joi, 12 ianuarie 2023

  6. /13 IANUARIE 2023 - TEATRU/FILM


VICTOR ERNEST MAȘEK
Victor Ernest Masek

MASEK Victor Ernest, se naste la 13 ian. 1937, Bucuresti.

Estetician si traducator.

Fiul lui Carol Masek, economist, si al lui Hedwigai (n. Ekhardt).

Scoala primara si liceul la Bucuresti, unde urmeaza si Facultatea de Filosofie (absolvita in 1965).

Cercetator stiintific la Sectorul de estetica al Institutului de Filosofie din Bucuresti (pina in 1975). Doctor in Filosofie (1971) cu o teza intitulata Introducere in estetica informationala, editata ulterior sub titlul Arta si matematica (1972).

Sef al sectorului de cercetare stiintifica din cadrul Muzeului Literaturii Romane (1975-l980), apoi expert principal la Centrul Special de Perfectionare a Cadrelor din domeniul culturii.

Debut cu poezie in Gazeta literara (1959).

Debut editorial cu Marturia artei (1972), eseu care trateaza fenomenul artistic dintr-o perspectiva gnoseologica integratoare. Arta - o ipostaza a libertatii (1977) cerceteaza in continuare teza lucrarii de debul. A mai colaborat la lucrari colective: Arta si comunicare (1971), Creatie si ideatie (1971), Estetica filosofica si stiintele artei (1972), Dictionar de estetica generala (1972), Arta si realitate (1972). A publicat, de asemenea, o serie de antologii: Estetica-informatie-programare (1971); (din Pius Servien, Estetica 1975); De la Apollo la Faust. Dialog Intre civilizatii, dialog intre generatii (1978, volum in care se afla Nasterea tragediei a lui Nietzsche); Arta viitorului (1979).

Marturia artei (1972) e profesiunea de credinta a unui estetician cu o conceptie profund antropocentrica: „Nu trebuie sa incetam niciodata a ne repeta neincetat, pina la epuizare, pina la obsesie, ca sintem oameni si nu animale, oameni si nu roboti, si cel mai eficace mijloc de a ne reaminti acest lucru este intilnirea, mereu prima, mereu noua, mereu surprinzatoare, cu arta". Perspectiva de lucru e patetic afirmata, orientata impotriva conceperii reductive a artei ca licenta formala, vidata de continut uman.

Avansind o idee care va reveni obsesiv si in celelalte carti ale sale, opera de arta este conceputa de Victor Ernest Masek, in perimetrul tipologic al esteticii receptarii, ca produs finit, semn plurivoc (autorul foloseste cu precadere termenul de „supersemn"), vazut intr-un specific „orizont de asteptare", cu accentul pus pe interactiunea dintre produsul finit si publicul receptor: „Specificam ca, vorbind de cunoasterea prin arta, avem in vedere nu actul creatiei ca atare, ci receptarea operei finite atit de catre artist, cit si de public". Astfel, sub aspect metodologic, lucrarea se bifurca: pe de o parte, autorul cerceteaza profilul estetic si moral al receptorului (publicul), nuantind functia comandamentului social, si, pe de alta, interactiunea opera-artist-public, insistindu-se asupra rolului activ, formativ al fiecaruia.

De fapt, partea cea mai reprezentativa a lucrarii e tocmai aceea care-l situeaza pe artist sub auspiciile „vointei de creatie", ale experientei definitorii, unice, cu o insistenta speciala asupra componentei personale: „artistul construieste tocmai in intentia, constienta sau nu, de a face vizibil si deci comunicabil un anumit tip de experienta importanta pentru existenta sa, o anumita revelatie, un anumit adevar". Conceperea artei ca instanta de definire launtrica, singura autentica, atit a creatorului, cit si a receptorului e piatra unghiulara si a demonstratiei din Arta - o ipostaza a libertatii(1911).

Volmul dezvolta teza din lucrarea de debut, potrivit careia „arta trece dincolo de domeniul esteticului, care ramine propriu doar paraartei sau decorativului si artizanatului", cautind valentele definitorii ale comportamentului artistic in sfera transesteticului, la nivelul atitudinilor umane fundamentale. in ciuda caracterului mai abstract, conferit, prin forta imprejurarilor, de subiectul relational tratat, volumul Arta si matematica (1972) vizeaza tot o problema legata de sfera eteronomiei artei: virtutea tranzitiva, altfel spus, accesibilitatea „supersemnului" artistic intr-un univers informational codificat. Lucrarea se integreaza in domeniul asa-zisei „exakte Asthetik", care se bucura de o adevarata traditie la noi, daca ne gindim la contributiile sau doar intuitiile fundamentale ale lui Mania Ghyka, Marcel Breazu, Pius Servien, Gr. C. Moisil sau Solomon Marcus, a carui Poetica matematica apare doar cu doi ani mai devreme (1970). Ca editor, Victor Ernest Masek se detaseaza prin antologia De la Apollo la Faust (1978), moment editorial major la noi prin publicarea integrala a Nasterii tragediei a lui Fr. Nietzsche, cu toate ca numele solitarului din Engadine nu apare pe coperta, din voia cenzurii.

OPERA:
Marturia artei. Eseu despre cunoasterea prin arta. Bucuresti, 1972;
Arta si matematica. Introducere in estetica informationala. Bucuresti, 1972;
Arta - o ipostaza a libertatii. Bucuresti, 1977.


REFERINTE CRITICE:
A. Plesu, in Arta, nr. 12, 1972;
FI. Mihailescu, in Luceafarul, nr. 48, 1972;
I. Ianosi, in Revista de filosofie, nr. 3, 1973;
Cr. Bejan, in Familia, nr. 1, 1973;
I. Ianosi, in Cahiers roumains d'etudes litteraires. nr. 1, 1974;
Doina Uricariu, in Luceafarul, nr. 33, 1977;
T Popescu, in Transilvania, nr. 8, 1977;
FI. Mihailescu, in Viata Romaneasca, nr. 7, 1977;
C. Cosman, in Contemporanul, nr. 16, 1977;
AU. Frid'us, in Cronica, nr. 15, 1978.



TATIANA APAHIDEANU
  • Realizatoare de filme de animaţie
  • Născut(ă): 13.01.1939 la Timişoara (Timiş)
  • Decedat(ă): 18.05.2012 la Bucureşti
Absolventă a Institutului de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" - secţia Scenografie (promoţia 1962).
Tatiana Apahidean

Cunoscut pentru:

Festivaluri / Premii

  • 1974
ACINFetiţa de turtă dulcePremiul pentru plastica filmului
  • 1988
ACINNunta ZamfireiPremiul pentru plastica filmului
  • 2004
UCINPremiul pentru întreaga activitate

Filmografie

Realizator de filme de animație

Dumbrava poveştilor

2007

Ochelarii de soare

1991

Povestea unui brăduţ

1990

Anotimpuri 1 + 2

1989

Balul florilor

1989

Bulgărele de pământ

1988

Micii proiectanți

1988

Nunta Zamfirei

1987

Carte de citire, carte de iubire

1986

Hibernarea

episod din serialul "Vreau să știu"

1986

Portret

1985

Peşterile

episod din serialul "Vreau să știu"

1985

Soarele

episod din serialul "Vreau să știu"

1985

În lună

episod din serialul "Vreau să știu"

1984

Sticla

episod din serialul "Vreau să știu"

1984

Țara mea

1983

Fotografii cu bucluc

episod din serialul "Tom și motanul"

1982

Firul de mătase

episod din serialul "Tom și motanul"

1982

Trenul de vacanță

episod din serialul "Bălănel și Miaunel / Micul cățel"

1982

Aurul verde

episod din serialul "Clubul curioșilor"

1981

Drumul apei

episod din serialul "Clubul curioșilor"

1981

Vântul

episodul 4 din serialul "Clubul curioșilor."

1980

Leneșii mai mult aleargă

episodul 2 din serialul "Năzdrăvanii"

1980

La mare

episod din serialul "Știați că..."

1979

Joc cu cuburi

episodul 4 din serialul "Știați că..."

1978

Avionul de hârtie

1977

Mărgele năzdrăvane

1975

Fetița de turtă dulce

1974

Caleidoscop

1972

Cojoacele Babei Dochia

1971

Grădina

1970

Căluțul cu coamă albastră

1969


TONI TECUCEANU
Toni Tecuceanu
Toni Tecuceanu.JPG
Toni Tecuceanu la Party Kiss, 2009
Date personale
Născut13 ianuarie 1972
București
Decedat (37 de ani)
București
Cauza decesuluicauze naturale (gripa porcină[*]) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieactor Modificați la Wikidata
Activitate
Ani de activitate1998 – decembrie 2009
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Aurelian-Antonio Tecuceanu (n. , București, România – d. , București, România) a fost un actor român. A fost cunoscut ca membru al emisiunii de divertisment Cronica Cârcotașilor. El a murit pe 5 ianuarie 2010 la spitalul Matei Balș din București, decesul lui fiind provocat de complicațiile cauzate, la plămâni, de gripa nouă[1]. Moartea lui a determinat mulți români să se vaccineze.[2][3]

CARIERĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Toni Tecuceanu obișnuia să joace personaje politice cunoscute precum Nicolae Ceaușescu, Adrian Năstase, Corneliu Vadim Tudor, Gigi Becali și Cristian Țânțăreanu. El a luat parte în misiuni de menținere a păcii sub comanda ONU (Căștile Albastre). În perioada studenției(2000-2004)s-a remarcat în roluri precum " Povestitorul " din spectacolul "Lordul John" spectacol prezentat la Teatrul de Comedie în sectiunea "Off" din cadrul festivalului Hyperion (2001).Spectacolul a fost mediatizat de posturile Tele 7 ABC, TVR 2 și difuzat integral de TVR International.În facultate a mai fost distribuit în roluri precum : "Nicholas Urfe"(Magicianul de John Fowles),"Dinu" ( T.Mușatescu - Titanic Vals),"Kocikariov" (Căsătoria - N.V Gogol),"Sir Toby" (A douăsprezecea noapte de William Shakespeare )"Polonius"( Hamlet de William Shakespeare ),"Rică Venturiano"(I.L Caragiale - O noapte furtunoasă ),"Cațavencu"(I.L Caragiale - O scrisoare Pierdută).În timpul facultății a început o colaborare fructuoasă cu Radio România Actualități.Ca reporter în cadrul emisiunii "MATINAL" s-a remarcat prin maniera hazlie în care aborda subiectele. La teatrul Nottara în spectacolul de licență "Omul de Noroi"(De Paul Ioachim) a avut de interpretat mici personaje , personaje cărora le-a însuflețit haz , diferențiindu-le cu talent.A mai apărut în diverse reclame ,show-uri și seriale de televiziune precum "La bloc" sau "Săriți de pe fix" și a fost unul din câștigătorii concursului "Banc Show".A sustinut numeroase spectacole de tip "Stand Up Comedy". Proaspăt licențiat al Universității Hyperion-secția Actorie în 2005 Toni a participat la Gala "Hop" de la Mangalia , ratând "la fotografie" premiul pentru cel mai bun actor. Însă acest episod s-a materializat în colaborarea cu regizoarea Theodora Herghelegiu , care l-a distribuit în rolul "Lomeier" din spectacolul "Noapte Arabă" , spectacol care a avut premiera pe data de 2 februarie 2006 la Teatrul Mic. Fiind o persoană ambițioasă Toni Tecuceanu a concurat din nou în 2006 la Gala Tânărului Actor, de această dată câștigand premiul pentru cel mai bun actor cu rolul "Groparul" după o idee de Vasile Leac. Monologul(a cărei regie a fost concepută de Toni )i-a binedispus într-un mod special pe membrii juriului, juriu compus din Marius Manole, Cristina Modreanu, Emilia Popescu, Felix Alexa și Ștefan Iordache.

FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]





RONALD BULFINSKI

Romald Bulfinsky
BulfinskyR.jpg
Date personale
Născut22 noiembrie 1878
Decedat (74 de ani)
București
Căsătorit cuactrița și scriitoarea Suzana Bulfinsky
Ocupațieactor Modificați la Wikidata
Activitate
Roluri importanteSir Toby
în "A douăsprezecea noapte"
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Romald Bulfinsky (n. 22 noiembrie 1878, Craiova - d. 13 ianuarie 1953, București) a fost un actor român.

Studii gimnaziale în orașul natal. Liceul la Brăila (1900), unde joacă în formația Societății literare locale.

Debutează în anul 1902 pe scena de Teatrului Național din Craiova (rol Banul Miked - "Vlaicu Vodă" de Alexandru Davila).

În 1906 este invitat la Teatrul Național din Iași unde, după un an, devine societar. Între 1909-1912 interpretează o serie de drame în trupa lui Alexandru Davila. Revine apoi la Teatrul din Craiova pentru ca, în final, din 1913, să se angajeze la Teatrul Național din București unde, încă de la început, este numit societar.

Rămîne aici pînă în 1927 cînd demisionează și, împreună cu Mișu Fotino, își încearcă norocul într-o companie dramatică la Teatrul Mic (1927 – 1928). După scurt timp se reîntoarce la Național continuînd seria succeselor.

Încearcă din nou o pasageră ședere la Teatrul Ventura și, din nou, în 1931, la Teatrul Național București.

Se pensionează în 1936 dar continuă să joace la teatrele particulare sub direcția de scenă a lui Sică Alexandrescu.

la 27 februarie 1947 este numit director al Teatrului Național din Craiova.

A fost un membru de vază al Masoneriei Române.

ACTIVITATE MASONICĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

  • 1928 – numit Maestru venerabil al lojii Meșterul Manole nr. 3 din București.
  • 1928 – 1929 – numit Mare Capelan al marii Loji Naționale din România.
  • La 17 februarie 1929 participă la instalarea Marelui patron al Francmasoneriei Române, Constantin Argetoianu. Avea gradul 18 și era membru în Consiliul Marii Loji.
  • 1936 – ales membru al lojii capitulare Sfîntul Gheorghe din București.
  • 1937 – ales Mare Maestru de Ceremonii al Marii Loji Naționale din România.
  • 1937 – participă la întîlnirea de la București cu marele Maestru al marii Loji din Franța, Jaques Marechal.
  • 1944 – redeșteptat.
  • 1946 – expert al lojii Meșterul Manole.
  • 15 septembrie 1947 – participă la ședința masonică care-l împuternicește pe Nubar Bohceli să reprezinte masoneria română la Conferința de la Washington.

ROLURI ÎN TEATRU (SELECTIV)[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

  • Sir Toby ("A douăsprezecea noapte"),
  • Petruchio (Îmblânzirea scorpiei "),
  • Falstaff (" Nevestele vesele din Windsor")

ROLURI ÎN FILM[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

  • Oțelul răzbună (1913)
  • Manasse (1924)
  • Drumul iertării (1927)
  • Focuri sub zăpadă (1942)

ILIE TODOROV

Sari la navigareSari la căutare
Ilie Todorov
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (68 de ani) Modificați la Wikidata
Ocupațieactor Modificați la Wikidata
Alte premii
Ordinul Gloria Muncii Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ilie Todorov (n. 27 ianuarie 1936, Larga Nouă, Regatul României – d. 13 ianuarie 2005, Chișinău, Republica Moldova) a fost un regizor și actor de teatru[1] și film din Republica Moldova.

FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]




VALENTIN NICOLAU

Valentin Nicolau
Valentin Nicolau.jpg
Valentin Nicolau
Date personale
Născut22 iunie 1960
Decedat (54 de ani)
București
Naționalitate România
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiegeofizician[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Site oficialhttps://www.valentinnicolau.ro  Modificați la Wikidata
Prezență online
site web oficial
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Valentin Nicolau (n. 22 iunie 1960, București – d. 13 ianuarie 2015, București[1]) a fost un geofizician, scriitor și antreprenor român. Valentin Nicolau a fost fondatorul Editurii Nemira, președinte al Televiziunii Române și manager al mai multor afaceri. Era recunoscut ca un împătimit de teatru.

STUDII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

FAMILIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

A fost căsătorit cu Angelica Nicolau, director-executiv al editurii Nemira, cu care are doi copii, Ana-Maria si Radu.

CARIERĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

  • 1985 - 1990 – specialist geofizician
  • martie 1990 – editor al publicației Ziarul Științelor și Călătoriilor
  • iulie 1991 – fondator al Editurii Nemira
  • iulie 2001 - iunie 2002 – consilier al primului-ministru pe probleme de cultură, educație, cercetare și turism
  • iulie 2002 - iunie 2005 – președinte-director general al Societății Române de Televiziune
  • 2002 - 2005 – membru în consiliul de administrație al EBU (European Broadcasting Union – Asociația Televiziunilor Europene)
  • iulie 2005 - martie 2006 – vicepreședinte al Grivco – grupul de presă Intact (vicepreședinte al strategiei și dezvoltării)
  • septembrie 2006 – consultant Lagardere Media pentru România
  • mai 2007 – fondator al Editurii Nemi, editură specializată în carte pentru copii
  • iunie 2007 – membru al Consiliului Național al Audiovizualului; a demisionat după numai 3 zile, acuzând Consiliul de subordonare politică
  • iulie 2007 – fondator al postului de radio SMART FM
  • octombrie 2007 – profesor asociat, Universitatea din Sibiu
  • iunie 2012 - revine în CA al TVR, ca reprezentanat al salariaților, fiind vizat pentru poziția de PDG, pe care a ocupat-o cu mult succes între 2002 și 2005.

OPERĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Teatru

  • Dacă aș fi un înger, Ed. Unitext, 2000; conține piesele: Fantoma de la clasa întâi; Lume, lume, soro lume...; Ca zăpada și cei doi.
  • Lume, lume, soro lume… (Antologia pieselor prezentate în secțiunea «spectacole-lectură», Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, 2000), Ed. Nemira & Co, 2000.
  • Ultimul Împărat, Ed. Polirom, 2001; conține piesele: Fotograful Majestății Sale (Ultimul împărat); Zi că-ți place!; Ultima haltă în Paradis.
  • Le revenant de la première classe. Après la censure. Nouvelles pièces roumaines des années 90, Ed. Unitext, 2000.
  • The Ghost from the First Class Waiting Room. After Censorship. New Romanian Plays of the 90s, Ed. Unitext, 2000.
  • The Photographer of His Majesty, Romanian Review, nr. 413-415/2003.
  • Le Photographe de Sa Majesté, Revue Roumaine.
  • Mai jos de Figueras, Ed. Nemira, 2006.

Piese puse în scenă

  • Ultima haltă în Paradis, montată pentru televiziune de Alexandru Tocilescu.
  • Legenda Ultimului Împărat, Teatrul Național din București, regia Alice Barb.
  • Uzina de plăceri S.A., Teatrul Nottara, regia Alexandru Berceanu.

Proză

  • Bronto, un dinozaur încă mic, Ed. Nemira, 1994.
  • Bronto, un dinozaur neastâmpărat, Ed. Nemira, 1995.
  • România feudelor târzii. Comediografii politice, Editura Nemira, 2012 [2]

Poezie

  • Crapă lemnul și ridică piatra, Ed. Nemira, 2001.

Premii

  • Fantoma de la clasa întâi (1998) și Lume, lume, soro lume…(1998) – nominalizate doi ani consecutiv la concursul UNITER pentru Cea mai bună piesă românească a anului.
  • Ca zăpada și cei doi a primit în anul 2000 Marele Premiu "Camil Petrescu", acordat de Ministerul Culturii.


Cu Mihai Fotino

FILMOGRAFIA










CĂTĂLIN MITULESCU

Cătălin Mitulescu (n. 13 ianuarie 1972, Voluntari)[1] este un regizor de film, producător și scenarist român.

Regizor

Scenarist


Producător


  • Trafic (2004)
  • Ryna (2005)
  • Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii (2006)
  • Lecția de box (2007, scurtmetraj)
  • O zi bună de plajă (2008)
  • Eu când vreau să fluier, fluier (2010)
  • Muzica în sânge (2010, scurtmetraj)
  • Loverboy (2011) (lungmetraj)
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

PERIOADA ROMANTICĂ 8. louis spohr

 PERIOADA ROMANTICĂ 8. Louis Spohr

  • (niciun titlu)
    MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 15 IULIE 2020   PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR...
  • (niciun titlu)
      7. /14 IULIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT MARIA TRIPON Maria Tripon Date personale Născută 14 iulie 1962  (58 de ani)  orașul  Negreș...
  • (niciun titlu)
    INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ ȘI BALET 15 Iulie Dorin Teodorescu Dedic acest material drei Dr Andreea Teodorescu! Câteva cuvinte de...