5. /28 IANUARIE 2023 - TEATRU/FILM
FLORIN MIRCEA
Câştigător al Premiului pentru cel mai bun actor în rol principal pentru rolurile Kaloșin și Anciughin în spectacolul „Anecdote provinciale”, la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi, anul 1996
FLORINA CERCEL
| Florina Cercel | |
 Florina Cercel primind o stea pe Aleea Celebrităților | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | [1]  Piatra Neamț, Neamț, România |
| Decedată | (76 de ani)[2] București, România |
| Înmormântată | Cimitirul Bellu |
| Cauza decesului | cancer pulmonar |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | actriță |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Florina Cercel (alternativ: Florina Cercel Perian; n. ,[1] Piatra Neamț, Neamț, România – d. ,[2] București, România) a fost o actriță română de film, radio, televiziune, scenă și voce.
CARIERĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1964, la clasa profesorilor Jules Cazaban, Cornel Todea și Victor Moldovan. A jucat ca actriță pe scenele următoarelor instituții: Teatrul Dramatic de Stat din Galați (1964-1965), Teatrul Național din Timișoara (1965-1973) și Teatrul Național din București (din 1972). A fost căsătorită timp de 7 ani cu medicul Ioan Perian Liviu
PREMII ȘI DISTINCȚII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Premiul UNITER pentru „cea mai bună interpretare feminină” pentru rolul Vassa Jeleznova din piesa „Vassa Jeleznova”, de Maxim Gorki, regia Ion Cojar, 1990
- Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler (13 decembrie 2002), alături de alți actori, „pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București”. [3]
- Premiul Ministerului Culturii și Cultelor pentru cea mai bună actriță a anului 2002 în rolul Annei Andreevna din piesa „Revizorul” de Nikolai Gogol, 2002
FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Fratii (1970)
- Filip cel bun (1975)
- Dincolo de pod (1976) - Marta, soția meșterului Bocioacă
- Prin cenușa imperiului (1976) - grecoaica
- Premiera (1976) - ziarista de la Făclia
- Roșcovanul (1976) - Elena Duma, activista P.C.R.
- Toate pînzele sus (serial TV, 1977) - ep. 8
- Marele singuratic (1977) - Ilinca
- Iarna bobocilor (1977) - Despina
- Eu, tu, și... Ovidiu (1978)
- Ecaterina Teodoroiu (1978) - gazda
- Brațele Afroditei (1979)
- Vacanță tragică (1979)
- Burebista (1980)
- Dumbrava minunată (1980) - Mia Vasilian
- Bietul Ioanide (1980) - dublaj voce Ioana "indolenta"
- Iancu Jianu zapciul (1981)
- Femeia din Ursa Mare (1982) - Maria
- Caruta cu mere (1983)
- Bocet vesel (1984)
- Vară sentimentală (1986) - felcerița Paraschiva Dârzu
- Din prea multa dragoste (1986)
- Trenul din zori nu mai opreste aici (TV) / (1994) - Nebuna din Capri
- Crucea de piatră / Crucea de piatră - ultimul bordel (1994) - Matroana bordelului
- Ultima halta in Paradis (TV) / (2002) - Doctorita
- Les percutés / Țăcăniții (2002)
- Ambasadori, căutam Patrie (2003) - Mariana
- The Half Life of Timofey Berezin / Viața lui Timofei Berezin (2006) - Valentina Trailer
- O soacra de cosmar (2006) - Mama lui Nicu
- Niciodata nu e prea tarziu (2006) - Mioara
- Inima de tigan (2007) - Spania Fieraru
- Regina (2008) - Spania
- Aniela (2009) - Aretia Belciugesco
- Moștenirea (2011) - Spania
- Narcisa: iubiri nelegiuite (2011) - Bunica Narcisei (sezonul 3)
- Poveste imorală
TEATRU[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Dona Diana, regia Victor Moldovan, 1973 [4]
- Arde soarele deasupra lui Seneca de Kincses Elemér
- Bacantele de Euripide, regia (1997)
- Moartea unui comis voiajor, autor Arthur Miller, regia Horea Popescu (2000)
- Revizorul, autor Nikolai Vasilievici Gogol, regia Serghei Cerkasski (2002)
- Jurământul, autor Dan Tărchilă, regia Vasile Manta (2004)
- Lucrezia Borgia, autor Victor Hugo, regia Cristian Ioan (2004)
- Micii burghezi, autor Maxim Gorki, regia Sorana Coroamă Stanca (2004)
- Inimă de câine, autor Mihail Afanasievici Bulgakov, regia Yuri Kordonsky (2005)
- Monodrame europene, autor Dumitru Radu Popescu, Helmut Peschina, regia Dan Stoica (2007)
- Istoria comunismului, povestită pentru bolnavii mintal, autor Matei Vișniec, regia Florin Fătulescu (2007)
- Camerista de Hermann Broch, regia Dan Stoica (2008)
- Graciosa și Percinet, autor Madame d'Aulnoy, regia Răzvan Popa (2008)
- De vorbă cu Eminescu
- Gaițele, autor Alexandru Kirițescu, regia Dan Tudor (2012)
- Dumnezeu se îmbracă de la second-hand de Iulian Margu, regia Ion Caramitru (2014)
- Noapte bună, mamă!, regia Mircea Cornișteanu (2014)
- Omul de zăpadă, autor Lia Bugnar, regia Leonard Popovici (2014)
- Oreste, regele sunetelor, regia Constantin Dinischiotu (2014)
- Pe strada Mântuleasa, autor Mircea Eliade, regia Titel Constantinescu (2014)
- Quartet, autor Ronald Harwood, regia Dan Tudor (2014)
- Regele moare, autor Eugene Ionesco, regia Victor Ioan Frunză (2014)
- Rusoaica, autor Gib Mihăescu, regia Manuela Popescu (2014)
- Săptămâna luminată, regia Cristian Munteanu (2014)
- Ultima haltă în paradis, autor Valentin Nicolau, regia Alexandru Tocilescu (2014)
- Vassa Jeleznova, autor Maxim Gorki, regia Ion Cojar (2014)
Florina Cercel, o viață pe scenă: ”Am emoții din ce în ce mai mari în fața publicului”
Florina Cercel, o viață într-un interviu
| Ion Ungureanu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | Opaci, România |
| Decedat | (81 de ani)[1] București, România |
| Înmormântat | Cimitirul Central din Chișinău |
| Cetățenie |  Moldova România |
| Etnie | români |
| Religie | Mitropolia Basarabiei[2] |
| Ocupație | politician actor regizor[*] |
| Primul Ministru al Culturii și Cultelor al Republicii Moldova | |
| În funcție 6 iunie 1990 – 5 aprilie 1994 | |
| Președinte | Mircea Snegur |
| Prim-ministru | Mircea Druc Valeriu Muravschi Andrei Sangheli |
| Succedat de | Mihail Cibotaru |
| Deputat în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura I | |
| În funcție 17 martie – 6 iunie 1990 | |
| Premii | Ordinul Republicii () Medalia „Meritul Civic” () Ordinul de Onoare Maestru emerit al artelor al RSFSR[*] Artist al poporului din RSS Moldovenească |
| Partid politic | Frontul Popular din Moldova |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
| Modifică date / text | |
Ion Ungureanu (n. , Opaci, România – d. ,[1] București, România) a fost un actor,regizor și luptător pentru identitate națională din Republica Moldova, care a îndeplinit funcția de ministru al culturii și cultelor al Republicii Moldova (6 iunie 1990 - 5 aprilie 1994) și a fost deputat în primul Parlament al Republicii Moldova în anii 1990-1994.
Ion Ungureanu este unul din cei 278 de delegați ai primului parlament al fostei R.S.S. Moldovenească (devenită apoi Republica Moldova), care au votat Declarația de Independență a Republicii Moldova la 27 august 1991.
BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Ion Ungureanu s-a născut la 2 august 1935 în satul Opaci din comuna Căușeni (județul Tighina, România), astăzi în raionul Căușeni (Republica Moldova). Membru ULCT. A făcut studii de filologie la Institutul Pedagogic din Chișinău (1954-1955), apoi a studiat actoria la cunoscuta Școală teatrală “Boris Șciukin” din Moscova (1955-1960). Între anii 1963-1964 a mai urmat cursurile superioare de regie din capitala URSS.
După absolvirea studiilor actoricești, a fost angajat în anul 1960 ca actor la Teatrul "Luceafărul" din Chișinău, îndeplinind în perioada 1964-1971 și funcția de director artistic al teatrului. Este acuzat de naționalism și nevoit să părăsească RSS Moldovenească. Pleacă la Moscova, unde lucrează ca regizor la Teatrul Armatei din metropola rusă (1978-1989).
„Comuniștii nu au țară, ei au teritorii. În 71 s-a lovit în „Luceafărul”. Mie mi-a fost interzisă Steaua fără nume - spectacol pe care-l montasem cu studenții, ca lucrare de licență. A avut noroc numai de trei reprezentații. Nu vă închipuiți ce se petrecea la Chișinău cu ocazia prezentării acestui spectacol… Și faptul că se pomenea de trenul București-Sinaia i-a deranjat pe mulți… La un moment dat, chiar și cei care simpatizau teatrul îmi ziceau: „Ei, Ungurene, dar nici așa nu se poate… la fiecare pas rostiți pe scenă București…” Eu le zic că e un orar de tren, iar ei: „Las’ că știm noi.” Vă închipuiți în ce situație ne aflam noi acolo? Astăzi parcă nici mie nu-mi vine a crede că am trecut prin această grozăvie… Și uite așa a fost interzis acest spectacol, a fost interzis și alt spectacol al meu chiar în ziua premierei, cu 30 de minute înainte de ridicarea cortinei, spectacolul Minodora. Mi s-au imputat greșeli ideologice, grave greșeli în formarea repertoriului, grave greșeli în educarea tineretului, în conducerea teatrului și am fost nevoit să părăsesc teatrul „Luceafărul”, să încep bejeniile… [3]”—Ion Ungureanu
Ion Ungureanu a debutat în cinematografie în anul 1958 în filmul Când omul nu-i la locul lui, primul film artistic realizat la studioul "Moldova-film". În decursul timpului, s-a impus ca un interpret care știe să îmbine firescul cu expresivitatea artistică. A jucat în 25 filme. Rolurile sale cele mai cunoscute au fost Boris Grădinaru din Când omul nu-i la locul lui (1958), Sfântul Petru din Se caută un paznic (1967) și cel din filmul Favoritul (1976). De asemenea, a dublat zeci de filme în limba română. A regizat mai multe filme la televiziunea centrală din Moscova.
În anul 1989 revine în Republica Moldova. Îndeplinește funcția de ministru al culturii și cultelor (6 iunie 1990 - 5 aprilie 1994), apoi pe cea de vicepreședinte al Fundației Culturale Române din București (1995-2005).
În calitate de ministru, Ion Ungureanu a luat o serie de decizii cum ar fi cea ca timp de doi ani, pentru învățarea limbii române literare, regizorii basarabeni să lucreze în teatrele din România. El a desființat în anul 1992 Teatrul Național "A. Pușkin" din Chișinău, înființând în locul lui Teatrul Național "Mihai Eminescu" [4].
A repus în centrul Chișinăului statuia lui Ștefan cel Mare.De asemenea a avut mare impact asupra readucerii statuii lupoaicei.
Ion Ungureanu a decedat sâmbătă, 28 ianuarie 2017, la Spitalul Colțea din București.[5] A fost înmormântat marți, 31 Ianuarie, în Cimitirul Central din Chișinău, cu onoruri militare.[6]
DISTINCȚII ȘI DECORAȚII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Ordinul Republicii (2012)[7]
- Medalia „Meritul Civic” (1996)[8]
Ion Ungureanu a primit titlurile de Maestru emerit în arte al Uniunii Sovietice (1981), Artist al poporului din RSS Moldovenească (1989), decernându-i-se și Premiul "Intervidenie" pentru filmul televizat "Lika" (Plovdiv, Bulgaria, 1981) și Premiul Național (1990).
FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Actor[modificare | modificare sursă]
Filme de ficțiune[modificare | modificare sursă]
- Când omul nu-i la locul lui (1958) - Boris Grădinaru
- Armaghedon (1962) - mirele
- Călătorie în april (1962) - președinte
- Leacuri amare (s/m, 1963) - Somnilă
- Bariera (s/m, episod, 1963)
- Serghei Lazo (1967) - Komarovski
- Se caută un paznic (1968) - Sfântul Petru
- Ofițer în rezervă (1971) - instructor
- Viforul roșu (1971) - Gheorghe Ghiță
- Acest dulce cuvânt - libertatea ("Mosfilm", 1972) - senatorul Ramires
- Podurile (1973) - Ștefanache
- Bărbații încărunțesc de tineri (1974) - Chiril Armașu
- Calul, pușca și nevasta (1975) - Novac
- Favoritul (1976) - inspectorul Lodge;
- Povestea lui Făt-Frumos (1977) - Laur-Balaur
- Când ai alături un bărbat (episod, 1977)
- Centaurii ("Mosfilm", 1978) - senator
- Pregătire de examen (episod, 1979)
- Taina vilei Greta ("Mosfilm", 1984) - procurorul
- Cum să devii fericit ("Mosfilm", 1985) - savantul
- Povestea unui om necunoscut ("Mosfilm", 1986) - avocatul Pekarski
- Nikolai Vavilov ("Mosfilm", 1987) - președintele Academiei de Științe
- Dansul efemer al dragostei (1988) - conducătorul ansamblului
- Codrii (serial televizat, 1991) - președinte ș.a.
Teatru de televiziune[modificare | modificare sursă]
- Păsările tinereții noastre (după Ion Druță, 1974)
- Lika (după A.Zubarev, 1980)
- Nora (după piesa "Casa cu păpuși" de Henrik Ibsen, 1982)
- Ultima întâlnire (după A.Galin, 1986)
- Trandafiri albi, elefanți de culoare roză (după W.Gibson, 1987)
- Sfânta sfintelor (după Ion Druță, 1988).
Scenarist[modificare | modificare sursă]
- Monolog (film documentar, 1967) - coautor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu