7. / 13 IANUARIE 2023 - MUZICĂ, PE O ARIPĂ DE CÂNT

ZAVAIDOC

Zavaidoc
Date personale
Nume la naștere	Marin Gheorghe Teodorescu
Născut	8 martie 1896 Pitești
Decedat	13 ianuarie 1945 (48 de ani) București
Cetățenie	România
Ocupație	solist vocal
Alte nume	Zavaidoc Theodorescu
Gen muzical	romanțe, muzică populară românească
Case de discuri	Columbia Records
Discografie
Listă completă	Discografia lui Zavaidoc
Modifică date / text

Zavaidoc (pseudonimul lui Marin Gheorghe Teodorescu, n. 8 martie 1896, Pitești – d. 13 ianuarie 1945, București) a fost un cântăreț român de muzică populară românească și de romanțe din perioada interbelică.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la data de 8 martie 1896 în Pitești, județul Argeș, fiind al doilea copil al Constanței și violonistului-țimbalist Tănase Theodorescu.^[1] Primele îndrumări muzicale le primește de la tatăl său, care-i cumpără o chitară. La vârsta de 13 ani tatăl său moare, astfel începe să cânte într-o mică formație cu frații săi, denumită Frații Teodorescu: Vasile - vioară, Zoe - armonică, Marin - chitară și voce.^[2]

În data de 3 octombrie 1916 este luat în armată și participă la Primul Război Mondial făcând parte din echipele artistice ale armatei care au susținut concerte și spectacole prin spitale.^[3] În această perioadă are ocazia să cânte răniților pe linia frontului din Moldova și să evolueze alături de cântăreața Elena Zamora, taraful lui Fănică Luca și de compozitorul George Enescu.

În 1918 este înrolat la Pitești la Regimentul 44 Infanterie, pentru a-i fi aproape fratelui său Vasile, avându-l comandant pe Traian Moșoiu (cel care l-a poreclit Zavaidoc, nume ce provine de la străvechiul zavaidoaca, ce poartă semnificația de năbădăios).

În perioada 1918-1920 se stabilește definitiv în București unde primește lecții de canto, mai întâi, de la profesorul Dimitrie Cutavas, apoi de la tenorul Operei Române Dumitru Mihăilescu-Toscani și, ulterior, bucurându-se chiar de îndrumarea baritonului Petre Ștefănescu-Goangă.^[4] Primește de la aceștia invitația de a deveni solist de operă. Acesta refuză, spre a face o carieră solidă de diseur, la marile restaurante, grădini și baruri bucureștene.

În 1926 semnează primul contract cu casa de discuri Columbia Records, înregistrând o serie de șase melodii imprimate pe trei discuri. Rămâne fidel acestei case de discuri, reînnoindu-și anual contractele de colaborare și înregistrând de-a lungul carierei sale aproape 60 de discuri. Aparițiile discografice îi aduc numai beneficii, având câștiguri de ordinul milioanelor ținute la Banca Marmorosch Blank.^[5]

Între anii 1930-1940 are o intensă activitate de diseur, devenind vedeta restaurantelor bucureștene unde avea angajamente: „Vișoiu”, „Carpați”, „Parcul Trandafirilor”, „Unic”, „Bufetul” (de la Șosea), „Coșna” (de lângă Piața Buzești), „Mărășești”, „Cireșica”, „La cotitură”, „Slepincar”, „Roata lumii”, „Marița Borțoasa” (peste drum de Atelierele C.F.R. Grivița) și, nu în ultimul rând, „Berbec”, de lângă Cișmigiu.^[6] Aici toți vatmanii tramvaielor opreau strigând „Stația Zavaidoc! Dă-te neamule jos, să mănânci pește batoc și să-ți cânte Zavaidoc.^[7]

Mărturia autografă a Elenei Zamora

În 1934 efectuează un turneu la Focșani, unde o cunoaște pe Constanța. Se căsătorește cu aceasta (mai tânără decât artistul cu 15 ani), având împreună trei copii.^[8]

În 1937 participă alături de orchestra lui Grigoraș Dinicu la Expoziția Internațională de la Paris însoțind delegația românească. Face senzație aici, în Cartierul Latin, la restaurantul românesc condus de George Botez – fratele renumitului diseur Titi Botez.

În 1938 face ultimele înregistrări la casa de discuri Columbia, imprimate pe trei discuri de patefon.

În 1940 moare fratele său, violonistul Vasile Theodorescu, fiind înmormântat la cimitirul Sf. Vineri din București. Diseurul atinsese o popularitate atât de mare încât publicul intrase în panică, crezând că a murit însuși Zavaidoc.^[9]

În 1941 revine la Pitești unde inaugurează cel mai mare restaurant, numit „Tuluca”, cântând seară de seară cu fetița în brațe.^[9] Își face aici ulterior angajamente și la localurile „Stoica” și „Tralea”.

În 1942 ajunge plutonier în rezervă și primește ordin de concentrare la o unitate din Târgoviște. Pleacă ulterior, cutreierând echipele artistice ale armatei în Basarabia și Transnistria.

În 1943 la Tighina cântă la restaurantul de lux „Victoria”, pe fațada căruia era scris cu litere mari: „Aici cântă marele cântăreț român Zavaidoc, venit să distreze armata română”.^[7] În contextul poposirii sale în Basarabia, este adus la Odessa într-o mașină a marelui Stat Major, spre a cânta în fața mareșalului Ion Antonescu.^[10] Reîntors la Târgoviște, își deschide un bufet în incinta regimentului unde era mobilizat.

În ziua de 4 aprilie 1944, locuința sa din str. Costache Marinescu nr.4 de lângă Gara de Nord este bombardată și incendiată de aviația americană, obligându-l să se refugieze la Caracal. Cântă în această perioadă la un restaurant din Caracal, apoi la Roșiorii de Vede (acompaniat de o formație de 20 de instrumentiști) și la Câmpulung-Muscel, la restaurantul „Viscol”, unde poposeau soldați sovietici pentru care special învățase melodia „Oci Ciornie”.^[11]

În noiembrie 1944, poposind la Turnu Măgurele, i se naște cel de-al treilea copil, cade la pat, tensiunea îi ajunge la 28 și se îmbolnăvește de nefrită galopantă. Pe 31 decembrie este nevoit să se interneze la Spitalul „Filantropia” din București, lipsa medicamentelor pe timp de război și consecințele bolii îi provoacă orbirea.

Decesul[modificare | modificare sursă]

Moare la data de 13 ianuarie 1945 la București, fiind înmormântat în Cimitirul Mănăstirii Cernica.^[12]

Aprecieri[modificare | modificare sursă]

„Când cânta «Maria neichii, Marie»... ehe... plângea lumea... și plâng și eu acum... Cânta multe cântece.: «De când ne-a aflat mulțimea», cânta și romanțe, cântece de petrecere, cânta de toate... El încheia programul. Ridica sala-n picioare. Era un bărbat cuminte, la locul lui, iubit de public și de femei. Nu era înalt. Era arătos.”

—Florea Voinicilă, violonist în taraful lui Zavaidoc.

„Cred că era prin '44... Îl concentrase pe tatăl meu la Tighina, la Nistru, unde era toată armata camuflată. Era război. La Tighina, trei cămăși pe noapte schimba. Nu era microfon ca acum, cu plămânii cânta. Îi spunea mamei: «Să-mi pregătești câte o cămașă, pe portmantou...» Trecea apoi pe culoar, se schimba și cânta toată noaptea.”

—Constanța Teodorescu-Zavaidoc, fiica rapsodului.

Zavaidoc, cel mai cunoscut lăutar al României interbelice

 

O - ZONE

O-Zone
O-Zone la ultimul său concert, la festivalul Cerbul de Aur, septembrie 2005 De la stânga la dreapta: Arsenie Todiraș, Dan Bălan, Radu Sîrbu
Date personale
Origine	Chișinău, Republica Moldova
Gen muzical	Pop, eurodance, electronica
Data formării	1999
Ani de activitate	1999–2005, 2017-Prezent
Case de discuri	Polydor (Global) Cat Music (România) T.I.M.E. (Italia) Ultra Records (SUA) Avex Trax (Japonia) Mushroom Records (Australia)
Premii	Q113080784[*]
Membri
Componența finală: Dan Bălan Radu Sîrbu Arsenie Toderaș
Foști membri
Petru Jelihovschi
Prezență online
Internet Movie Database canal YouTube
Modifică date / text

O-Zone este o formație de muzică pop compusă din Dan Bălan, Radu Sîrbu și Arsenie Todiraș. Considerați a fi parte a curentului artistic românesc din regiunea istorică Moldova, care constă din numeroși artiști și muzicieni moldoveni afirmați plenar în România și Republica Moldova, așa-numita "invazie moldovenească", trio-ul s-a axat pe stilurile dance și eurodance, ajungând cu câteva din melodiile lor să ocupe primul loc în topurile românești, moldovenești și internaționale.

La un an de la lansarea melodiei Dragostea din tei în România, cei trei de la O-Zone au lansat acest superhit în toată Europa, ajungând pe prima poziție în 27 de țări ale lumii. O-Zone au fost 13 săptămâni pe locul 1 în Eurocharts și s-au vândut peste 8 milioane de discuri.

Deși considerat cel mai de succes grup din Europa în anul 2004, cei de la O-Zone s-au retras în anul 2005. Cei trei membri ai formației s-au lansat fiecare în proiecte individuale, continuând cariere solo. Apoi aceștia s-au reunit pentru prima dată după o perioadă îndelungată de la despărțire pe 9 mai 2017, când au avut două concerte, mai întâi la Chișinău, apoi la București.^[1] Ultima dată aceștia au avut concert de Revelion în noaptea de 2019 spre 2020.^[2]

Istoric[modificare | modificare sursă]

O-Zone s-a înființat în 1999 la Chișinău în componența Dan Bălan - Petru Jelihovschi, dar consacrarea s-a făcut la lansarea în Republica Moldova în formula Dan, Arsenie și Radu. Discografia grupului conține trei albume: primul apărut în 1999 la Chișinău, "Number 1", editat în 2001 și "DiscO-Zone" lansat în 2003 la București.

Bogdan Popoiag, membru al trupei UNU', a pierdut procesul prin care dorea să-și atribuie drepturile de autor ale melodiei [Dragostea din tei], dar a câștigat procesul de calomnie prin care Dan Bălan dorea să arate că Popoiag ar fi un mincinos. Popoiag a renunțat după o vreme la primul proces din motive necunoscute, zvonurile spun că acesta ar fi fost plătit în tăcere pentru a-și retrage acuzațiile. Se spune că acesta a fost angajat doar pentru a realiza orchestrația piesei respective, care de fapt nu exista până la așa zisa angajare. Din informațiile UCMR în timpul procesului cu Popoiag, Dan Bălan și-a retras declarația de compozitor al piesei "De ce plâng chitarele" al cărei adevărat compozitor este 'Mihai Dolgan".

Dan Bălan, 30 de ani, a lansat o versiune în limba engleză a piesei de succes Dragostea din tei în 2004: "Ma-Ya-Hi" (English Version: Dan Bălan feat. Lucas Prata). El a anunțat că va lansa un album rock la New York, dar ultima veste este că ar dori să se întoarcă în România și să reînființeze trupa O-Zone în altă componență.

Șlagărul "Dragostea din tei" a fost prelucrat și a devenit popular în aproape toate țările asiatice: Japonia,^[3], Indonezia, Taiwan etc.^[4]

Discografie[modificare | modificare sursă]

Albume de studio[modificare | modificare sursă]

An	Informații	Poziții în topuri											Certificări
		AUT [5]	DE [6]	FIN [7]	FRA [8]	GER [9]	JA [10]	NL [11]	NOR [12]	POL [9]	POR [13]	SWI [14]
1999	Dar, unde ești... Lansat: 2 septembrie 1999 Label: Media Services Format: CD	—	—	—	—	—	—	—	—	—	—	—
2002	Number 1 Lansat: 17 august 2002 Casă de discuri: Media Services Format: CD	—	—	—	—	—	—	—	—	—	—	—
2004	DiscO-Zone Lansat: 6 iunie 2004 Casă de discuri: Polydor Format: CD, digital download	15	9	3	15	16	1	41	3	5	1	7	Aur (CE)[15] Aur (FR)[16] 3× Platină (JA)[17] Platină (POR)[18] Aur (SWI)[19]

Discuri single[modificare | modificare sursă]

An	Single	Poziția maximă																	Certificări
		AUT [5]	B/FL [20]	B/VA [20]	DE [6]	EU [21]	FIN [7]	FRA [8]	GER [22]	IRL [22]	ITA [23]	NL [11]	NOR [12]	RO	SP [24]	SUE [25]	SWI [14]	UK [22]
2002	„Numai tu”	—	—	—	—	—	—	—	—	—	—	—	—	?	—	—	—	—
	„Despre tine”	—	—	—	—	—	—	—	—	—	—	—	—	1	—	—	—	—
2004	„Dragostea din tei”	1	2	1	1	1	2	1	1	1	17	1	1	1	1	3	1	3	Platină (AUT)[26] Aur (BE)[27] Aur (DE)[28] Diamant (FR)[29] 2× Platină (GE)[30] Platină (NL)[31] 2× Platină (NOR)[32] Aur (SWE)[33] Platină (SWI)[19]
2004	„Despre tine” (re-lansat)	4	35	9	4	?	14	2	9	—	8	27	1	—	19	7	9	—	Aur (FR)[34]
	„De ce plâng chitarele”	—	—	—	—	—	—	17	—	—	—	—	—	—	—	—	—	—

O-Zone - Dragostea Din Tei [Official Video]

O-Zone - Despre Tine (Official Video)

MUZICĂ PENTRU SUFLET:

1. 

Top 100 The Best of Classic Piano Pieces - Best Beautiful Romantic Piano Love Songs of All Time

2. 

Beautiful Romantic Saxophone Love Songs Of All Time 🎷 Greatest Hits Love Songs Ever

3. 

All In The Game! (Nat "King" Cole) Beautiful Rendition 1958 Hit! Music Co-Written By US VP!