7. /25 IAQNUARIE 2023 - MUZICĂ, PE O ARIPĂ DE CÂNT
ION DOLĂNESCU
| Ion Dolănescu | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Perșinari, Dâmbovița, România |
| Decedat | (65 de ani)[1] București, România |
| Înmormântat | Cimitirul Bellu |
| Cauza decesului | cauze naturale (infarct miocardic) |
| Căsătorit cu | Justina Băluțeanu Maria Ciobanu |
| Copii | Ionuț Dolănescu, Dragoș Carlos |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | Cântăreț de muzică populară, om politic |
| Activitate | |
| Instrument(e) | voce[*] |
| Ani de activitate | 1966 - 2009 |
| Case de discuri | Electrecord, Eurostar (casă de discuri) |
| Interpretare cu | Maria Ciobanu, Ionela Prodan, Ileana Constantinescu, Tiberiu Ceia etc. |
| Premii | Ordinul Meritul Cultural în grad de mare ofițer[*][2] |
Modifică date / text  | |
Ion Dolănescu (n. , Perșinari, Dâmbovița, România – d. ,[1] București, România)[3] a fost un cântăreț român de muzică populară și deputat în legislatura 2000-2004, ales în județul Ilfov pe listele partidului PRM.[4]
Date biografice[modificare | modificare sursă]
Ion Dolănescu s-a născut în satul Perșinari, județul Dâmbovița.[3]
În 1961 a urmat-o pe Maria Tănase într-un turneu de două-trei săptămâni prin județul Dâmbovița. A debutat la 18 ani, la Casa de Cultură din Târgoviște. În 1966 a absolvit Liceul Ienăchiță Văcărescu din Târgoviște și a urmat cursurile Școlii Populare de Artă.[3] În 1966 devine solist la ansamblul „Ciocârlia”.[5]
A fost căsătorit întâi cu Iustina Băluțeanu, iar apoi cu Maria Ciobanu, cu aceasta din urmă nefiind căsătorit și în acte. Cu a doua soție are un fiu, Ionuț Dolănescu, însă căsătoria nu a durat. În 1975 i se naște al doilea copil, Dragoș Carlos, a cărui mamă este Margarita Valenciano, din Costa Rica care atunci era studentă la Universitatea de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu din Cluj.[4][5] Ionuț este și el un cunoscut cântăreț de muzică populară, iar Dragoș Carlos și-a făcut și el studiile în România, actual fiind psiholog în Costa Rica și având doi copii, nepoți ai lui Ion Dolănescu: Maria de Isus, născută în 2001 și Ioan Angel Dolănescu-Bravul, născut în 2005.[5] Din partea lui Ionuț are un nepot, pe Vlad, născut în 2008.[6]
A fost deputat în legislatura 2000-2004, ales în județul Ilfov pe listele PRM. În cadrul activității sale parlamentare, a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Slovacia și Lituania. A renunțat la activitatea politică deoarece a considerat că n-a reușit să facă prea mult pentru artiști.[5]
La începutul anului 2006, Ion Dolănescu s-a declarat dezamăgit de cele lumești și a spus că va renunța la (aproape) toate lucrurile efemere pentru a-și închina viața lui Dumnezeu.[4]
A încetat din viață la data de 19 martie 2009 la ora 16:05 în urma unei afecțiuni cardiace.[4] Este înmormântat la cimitirul Bellu din București.[7]
Pentru activitatea sa, Ion Dolănescu va fi numit, post mortem, cetățean de onoare al comunei sale natale, Perșinari, iar Căminul Cultural din localitate îi va purta numele.[8]
Controverse[modificare | modificare sursă]
Înainte de 1989 a fost acuzat de câștiguri ilicite, Ioana Radu intervenind la Nicolae Ceaușescu în favoarea lui, însă o perioadă de timp a fost considerat persona non-grata.[5] Acest episod a inspirat celebrul șlagăr „Banii mei munciți cu gura mi i-a luat Procuratura”.[9]
O perioadă de timp relațiile dintre el și Ionuț Dolănescu au fost foarte reci, deoarece acesta se împăcase cu mama sa și refuzase să se căsătorească cu Irinuca Loghin.[4][nefuncțională]
Moștenirea artistică[modificare | modificare sursă]
.jpg)
Ion Dolănescu a înregistrat, de-a lungul carierei sale, nu mai puțin de 50 de albume, pe discuri de vinil și CD.[5][10] A fost un interpret cu o discografie semnificativă, cu numeroase înregistrări la radio și televiziune și cu o bogată activitate concertistică. Multe melodii le-a interpretat în duet cu Ionuț Dolănescu și cu Maria Ciobanu, atât mai demult, cât și în ultimul timp, în care se împăcase și el cu ea. A mai colaborat și cu Ionela Prodan și Elena Merișoreanu.[3]
Câteva cunoscute piese muzicale ale lui Ion Dolănescu:
- „M-am născut lângă Carpați”anul 1977
- „Gorjule, grădină dulce”[4]
- „De când sunt pe-acest pământ”[4]
- „Mândro, când ne iubeam noi”[4]
- „Să-mi trăiască nevestica”[4]
- „Neuitata mea, Maria”[4]
- „Au, lele, vino-ncoa” (duet cu Maria Ciobanu)
- „Face-m-aș privighetoare” (duet cu Maria Ciobanu)
- „Pe sub dealul cu izvorul” (duet cu Maria Ciobanu)
- „Mi-e dor de baiatul meu”
- Discografie parțială
- Discuri 7 inch
- „Spune, maică, adevărat” - Electrecord, EPC 964
- „Ion Dolănescu” - Electrecord, EPC 904
- „Au, Lele, Vino-ncoa” (cu Maria Ciobanu) - Electrecord, EPC 10.087
- „Ion Dolănescu” - Electrecord, EPC 10.014
- „Prin Pădurea Cu Flori Multe” (cu Maria Ciobanu) - Electrecord, EPC 10.120
- Albume
- „Ion Dolănescu -.-” - Electrecord, EPD 1229
- „Ion Dolănescu” - Electrecord, EPD 1270
- „Maria Ciobanu și Ion Dolănescu” (cu Maria Ciobanu) - Electrecord, STM-EPE 0828
- „Gorjule, grădina dulce” - Electrecord, STM-EPE 0990
- „Cîntece și balade din țara novacilor”[5] - Electrecord, STM-EPE 01096
- „Pe drumul căruțelor” - Electrecord, STM-EPE 01520
- „Româncuța mea” - Electrecord, ST-EPE 01689
- „Romanțe și cîntece de petrecere”[5] - Electrecord, ST-EPE 01743
- „Doi voinici din lumea mare” (cu Tiberiu Ceia) - Electrecord, ST-EPE 02016
- „Mîndro, cînd ne iubeam noi” - Electrecord, ST-EPE 02286
- „Romanțe și Cîntece Îndrăgite” - Electrecord, ST-EPE 02571
- „Am cîntat și-o să mai cînt” (cu Ionuț Dolănescu) - Electrecord, ST-EPE 03835
- „Cântece de nuntă” (cu Ionuț Dolănescu) - Electrecord, EPE 04414
- „Hăulite”[5]
- „Astăzi e ziua ta” (cu Maria Ciobanu).[3]
- Călătorule Din Drum-Electrecord,EDC 409
- Gorjule Grădina Dulce-Electrecord,EDC 421
- M-am Născut Lângă Carpați-Electrecord,EDC 734
- Dacă M-aș Mai Naște Odată Romanțe Și Melodii De Petrecere-Electrecord,EDC 364
- Maria Ciobanu ȘI Ion Dolănescu-Electrecord,EDC 612
- Compilații
- „Ion Dolănescu” - Electrecord, STC 00223
- „Ion Dolănescu” - Electrecord, STC 00265
- „Discul De Aur” 2009 - Intercont Music, Jurnalul Național
A primit Discul de aur 1970/1996 pentru întreaga activitate.[3]
Premii și distincții[modificare | modificare sursă]
Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistului Ion Dolănescu la 7 februarie 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, Categoria D - "Arta Spectacolului", „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.[11]
Ion Dolănescu, cele mai cunoscute piese de muzică populară
NICOLAE BOTGROS
| Nicolae Botgros | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (69 de ani) Badicul Moldovenesc, raionul Cahul, Republica Moldova |
| Căsătorit cu | Lidia Bejenaru (–) |
| Cetățenie |  Republica Moldova |
| Ocupație | violonist dirijor |
| Activitate | |
| Instrument(e) | vioară |
| Premii | Ordinul național „Pentru Merit” Ordinul Republicii Artist al poporului din RSS Moldovenească Medalia „Mihai Eminescu” |
| Modifică date / text | |
Nicolae Botgros (n. , Badicul Moldovenesc, raionul Cahul, Republica Moldova) este un dirijor din Republica Moldova.
Copilărie și studii[modificare | modificare sursă]
Nicolae Botgros s-a născut pe 25 ianuarie 1953, în satul Badicu-Vechi, raionul Cahul, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (azi Republica Moldova), într-o familie de lăutari.
Tatăl său a fost lăutarul Dumitru Botgros. Nicolae și cei doi frați au învățat să cânte la câte un instrument, lui Nicolae revenindu-i toba.
La șapte ani s-a dus la Școala de muzică din Cahul. Împreună cu fratele său Vasile, s-a întors primăvara acasă, din lipsă de bani. Copiii cântau la nunți pentru a câștiga un ban. Câte puțin, Nicolae a lăsat toba în favoarea viorii.
Mai târziu, Nicolae Botgros a ajuns la Soroca, la Școala de iluminare culturală. Aici pentru prima dată a asistat la un concert al orchestrei „Lăutarii”.
Activitate artistică[modificare | modificare sursă]
Prima orchestră dirijată de Nicolae Botgros a fost „Ciocîrlia” de la Edineț. A activat apoi în „Joc”. În 1973 s-a mutat la Chișinău și a devenit violonist în orchestra „Mugurel” a Filarmonicii.
Orchestra Națională de muzică populară „Lăutarii” a fost fondată în anul 1970, în cadrul Filamornicii de Stat din R.S.S. Moldovenească, de către interpretul Nicolae Sulac, dirijor fiind compozitorul și violonistul Mircea Oțel, apoi trompetistul Gheorghe Usaci. Datorită abilităților sale de violonist, Nicolae Botgros a fost numit în 1978 conducător al Orchestrei Populare „Lăutarii”.
În activitatea solo, a înregistrat 2 albume, dar a colaborat la sute de materiale muzicale înregistrate cu interpreți de muzică populară, precum Maria Ciobanu, Sofia Vicoveanca, Irina Loghin, Dinu Iancu Sălăjan, Zinaida Julea, Ștefan Bănică Jr. etc.
Premii și distincții[modificare | modificare sursă]
În 2014, Botgros a fost decorat de Președintele României cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofițer, Categoria B - „Muzică”, în calitatea sa de director artistic și prim dirijor al Orchestrei Naționale de Muzică Populară „Lăutarii”.[1]
Pe 29 martie 2021, a fost decorat, alături de alte personalități, cu Medalia Aniversară „Centenarul Marii Uniri”, de către președintele României Klaus Iohannis.[2]
Viață personală[modificare | modificare sursă]
Când învăța la Soroca, Nicolae Botgros a întâlnit-o pe Lidia Bejenaru, cu care s-a căsătorit când ambii aveau câte 19 ani. Au un singur copil, interpretul de muzică populară Cornel Botgros. Aceștia au fost căsătoriți până la moartea Lidiei, în 2021.
Nicolae Botgros și Orchestra Lăutarii din Chișinău, recital emoționant la Chișinău
MARINA FLOREA
| Marina Florea | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (60 de ani) București, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | cântăreață |
| Activitate | |
| Instrument(e) | voce[*] |
| Modifică date / text | |
Marina Florea (n. 25 ianuarie 1962, București) este o cântăreață română de muzică ușoară. A urmat cursurile Școlii Populare de Artă (1980-1982) la clasa Mihaela Runceanu - Ionel Tudor. Debutează în 1982 la TVR în emisiunea "Album Duminical" cu piesa "Să nu te miri" compusă de George Grigoriu.
În 1983 participă la Festivalul Național de muzică ușoară de la Mamaia și câștigă trofeul la secțiunea Interpretare cu piesa "Marea mea iubire marea" compusă de George Grigoriu.
De-a lungul vremii obține premii la diferite festivaluri naționale și internaționale:
- Premiul I la Festivalul București '82;
- Premiul al-III-lea la Festivalul "Lotca de Aur" de la Brăila în 1982;
- Premiul Juriului la Festivalul Național de muzică ușoară Mamaia 1983, secțiunea Creație;
- Premiul al-III-lea la Concursul Internațional de muzică de la Praga în 1983[1];
- Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România îi decernează în 1993, Premiul la categoria "Cea mai bună voce a anului";
- Melodiile prezentate de Marina Florea la diferite ediții ale Concursului de Televiziune "Șlagăre în devenire" dețin frumoase distincții.
Marina Florea participă la realizarea coloanelor sonore ale filmelor:
- "Omulețul" (1984, regia Ion Popescu-Gopo);
- "În fiecare zi mi-e dor de tine" (1988, regia Gheorghe Vitanidis);
- "Un studio caută o vedetă" (1989, regia Nicolae Corjos);
- "Atac în bibliotecă" (1991, regia Mircea Drăgan).
De asemenea, apare în spectacolele Teatrului de Revistă "Constantin Tănase" din București și susține programe muzicale-recital în nightcluburi precum: Melody Athenée Palace, Odobești, Internațional din Olimp.
Piese din repertoriu[modificare | modificare sursă]
- "Nu vreau să te pierd iubire",
- "Un semn de dragoste",
- "Îmi plac desenele animate",
- "Tinerețe și dragoste",
- "A fost de-ajuns doar o privire",
- "Iubirea mea de-o viață-ntreagă",
- "Să cântăm, să dansăm, să visăm" (George Grigoriu);
- "Stele perechi" (Ionel Tudor);
- "Pământ" (Horia Moculescu);
- "O crizantemă" (Zsolt Kerestely);
- "Dans non-stop" (Silviu Hera);
- "Nu te pot uita" (Dragoș Docan);
- "Steaua iubirii" (Mihai Alexandru).
Albume[modificare | modificare sursă]
- În fiecare zi mi-e dor de tine (1985)
- Marina Marina Marina (1986)
- Să iubim muzica (1987)
- Nu te pot uita (1996)
- Steaua iubirii (2001)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu