIE
LORD BYRON
Lord Byron
Biografie
George Gordon Noel Byron, al VI-lea Baron Byron (n. 22 ianuarie 1788, Londra — d. 19 aprilie 1824, Missolonghi, Grecia) este unul dintre cei mai cunoscuți poeți romantici englezi, alături de Percy Bysshe Shelley și John Keats, contemporani ai săi.
Printre cele mai cunoscute opere ale sale sunt poemele narative Pelerinajul lui Childe Harold și Don Juan. Cel din urmă a rămas incomplet din pricina morții poetului.
Faima Lordului Byron se datorează nu numai operei, ci și vieții sale, trăită în extravaganță, cu numeroase povești de dragoste, datorii, despărțiri, acuzații de incest și sodomie. El a fost descris de către Lady Caroline Lamb ca „un om nebun, rău și periculos a-l cunoaște”.[2] Byron a fost un lider regional al organizației revoluționare Carbonari din Italia în revolta lor împotriva Austriei și mai târziu a călătorit pentru a lupta împotriva turcilor în Războiul de independență al Greciei, fapt pentru care grecii îl consideră un erou național. El a murit din cauza febrei în Missolonghi.
Tatăl său, căpitanul John „Jack Nebunul” (Mad Jack) Byron a fost fiul vice amiralului John „Vreme Rea” (Foulweather) Byron și al Sophiei Trevanion. Bunicul său, din partea tatălui, a fost fratele mai mic al celui de-al V-lea Baron Byron cunoscut ca „Lordul Imoral” (The Wicked Lord), descendent al regelui Edward al III-lea al Angliei.
Mama sa, Catherine Gordon, moștenitoare a familiei Gight din Aberdeenshire, Scoția, a fost fiica lui George Gordon of Gight, descendent al regelui Iacob I al Scoției. Acest bunic s-a sinucis în 1779, iar mama lui a fost nevoită să-și vândă moșiile și titlul nobiliar pentru a-i plăti datoriile. Byron a fost botezat George Gordon după bunicul său din partea mamei.
Fiica sa legitimă Augusta Ada Byron, ulterior Ada Lovelace, cunoscută matematiciană britanică, a colaborat cu Charles Babbage la realizarea motorului analitic, predecesorul calculatorului modern.
Copil fiind a fost cunoscut ca George Noel Gordon. S-a născut cu o malformație a piciorului drept, care i-a cauzat un șchiopătat ușor. Acest handicap și speranțele deșarte că situația se poate remedia i-au făcut viața mizerabilă (se presupune că din această cauză ar fi devenit dependent de laudanum).
Părinții lui s-au despărțit înainte de nașterea sa. Se presupune că John Byron s-ar fi căsătorit cu Catherine din motive materiale, iar când aceasta ar fi rămas fără bani, a părăsit-o.
Byron s-a născut într-o casă pe strada Holles în Londra și a fost botezat la biserica Sf. Marylebone. La scurt timp după naștere Catherine s-a mutat înapoi în Scoția crescându-și fiul în Aberdeen. Aici a urmat cursurile Școlii de Gramatică de unde se spune că a fost dat afară când s-a aflat că este homosexual.
De asemenea, chiar Byron povestea mai tirziu, că în această perioadă doica lui, May Gray, i-ar fi făcut avansuri sexuale pe când avea doar nouă ani. Această experiență și dragostea lui pentru verișoarele sale Mary Duff și Margaret Parker au pus amprenta în comportamentul său ciudat față de femei.
La vârsta de 10 ani (21 mai 1798), Byron a moștenit titlul și moșiile de la fratele bunicului său „Lordul Imoral”. Devenind astfel al VI-lea baron Byron. Mama sa l-a dus în Anglia, iar băiatul s-a indrăgostit de încăperile misteriose și întinsele terenuri de la Newstead Abbey, Nottinghamshire, Anglia dăruite familiei Byron de către regele Henric al VIII-lea, unde a locuit sporadic, deoarece în perioada adolescenței această moșie a fost închiriată lordului Grey de Ruthyn.
În august 1799 Byron urmează cursurile „academiei” din Dulwich Grove unde l-a avut profesor pe William Glennie, originar din Aberdeen, până în aprilie 1801. Din 1801 urmează cursurile școlii Harrow până în iulie 1805. Apoi din octombrie 1805 urmează cursurile Colegiului Trinity din Cambridge.
În perioada studiilor la Cambridge (noiembrie 1806) a publicat primul volum de poezie, încurajat și ajutat de prietena sa din Southwell, Nottinghamshire, Elisabeth Pigot. Volumul intitulat Piese fugare editat de către Ridge din Newmark, a fost retras rapid de pe rafturile librăriilor și ars la sfatul reverendului Thomas Beecher, deoarece conținea versuri mult prea senzuale, în particular poezia „Mariei”.
În iunie 1807 publică volumul Ceasuri de trândăvie, în care sunt incluse poezii din volumul anterior alături de lucrări mai recente. Critica defavorabilă apărută pentru acest volum în Edinburgh Review, au condus către prima sa lucrare satirică majoră Barzi englezi și critici scoțieni, publicată în 1809. Această lucrare, în prima sa ediție, a stârnit furia anumitor literați menționați, încât unii dintre ei l-au provocat pe Byron la duel. Apoi, în edițiile ulterioare, era considerat onorabil să fi pomenit în această prestigioasă lucrare. În 13 martie 1809 își ocupă locul în Camera Lorzilor.
Din 1809 până în 1811, Byron împreună cu prietenul său John Cam Hobhouse a fost plecat în prima călătorie (Grand Tour este un obicei pentru orice tânăr aristocrat englez) prin țările mediteraneene, trebuind să evite Europa Centrală și de Vest din cauza războaielor napoleoniene.
Byron și-a început călătoria în Portugalia, unde a fost încântat de orașul Sintra pe care l-a descris într-o scrisoare către prietenul său Francis Hodgson drept cel mai frumos loc din lume, iar în Pelerinajul lui Childe Harold l-a descris drept „rai glorios”. Apoi din Spania, prin Gibraltar a călătorit către Malta. Din Malta a navigat spre Grecia acostând la Preveza. A fost și în Albania, vizitându-l pe Ali Pașa din Ioannina.
În Atena s-a îndrăgostit de o domnișoară de doar 12 ani, Teresa Macri, căreia i-ar fi dedicat un poem (Maid of Athens, ere we part) înainte de plecarea spre Istanbul.
Într-o scrisoare către prietenul Henry Drury declara „că moare din dragoste pentru trei domnișoare la Atena: Teresa, Mariana și Kattinka”. La întoarcerea din Turcia, în iulie 1810, a stat în casa domnului Macri pentru alte zece zile, iar la un moment dat i-ar fi oferit 500 de lire pentru Teresa, dar oferta i-a fost refuzată.
De asemenea, în perioada cât a stat în Atena l-a cunoscut pe Nicolo Giraud, în vârstă de 15 ani, care i-a devenit prieten intim și de la acesta Byron a învățat italiana. Urmare a acestei prietenii Byron l-a trimis pe Nicolo la studii la o mănăstire în Malta și l-a trecut în testamentul său, drept moștenitor a 7000 de lire. Ulterior, această dorință testamentară a fost anulată.
În 14 iulie 1811 se reîntoarce în Londra. Are primele contacte cu John Murray, viitorul său editor și cu Thomas Moore, bunul său prieten de mai târziu. Mama sa moare la Newstead la 1 august, înainte ca Byron să o revadă.
La 27 februarie 1812 rostește primul său discurs în Camera Lorzilor, iar în 29 februarie, John Murray îi publică primele două Cânturi din Pelerinajul lui Childe Harold, care îl fac celebru "peste noapte", cum avea să declare Byron mai târziu.
În 1812, Byron are o aventură cu Lady Caroline Lamb, aventură foarte mediatizată bucurându-se de un interes deosebit din partea publicului britanic.[3] Realizând ca această relație poate să-i ruineze statutul social, Caroline fiind căsătorită, Byron a pus capăt relației, dar Caroline nu a dorit să accepte acest fapt. A fost foarte afectată emoțional, pierzând atât de mult în greutate, încât Byron, sarcastic, îi scria soacrei Carolinei, Lady Melbourne, că este "bîntuit de un schelet",[4] deoarece Caroline l-a vizitat deseori încercând cu disperare să-l facă să se întoarcă la ea.
În anul 1813 publică primele poeme orientale, Ghiaurul și Mireasa din Abydos, iar în 1814 publică Corsarul și Lara. În luna septembrie se logodește cu Anne Isabella (Annabella) Milbanke, verișoara Carolinei Lamb.
Căsătoria cu Annabella Milbanke are loc la 2 ianuarie 1815, iar în martie se stabilesc în Londra. În luna aprilie îl cunoaște pe Sir Walter Scott. Scrie poemul Asediul Corintului și apoi Parisina. La 10 decembrie1815 se naște fiica sa, Augusta Ada, iar în luna ianuarie 1816 soția sa își vizitează părinții și nu se mai întoarce la Byron. La 21 aprilie fiind semnat actul oficial de divorț.
La patru zile după divorț, pe 25 aprilie 1816, Byron părăsește Anglia pentru totdeauna. În Belgia vizitează câmpul de luptă de la Waterloo, apoi călătorește în sus pe Rin; își petrece vara în Elveția împreună cu poetul Percy Bysshe Shelley, a soției acestuia, Mary Godwin și a tinerei Claire Clairmont, sora vitregă a lui Mary. Locuind în vila Diodati, lângă Geneva, în vara lui 1816 finalizează Cântul al III-lea din Pelerinajul lui Childe Harold, scrie Prizonierul din Chillon și începe să lucreze la poemul dramatic Manfred.
La sfârșitul verii Shelley, Mary și Claire părăsesc Elveția. Claire poartă, spre Anglia, în pântece un copil rezultat al relației amoroase avute cu Byron.
În octombrie 1816, împreună cu prietenul său John Hobhouse, Byron face o călătorie în Alpi și apoi în Italia, stabilindu-se la Veneția.
La 12 ianuarie 1817 Claire Clairmont dă naștere fiicei sale nelegitime, Clara Allegra Byron. Vizitează Florența, Roma și Ferrara. La mănăstirea din San Lorezzo învață armeană. În mai vizitează Roma, împreună cu John Hobhouse, impresiile lăsate de ruinele romane se regăsesc în Cântul IV din Pelerinajul lui Childe Harold. Scrie Tânguirea lui Tasso și încheie Manfred. Tot acum scrie Beppo, un poem pe teme venețiene în ottava rima și lucrează la Cântul IV din Pelerinajul lui Childe Harold.
În februarie 1818 apare Beppo, iar în aprilie Cântul IV din Pelerinajul lui Childe Harold. Încheie poemul Mazeppa și începe să lucreze la poemul satiric de mari proporții, Don Juan, al cărui prim cânt îl încheie în septembrie.
În aprilie 1819 o cunoaște pe Contesa Teresa Gamba Guiccioli, de care va rămâne legat până la moarte. Își petrece toamna la La Mira, unde continuă Don Juan. Primește vizita poetului și prietenului său, Thomas Moore, căruia îi încredințează memoriile sale. În Italia sunt publicate prime două cânturi din Don Juan.
În anul 1820 locuiește la Ravenna, în palatul Guiccioli. Continuă Don Juan. Traduce primul Cânt din Morgante Maggiore și Francesca da Rimini. Încheie Profeția lui Dante și scrie drama poetică Marino Faliero, Doge al Veneției. Face o vizită familiei Gamba la Filetto și este implicat în mișcarea revoluționară a Carbonarilor, împotriva jugului austriac.
Poetul romantic Percy Bysshe Shelley a scris despre stilul de viață al lui Byron în timpul petrecut la Ravenna: "Lordul Byron se trezește la ora două. Eu mă trezesc, contrar propriilor obiceiuri ... la 12. Luăm micul-dejun și stăm de vorbă până la șase. De la șase la opt galopăm prin pădurea de pini care desparte Ravenna de mare; apoi ne întoarcem acasă și luăm cina, rămânând să bârfim până la șase dimineața. Nu cred că asta mă va ucide într-o săptămână sau două, dar nu voi insista mai mult decât atât. Casa Lordului B. se constituie, pe lângă servitori, din zece cai, opt câini enormi, trei maimuțe, cinci pisici, un vultur, o cioară și un șoim; toate acestea, cu excepția cailor, se plimbă prin casă, iar certurile lor nearbitrate resună ocazional prin vilă, de parcă ei i-ar fi stăpâniii ... PS: Observ că enumerarea mea animalieră din acest Palat Circean a fost greșită ... Tocmai m-am întâlnit, chiar pe impozantele scări principale, cu cinci păuni, două bibilici și cu un cocor egiptean. Mă întreb cine au fost toate animalele acestea, înainte să fie schimbate în formele lor actuale." [5]
În 1821 Mișcarea Carbonarilor este înfrântă, iar familia Gamba este exilată la Pisa. Izbucnește războiul de independență al Greciei, care îl interesează pe Byron. Scrie Sardanapal, Cei doi Foscari, Cain, Cer și pământ. În luna august apar Cînturile III, IV și V din Don Juan. În septembrie scrie Viziunea judecății, în noiembrie se duce sa locuiască la Pisa, unde se afla și Shelley. În decembrie apare Cain.
În 1822 atacul împotriva lui Cain și Don Juan se întețește în Anglia. Leigh Hunt și familia sunt găzduiți în casa lui Byron de la Pisa. Byron pleacă la Genova pentru a se alătura familiei Gamba. În octombrie este publicată Viziunea judecății, care sporește și mai mult protestele Angliei la adresa poetului. John Hunt devine noul său editor. Moare fiica sa, Clara Allegra, răpusă de tifos.
În 1823 scrie Epoca de bronz și Insula. Devine membru al Comitetului grec de la Londra, iar la 14 iulie pleacă spre Grecia împreună cu fratele Teresei Guiccioli, Pietro Gamba. Este primit în Cephalonia ca un adevărat erou. Se îmbolnăvește grav după o excursie făcută la Ithaca. La 30 decembrie pornește spre Missolonghi. Sunt publicate Cânturile VI-XIV din Don Juan.
La 4 ianuarie 1824 Byron este primit cu onoruri la Missolonghi. La 22 ianuarie scrie ultima sa poezie Astăzi împlinesc treizeci și șase de ani. Încearcă să formeze un regiment de artilerie pentru a-l trimite împotriva fortăreței turcești de la Lepanto. În martie sunt publicate Cânturile XV și XVI din Don Juan. La 9 aprilie se îmbolnăvește grav și se stinge peste zece zile, sfârșitul fiindu-i grăbit de lipsa de îngrijire medicală competentă. În Grecia sunt organizate funeralii naționale, care pun capăt pentru un timp operațiunilor de pe câmpurile de luptă. Poetul este înmormântat la 16 iulie, la Hucknall Torkard Church, în apropiere de Newstead. Cererea prietenilor săi de a fi depus în Colțul poeților din Catedrala Westminster este întâmpinată cu refuz.
La 145 de ani de la moartea sa, în mai 1969, după ce acest lucru a fost refuzat de trei ori până atunci, un memorial al lui Byron a fost amplasat în Colțul poeților din Catedrala Westminster.
Opera
POEZII:
Romanta
A mea tînără taină afund rămâne-ascunsă
În tristu-mi, singuratic suflet prea obosit;
Iar când inima-mi bate de sila ei împunsă
L-a ta ca să răspunză, atunci ea s-a vădit!
Şi singură-n tăcere o simt iar tremurând.
În tristu-mi, singuratic suflet prea obosit;
Iar când inima-mi bate de sila ei împunsă
L-a ta ca să răspunză, atunci ea s-a vădit!
Şi singură-n tăcere o simt iar tremurând.
A mea flacără este vecinică, nevăzută
Ca şi slaba lumină candelei sub mormânt,
Ş-a deznădejdii rece întunecime mută
În veci nu o va stinge; iar razele ei sunt
Întocmai de zadarnici ca şi cînd n-ar fi fost.
Ca şi slaba lumină candelei sub mormânt,
Ş-a deznădejdii rece întunecime mută
În veci nu o va stinge; iar razele ei sunt
Întocmai de zadarnici ca şi cînd n-ar fi fost.
Aibi-mă-n pomenirea-ţi, la groapa mea nu trece
Făr-a-ţi arunca ochiul şi fără a gândi
L-aceea ce cenuşa-i te simte, deşi rece;
Singura chinuire şi iad ce-aş suferi
Este de a fi stinsă din pomenirea ta.
Făr-a-ţi arunca ochiul şi fără a gândi
L-aceea ce cenuşa-i te simte, deşi rece;
Singura chinuire şi iad ce-aş suferi
Este de a fi stinsă din pomenirea ta.
Ascultă-mi ast din urmă glas singur pentru tine
Virtutea nu opreşte a plînge pe cei morţi;
În veci eu ţi-am cerut-o, fă-mi singurul ăst bine
O lacrimă să-ntimpin l-a veciniciei porţi,
Întîia ş-a din urmă răsplată de amor.
Virtutea nu opreşte a plînge pe cei morţi;
În veci eu ţi-am cerut-o, fă-mi singurul ăst bine
O lacrimă să-ntimpin l-a veciniciei porţi,
Întîia ş-a din urmă răsplată de amor.
(trad. Ion Heliade Rădulescu)
Unei doamne
O, dacă Soarta ne unea,
Cum îmi juraseşi, mi se pare,
N-aş mai fi fost, în pacea mea,
De-atâtea nebunii în stare!
Cum îmi juraseşi, mi se pare,
N-aş mai fi fost, în pacea mea,
De-atâtea nebunii în stare!
De vină tu eşti, deci, deşi
Certat sunt eu, pentru păcate,
De cei ce n-au de unde şti
Că tu ai rupt logodna, poate.
Certat sunt eu, pentru păcate,
De cei ce n-au de unde şti
Că tu ai rupt logodna, poate.
Mi-era, ca şi al tău, curat
Pe-atuncea sufletul, de-aceea
Putea curma orice păcat. -
Azi, altuia îi eşti femeia!
Pe-atuncea sufletul, de-aceea
Putea curma orice păcat. -
Azi, altuia îi eşti femeia!
Aş fi în stare să-i zdrobesc
Şi liniştea şi fericirea,
Dar pentru că te mai iubesc,
Nu-l pot urî - aşa mi-e firea!
Şi liniştea şi fericirea,
Dar pentru că te mai iubesc,
Nu-l pot urî - aşa mi-e firea!
De când plecat-ai, în zadar
Îmi caut tihna, chip de înger!
Tot ce găseam la tine, doar
La multe caut azi, şi sânger!
Îmi caut tihna, chip de înger!
Tot ce găseam la tine, doar
La multe caut azi, şi sânger!
Adio, deci, nu te regret,
Nădejdea-n ajutor nu-mi vine;
Mândria însă-ncet, încet,
M-o face să te-alung din mine!
Nădejdea-n ajutor nu-mi vine;
Mândria însă-ncet, încet,
M-o face să te-alung din mine!
Azi, caut alte bucurii:
În câte o ceaţă zgomotoasă
(Pe gânduri, aş înnebuni!)
Încerc să uit tot ce m-apasă.
În câte o ceaţă zgomotoasă
(Pe gânduri, aş înnebuni!)
Încerc să uit tot ce m-apasă.
Dar chiar aşa, câte un gând
Se mai strecoară prin beţie, -
Şi diavolii m-ar plânge - aflând
Că te-am pierdut pentru vecie!
Se mai strecoară prin beţie, -
Şi diavolii m-ar plânge - aflând
Că te-am pierdut pentru vecie!
Stante pentru Augusta
Cand sumbra bezna ma orbea
Si cugetul plutea in ceata,
Speranta stinsa cand abia
Mai palpaia in drum razleata,
Cand sufletul batea nebun
In noaptea spiritului deasa,
Cand omul nu cuteaza bun
Sa para lumii si te lasa,
Tintind in suflet, ura cand
Musca mereu in mine treaza,
Doar tu mi-ai fost luceafar bland
Ce pana azi imi lumineaza.
La crestet blanda ma vegheai
Cu ochi de serafim tu una,
Si noaptea neagra alungai,
Lucind deaupra mea intruna
Cand norii se bateau in frunti,
Si tu atunci, mai vie inca,
Stiai senina sa-i infrunti
Si bezna sa alungi adanca.
Mi-esti geniu bun s cand indur
Sau cand infrunt urgii, nu-mi pasa
De toata ura dimprejur
Pazit de vocea ta duioasa.
Tulpina sti ce nu s-a frant
Nici indoita de furtuna
Si lespezi de mormant
Statornic frunzele isi suna.
Mugeasca tunetul turbat
Si verse-si focul norii, insa
Eu stiu, vei sta, precum ai stat,
Plecand asupra-mi pleata plansa.
Oriunde te-ai afla in plai,
OIricat as fi batut de soarta,
Un soare bland as vrea sa ai
Cu cei in suflet ce te poarta.
In laturi, subrede simtiri,
Vandute inime, in laturi!
Doar tu ramai prin naluciri
Cu mine pururea alaturi!
Statornica doar tu mereu
Cand nimeni alt in preajmanu mi-i,
Si astfel nu ma simt nici eu
Sihastru in pustia lumii.
Cand sumbra bezna ma orbea
Si cugetul plutea in ceata,
Speranta stinsa cand abia
Mai palpaia in drum razleata,
Cand sufletul batea nebun
In noaptea spiritului deasa,
Cand omul nu cuteaza bun
Sa para lumii si te lasa,
Tintind in suflet, ura cand
Musca mereu in mine treaza,
Doar tu mi-ai fost luceafar bland
Ce pana azi imi lumineaza.
La crestet blanda ma vegheai
Cu ochi de serafim tu una,
Si noaptea neagra alungai,
Lucind deaupra mea intruna
Cand norii se bateau in frunti,
Si tu atunci, mai vie inca,
Stiai senina sa-i infrunti
Si bezna sa alungi adanca.
Mi-esti geniu bun s cand indur
Sau cand infrunt urgii, nu-mi pasa
De toata ura dimprejur
Pazit de vocea ta duioasa.
Tulpina sti ce nu s-a frant
Nici indoita de furtuna
Si lespezi de mormant
Statornic frunzele isi suna.
Mugeasca tunetul turbat
Si verse-si focul norii, insa
Eu stiu, vei sta, precum ai stat,
Plecand asupra-mi pleata plansa.
Oriunde te-ai afla in plai,
OIricat as fi batut de soarta,
Un soare bland as vrea sa ai
Cu cei in suflet ce te poarta.
In laturi, subrede simtiri,
Vandute inime, in laturi!
Doar tu ramai prin naluciri
Cu mine pururea alaturi!
Statornica doar tu mereu
Cand nimeni alt in preajmanu mi-i,
Si astfel nu ma simt nici eu
Sihastru in pustia lumii.
MIHAI NEGULESCU
Mihai Negulescu ("Ceramica regăsită", "Secunda în milenii")
Biografie
NEGULESCU Mihai, se naste la 22 ian. 1936, comuna Fintinele, judetul Prahova.
Poet.
Fiul lui Ion Negulescu, functionar, si al Ioanei (n. Dumitrescu).
Absolvent al Liceului „I. L. Caragiale" din Ploiesti (1955); elev al Scolii de Literatura „Mihai Eminescu"; licentiat al Facultatii de Filologie a Univ. din Bucuresti (1960).
Redactor la revista Viata militara, Luceafarul si Cutezatorii. Debut in revista Tinarul scriitor (1953).
In 1962 ii apare primul volum de versuri, intitulat Noptile albe ale orasului si vadind un retorism destul de conjunctural, de care autorul nu se va debarasa cu totul nici ulterior. Alte culegeri lirice: Jocul soarelui (1963), Ploile au venit tirziu (1965), Ceramica regasita (1967), Balans de zodii (1969), Pinacoteca unei lire (1971), Poarta de pe Mara (1972), Echinox (1972), Neodihna de a fi om (1973), Ceremonie in albastru (1975), Aeroportul alb (1975), Tine minte zapada (1976), Secunda in milenii (1977), Desfrunzirea uitarii in vintul auriu de septembrie (1979), Cine esti? (1982), Drumul spre casa (1984), Puterea acestui pamint (1986).
Inca de la debutul sau, cu o carte a carei tinereasca, labisiana efuziune era pe masura epocii (Noptile albe ale orasului, 1962), Mihai Negulescu traseaza cu destula claritate liniile tematice pe care se va desfasura o productie literara ce se va arata a fi abundenta, dar nu tocmai originala. Lirismul sau, revarsat in versuri de mare fluenta retorica, insa prea putin expresive, isi are sursa imediata in sentimentul identificarii cu tara, cu destinul ei istoric, cu oamenii si cu privelistile ei. Poetul consacra cicluri intregi „puterii acestui pamint", unor eroi din trecutul mai apropiat sau mai indepartat, diferitelor tinuturi, incepind cu delta Dunarii, continuind cu „codrii Prahovei", cu Transilvania si incheind cu Maramuresul, devenit chiar un laitmotiv al acestei geografii spirituale.
O geografie in inima careia se afla mereu satul, evocat cind cu exuberanta regasirii unui loc al obirsiilor, cind cu nostalgia unor radacini aproape pierdute, cum se intimpla in doua dintre cartile cele mai consistente ale autorului. Ploile au venit tirziu (1965) si Ceramica regasita (1961), unde tonul insusi este mai interiorizat, mai reflexiv, iar poemele capata ceva mai multa pregnanta ritmica si imagistica. De altfel, pe fondul unui traditionalism niciodata abandonat, Mihai Negulescu cauta in repetate rinduri sa-si innoiasca poezia, experimentind la nivelul formei si al versificai' ', care devine uneori mai libera, dar si imprinidu-i o nuanta mai personala prin atingerea unor teme precum copilaria, jocul, iubirea paterna, ceea ce se poate observa, de pilda, si in volumul Pinacoteca unei lire (1971)'si Tine minte zapada (1976).
Ca majoritatea cartilor lui Mihai Negulescu, acestea cuprind de asemenea numeroase poeme ocazionale, inspirate de calatorii pe cele mai diverse meleaguri romanesti sau straine. Cel ce spune undeva: „Am nevoie de drum ca de un semn ca exist" - a facut intr-adevar din calatorie un motiv si totodata un prilej al propriei literaturi, fara a reusi totusi sa-i dea astfel mai mult relief. O dovada sint si volumele sale de proza, in care, intr-o maniera pe jumatate realista, pe jumatate poematica, descrie spatiul atit de indragit al Maramuresului (Rapsodie in Oas, 1963; Orasul lui Pintea, 1966) sau incursiunea facuta in fabulosul univers natural, social, istoric si cultural al Chinei (Rapsodie in jad, 1974).
Poet.
Fiul lui Ion Negulescu, functionar, si al Ioanei (n. Dumitrescu).
Absolvent al Liceului „I. L. Caragiale" din Ploiesti (1955); elev al Scolii de Literatura „Mihai Eminescu"; licentiat al Facultatii de Filologie a Univ. din Bucuresti (1960).
Redactor la revista Viata militara, Luceafarul si Cutezatorii. Debut in revista Tinarul scriitor (1953).
In 1962 ii apare primul volum de versuri, intitulat Noptile albe ale orasului si vadind un retorism destul de conjunctural, de care autorul nu se va debarasa cu totul nici ulterior. Alte culegeri lirice: Jocul soarelui (1963), Ploile au venit tirziu (1965), Ceramica regasita (1967), Balans de zodii (1969), Pinacoteca unei lire (1971), Poarta de pe Mara (1972), Echinox (1972), Neodihna de a fi om (1973), Ceremonie in albastru (1975), Aeroportul alb (1975), Tine minte zapada (1976), Secunda in milenii (1977), Desfrunzirea uitarii in vintul auriu de septembrie (1979), Cine esti? (1982), Drumul spre casa (1984), Puterea acestui pamint (1986).
Inca de la debutul sau, cu o carte a carei tinereasca, labisiana efuziune era pe masura epocii (Noptile albe ale orasului, 1962), Mihai Negulescu traseaza cu destula claritate liniile tematice pe care se va desfasura o productie literara ce se va arata a fi abundenta, dar nu tocmai originala. Lirismul sau, revarsat in versuri de mare fluenta retorica, insa prea putin expresive, isi are sursa imediata in sentimentul identificarii cu tara, cu destinul ei istoric, cu oamenii si cu privelistile ei. Poetul consacra cicluri intregi „puterii acestui pamint", unor eroi din trecutul mai apropiat sau mai indepartat, diferitelor tinuturi, incepind cu delta Dunarii, continuind cu „codrii Prahovei", cu Transilvania si incheind cu Maramuresul, devenit chiar un laitmotiv al acestei geografii spirituale.
O geografie in inima careia se afla mereu satul, evocat cind cu exuberanta regasirii unui loc al obirsiilor, cind cu nostalgia unor radacini aproape pierdute, cum se intimpla in doua dintre cartile cele mai consistente ale autorului. Ploile au venit tirziu (1965) si Ceramica regasita (1961), unde tonul insusi este mai interiorizat, mai reflexiv, iar poemele capata ceva mai multa pregnanta ritmica si imagistica. De altfel, pe fondul unui traditionalism niciodata abandonat, Mihai Negulescu cauta in repetate rinduri sa-si innoiasca poezia, experimentind la nivelul formei si al versificai' ', care devine uneori mai libera, dar si imprinidu-i o nuanta mai personala prin atingerea unor teme precum copilaria, jocul, iubirea paterna, ceea ce se poate observa, de pilda, si in volumul Pinacoteca unei lire (1971)'si Tine minte zapada (1976).
Ca majoritatea cartilor lui Mihai Negulescu, acestea cuprind de asemenea numeroase poeme ocazionale, inspirate de calatorii pe cele mai diverse meleaguri romanesti sau straine. Cel ce spune undeva: „Am nevoie de drum ca de un semn ca exist" - a facut intr-adevar din calatorie un motiv si totodata un prilej al propriei literaturi, fara a reusi totusi sa-i dea astfel mai mult relief. O dovada sint si volumele sale de proza, in care, intr-o maniera pe jumatate realista, pe jumatate poematica, descrie spatiul atit de indragit al Maramuresului (Rapsodie in Oas, 1963; Orasul lui Pintea, 1966) sau incursiunea facuta in fabulosul univers natural, social, istoric si cultural al Chinei (Rapsodie in jad, 1974).
OPERA: Noptile albe ale orasului, versuri. Bucuresti, 1962; Jocul soarelui, versuri. Bucuresti, 1963; Rapsodie in Oas, Bucuresti, 1963; Ploile au venit tirziu, poeme. Bucuresti, 1965; Orasul lui Pintea. povestiri, Bucuresti, 1966; Ceramica regasita, versuri. Bucuresti, 1967; Balans de zodii, versuri. Bucuresti, 1969; Pinacoteca unei lire, versuri, Bucuresti, 1971; Poarta de pe Mara, versuri. Bucuresti, 1972; Echinox, versuri. Bucuresti, 1972; Neodihna de a fi om, versuri. Bucuresti, 1973; Rapsodie in jad. Bucuresti, 1974; Ceremonie in albastru, versuri, Bucuresti, 1975; Aeroportul alb, versuri. Bucuresti, 1975; Tine minte zapada, versuri. Bucuresti, 1976; Secunda in milenii, versuri, Bucuresti, 1977; Desfrunzirea uitarii in vintul auriu de septembrie, versuri. Bucuresti, 1979; Cine esti?, versuri. Bucuresti, 1982; Drumul spre casa, versuri. Bucuresti, 1984; Puterea acestui pamint, versuri. Bucuresti, 1986; Un spatiu al iubirii, Bucuresti, 1988. |
REFERINTE CRITICE- M. Dragan, in lasul literar, nr. 2, 1966; D. Micu, in Gazeta literara, nr. 22, 1968; idem, in Romania literara, nr. 31, 1969; A. Goci, in Romania literara, nr. 30, 1972; M. Iorgulescul, in Romania literara, nr. 36, 1972; L. Calin, in Viata Romaneasca, nr. 4, 1973; A. Goci, in Romania literara, nr. 40, 1974; D. Micu, in Contemporanul, nr. 4, 1976; Dana Dumitriu, in Romania literara, nr. 2, 1977; E. Manu, in Saptamina, nr. 475, 1980; Z. Sangerozan, in Cronica, nr. 32, 1980; C. Stanescu, in Scinteia, nr. 13055, 1984; I. Rad-Nandra, in Tribuna, nr. 20, 1986; T. Vijeu, in Romania literara, nr. 6, 1986. |
CAIUS DOBRESCU
Biografie
A urmat cursurile Liceului „Unirea” din Brașov, apoi a absolvit în 1988 Facultatea de Filologie a Universității din București (secția română-engleză). Între 1990 și 1991 a beneficiat de bursa Herder la Universitatea din Viena. În 1999 și-a susținut teza de doctorat cu tema Postmodernismul - o privire teoretică din perspectiva unei definiții plurale și deschise a conceptului de „cultură burgheză”. A lucrat între 1998-1999 la Ministerul Afacerilor Externe. Este conferențiar la Universitatea „Transilvania” din Brașov.
Și-a început activitatea literară ca membru al Grupului de la Brașov (cunoscut și sub denumirea de „gruparea mașcristă”), format în anii `80 împreună cu Andrei Bodiu, Marius Oprea și Simona Popescu. În timpul facultății, ia parte la cenaclul Universitas al Universității din București, condus de profesorul și criticul Mircea Martin.
A debutat în 1991 în volumul colectiv de poezie Pauză de respirație
Opere
Poeme
· Efebia, 1994
· Spălându-mi ciorapii, 1994
· Deadevă, 1998
· Odă liberei întreprinderi, 2009, a cărei traducere în limba germană, Ode an die freie Unternehmung, a primit Premiul orașului Münster pentru poezie europeană
Eseuri
· Modernitatea ultimă, 1998
· Semizei și rentieri, 2001
· Inamicul impersonal, 2001
· Un Bertrand Russell de respirație wagneriană, studiu introductiv la Pupa russa de Gheorghe Crăciun, p. 5-15, 2007
Romane
· Balamuc sau pionierii spațiului, 1994
· Teză de doctorat, 2007
· Euromorphotikon, roman în versuri, 2010
· Minoic, 2011
Studii
· Mihai Eminescu. Imaginarul spațiului privat. Imaginarul spațiului public, monografie, 2004
Volume colective
· Care-i faza cu cititul?, coord. de Liviu Papadima - Florin Bican, Paul Cernat, Ioan Groșan, Dan Lungu, Robert Șerban, Rodica Zane, Cezar Paul Bădescu, Laura Grunberg, Călin-Andrei Mihăilescu, Dan Sociu, Cristian Teodorescu, Călin Torsan, Ioana Bot, Mircea Cărtărescu, Fanny Chartres, Vasile Ernu, Bogdan Ghiu, Simona Popescu, Vlad Zografi, George Ardeleanu, Neaju Djuvara, Caius Dobrescu, Ioana Nicolaie, Ioana Pârvulescu, Doina Ruști; Ed. Art, 2010;
Premii și distincții
O întâmplare neobișnuită
intr-o dimineata am stins cazanul de la baie - slava
Domnului ca mi-a trecut prin
cap! -si am iesit pana la debit sa
cumpar nu mai stiu ce.
Purtam o camasa
"verdeturi care plutesc in unt".
Fosneam usurel
in adierea vantului, cand deodata trece pe langa mine un tren.
UN TREN!
Cu doua vagoane
sferice si incandescente fiecare mergand in alta directie cu alta
viteza legate prin fire subtiri puzderie fire de par din plastic.
Nu
glumesc!
Asa, pur si simplu
JBiF!
Si normal
ca mi-am pierdut cunostinta.
Timpanele sleite nu mai aud nimic unde sunt? un
tavan mov
foarte aproape vibratia podelei mireasma de pipi feroviar sunt
in tren! fara camasa fara pantaloni doar in
chiloti si cu niste ciorapi impodobiti cu desene geometrice misterioase nu erau ai mei!
Cum de-am ajuns aici?
M-au saltat doar pe mine sau pe noi toti?
"Iesi de-acolo" aud de unde? ies totusi
in mersul piticului si pe cine vad?
Sub acelasi tavan mov, putin intunecat e doctorul
Zole fostul nostru vecin!
Noi il credeam in
Israel. Oare chiar acolo ma aflu?
"Aseaza-te si nu mai tremura.
E-un simplu control" baza craniului
prinsa intre doua tampoane rotunde bratele pe suporturi care le imobilizeaza automat
Doctorul
ZOLE se apropie acum vad ca are
CAP DE SOIM! cu un glob de lumina deasupra, in care zvacneste un sarpe mic "Casca gura!" gura ca o casca.
Soim condor lumina orbitoare il simt plutind deasupra lantului imaculat al dintilor mei in cercuri, imi strecoara o oglinjoara intre masele cu mii de carlige
argintii imi scormoneste maselele ochiul lui rotund, mic,
fara privire.
Br Brrr
Brrrr
BRRRRRRRRRRRROUMM !!!!!!!!!
cartusul de dinamita a explodat sub fund plutesc pe scaunul dentistic deasupra intunecimilor ca un
imprastietor de insecticide curenti inghetati reptilieni chicoteli si deodata
Ce s-o lungesc: deodata m-am trezit in cabinetul doctorului
CRISTINA a fost medic
militar actualmente la
policlinica
Steagu
Rosu
E, totusi, el?
Si-a ras mustacioara?
Pare de-a dreptul imberb imaginati-va: doctorul
Cristina imberb! ochii mariti incondeiati cu negru deasupra capului
ras poarta un turn luminos luminand
tavanul mov e imbracat in halat imi arata spre fundul
incaperii: un strung-carusel alb ca laptele.
Ne asezam de-o parte si de alta. "Relaxeaza-te" spune "iti facem
un fund de ochi".
Deci nu-i strung.
Haaarst! pe o sina: un
aparat de filmat, de proiectie? "Pune barbia aci, in suport, biiine" in dreptul ochiului meu, catarea unei carabine "Ai ochi castanii" si apasa pe tragaci. O raza ingusta tasneste drept in centrul irisului.
"Stii ce-i acolo?" sopteste. "in fund de tot un punct se misca un fir o farama inca incandescenta de filament, un strop de plasma, de metal topit" gafaie "pizda ma-sii nu-mi gasesc cuvintele, cum sa-ti explic?
E Stii, dupa toti astia.. .chestia cu universu' care a explodat si pizda ma-sii, e-n expansiunede-atunci si pana astazi, la doua".
raza subtire - strapungandu-mi
intr-una gaura neagra din centrul ochiului
Fata lui, jumatate zambind netulburat,
jumatate ravasit-asudata "Ei bine acolo inauntru e invers e pe dos e
implozie
urland "e
IMPLOZIE!!!!
"Si?"
Doctorul
Iasa fruntea sa-i cada tichia lui de lumina se
dezechilibreaza o clipa. "Pleaca" murmura" sunt obo".
Si deodata
un barbat zvelt, gol cu organul viril
ascuns intr-o teaca de lemn cu cap de
berbec se repede ma arunca in carca iesim printr-un chepeng intuneric un vant inghetat zboara ii insfac coarnele nu vad nimic vantul spargandu-mi nasul
Ia sapte-opt ani" Caius, du-te si vezi daca-i inchisa usa" prin bezna si daca c intr-adevar deschisa? jupuita toata, sangerand, in flacari? si deodata
ma trezesc alunecand pe-un esofag sapunos in cabinetul doamnei doctor
MAICANESCU la care-astepti cu miile de ani.
Fata ei pudrata cu aur deasupra timpului
adica pare cu dooscinci mai tanara, zau poarta doua
coarne prelungi de vaca intre ele: discul orbitor iluminand tavanul mov printr-o spartura in apretul halatului iese gatul atos zambind: "Ai mai fost vreodata la endo, ingerasule?" si "De fapt, eu
sunt
androlog".
Ma mai cunoaste? "Relaxeaza-te" glasul ei laxativ simt ca o urasc apoi imi vineri sa-i cad la picioare.
Contradictoriu. "Ia sa vedem
puisoru'tau de cartita
Ce forma, greutate, densitate, poate avea berbecutu" cu care vei sparge poarta de fum a
Tainei?
Ciocanel
de jad pentru gratarasu' de jad
Ce fel de pinteni
o fi avand cocoselu' tau
de lupta hi, hi, hi"
Stanca de apret a halatului uite o crapatura! oare sa-i var o suta prin crapatura? sau un sapun libanez? sau un portjartier cu jartiere batute-n nestemate? sau o ruda de doi metri de salam sau cremvusti? sau ar vrea mai bine albume de pictura? Discul stralucind orbitor:
"Eeeee!
Ce-i asta?
Ma superi.
Pai, baiat mare si ti-e rusine la doctor?
Es' de la tara sau ce?"
Zambind se apropie cu un cutitas de fildes. Sa-mi reteze nasturii pantalonilor?
Bine, dar eu sunt numai in chiloti!
Ma simt tulburat
iar
Degetul
Poftei arata spre cer
si eu sunt un
Munte de fastaceala obrajii in flacari flacau in flacari slobozind o jerba de jena un ragnet de reticenta un zbiarat. O iau la fuga sar afara printr-un perete.
Sunt intr-un coridor imi pipai totul sunt teafar Poate de-aia - imi spun - purta berbecul care m-a adus teaca de lemn sa se fereasca de
Doamna
Doctor.
Si imi mai spun: oare n-am scapat prea usor? Pasi din amonte
doua siluete in trenduri palarii Doamne, sunt securisti sau, cine stie, trimisi de pe alta planeta, din viitor sa ma extermine!
Fuck you,
Terminator! O iau din nou la fuga.
Poate sunt doi vanatori de capete din
Noua
Guinee a zilelor noastre.
Poate au la ei tranchilizante cu laseri sau alte rahaturi din astea Se tin mereu dupa mine De-as avea
un magazin un gang o statie de metrou in care sa intru in care sa ma pierd Mai repede, mai repede,
Babusca,
Pistruiatule, gandeste-te la nenea
Andrei
Inima mea e-un solo turbat de-al lui
Nick
Manson
Bonzo
Bonham
Blabla.
Coridorul se inchide un perete mov prin care nu mai pot sa trec. Stai asa!" Instinctiv, duc mana la tocul de sub haina, dupa
Smith & Wesson ca prin farmec, o sticluta cu lichid galbui, intre degete.
Si-arunci ma gaindcsc: poate sunt
Gene
Hachman in "Filiera"" si port revolverul la glezna! Ma aplec, scotocesc in ciorapi.
Mos
Craciun nu mi-a adus decat o cutiuta de chibrituri cu miros fetid.
Gorilele in trenciuri m-au ajuns din urma intind spre ele armele mele albe mi le desprind delicat dintre degete "Multumim, rezultatele analizelor le puteti lua luni, dupa ora dospe, de la ghiseu".
Rasuflu. imi sterg sudoarea.
Cand, ce sa vezi, in peretele din fata mea s-a deschis o usa.
Intru si ma trezesc in cabinetul doctorului
CONSTANTINESCU
batranul specialist radiolog sta la birou cu falca in
palma.
Are un cap cu urechi ascutite cu botul prelung.
Caine sau
lup sau sacal.
De-un negru-carbon. in jurul gurii doua dungi galbene.
Tacut
ca-ntotdeauna. "Vino, hai" se ridica plictisit, ma prinde suiera"Intra
aici".
Spatele meu: lipit de o placa rece ca ghiata tubul slinos cu un ochi pe care mi-l lipeste de burta.
Constantinescu se aseaza
in fata unui televizor pe sub halat
poarta costum pepit papion guler
Take
Ionescu.
Televizorul se-aprinde albastrui nu deslusesc prea bine un fel de fund de ocean alge indigo unduind. Constantinescu cu
botul lasat in palma privind pierdut voluptos
de pierdut
Si numai intr-un tarziu ma scoate de-acolo, ma
baga-ntr-o camera obscura, in care poti sa stai numai chircit,
Simt peste mine o umbrela uriasa dogoritoare presiune
deodata parca mi-au bagat in fund o pompa de bicicleta
ma umflu o sa ma sparg
in puzderii de curcubee
"Vrei sa stii cum ai ajuns aici?
Simplu.
Te-au descompus
in informatii, he, he, si te-au transmis prin cablurile care leaga
vagonu' nostru de-al lor, asta-i"
Ce chestie!
Sunt tot cu pieptul gol de pasare cu
sfarcurile chircite, smochine din pachetele alea
lucioase iraquiene.
Iar langa mine cu doua-trei fete,
cu peruca sau fara sageti si ceasuri tasnind din el nimeni altul
decat
Omul-Indicator din "Oblio"! "Nu stiu, poate nu-ti convine, asta e!
Si eu ma plictisesc, nenica, uneori ma gandesc ca mai bine mi-as face rost de-o motoreta de-aia cu container si-as transporta savarine,
Acu' sa nu exagerez, ca-mi place munca mea, sa stii".
Eram intr-un fel de local masuta acoperita cu galben tavanul lamai langa cotul meu un carton cu pielite de cremvusti si urme de mustar
Omul-Indicator a comandat doua oranjcitro si o fata cu ochii jumatate inchisi ne-a adus imediat. "Stiu ca preferati coniac, asa-s baietii.
O sa vina.
Da acu', nenica, vreau sa ma-ntelegi exact ce-ti spun!
E important.
Asculta la mine, mie to'deauna mi-a placut sa insufletesc.
Si poti sa crezi ca ma pricep la chestia asta.
Uite, primu' lucru ce-mi vine-n minte:
Plevna.
Probabil de la portocale.
Plevna-i plina de portocali.
Daca eram acolo, inainte de batalie, in '77, ma-ntelegi, langa generalii' Cernat, stii ce le spuneam la baietii?
Fratii vostri din
Legiunea
Straina apara aceeasi cauza in fata berberilor!
Colonistii de peste ocean lupta si ei cu piele rosii.
Romani, din inaltimea acestor piramide va privesc patru mii de ani de istorie!
Pricepi?
Tre' sa ai texte-n tine".
Una din mainile lui nenumarate imi atingea usor obrazul doar cu buricele degetelor si parul "Ti-ai facut examenu' medical, nu?
Mda.
Acum trebuie sa afli.
Nenica, ai fost ales pentru o misiune.
Ti s-a facut o cinste durere.
Vei fi unu' dintre cei mai de seama, poate chiar cel mai, dintre eroii speciei.
Nu-i putin lucru.
Sa te-arati demn, frate.
Nu te speria, nu scanci.
Chestia e aprobata si de
Organizatia
Mondiala a
Sanatatii".
Ameteala spaima
chiar ca mi-ar fi trebuit un coniac.
"Care-i miscarea? "am ingaimat.
"He, he, chiar, am uitat sa-ti spun" din el sareau limbi, sageti, ceasuri. "E simplu.
Civilizatia s-a dezvoltat nai ba stie de unde.
Au fost sumerieni, egipteni, asirieni, greci, latini, chestii de-astea.
Corect?
S-a tot extins,
America,
Australia.
Piata s-a raspandit peste tot, jocurile schimbului, cum spune nea
Cutare, economiile-lumi care converg, apoteotic, catre
Economia-Lume!
Sa stii ca mie mi se pare frumos.
Auster, clasic, da'foarte frumos.
Aceasta civilizatie, insa, dupa cum au constatat specialistii nostri, se apropie de punctul critic.
Unde sa se extinda?
Pai tu esti chior, nu vezi ca depindem exclusiv de surse finite de energie?
Trebuie sa ne extindem sau s-a terminat cu noi.
Da' incotro? in cosmos? in oceane?
E foarte costisitor si nu se merita.
Specialistii nostri au observat, insa, altceva".
Degetele lui fine, cu inele, pe obrazul meu bucalat "Mieluselule, urmareste-ma cu atentie.
Ai idee cat se dilata uteru' unei gagici insarcinate?
Sau tipii care fura diamante
si si le baga-n fund.
Ai idee cate diamante poa' sa-si bage un om in fiind?
Ai citit in "Magazin" ca unu' a-nghitit o masina intreaga, piesa cu piesa?
Pe urma, exista oameni de sute de kilograme.
Corect?
N-ai inteles inca?
Specialistii nostri, baiatule, au descoperit ca trupul se poate dilata la nesfarsit!
Ai amutit?
Nu amuti inca.
Pana acu' ai fost studiat in vagonu' Asistentei
Medicale.
Rezultatele sunt pozitive.
Astia au stabilit ce posibilitati relative si absolute de dilatare prezinti, ce zacaminte contii.
Acum te-au trimis la mine si iti spun esentialu'. iti vom da drumu', te vei intoarce acasa.
Si, la momentul potrivit, daca va fi cazu', civilizatia, sub forma unui supozitor, iti va fi implantata tie.
Iar tu ai sa te dilati, incetu' cu incetu', fara sa simti nici urma de durere sau ceva, ca intr-un vis fara sfarsit!"
Domnului ca mi-a trecut prin
cap! -si am iesit pana la debit sa
cumpar nu mai stiu ce.
Purtam o camasa
"verdeturi care plutesc in unt".
Fosneam usurel
in adierea vantului, cand deodata trece pe langa mine un tren.
UN TREN!
Cu doua vagoane
sferice si incandescente fiecare mergand in alta directie cu alta
viteza legate prin fire subtiri puzderie fire de par din plastic.
Nu
glumesc!
Asa, pur si simplu
JBiF!
Si normal
ca mi-am pierdut cunostinta.
Timpanele sleite nu mai aud nimic unde sunt? un
tavan mov
foarte aproape vibratia podelei mireasma de pipi feroviar sunt
in tren! fara camasa fara pantaloni doar in
chiloti si cu niste ciorapi impodobiti cu desene geometrice misterioase nu erau ai mei!
Cum de-am ajuns aici?
M-au saltat doar pe mine sau pe noi toti?
"Iesi de-acolo" aud de unde? ies totusi
in mersul piticului si pe cine vad?
Sub acelasi tavan mov, putin intunecat e doctorul
Zole fostul nostru vecin!
Noi il credeam in
Israel. Oare chiar acolo ma aflu?
"Aseaza-te si nu mai tremura.
E-un simplu control" baza craniului
prinsa intre doua tampoane rotunde bratele pe suporturi care le imobilizeaza automat
Doctorul
ZOLE se apropie acum vad ca are
CAP DE SOIM! cu un glob de lumina deasupra, in care zvacneste un sarpe mic "Casca gura!" gura ca o casca.
Soim condor lumina orbitoare il simt plutind deasupra lantului imaculat al dintilor mei in cercuri, imi strecoara o oglinjoara intre masele cu mii de carlige
argintii imi scormoneste maselele ochiul lui rotund, mic,
fara privire.
Br Brrr
Brrrr
BRRRRRRRRRRRROUMM !!!!!!!!!
cartusul de dinamita a explodat sub fund plutesc pe scaunul dentistic deasupra intunecimilor ca un
imprastietor de insecticide curenti inghetati reptilieni chicoteli si deodata
Ce s-o lungesc: deodata m-am trezit in cabinetul doctorului
CRISTINA a fost medic
militar actualmente la
policlinica
Steagu
Rosu
E, totusi, el?
Si-a ras mustacioara?
Pare de-a dreptul imberb imaginati-va: doctorul
Cristina imberb! ochii mariti incondeiati cu negru deasupra capului
ras poarta un turn luminos luminand
tavanul mov e imbracat in halat imi arata spre fundul
incaperii: un strung-carusel alb ca laptele.
Ne asezam de-o parte si de alta. "Relaxeaza-te" spune "iti facem
un fund de ochi".
Deci nu-i strung.
Haaarst! pe o sina: un
aparat de filmat, de proiectie? "Pune barbia aci, in suport, biiine" in dreptul ochiului meu, catarea unei carabine "Ai ochi castanii" si apasa pe tragaci. O raza ingusta tasneste drept in centrul irisului.
"Stii ce-i acolo?" sopteste. "in fund de tot un punct se misca un fir o farama inca incandescenta de filament, un strop de plasma, de metal topit" gafaie "pizda ma-sii nu-mi gasesc cuvintele, cum sa-ti explic?
E Stii, dupa toti astia.. .chestia cu universu' care a explodat si pizda ma-sii, e-n expansiunede-atunci si pana astazi, la doua".
raza subtire - strapungandu-mi
intr-una gaura neagra din centrul ochiului
Fata lui, jumatate zambind netulburat,
jumatate ravasit-asudata "Ei bine acolo inauntru e invers e pe dos e
implozie
urland "e
IMPLOZIE!!!!
"Si?"
Doctorul
Iasa fruntea sa-i cada tichia lui de lumina se
dezechilibreaza o clipa. "Pleaca" murmura" sunt obo".
Si deodata
un barbat zvelt, gol cu organul viril
ascuns intr-o teaca de lemn cu cap de
berbec se repede ma arunca in carca iesim printr-un chepeng intuneric un vant inghetat zboara ii insfac coarnele nu vad nimic vantul spargandu-mi nasul
Ia sapte-opt ani" Caius, du-te si vezi daca-i inchisa usa" prin bezna si daca c intr-adevar deschisa? jupuita toata, sangerand, in flacari? si deodata
ma trezesc alunecand pe-un esofag sapunos in cabinetul doamnei doctor
MAICANESCU la care-astepti cu miile de ani.
Fata ei pudrata cu aur deasupra timpului
adica pare cu dooscinci mai tanara, zau poarta doua
coarne prelungi de vaca intre ele: discul orbitor iluminand tavanul mov printr-o spartura in apretul halatului iese gatul atos zambind: "Ai mai fost vreodata la endo, ingerasule?" si "De fapt, eu
sunt
androlog".
Ma mai cunoaste? "Relaxeaza-te" glasul ei laxativ simt ca o urasc apoi imi vineri sa-i cad la picioare.
Contradictoriu. "Ia sa vedem
puisoru'tau de cartita
Ce forma, greutate, densitate, poate avea berbecutu" cu care vei sparge poarta de fum a
Tainei?
Ciocanel
de jad pentru gratarasu' de jad
Ce fel de pinteni
o fi avand cocoselu' tau
de lupta hi, hi, hi"
Stanca de apret a halatului uite o crapatura! oare sa-i var o suta prin crapatura? sau un sapun libanez? sau un portjartier cu jartiere batute-n nestemate? sau o ruda de doi metri de salam sau cremvusti? sau ar vrea mai bine albume de pictura? Discul stralucind orbitor:
"Eeeee!
Ce-i asta?
Ma superi.
Pai, baiat mare si ti-e rusine la doctor?
Es' de la tara sau ce?"
Zambind se apropie cu un cutitas de fildes. Sa-mi reteze nasturii pantalonilor?
Bine, dar eu sunt numai in chiloti!
Ma simt tulburat
iar
Degetul
Poftei arata spre cer
si eu sunt un
Munte de fastaceala obrajii in flacari flacau in flacari slobozind o jerba de jena un ragnet de reticenta un zbiarat. O iau la fuga sar afara printr-un perete.
Sunt intr-un coridor imi pipai totul sunt teafar Poate de-aia - imi spun - purta berbecul care m-a adus teaca de lemn sa se fereasca de
Doamna
Doctor.
Si imi mai spun: oare n-am scapat prea usor? Pasi din amonte
doua siluete in trenduri palarii Doamne, sunt securisti sau, cine stie, trimisi de pe alta planeta, din viitor sa ma extermine!
Fuck you,
Terminator! O iau din nou la fuga.
Poate sunt doi vanatori de capete din
Noua
Guinee a zilelor noastre.
Poate au la ei tranchilizante cu laseri sau alte rahaturi din astea Se tin mereu dupa mine De-as avea
un magazin un gang o statie de metrou in care sa intru in care sa ma pierd Mai repede, mai repede,
Babusca,
Pistruiatule, gandeste-te la nenea
Andrei
Inima mea e-un solo turbat de-al lui
Nick
Manson
Bonzo
Bonham
Blabla.
Coridorul se inchide un perete mov prin care nu mai pot sa trec. Stai asa!" Instinctiv, duc mana la tocul de sub haina, dupa
Smith & Wesson ca prin farmec, o sticluta cu lichid galbui, intre degete.
Si-arunci ma gaindcsc: poate sunt
Gene
Hachman in "Filiera"" si port revolverul la glezna! Ma aplec, scotocesc in ciorapi.
Mos
Craciun nu mi-a adus decat o cutiuta de chibrituri cu miros fetid.
Gorilele in trenciuri m-au ajuns din urma intind spre ele armele mele albe mi le desprind delicat dintre degete "Multumim, rezultatele analizelor le puteti lua luni, dupa ora dospe, de la ghiseu".
Rasuflu. imi sterg sudoarea.
Cand, ce sa vezi, in peretele din fata mea s-a deschis o usa.
Intru si ma trezesc in cabinetul doctorului
CONSTANTINESCU
batranul specialist radiolog sta la birou cu falca in
palma.
Are un cap cu urechi ascutite cu botul prelung.
Caine sau
lup sau sacal.
De-un negru-carbon. in jurul gurii doua dungi galbene.
Tacut
ca-ntotdeauna. "Vino, hai" se ridica plictisit, ma prinde suiera"Intra
aici".
Spatele meu: lipit de o placa rece ca ghiata tubul slinos cu un ochi pe care mi-l lipeste de burta.
Constantinescu se aseaza
in fata unui televizor pe sub halat
poarta costum pepit papion guler
Take
Ionescu.
Televizorul se-aprinde albastrui nu deslusesc prea bine un fel de fund de ocean alge indigo unduind. Constantinescu cu
botul lasat in palma privind pierdut voluptos
de pierdut
Si numai intr-un tarziu ma scoate de-acolo, ma
baga-ntr-o camera obscura, in care poti sa stai numai chircit,
Simt peste mine o umbrela uriasa dogoritoare presiune
deodata parca mi-au bagat in fund o pompa de bicicleta
ma umflu o sa ma sparg
in puzderii de curcubee
"Vrei sa stii cum ai ajuns aici?
Simplu.
Te-au descompus
in informatii, he, he, si te-au transmis prin cablurile care leaga
vagonu' nostru de-al lor, asta-i"
Ce chestie!
Sunt tot cu pieptul gol de pasare cu
sfarcurile chircite, smochine din pachetele alea
lucioase iraquiene.
Iar langa mine cu doua-trei fete,
cu peruca sau fara sageti si ceasuri tasnind din el nimeni altul
decat
Omul-Indicator din "Oblio"! "Nu stiu, poate nu-ti convine, asta e!
Si eu ma plictisesc, nenica, uneori ma gandesc ca mai bine mi-as face rost de-o motoreta de-aia cu container si-as transporta savarine,
Acu' sa nu exagerez, ca-mi place munca mea, sa stii".
Eram intr-un fel de local masuta acoperita cu galben tavanul lamai langa cotul meu un carton cu pielite de cremvusti si urme de mustar
Omul-Indicator a comandat doua oranjcitro si o fata cu ochii jumatate inchisi ne-a adus imediat. "Stiu ca preferati coniac, asa-s baietii.
O sa vina.
Da acu', nenica, vreau sa ma-ntelegi exact ce-ti spun!
E important.
Asculta la mine, mie to'deauna mi-a placut sa insufletesc.
Si poti sa crezi ca ma pricep la chestia asta.
Uite, primu' lucru ce-mi vine-n minte:
Plevna.
Probabil de la portocale.
Plevna-i plina de portocali.
Daca eram acolo, inainte de batalie, in '77, ma-ntelegi, langa generalii' Cernat, stii ce le spuneam la baietii?
Fratii vostri din
Legiunea
Straina apara aceeasi cauza in fata berberilor!
Colonistii de peste ocean lupta si ei cu piele rosii.
Romani, din inaltimea acestor piramide va privesc patru mii de ani de istorie!
Pricepi?
Tre' sa ai texte-n tine".
Una din mainile lui nenumarate imi atingea usor obrazul doar cu buricele degetelor si parul "Ti-ai facut examenu' medical, nu?
Mda.
Acum trebuie sa afli.
Nenica, ai fost ales pentru o misiune.
Ti s-a facut o cinste durere.
Vei fi unu' dintre cei mai de seama, poate chiar cel mai, dintre eroii speciei.
Nu-i putin lucru.
Sa te-arati demn, frate.
Nu te speria, nu scanci.
Chestia e aprobata si de
Organizatia
Mondiala a
Sanatatii".
Ameteala spaima
chiar ca mi-ar fi trebuit un coniac.
"Care-i miscarea? "am ingaimat.
"He, he, chiar, am uitat sa-ti spun" din el sareau limbi, sageti, ceasuri. "E simplu.
Civilizatia s-a dezvoltat nai ba stie de unde.
Au fost sumerieni, egipteni, asirieni, greci, latini, chestii de-astea.
Corect?
S-a tot extins,
America,
Australia.
Piata s-a raspandit peste tot, jocurile schimbului, cum spune nea
Cutare, economiile-lumi care converg, apoteotic, catre
Economia-Lume!
Sa stii ca mie mi se pare frumos.
Auster, clasic, da'foarte frumos.
Aceasta civilizatie, insa, dupa cum au constatat specialistii nostri, se apropie de punctul critic.
Unde sa se extinda?
Pai tu esti chior, nu vezi ca depindem exclusiv de surse finite de energie?
Trebuie sa ne extindem sau s-a terminat cu noi.
Da' incotro? in cosmos? in oceane?
E foarte costisitor si nu se merita.
Specialistii nostri au observat, insa, altceva".
Degetele lui fine, cu inele, pe obrazul meu bucalat "Mieluselule, urmareste-ma cu atentie.
Ai idee cat se dilata uteru' unei gagici insarcinate?
Sau tipii care fura diamante
si si le baga-n fund.
Ai idee cate diamante poa' sa-si bage un om in fiind?
Ai citit in "Magazin" ca unu' a-nghitit o masina intreaga, piesa cu piesa?
Pe urma, exista oameni de sute de kilograme.
Corect?
N-ai inteles inca?
Specialistii nostri, baiatule, au descoperit ca trupul se poate dilata la nesfarsit!
Ai amutit?
Nu amuti inca.
Pana acu' ai fost studiat in vagonu' Asistentei
Medicale.
Rezultatele sunt pozitive.
Astia au stabilit ce posibilitati relative si absolute de dilatare prezinti, ce zacaminte contii.
Acum te-au trimis la mine si iti spun esentialu'. iti vom da drumu', te vei intoarce acasa.
Si, la momentul potrivit, daca va fi cazu', civilizatia, sub forma unui supozitor, iti va fi implantata tie.
Iar tu ai sa te dilati, incetu' cu incetu', fara sa simti nici urma de durere sau ceva, ca intr-un vis fara sfarsit!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu