6. /28 IANUARIE 2023 - POEZIE, GÂNDURI PESTE TIMP
MARTHA BIBESCU
| Martha Bibescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | [2][3][4]  București, România |
| Decedată | (87 de ani)[2][3][4] Paris, Île-de-France, Franța |
| Părinți | Ion N. Lahovari |
| Căsătorită cu | George-Valentin Bibescu |
| Copii | Valentine Bibesco[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța.svg){kind=small} România |
| Ocupație | poetă eseistă romancieră[*] scriitoare biografă[*] |
| Partid politic | Frontul Renașterii Naționale |
| Limbi | limba franceză[1] |
| Note | |
| Premii | Marcelin Guérin Prize[*] Prix Gustave Le Métais-Larivière[*] |
Modifică date / text  | |
Martha Bibescu (alias Marthe Bibesco; n. 28 ianuarie 1886, București – d. 28 noiembrie 1973, Paris) a fost o romancieră, poetă, politiciană și memorialistă română și franceză. S-a distins prin întreaga ei operă ca o prezență de o mare noblețe de spirit. A fost fiica lui Ion Lahovary, ministru al României la Paris și ministru de Externe, și a Smarandei (Emma) Mavrocordat. A fost soția prințului George Valentin Bibescu, care era văr primar cu Ana de Noailles și care avea să devină președintele Federației Aeronautice Internaționale. De asemenea, a fost una din primele femei-mason ale României și una dintre cele mai frumoase și cunoscute românce ale începutului de secol XX.
„Frumoasă, cultă, bogată – toate la un loc pentru o singură ființă sunt un păcat de neiertat”
BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Privind data exactă a nașterii scriitoarei, din mărturisirile ei se cunosc cu precizie ziua și luna (28 ianuarie, București), anul 1886 stabilit doar dintr-o întreagă serie de ipoteze ce mai cuprinde și anii 1888, 1889, 1890, 1891. Martha Lahovary făcea parte din cele mai vechi și mai ilustre familii românești de tradiție politică, diplomatică și culturală. Mama sa, Smaranda ( Emma ) Mavrocordat, descinde din ramura moldoveană a domnitorului Constantin Mavrocordat, iar tatăl scriitoarei, Ion N. Lahovari avea să fie de-a lungul anilor ministru al României la Paris, ministru de externe și președinte al Senatului.
Crescută și formată sub semnul acestui impunător arbore genealogic, Martha Bibescu își va completa educația primită într-o mănăstire din Belgia cu studii specifice culturii românești. Prin căsătoria în 1902, cu prințul George Valentin Bibescu, nepot de frate al lui George Bibescu, domnitorul abdicat la 1848, scriitoarea devine astfel prințesa Martha Bibescu, intrând într-o familie princiară, din care mai fac parte Ana-Elisabeta Brâncoveanu, contesa Ana de Noailles și Elena Văcărescu, dar și cu rude franceze în genealogie directă cu familia împăratului Napoleon Bonaparte. Singurul copil al Marthei cu George Valentin Bibescu a fost Valentina care se va căsători în 1925 cu prințul Dimitrie Ghika-Comănești (1904-1989).
După călătorii prin mai multe țări ale lumii, printre care și Persia, unde prințul George Valentin Bibescu primește o însărcinare diplomatică, Martha Bibescu își publică, la întoarcerea în Franța, prima sa carte: Les Huit Paradis (1908).
Premiat în scurt timp de Academia Franceză, acest volum va deschide seria unei opere impresionante, din care nu vor lipsi romanele de inspirație autobiografică sau istorică, evocări ale unor personalități din trecut sau contemporane, note de călătorie, versuri, poeme în proză, eseuri, cugetări, corespondență, o serie de biografii istorice, semnate, în parte, sub pseudonimul Lucile Decaux.
Începând din 1916 Martha Bibescu a condus un spital pentru răniți la București, unde a rămas sub ocupație germană, a servit drept prețioasă sursă de informații pentru Guvernul român refugiat la Iași. Zoe Bengescu, fiică a uneia dintre doamnele de onoare ale reginei Elisabeta și nepoată a lui Titu Maiorescu, nota la 1 noiembrie 1918: "La spital am fost foarte îngrijorate în ultimele zile din cauza arestării Marthei Bibescu, directoarea noastră. Pare o afacere misterioasă […]. Este o mare comediantă. Două lucruri sunt certe – e foarte frumoasă și foarte inteligentă, restul depinde de timp, de împrejurări […]." Ea nu a fost numai martora acestor evenimente cruciale (primul război mondial și actul reîntregirii – "ziua cea mai plăcută din calendarul personal", cum avea să noteze peste ani), ci și o participantă activă la desfășurarea lor. După trei decenii, maturizată și luându-și rolul în serios, iat-o pe Martha Bibescu în ipostaza personificată de regina Elisabeta și regina Maria, și anume de mamă a ostașului român, de data aceasta în campania contra bolșevismului, când nu putea rămâne insensibilă la mărturisirile nepotului său, Matei Basarab Brâncoveanu, despre realitățile dramatice trăite alături de camarazii săi din Regimentul 3 Artilerie Grea. În 1945, fiind alertată de ambasada Franței că s-ar putea să fie arestată, Martha Bibescu părăsește România la bordul unui avion englez cu destinația Napoli, de unde pleacă la Paris și apoi în Anglia.
Aici se întâlnește cu nepotul și moștenitorul ei, prințul John Nicolas Ghika-Comănești (fiul Valentinei cu Dimitrie Ghika-Comănești) pe care l-a ajutat să părăsească țara în anii tulburi care au urmat după instaurarea comunismului.
Din 1955 devine membră a Academiei Regale de limbă și literatură franceză din Bruxelles, în fotoliul pe care îl ocupase contesa Ana de Noailles. În 1962 primește în Franța Crucea Legiunii de Onoare.
Cumnatul său, prințul Antoine Bibescu a fost prietenul din copilărie al prozatorului Marcel Proust, drept pentru care Martha Bibescu l-a întâlnit de foarte multe ori pe Proust. Aceste întâlniri sunt evocate în volumul * Au bal avec M. Proust <=> La bal cu M. Proust (1928).
Este de asemenea autoarea unui jurnal, din care câteva fragmente au fost publicate la fosta Editură Politică sub titlul Jurnal politic (1979).
Se stinge din viață la 28 noiembrie 1973, la Paris. Este înmormântată la Castelul Ménars de pe Valea Loarei, fosta proprietate a soacrei ei. În porțiunea de nord-est a cimitirului Père-Lachaise din Paris se găsește cavoul familiei Bibescu (no. 6), în care este înmormântată Ana, contesa de Noailles.[5]
OPERA[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Les Huit Paradis <=> Cele opt raiuri (1908)
- Alexandre Asiatique, ou l'histoire du plus grand bonheur possible <=> Alexandru Asiaticul, sau istoria celei mai mari fericiri posibile, 1912
- Isvor, Le Pays de Saules <=> Izvor, țara sălciilor (1923) [Este un tablou idilic al vieții din România]
- Le Perroquet Vert <=> Papagalul verde (1923) [6]
- Le destin du lord Thomson of Cardington <=> Destinul lordului Thomson (1927)
- Au bal avec M. Proust <=> La bal cu M. Proust (1928) [7]
- La Vie d'une amitié. Ma correspondance avec l'abbé Mugnier <=> Viața unei prietenii. Corespondența mea cu abatele Mugnier, Ed. Plon, Paris, (1951 - 1957)
- Une fille inconnue de Napoleon, Paris, Flammarion, 1935; O fiică necunoscută a lui Napoleon, trad. de Andreea Gheorghițoiu, București, 1993
- Egalité, Paris, Grasset, 1935
- Pages de Bukovine et des Transylvanie, Paris, 1936, Cahiers, Livres
- Le Confesseur et les poètes <=> Confesorul și poeții (1970)
- Échanges avec Paul Claudel <=> Corespondența cu Paul Claudel (1972)
- Le perroquet vert <=> Papagalul verde , Paris, 1924 Traducere: Constantin Popescu, ed. Minerva, București, 1998
- Catherine-Paris , 1927 [8]
- Une victime royale, Ferdinand de Roumanie , <=> O victimă regală, Ferdinand de România 1927,
- Noblesse de robe , <=> Noblețea robei 1928
- Royal portraits , New York, f.a., ( Portrete regale )
- Croisade pour l’anémone , <=> ( Cruciadă pentru anemonă ), 1931
- Le rire de la Naïade <=> Rîsul naiadei , 1935 etc.
- La Nymphe Europe <=> Nimfa Europa, Paris, 1960
APRECIERI CRITICE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
„Admirația mea pentru prințesa Bibescu era definitivă de când îl cunoscusem pe al ei Alexandru Asiatique; dar în intuiția ei de mare poet a reușit să stabilească una dintre cele mai profunde continuități umane.“
„Sunteți un mare scriitor.“
„Cine sunteți dumneavoastră? Cea mai admirabilă inteligență de femeie pe care o cunosc. Ați scris cărți mai importante decât acest «Bal»; dar nu este vreuna care să mă miște mai mult.“
„Întreaga ei operă, ajunsă astăzi la dimensiuni considerabile (peste 30 de volume), se subordonează dorinței de a retrăi, de a imobiliza în cuvinte, în aceste «capcane ale ideilor», cum le numește Sartre, clipa nestatornică, ființa umană asemenea clipei. La cumpăna vârstelor, afirmase că scrie de teamă să nu uite viața. Este expresia unui altruism mișcător și totodată aceea a unui egoism înverșunat, a unei avariții sentimentale.
Maestră necontestată a portretului literar, dată fiind precizia notației sale psihologice, spiritul de observație și suplețea condeiului, Martha Bibescu a fost aleasă pentru a ilustra în manualele franceze această specie literară.“
„Cunoscută și sub numele de Lucile Decaux, cu care a semnat o serie de biografii istorice, Martha Bibescu a scris aproape patruzeci de cărți, a colaborat la un număr mare de reviste, a răspuns la o serie de 17 emisiuni la Ora Culturii Franceze, a fost membră a Academiei Regale din Bruxelles, în fotoliul pe care-l ocupase contesa de Noailles, a dus o intensă viață literară și mondenă, cucerind prin frumusețea, inteligența și talentul ei numeroase admirații. A păstrat până la urmă nostalgia după «țara sălciilor» și amintirea prieteniilor lăsate în țară.“
Citate.
1. Geniul este o lungă adolescenţă.
2. A da o virgină pe mâna unui bărbat este ca şi când ai da un Stradivarius pe mâna unei maimuţe.
3. Când se războieşte cu noroiul, zăpada este cea care se topeşte.
4. E un sentiment frumos să iubeşti pe acela care ţi-a făcut atâta bine ţie şi familiei tale! Pe acela de care te leagă toate obligaţiile recunoştinţei! Şi apoi, nu trebuie să-l iubeşti pe el, suveranul tău?
5. Soţul meu a crezut toată viaţa că e suficient să existe pentru a fi iubit, nu i-a trecut niciodată prin minte să ofere şi el ceva în schimb.
6. Toate emoţiile care mă scutură cu o violenţă adorabilă, ce n-aş da să te fac să le simţi? Aş fi şi mai bogată la gândul ecoului pe care l-aş găsi în tine.
7. Amantele lui George mi-au redat două lucruri nepreţuite: singurătatea şi libertatea. Soţul meu suferă din cauza superiorităţii mele intelectuale, furios că nu este el pe primul plan.
8. Va veni o vreme când acest popor, care n-a fost cunoscut până acum, va fi luat în seamă.
9. E mult prea puţină dragoste pe lume!
10. Nu merită să cauţi fericirea în căsătorie, sigur nu o vei găsi.
11. Suferinţa este un loc geografic în care ne regăsim cu toţii.
12. Artele sunt, din acest punct de vedere, o binecuvântare: imită dragostea şi dau voie inimii să creadă că iubeşte fără să ceară nimic în schimb, ceea ce e singurul mod de a iubi pentru totdeauna.
13. Mă întorc la Paris, adică la mine însămi.
14. Emanuel Bibescu m-a învăţat să am sentimente. Nu avusesem decât idei.
15. Toate femeile nefericite fac poezie, chiar şi cele care nu scriu versuri.
16. În România, nimic nu are importanţă.
17. Splendorile dragostei mele vor rămâne întodeauna în minte. Într-o scenă de dragoste, când bărbatul şi femeia se acuplează, se mai aude o scurtă comandă din timp în timp, ca în mijlocul unei furtuni pe un vas de primejdie. Şi totuşi, dragostea trebuie făcută ca să nu ne mai gândim la ea.
18. N-am încetat niciodată să-l iubesc pe George. Viaţa ne-a învăţat că adevărata dragoste nu urmează decât după multe mistere, după o ucenicie răbdătoare, tandră şi dureroasă. "Un bărbat ştie când îl iubeşte o femeie", mi-a spus el într-o zi aproape să ne sfâşiem. Şi mi-a spus-o în legătură cu alta, iar eu n-am protestat şi n-am spus: "Ştii că şi eu te iubesc, încă?".
LIVIU APETROAIE
| Liviu Apetroaie | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (47 de ani) |
| Modifică date / text | |
Liviu Apetroaie s-a născut la 28 ianuarie 1974, în Vadu-Moldovei, județul Suceava. Este un poet și scriitor român, membru în Uniunea Scriitorilor din România.
A copilărit la Tg. Neamț, iar din 1988 a fost elev al Liceului Militar "Ștefan cel Mare" din Câmpulung Moldovenesc. Renunță la cariera militară și se înscrie la Facultatea de Filosofie din București, de unde se transferă la Iași, în 1993. Din 1994, începe colaborarea cu Radio Iași, realizând emisiuni în mai multe domenii: publicistică, sport, cultural. În 1995, înființează, împreună cu chilianul Mario Castro Navarrete (atașat cultural al statului Chile), Centrul Cultural Chilian (actualmente Centrul Cultural al Alericii Latine și al Caraibelor, din Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iași).
Între 1999 și 2002, este redactor pe probleme de economie la revista Camerei de Comerț și Industrie Iași.
Din 2002, este muzeograf la Muzeul Literaturii Române Iași și redactor la revista "Dacia literară".
A călătorit în SUA, Mexic, Costa Rica (1994); Turcia, Siria, Iordania și Iraq (1997); Egipt (1998); Franța, Germani, Italia, Belgia, Olanda etc.
Biografie[modificare | modificare sursă]
- Absolvent, în 1992, al Liceului Militar „Stefan cel Mare” (Câmpulung Moldovenesc), al Facultății de filozofie, Universitatea „Al. I. Cuza” Iași (1997) și al modulului de Studii aprofundate de Teoria interpretării (1999);
- 2002-2003 Studii postuniversitare în Managementul Activitătilor Culturale (Licență a Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Cultural Național din România);
DEBUT[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- 1991, revista „Ateneu” (proză scurtă)
VOLUME PUBLICATE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Alegorii sub papirus (poeme), editura JUNIMEA Iași, 2000
- Geometria deșertului (poeme), editura JUNIMEA, Iași, 2002
- Oglinda sumară (poeme), Editura OPERA MAGNA, Iași, 2009
- Sadoveanu și Iașii (1904-2004), album foto-documentar, editura OPERA MAGNA, Iași, 2004
- Minutul de prelungire (publicistică), editura FEED BACK, Iasi, 2008
- Prezent în antologii de poezie din țară;
- Peste 150 de articole și cronici de întâmpinare publicate în diverse reviste literare și culturale din România și străinătate.
PREMII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Premiul „Vasile Pogor” al Primăriei Municipiului Iași pentru literatură (2008);
- Premiul editurii JUNIMEA și al Uniunii Scriitorilor din Romania – filiala Iași la Concursul Național de Poezie „Porni luceafărul…”, Botoșani-Ipotești, 15 iunie 2000;
- Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2001);
- Premiul Festivalului româno-canadian de poezie „Ronald Gasparic” (2001).
ACTIVITATE LITERARĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Membru al USR – filiala Iași (din 2004);
- Muzeograf la Muzeul Literaturii Române Iași;
- redactor la revista „Dacia literară” (din 2002);
- Directorul „Festivalului Național „Mihail Sadoveanu” și al Concursului Național de Proză „Mihail Sadoveanu” - Iași;
- Membru COPYRO - Societate de gestiune colectivă a drepturilor de autor din România;
- Membru în juriul Concursului Național de Poezie „Porni luceafărul…” Botosani-Ipotești;
- Membru în juriul Concursului Național de Poezie „Grigore Hagiu” de la Galați;
- 1994-2000 Redactor cultural la Radio Iași;
- 1995-1998 Referent cultural al Centrului Cultural al Americii Latine și Caraibelor;
- 1999-2002 Consilier de presă al Camerei de Comert și Industrie Iași;
- 1999-2002 Redactor cultural la cotidianul Ziua de Iași;
- Turnee culturale în Europa, America de Nord (SUA, Mexic, Costa Rica), Asia (Turcia, Irak, Siria, Iordania, Israel), Egipt etc.
APRECIERI CRITICE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Constantin Ciopraga, Marin Mincu, Radu Voinescu, Gellu Dorian, Daniel Corbu, Liviu Antonesei, Nicolae Panaite, Dan Bogdan Hanu, Ștefania Plopeanu, Sterian Vicol, Liviu Antonesei, Horia Zilieu, Marius Chelaru, Octavian Soviany, Emanuela Ilie etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu