miercuri, 1 februarie 2023

 1. /2 FEBRUARIE 2023 - ISTORIE PE ZILE: Evenimente, Nașteri



Evenimente
·        506 – Alaric al II-lea, al optulea rege a vizigotilor, promulgă colectia de legi  Breviarul lui Alaric (Breviarium Alaricianum sau Lex Romana Visigothorum).
·       962 – Papa Ioan al XII-lea l-a încoronat pe Othon I imparat al  Sfântului Imperiu Romano-Geman. Incoronarea sa  marcheaza  puternicului  imperiu cunoscut  in istorie sub numele  de Sfantul Imperiu Romano-German nume adoptat in realitate cateva secole mai tarziu. Otton I isi afirma  suprematia in fata papalitatii.Sfantul Imperiu Romano- German a disparut  in 1806 sub presiunea lui Napoleon.
·         1032: Conrad al II-lea al Sfântului Imperiu Roman devine rege al Burgundiei.
·         1119 – Calixt al II-lea devine papă. Numele sau laic a fost Guido de Vienne sau Guido Conte de Bourgogne (n. în jur de 1060- d. 13 decembrie 1124) si  a ales după decesul lui Ghelasie al II-lea. Înainte de ajunge papă a fost arhiepiscopul de  Vienne (Franța). În timpul pontificatului său a avut  loc concordatul de la Worms încheiat cu impăratul Henric al IV-lea pe data de 23 septembrie 1122). Prin acest concordat împăratul Imperiului Romano-German accepta  dreptul bisericii la investitură. În schimb, papa era de acord să aibă loc alegerea episcopilor și stareților germani în prezența unor trimiși imperiali, cei aleși urmand să primească regaliile legate de funcțiile lor bisericești de către monarh, prin sceptrul lui. În 1220 Calixt al II-lea l-a sanctificat pe Sf. David.
·         1207 – Este fondata Terra Mariana (Tara Mariei). A fost numele oficial  al  Livoniei medievale pentru  teritoriile care cuprind in  ziua de azi Estonia si Letonia. La data de 2 februarie 1207, Terra Mariana a fost declarata  principat al Sfantului Imperiu Romano-German, dar a pierdut acest statut în 1215, când a fost proclamata de către papa Inocentiu al II-lea ,direct supusă Sfantului Scaun. 
·         1536:  Conchistadorul spaniol Pedro de Mendoza a înființat orașul Buenos Aires (Argentina).
·         1600:  Mihai Viteazul s-a adresat, din Alba Iulia, Papei Clement al VII-lea cerându-i ajutor împotriva otomanilor.

·         1744: Papa Benedict al XIV-lea a publicat Scrisoarea Enciclică „Inter omnigenas”, cu privirea la responsabilitatea morală a creștinilor care se rușinează să mărturisească propria credință.
·         1808: Papa Pius al VII-lea nu a aderat la blocada continentală impusă de Napoleon tuturor statelor europene pentru a izola Anglia. Napoleon, drept represalii, a ocupat Roma, pe care a înglobat-o în Regatul Italiei împreună cu Ancona, Macerata, Urbino și Camerino.
·         1812: Rusia a fondat o colonie pentru comerțul de piei în Fort Ross (California).
·         1813 – Este instituit prin lege organul executiv al Basarabiei ţariste, alcatuit  din două departamente (ministere).  Legea din 2 februarie 1813, intitulată „Pravilele guvernării vremelnice a Basarabiei”, se încadra în șirul de măsuri de organizare administrativă a noii provincii achiziționate de Imperiul Rus în urma războiului ruso-turc 1806-1812, destinate conservării caracterului ei naţional românesc. Anterior, la 2 august 1812, ţarul Alexandru I acorda Basarabiei (de facto a Moldovei Transprutiene) un regim autonom. Provincia avea în frunte un guvernator român, limba română era folosită în instituţiile de stat şi vechile legi moldoveneşti erau respectate pe teritoriul Basarabiei țariste. Trebuie menționat că prin ukazul (decretul) din 23 iulie 1812, ţarul crea guvernămîntul provizoriu al provinciei, iar prin ukazul din 2 februarie 1813 venea ca o completare la primul și atribuia acestui guvernămînt două departamente (ministere). Primul decret decidea „a lăsa locuitorilor Basarabiei organizarea lor legislativă”; al doilea repeta acest lucru şi adăuga: „Chestiunile judiciare trebuiesc judecate după legile şi obiceiurile ţării.” Iar un decret ulterior (13 mai 1813) ordona „de a nu se face nicio schimbare în administrarea Basarabiei.” Tendinţa de păstrare a statu-quo-ului era afirmată şi în decretul din 21 august 1813, intitulat „Despre organizarea arhiepiscopiei Chişinăului şi Hotinului”, prin care se prevedea „aplicarea obiceiurilor locale, care nu se opun legislaţiilor fundamentale ruseşti, civile şi ecleziastice…, de aceea a lăsat poporului Basarabiei vechile drepturi moldoveneşti.” Scopul acestui regim era lămurit în instrucţiunile ţarului, adresate chiar în 1812 autorităţilor provinciei: „Administrînd Basarabia, trebuie să ne gîndim că se aşează fundamentele unui edificiu mai întins. Poporul acestei provincii trebuie să primească binefacerile unei administraţii părinteşti şi liberale, ca astfel să fie atrasă cu dibăcie atenţia popoarelor limitrofe asupra fericirii ei. Bulgarii, moldovenii, muntenii, sîrbii caută o patrie. Să le uşurăm calea ca să o afle. Trebuie să exaltăm prin toate mijloacele aceste populaţii spre a le aduce la ţelul ce ne propunem. Să le promitem independenţă, întemeierea unui regat slav, recompense pecuniare bărbaţilor celor mai influenţi, decoraţii şi titluri convenabile pentru şefi şi pentru ceilalţi.” Acesta era în realitate scopul politicii ruseşti. De aceea, pentru autorităţile ţariste ocuparea Basarabiei reprezenta un veritabil succes, în vederea continuării ofensivei spre Constantinopol. Prin aceste legi, şi inclusiv cea din 2 februarie 1813, țarul Alexandru I încredinţa conducerea regiunii unor funcţionari ţarişti: comandantul armatei şi guvernatorul civil, ajutaţi de boierii autohtoni. Toate treburile administraţiei interne a Basarabiei (de facto a Moldovei Transprutiene) se aflau în grija guvernatorului civil. Acesta era totodată şi preşedintele guvernămîntului regional. El conducea pe baza vechilor „obiceiuri nescrise ale pămîntului” şi a unor articole de drept penal care erau valabile din timpul Principatului al Moldovei.
·         1831 - Se înfiinţează Eforia spitalelor din Bucureşti.

·         1848 –  Războiul Mexicano-American: A fost semnat Tratatul de pace de la Guadalupe Hidalgo, tratta care pune capăt războiului. Rio Grande şi Gila River, un afluent al acestuia delimiteaza noua graniţă dintre Mexic şi Statele Unite ale Americii. Mexicul infrant a pierdut proximativ 1/3 din teritoriul sau,printre teritoriile cedate fiind  California de Nord si New Mexico. Texasul se declarase independent de Mexic in 1936.
·         1848:  Goana după aur în California: prima navă de emigranți chinezi debarcă pe țărmul californian (San Francisco) în căutarea norocului.
·         1853: are loc inaugurarea primei linii de telegraf electric din spaţiul românesc, care făcea legărura între Iaşi şi Cernăuţi şi de aici cu Viena.
·         1870: A fost demascată minciuna evoluționiștilor: s-a demonstrat că faimosul Gigant din Cardiff nu era altceva decât ghips și nicidecum resturi petrificate ale unei ființe omenești.
·         1870: guvernul român, prezidat de Dimitrie Ghica demisionează. Se formează un cabinet în frunte cu Alexandru G.Golescu.

·         1871: Orașul Roma devine capitala Italiei.
·         1889: În fața Teatrului Național București sunt instalate primele două lămpi electrice pentru iluminatul public.
·         1901-  Au loc funeraliile reginei Victoria a Regatului Unit. Victoria Alexandrina (n. 24 mai 1819, Londra – d.22 ianuarie 1901, Isle of Wight), a fost regina Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei din 1837 până în 1901, împărăteasă a Indiilor, din 1877 până în 1901, și stăpână a celor 28 de colonii britanice. Victoria a fost fiica Prințului Eduard, Duce de Kent și Strathearn, al patrulea fiu al regelui George al III-lea si al Victoriei  de Saxa-Coburg-Saalfeld. Domnia ei de 63 de ani și 7 luni, care reprezintă cea mai lungă domnie a unui monarh britanic, este cunoscută sub numele de Era Victoriană. A fost o perioadă de schimbări industriale, culturale, politice, științifice și militare în cadrul Regatului Unit, și a fost marcată de o mare expansiune a Imperiului Britanic. Ea a fost ultimul monarh britanic din Casa de Hanovra. Fiul sau cel mai mic, Leopold și două de cei cinci fiice, Alice și Beatrice, au fost bolnavi de  hemofilie, boala avuta de nepotul sau, tareviciul Alexei al Rusiei si Alfonso, Prințul de Asturias,  din Spania. Prezența bolii în randul descendențiilor reginei Victoria, dar nu si printre  strămoșii ei, a dus la speculații  că adevăratul ei tată nu a fost Ducele de Kent. In fapt,nu există nici o dovadă documentară a unei hemofilic în legătură cu mama Victoriei.Este mult mai probabil ca mutatia a apărut spontan la tatal sau,mutațiile  spontane reprezentand  aproximativ 30% din cazuri. După decesul ei, coroana britanică a trecut Casei de Saxa-Coburg și Gotha (numele britanic al Casei de Wettin) reprezentată de fiul ei cel mare, Eduard al VII-lea, și nepotului ei, George al V-lea. Ultimul, sub presiunea opiniei publice, a schimbat numele Casei (care suna prea germanic în timpul Primului Război Modial) în Casa de Windsor (1917). Această Casă a fost reprezentată de strănepoții reginei Victoria, Eduard al VIII-lea și George al VI-lea și de stră-strănepoata ei, actuala regină, Elisabeta a II-a.
·         1904: apare ziarul "Adevărul de dimineaţă" la Bucureşti, România. Ziarul va apărea cu întreruperi pînă în 1938 (de la 8 decembrie îşi schimbă numele în "Dimineaţa").

·         1919: apare săpămînal la Iaşi, România, revista "Însemnări literare " sub redacţia lui Minail Sadoveanu şi George Topîrceanu. Revista va apărea pînă în 21 decembrie 1919.

·         1919: în Casa eparhială din Chişinău, România, a avut loc deschiderea oficială a Conservatorului, numit "Unirea". Conservatorul a fost deschis la iniţiativa lui George Enescu, şi în funcţia de directoare a fost desemnată Anastasia Dicescu.



·         1922: Apare la Paris romanul lui James Joyce Ulise.
·         1928 – Apare la Bucureşti, revista “Bilete de papagal”, sub direcţia lui Tudor Arghezi. Revista va aparea pana in 1945, in mai multe serii.



·         1929: are loc semnarea la Paris, Franţa, a contractului de împrumut pentru Guvernul României în valoare de 100.740.750 de dolari cu o dobîndă de 8,9% anual.
·         1932: are loc Conferinţa internaţională pentru dezarmare la Geneva, Elveţia, la care participă 63 de state, între care şi România.
·         1935 – Prima utilizare practica a detectorului de minciuni  de către o  instanţa de judecată în Portage, Wisconsin, Statele Unite ale Americii. Detectivul american  Leonard Keeler  testeaza detectorul de minciuni  pe doi criminali: Cecil Loniello si  Grignano Tony, care vor fi condamnaţi.
·         1940 - Conferinţa Înţelegerii Balcanice la Belgrad, la care pactul celor patru ţări aderente (România, Iugoslavia, Grecia şi Turcia) se prelungeşte cu încă şapte ani.
·         1942 – Ca  urmare a  inceperii razboiului cu Japonia, guvernul canadian decide sa deporteze in alte provincii sau in lagare cetatenii de etnie japoneza de pe coasta Pacificului. Atunci când Japonia a declarat război, guvernul canadian a decis sa deporteze japonezii stabiliti pe  coasta de vest. Ei au fost internaţi în lagăre sau trimisi  în alte provincii, tratati ca duşmani şi deposedaţi de proprietatile lor.
·         1943: Al Doilea Război Mondial: Bătălia de la Stalingrad a fost un punct de cotitură, una dintre cele mai importante ale celui de-Al Doilea Război Mondial, şi este considerată cea mai sîngeroasă şi mai mare bătălie din istoria omenirii. Bătălia a fost marcată de brutalitate şi de lipsă de grija pentru populaţia civilă, manifestate de ambele părţi angrenate în conflict. Bătălia include campania de bombardamente a oraşului Stalingrad (azi redenumit Volgograd) din sudul U.R.S.S., atacul terestru german asupra oraşului, luptele din interiorul oraşului însuşi şi contraofensiva sovietică care, în cele din urmă, a încercuit şi distrus forţele germane şi ale celorlalţi aliaţi din cadrul Axei din oraş şi din perifieriile acestuia. Numărul total al pierderilor este estimat la aproximativ 3 milioane. Lipsa datelor exacte este datorată refuzului guvernului sovietic de atunci de a calcula pierderile din cauza temerilor ca sacrificiile ar fi parut prea mari şi ar fi demobilizat eforturile de război. Forţele Axei au pierdut aproximativ un sfert din efectivul total de pe frontul de răsărit şi nu şi-au mai revenit niciodată de pe urma acestei înfrîngeri. Pentru sovietici, victoria de la Stalingrad a marcat începutul eliberării patriei, luptă care a dus în cele din urmă la victoria din 1945 asupra Germaniei Naziste.
·         1947 - Se publică textul oficial al tratatului de pace dintre Naţiunile Unite şi România.
·         1971: Idi Amin a devenit dictator al Ugandei.
·         1990: Este reînființată Societatea Română de Filosofie.

·         1990: Tribunalul Militar Teritorial București pronunță sentința în procesul a patru dintre colaboratorii apropiați ai lui Nicolae Ceaușescu: Manea Mănescu, Tudor Postelnicu, Emil Bobu, Ion Dincă – detenție pe viață și confiscarea totală a averii personale.



·         1997 - Preşedintele Camerei inferioare a Parlamentului rus a afirmat că Rusia nu va face uz de armamentul nuclear pentru a împiedica extinderea NATO către Europa Centrală şi de Est
·         1998: Se lansează postul de televiziune Acasă TV.
·         1999 - Îşi preia funcţia noul preşedinte al Venezuelei, Hugo Chavez (ales în decembrie 1998).
·         1999 - Are loc Conferinţa mondială pe tema dopajului (Lausanne, Elveţia).
·         2009: Guvernul din Zimbabwe a anunțat tăierea a 12 zerouri din dolarul zimbabwian. Astfel, un trilion de dolari zimbabwieni au fost reevaluați la un dolar zimbabwian nou.


Nașteri
·         1522: Lodovico Ferrari, matematician italian (d. 1565)
·         1649: Papa Benedict al XIII-lea (n. 2 februarie 1649, la Gravina, Italia — d. 21 februarie 1730, Roma, Italia) a fost un papă al Romei, între anii 1724 și 1730, numele fiind Pietro Francesco (Vincenzo Maria) Orsini de Gravina, O.P.
Papa Benedict al XIII-lea s-a născut la Gravina, în apropiere de orașul Bari, în Italia, la 2 februarie 1649. La botez a primit numele de Pietro Francesco Orsini, mai târziu, a primit numele de Vincenzo Maria Orsini. Tatăl său era ducele Ferdinando al III-lea Orsini, iar mama sa era Giovanna Frangipane Della Tolfa. Tatăl său a murit în anul 1658, când Pietro Francesco nu avea decât 8 ani. A fost educat de Niccolò Tura, dominican din Solofra și de mama sa, care era o femeie foarte religioasă și cu multe fapte de caritate. La vârsta de 17 ani, a intrat în noviciat, la Dominicani. În anul 1668 a refuzat titlul de duce, moștenit de la tatăl său, și pe care i l-a oferit fratelui său. În același an a făcut prima profesiune de credință, schimbându-și numele în Fratele Vincenzo Maria Orsini.
A fost hirotonit preot la 24 februarie 1671, peste un an de zile, la 22 februarie 1672, contrar voinței sale, a fost creat cardinal al Bisericii Universale, primind și funcția de prefect al Congregației Episcopilor. La 3 februarie 1675, a fost consacrat episcop de Manfredonia, Italia, la 22 ianuarie 1680, a devenit arhiepiscop de Cesena, Italia, iar la 18 martie 1686, a devenit arhiepiscop (cu titlu personal) de Benevento.
În urma decesului Papei Inocențiu al XIII-lea (1721-1724), Pietro Francesco (Vincenzo Maria) Orsini de Gravina a fost ales papă la 29 mai 1724, luându-și numele de Benedict al XIII-lea (în latină Benedictus XIII, în franceză Benoît XIII, iar în italiană Benedetto XIII), iar la 4 iunie 1724, a fost instalat în Scaunul Apostolic al Romei. Se pare că s-a lăsat condus de cardinalul Niccolò Coscia (pronunțat Niccolò Coșa).
A mai existat și un antipapă, cu numele de Benedict al XIII-lea, la Avignon (Franța), în perioada 1394 - 1417. De notat că mulți papi au ales să-și ia, în mod voluntar, nume ale antipapilor.
·         1711: Contele von Kaunitz, politician austriac, cancelar sub domnia împărătesei Maria Terezia
·         1754: Charles Maurice de Talleyrand, om politic și diplomat francez (d. 1838)
·         1769 - S-a născut fabulistul rus I.A.Krîlov (m.09.11.1844).
* 1778: Stefano Romani (n. 2 februarie, 1778, Pisa — d. circa 1850) a fost un compozitor de operă italian.
* 1783: Carol Frederic, Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach (germană Karl Friedrich, Großherzog Sachsen-Weimar-Eisenach) (2 februarie 1783 – 8 iulie 1853) a fost Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach.
Născut la Weimar, a fost fiul cel mare al lui Karl August, Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach și a soției acestuia, Louisa de Hesse-Darmstadt.
Karl Friedrich i-a succedat faimosului său tată ca Mare Duce când acesta a murit, în 1828. Capitala, Weimar, a continuat să fie centrul cultural al Europei Centrale chiar și după moartea lui Goethe, în 1832. Johann Nepomuk Hummel și-a făcut carieră la Weimar ca Kapellmeisterpână la decesul său în 1837. Franz Liszt s-a stabilit la Weimar în 1848 în funcția de Kapellmeister și a adunat în jurului lui un cerc care e menținut curtea de la Weimar ca un major centru muzical.
Datorită intervenției lui Liszt, compozitorul Richard Wagner și-a găsit refugiu la Weimar după ce a fost forțat să fugă din Saxonia pentru rolul său în tulburările revoluționare de acolo, în 1848-1849. Opera lui Wagner Lohengrin a fost efectuată la Weimar, în august 1850.
Karl Friedrich a murit la Schloss Belvedere, Weimar, în 1853 și a fost înmormântat la Weimarer Fürstengruft.
La St. Petersburg la 3 august 1804, Karl Friedrich s-a căsătorit cu Marea Ducesă Maria Pavlovna a Rusiei, fiica Țarului Pavel I.[1][2] Cuplul a avut patru copii:
·         1800: Sándor Abday, actor, autor dramatic și scriitor maghiar (d.1882)
·         1816 - S-a născut Anastasie Fătu, medic şi naturalist, autorul primului manual de botanică din ţara noastră, fondatorul Grădinii Botanice din Iaşi (m.03.03.1886).
* 1837: Conon Arămescu Donici (n. 2 februarie 1837, Bahna, județul Neamț - d. 7 august 1922, București) a fost un cleric român, care a deținut funcția de mitropolit-primat al Bisericii Ortodoxe Române (1912-1918).
A avut relatii stranse cu presedintele francez Poincarré. El a oficiat slujba de convertire la Ortodoxie a regelui Ferdinand I, devenind ulterior consilier al acestuia. In 1913, a efectuat o calatorie la Constantinopol, pentru a se intalni cu Patriarhul de Constantinopol si a incepe demersurile pentru crearea unei patriarhii romane. In Primul Razboi Mondial, Turcia a intrat in razboi contra Romaniei, ceea ce a facut imposibila infiintarea oricarei patriarhii. Mitropolitul Conon a fost nevoit sa-si abandoneze toate planurile marete pe care le avea pentru Bisericā.
Mitropolitul Dr. Conon Arămescu Donici a trecut la cele veșnice la 7 august 1922, în București.
·         1845: Ivan Pulyui, fizician, inventor și patriot ucrainian (d. 1918)
* 1861: Aurel Baciu (n. la 2 februarie 1861 - d. 1953, închisoarea Sighet) a fost un avocat, subsecretar de stat la Ministerul de Justiție (30 decembrie 1937 - 20 februarie 1938).
Dr. Aurel Baciu s-a născut în comuna Nadeș, județul Mureș, la 2 februarie 1861, într-o familie numeroasă, cu 8 copii (5 băieți și 3 fete). Școala primară germană a urmat-o în localitatea natală, apoi Gimnaziul superior de stat din Dumbrăveni, Facultatea de Drept și Științe Politice din cadrul Universității „Ferenc József ” din Cluj. Și-a susținut teza de doctorat în științe juridice la 20 ianuarie 1912.
În toamna anului 1918, ca majoritatea intelectualilor români, se încadrează în mișcarea națională din Comitatul Mureș-Turda. Este ales membru în Consiliul Național Român, deținând și funcția de comisar militar, alături de medicul Dr. Titu Rusu. De asemenea, este ales membru în Consiliul Național Român Cercual Târgu-Mureș.[1]
La adunarea electorală a Cercului electoral I municipal Târgu-Mureș, Dr. Aurel Baciu a fost ales delegat titular pentru a participa la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.[2] În urma raportului făcut de prefectul județului, Consiliul Dirigent îl numește în funcția de jurisconsult al județului Mureș-Turda, cu data de 15 ianuarie 1919, iar la 16 ianuarie depune jurământul de fidelitate în fața prefectului Dr. Ioan Vescan. Va deține această funcție până în decembrie 1919, când este ales deputat [3].
Părăsește Partidul Național și se înscrie în Partidul Poporului. Din anul 1923, devine președintele Organizației județene a Partidului Poporului [4][5]. Este deputat pentru perioada 1926-1927 [6].
Va participa la Congresul Partidului Poporului, desfășurat la București în septembrie 1930. Printre participanți și cei care au susținut alocuțiuni îi aflăm pe Alexandru Averescu, Octavian Goga, Ioan Lupaș, Petru Groza și alții. La 10 aprilie 1932, s-a constituit Partidul Național Agrar. Dr. Aurel Baciu, împreună cu un număr de intelectuali români din județ, au trecut la acest nou partid. Este deputat în Parlamentul României pentru perioada 1934-1937.
Ca deputat al Partidului Național Agrar, în cadrul ședinței festive a Camerei din 28 februarie 1935, cu prilejul comemorării a 150 de ani de la supliciul conducătorilor revoluției din 1785 (Horea, Cloșca și Crișan), susține alocuțiunea intitulată „Primul precursor al ideii naționale - Horea”. La Congresul Partidului Național Agrar, desfășurat la București în ziua de 7 aprilie 1935, a fost numit de Octavian Goga, membru în Comisia pentru modificarea Constituției, alături de Ion Petrovici, Ioan Lupaș, Silviu Dragomir, Onisifor Ghibu [7]” În “Gazeta Mureșului” semnează articolul „Pentru 1 Decembrie 1936”[7][8]
Prin numirea lui Octavian Goga cu formarea noului guvern naționalcreștin, Dr. Aurel Baciu, decanul Baroului Județean Mureș, este cooptat ca subsecretar de stat la Departamentul Justiției. În această calitate, participă la instalarea noului prefect al județului Mureș, în persoana distinsului medic din Reghin, dr. Eugen Nicoară (6 ianuarie 1938), arătând, în cuvinte calde, personalitatea prefectului. Instalarea sa ca subsecretar de stat a avut loc în data de 11 ianuarie 1938. În ziua de 10 februarie 1938, Guvernul Goga a fost demis, fiind înlocuit cu un alt guvern în frunte cu patriarhul Miron Cristea. În aceste condiții și dr. Aurel Baciu a fost schimbat de la Departamentul Justiției. La 30 martie 1938, după intense discuții cu Armand Călinescu, Carol al II-lea a trecut la acțiunile care au dus la remanierea guvernului și la desființarea partidelor politice. În decembrie 1938, regele Carol al II-lea a înființat un nou organism politic, unic și singurul legal, Frontul Renașterii Naționale [9].
Devine deputat al Ținutului Mureș, pentru perioada 1939-1940 [10].
La începutul anului 1940, este numit președintele Consiliului Frontului Renașterii Naționale din județul Mureș [11].
Din inițiativa sa, s-a dezvelit o placă comemorativă în memoria eroului național Avram Iancu, pe clădirea Curții de Apel din Târgu-Mureș [12]. Ca un luptător pentru desăvârșirea unității naționale și unul din semnatarii actului Marii Uniri, nu stă deoparte în momentele când Ungaria vecină vehicula ideea revizuirii granițelor stabilite prin tratatele de la Versailles. La 19 aprilie 1934 s-a constituit Comitetul județean al Ligii Antirevizioniste Române, Dr. Aurel Baciu fiind ales membru, alături de protopopii Ștefan Rusu (ortodox) și Elie Câmpeanu (greco-catolic), Francisc Porubschi, prefectul județului, Dr. Emil Aurel Dandea, primarul municipiului Târgu-Mureș, Dr. Ioan Vescan, fost prefect al județului, și profesorul Dumitru Mărtinaș. La 10 mai 1937 a avut loc, în sala festivă a Palatului municipal din Târgu-Mureș, Adunarea Generală a Ligii Antirevizioniste din județul Mureș, de sub conducerea avocatului Dr. Joan Vescan. A fost ales, din nou, membru în comitet. A fost membru al Despărțământului Târgu-Mureș al ASTREI și este prezent la Adunarea Generală din zilele de 8-9 septembrie 1934 [13].
Ca ortodox și membru în Consiliul parohial ortodox Târgu-Mureș, a participat, la 10 mai 1925, la punerea pietrei fundamentale a Catedralei Ortodoxe din Târgu-Mureș.
[14] După 16 ani de la intrarea Armatei Române în orașul Târgu-Mureș, la 2 decembrie 1918, în orașul de pe Mureș a avut loc inaugurarea uneia din cele mai mari Catedrale Ortodoxe din Ardeal. Evenimentul a avut loc la 2 decembrie 1934. Dr. Emil Aurel Dandea- primarul municipiului, cu această ocazie a fost decorat cu „Meritul Cultural pentru Biserică”.[15] De asemenea, Aurel Baciu a participat și a ținut o cuvântare la sfințirea Catedralei Greco-Catolice din Târgu-Mureș (8 septembrie 1936).
În urma Dictatului de la Viena, când județul Mureș a intrat sub ocupație horthystă, este nevoit să se refugieze, mai întâi la București (6 septembrie 1940 - noiembrie 1941), apoi la Timișoara (noiembrie 1941 – 23 decembrie 1944). Se reîntoarce la Târgu-Mureș, reluându-și activitatea de avocat și decan al Baroului din județul Mureș până la 2 iulie 1948, când este obligat să se pensioneze, de către noile autorități dominate de comuniști
În luna mai 1952, a fost arestat și închis, fără a fi judecat, în penitenciarul din Sighet. Bătut, schingiuit, supus la privațiuni, cel care a stat în celulă cu Silviu Dragomir, Ioan Lupaș, Valer Pop, cel care semnase actul Marii Uniri a decedat, în iarna anilor 1954-1955, fiind aruncat în groapa comună a Cimitirului din Sighet
* 1865: Kazimierz Przerwa-Tetmajer (n. 2 februarie 1865 în Ludźmierz, m. 18 ianuarie 1940 în Varșovia) a fost un poet, romancier polon și reprezentant al curentului modernist Tânăra Polonie (Młoda Polska).
A absolvit Liceul Teoretic Bartłomiej Nowodworski din Cracovia, ce avea numele de Gimnaziul Sfintei Ana în acea vreme. Între anii 1884-1886 a studiat filosofie la Universitatea Jagiellonă din Cracovia.
A debutat în 1886 cu poemul în proză Illa. Se presupune totuși că a debutat de fapt cu romanul Rekrut, însă textul s-a pierdut. În 1888, Tetmajer primește un premiu literar pentru poezia scrisă în onoarea lui Adam Mickiewicz și un an mai târziu pentru poezia scrisă în onoarea lui Kraszewski[7]. Între anii 1888-1893, își publică scrierile în „Tygodnik Ilustrowany”, „Kurier Warszawski” și „Czasem”. A publicat opt serii de poezii, dintre care cele mai apreciate sunt a doua (1894), a treia (1898) și a patra (1900).
Petrecându-și tinerețea în Ludźmierz, a cunoscut bine împrejurimile regiunilor Podhale, Spisz, Liptów și Tatra. Între anii 1881-1891 a organizat numeroase excursii împreună cu fratele său, cu Franciszek Henryk Nowicki, Karol Podkański, Michał Kirkor, Klimek Bachleda, Tadeusz (Boy) Żeleński, Janusz Chmielowskim, Jerzy Żuławskim. În anul 1892, s-a numărat printre cei care au cucerit Vârful Staroleśny. După 1896, din cauza unor probleme de sănătate, a renunțat la expedițiile montane, însă a continuat să urce pe dolinele acestor munți, precum și pe cele din Podhale. În anul 1902, alpiniștii au numit trecătoarea dintre Vârful Gerlachovský și Zadni Gerlach Trecătoarea Tetmajer, devenind în același an și membru onorific al Towarzystwo Tatrzańskie ( al Asociației Alpiniștilor din Tatra).
Fiind fascinat de folclorul goralilor, Tetmajer a scris ciclul de povestiri Na skalnym Podhalu, iar mai târziu epopeea Legenda Tatr, care este împărțită în două părți: Maryna z Hrubego și Janosik Nędza Litmanowski.
În anul 1896 s-a mutat în Heidelberg, unde îndeplinește funcția de secretar al lui Adam Krasiński. A călătorit prin Italia, Elveția, Franța și Germania. După Primul Război Mondial, locuiește în Cracovia și apoi în Zakopane, ulterior stabilindu-se în Varșovia. Între anii 1918-1919 este interesat de conflictele dintre Polonia și Cehoslovacia, cu privire la stabilirea granițelor în apropierea Munților Tatra. A luat parte la pregătirile pentru plebiscit din Spisz și Orawa, scriind pe această temă o broșură intitulată „Despre Spisz, Orawa și Podhale” (O Spisz, Orawę i Podhale), în 1919. A fost președintele Uniunii Scriitorilor și Jurnaliștilor Poloni (în polonă: Towarzystwo Literatów i Dziennikarzy Polskich), în 1921. În anul 1934, devine membru onorific al Academiei Polone de Literatură (în limba polonă, Polska Akademia Literatury).
Din cauza înrăutățirii stării sale de sănătate (suferea de o boală mentală, cauzată de sifilis), precum și din cauza pierderii vederii, Tetmajer nu își mai continuă activitatea literară. Existența îi era asigurată de anumite donații. În ianuarie 1940 a fost transportat la Spitalul Jezus din Varșovia, unde a murit după câteva zile. Cauzele morții, după cum arăta autopsia, au fost problemele cardiovasculare, anemia și o afecțiune a hipofizei[8]. Conform dorinței sale, Tetmajer a fost înmormântat atunci în Cimitirul Powązki din Varșovia. În prezent, mormântul său se află în Cimitirul „Cmentarz Zasłużonych na Pęksowym Brzyzku” din Zakopane. [9]
Deși a fost logodit de mai multe ori, pentru perioade scurte (una din logodnicele sale fiind Laura Rakowska, pentru care a scris poezia A kiedy będziesz moją żoną, Tetmajer nu s-a căsătorit niciodată. În urma relației cu o anume actriță, a avut un fiu, Kazimierz Stanisław, pe care nu l-a recunoscut până în anul 1906. Mai târziu, a început să se intereseze de acesta, însă, dependent de alcool, purtător de boli venerice, fiul său se sinucide la vârsta de 33 ani. Tetmajer a mai avut și o relație cu Maria Palider, care i-a servit ca model pentru Maryna din Legenda Tatr (Legenda Munților Tatra)
·         1868 - S-a născut filosoful şi psihologul Constantin Rădulescu Motru, membru şi preşedinte al Academiei Române (1938-1941) (m.06.03.1957).

·         1871: Constantin Isopescu-Grecul sau Constantin cavaler de Isopescu-Grecul (germană Constantin Ritter von Isopescu-Grecul)); cu prenumele ortografiat uneori Konstantin, iar numele Isopescul-Grecul ori Isopescu Grecu; în ucraineană Константин Ісопискуль-Грекуль; n. , Cernăuți, Austro-Ungaria – d. , Cernăuți, Regatul României) a fost un jurist, politician, jurnalist și industriaș de origine română, născut în Austro-Ungaria. Începând din 1907, el a reprezentat în mod neîntrerupt regiunea Bucovina și circumscripția românească Storojineț–Boian–Cernăuți în Camera Deputaților din Austria, participând la evenimentele politice ale Primului Război Mondial. A fost în general cunoscut drept un legiuitor reformator și un politician moderat, care a respins formele radicale ale naționalismului românesc și a căutat în principal să obțină un statut special pentru români în cadrul unei Austrii reformate. Loialitatea sa a fost răsplătită de autoritățile austriece și criticată de Partidul Național Român, dar Isopescu-Grecul s-a distanțat de linia pro-austriacă propovăduită de Aurel Onciul. În 1908, Isopescu-Grecul a înființat, împreună cu Nicu Flondor și Teofil Simionovici, Partidul Independent, care susținea un program moderat. Ulterior, Isopescu-Grecul s-a raliat lui Iancu Flondor, îmbrățișând viziunea conservatoare a acestuia în privința cauzei naționale.
El a fost atras mai aproape de naționalism în timpul războiului mondial. A denunțat persecutarea românilor din Transilvania și a fost dezamăgit de oferta austriacă de anexare a Bucovinei la Republica Populară Ucraineană. La sfârșitul anului 1918, Isopescu-Grecul încă sprijinea autonomia sau independența Bucovinei și Transilvaniei în dauna unirii cu Regatul României, promovând Doctrina Wilson. În timpul dezordinilor din Viena, de după război, el și Iuliu Maniu au organizat unități de apărare formate din români încorporați în Armata Comună, care au acționat ca o forță polițienească și au restabilit ordinea. Odată procesul de unire dintre Bucovina–Transilvania și România fiind inițiat, Isopescu-Grecul a acceptat rezultatul. A continuat să servească drept consul român la Viena și Praga în cea mai mare parte a Războiului româno-ungar, când a fost favorabil stabilirii unei alianțe trainice între România și forțele ungare conservatoare.
În 1920, Isopescu-Grecul s-a întors în Bucovina în calitate de consilier al guvernelor românești și ca investitor în industria forestieră. A revenit în politică opt ani mai târziu, când s-a alăturat Partidului Național-Țărănesccondus de Iuliu Maniu și a fost pentru scurtă vreme membru al Camerei Deputaților. În 1930–1933, a deținut poziția de rector al Universității din Cernăuți, instituție pe care a reprezentat-o și în Senatul României.
S-a născut într-o familie nobiliară românească din Cernăuți, tatăl său – conservator, Dimitrie fiind director de liceu și bunicul său preot ortodox român.[1] Mama sa, Aglaia Constantinovici-Grecul, era fiica lui Ghideon Ritter von Grecul, arhimandrit și înalt oficial guvernamental.[2][3] Constantin a avut o soră, Aurelia – care s-a căsătorit cu austriacul Johann Wenzel Patzit - și 3 frați: Emanoil, Eusebie și Gheorghe — aceștia devenind primul profesor, al doilea medic și al treilea militar de carieră. Constantin a fost adoptat de către unchiul său matern – Temistocle Grecul - și, prin urmare, și-a adăugat la nume particula „Grecul”.[4]
Viitorul om politic a urmat școala în orașul său natal, după care s-a înscris la Universitatea din Cernăuți. În jurul anului 1892a început să scrie sub pseudonimul Constantin Verdi (sau doar Verdi) în presa română din Bucovina, cu articole în Încercări Literare și mai târziu în Gazeta Bucovinei.[5] Tot sub acest pseudonim a publicat prima și singura sa poezie.[6]
S-a căsătorit în anul 1897 și a avut un fiu și o fiică
* 1871: Alexandru conte Wassilko de Serecki (n. 2 februarie 1871, Castelul Berhomet – d. 21 iulie 1920, Bârlad) din familia Wassilko, a fost un ofițer de cavalerie din Armata Comună a Austro-Ungariei cu gradul de locotenent-colonel, șambelan imperial, camerier al arhiducelui Heinrich Ferdinand de Habsburg-Lorena-Toscana și agent de contrainformații al Austro-Ungariei. După anul 1918, a devenit ofițer în Armata Română.
Alexandru a fost nepotul baronului Iordachi (1795-1861) și al treilea fiu al baronului Alexandru Wassilko de Serecki (1827-1893) – mareșal al Ducatului Bucovinei (pe atunci parte a Imperiului Austro-Ungar) și de asemenea membru pe viață al Camerei Superioare de la Viena. Mama sa a fost Ecaterina de Flondor (1843-1920).
După ce a parcurs primii ani de școală învățând în privat, a absolvit studiile secundare la K.k. I. Staatsgymnasium Czernowitz din Cernăuți și a obținut diploma de bacalaureat în 1890.[1] Ulterior a intrat să studieze la Academia Militară Tereziană din Wiener Neustadt, una dintre cele mai prestigioase din Europa.
În 1919 contele a fost preluat cu rangul său militar austriac (după alții în calitate de colonel) în Armata Română. A fost încadrat în Regimentul Nr. 3 Roșiori si a fost decorat cu Ordinul Coroanei României în grad de cavaler.
Cariera sa militară s-a încheiat prin sinucidere la vârsta de doar 49 de ani. S-a împușcat cu arma de serviciu în parcul orașului Bârlad.
·         1875 - S–a născut Fritz Kreisler, violonist şi compozitor american (m.29.01.1962).
* 1879: Ducesa Sofia Charlotte de Oldenburg (2 februarie 1879 – 29 martie1964) a fost membră a Casei de Holstein-Gottorp. A fost singurul copil al lui Frederic Augustus al II-lea, Mare Duce de Oldenburg și a primei soții a acestuia, Prințesa Elisabeta Anna a Prusiei, care a ajuns la vârsta adultă.
Sofia Charlotte ("Lotte") este cel mai bine cunoscută pentru mariajul ei nefericit și mediatizat cu Prințul Eitel Friedrich, al doilea fiu al împăratului Wilhelm al II-lea al Germaniei. Mai târziu, căsătoria s-a terminat prin divorț; Sofia Charlotte se va recăsători câțiva ani mai târziu cu Harald van Hedemann, un fost ofițer de poliție.
·         1880: Leon Biju, pictor român (d. 1970)





·         1882 - S-a născut scriitorul irlandez de limbă engleză James Joyce, autorul celebrului roman "Ulise". Datorită romanelor "Ulise", "Oameni din Dublin" şi "Veghea lui Finnegan", el rupe tradiţia structurii romaneşti clasice şi devine fondatorul romanului modern (m.13.01.1941).
·         1882: Prințul Andrei al Greciei și Danemarcei (20 ianuarie/2 februarie 1882– 3 decembrie 1944), a fost cel de al șaptelea copil și al patrulea fiu al regelui George I al Greciei și al reginei Olga Konstantinova a Rusiei. El este nepot al regelui Christian al IX-lea al Danemarcei și tatăl Prințului Filip, Duce de Edinburgh.
Prințul Andrei (cunoscut în familie sub numele de Andrea) s-a născut la Atena în 1882. A învățat de mic limba engleză însă atunci când a crescut, în conversațiile cu părinții săi, a refuzat să vorbească în altă limbă decât limba greacă.[1] A urmat școala de cadeți și colegiul din Atena,[2] și în ciuda miopiei sale a intrat în armată în mai 1901
În 1902, Prințul Andrei a întâlnit-o la Londra pe Prințesa Alice de Battenberg la încoronarea unchiului ei și soțul mătușii lui Andrei, Eduard al VII-lea al Regatului Unit. Prințesa Alice era fiica Prințului Louis de Battenberg și a Prințesei Victoria de Hesse. S-au îndrăgostit iar anul următor, la 6 octombrie 1903 Andrei s-a căsătorit civil cu Alice la Darmstadt.[4] Au urmat două ceremonii religioase: una luterană și alta ortodoxă.[5]
Prințul și Prințesa Andrei au avut cinci copii:
* 1888: John Foster Dulles (n. 2 februarie 1888 – d. 24 mai 1959) a fost un diplomat american, care a îndeplinit funcția de Secretar de Stat (ministru al Afacerilor Externe) al Statelor Unite ale Americii, de la 21 ianuarie1953 la 22 aprilie 1959, sub președintele republican Dwight D. Eisenhower.
Geopolitician de renume, el a consacrat noțiunea de respingere (în engleză rollback) a Uniunii Sovietice.
În calitate de Secretar de Stat, a contribuit decisiv la edificarea NATO, precum și la crearea altor tratate[13], pentru stăvilirea politicii expansioniste a Uniunii Sovietice.
A fost o figură semnificativă în timpul Războiului Rece, promovând o atitudine hotărâtă și intransigentă împotriva comunismului în întreaga lume. El a pledat în favoarea sprijinirii Franței în Războiului din Indochina, împotriva forțelor Viet Minh. Este larg cunoscut zvonul că ar fi refuzat să dea mâna cu premierul comunist chinez Ciu Enlai, la Conferința de la Geneva, în 1954.
În anul 1954, a fost declarat omul anului, de către revista Time.
* 1886: Frank William George Lloyd (2 februarie 1886 – 10 august 1960) a fost un regizor, scenarist, actor și producător de film american, de origine britanic. Lloyd a fost unul din membri fondatori ai Academiei Americane a Artelor și Științelor Filmului (în original en Academy of Motion Picture Arts and Sciences,[2] și președintele acesteia între 1934 și 1935.
·         1889 - S-a născut biologul român Traian Săvulescu, fondator al Şcolii româneşti de fitopatologie, primul care a făcut cunoscută în ţara noastră flora Arabiei şi Palestinei, membru şi preşedinte al Academiei Române (m.29.03.1963).
* 1895: Nedeljko Čabrinović (în chirilică: Недељко Чабриновић; n. 2 februarie1895, Sarajevo, Austro-Ungaria – d. 20 ianuarie 1916, Terezín)[1][2] a fost un sârb, membru a mișcării pro-Iugoslavia[3] Tânăra Bosnie și unul din cei șapte reprezentanți ai organizației Mâna Neagră care au planificat asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei în timpul vizitei sale de la Sarajevo, anunțată a fi în iunie 1914.
·         1896: Kazimierz Kuratowski, matematician și logician polonez (d. 1980)
·         1901: Ion N. Băncilă, geolog român, membru al Academiei Române (d. 2001)
* 1901: Jascha Heifetz (pronunțat în engleză /ˈhaɪfɪts/) (n. 20 ianuarie stil vechi / 2 februarie 1901 Vilnius, pe atunci Imperiul Rus, acum Lituania - d. 10 decembrie 1987) a fost un violonist virtuoz rus evreu.
Este considerat ca fiind unul dintre cei mai mari violoniști din toate timpurile și a fost numit „Violonistul secolului” de către RCA Victor, compania pentru care a înregistrat.
* 1902: Josep Samitier Vilalta (n. 2 februarie 1902 – d. 4 mai 1972) a fost un jucător de fotbal spaniol care a jucat pentru FC Barcelona.
* 1905: Ayn Rand (/ˈaɪn ˈrænd/;[16] născută Alisa Zinovievna Rosenbaum, rusă Али́са Зино́вьевна Розенба́ум; n. ,[1][2][3][4][5][6][7][8][9][10] Sankt Petersburg, Imperiul Rus[11][12] – d. ,[1][2][3][4][5][6][7][8][9][10] New York, SUA[13]) a fost o romancieră⁠(d), filosoafă,[17] dramaturgă și scenaristă americană de origine rusă. Ea este cunoscută pentru cele două romane de succes ale ei, Izvorul și Revolta lui Atlas, și pentru dezvoltarea unui sistem filosofic numit de ea „obiectivism”. Educată în Rusia, s-a mutat în Statele Unite în 1926. În anii 1935-1936 a scris o piesă de teatru care s-a jucat pe Broadway. După primele două romane, care la început nu au avut succes în America, a ajuns celebră cu romanul The Fountainhead din 1943.
În 1957, Rand și-a publicat cea mai cunoscută lucrare, romanul Revolta lui Atlas. După aceea, a recurs la non-ficțiune pentru a-și promova filosofia, publicându-și propriile reviste și lansând mai multe colecții de eseuri până la moartea sa în 1982. Rand a susținut rațiunea ca singurul mijloc de a dobândi cunoștințe, și a respins credința și religia. Ea susținea egoismul rațional și etic, și respingea altruismul. În politică, ea a condamnat primul recurs la forță ca fiind imoral,[18] și s-a opus colectivismului și etatismului, dar și anarhismului, susținând în schimb un capitalism laissez-faire, pe care l-a definit drept un sistem bazat pe recunoașterea drepturilor individuale.[19] În artă, Rand a promovat realismul romantic. Ea a fost extrem de critică cu cei mai mulți filozofi și cu tradițiile filosofice cunoscute de ei, cu excepția lui Aristotel, a lui Toma d'Aquino, și a liberalilor clasici.[20]
Criticii literari au primit operele de ficțiune ale lui Rand cu recenzii mixte,[21] iar mediul academic, în general, i-a ignorat sau i-a respins filosofia, deși interesul academic a crescut în ultimele decenii.[22][23][24]Mișcarea obiectivistă încearcă să-i răspândească ideile, atât în rândul publicului cât și în mediul academic.[25] Ea a avut o influență semnificativă asupra libertarienilor și conservatorilor americani.
* 1908: Jack Mollick, născut Jankel Mallik (n. 2 februarie 1908, Vișeu de Sus, Austro-Ungaria - d. 10 decembrie 1953) a fost un muzician și trompetistromân.
La 15 mai 1910 a emigrat împreună cu familia sa în Statele Unite.
A devenit un trompetist faimos care și-a croit cariera în Chicago și New York în perioada interbelică și chiar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
·         1913 - S-a născut scriitorul Ion Gh.Pană.



·         1915: Abba Eban, diplomat și om politic israelian (d. 2002)
* 1916: Lidia Axionov (n. 2 februarie 1916, Chișinău; d. 10 martie 1986, Chișinău) a fost o muzicologă și pedagogă moldoveancă.
În 1934, a absolvit Liceul Eparhial de Fete din Chișinău, după care Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică „Unirea” din Chișinău în 1935 și Conservatorul George Enescu din Iași (clasa profesoarei A. Zira) în 1939.
Activează ca profesoară la Liceul de Muzică din Chișinău între anii 1940–1941. În cursul războiului (1941–1944) este redactor literar la Teatrul Unit Moldovenesc-Rus, evacuat în orașul Marî, Turkmenistan. Între 1944 și 1958 este lector superior, șef de studii, decan al facultății de interpreți a Conservatorului de Stat din Chișinău. În 1960–1962 face specializare la Conservatorul din Moscova.
În 1964, își termină teza de doctor despre creația muzicală populară din Moldova; în 1966 devine doctor conferențiar. Este prorector pentru activitatea didactică și științifică la Institutul de Arte „Gavriil Muzicescu” (azi Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Moldova) în perioada 1958–1979. Devine membră a Uniunii Compozitorilor din RSSM în 1972.
În 1972 este distinsă cu premiul „Maestru Emerit al Artei din RSSM”.
·         1922 - S-a născut cineastul şi regizorul spaniol Juan Antonio Bardem („Moartea unei cicliste”, „Ultima zi de război”, „Tânărul Picasso”).
·         1925 - S-a născut artistul plastic Gheorghe Tofan.

·         1926: Valéry Giscard d'Estaing (pronunție franceză: Pronunție audio audio; n. ,[1][2] Koblenz, Republica de la Weimar[3]) este un politician francez, care a fost între 1974 și 1981 președinte al Franței. Este membru al Academiei Franceze.
Pe 2 ianuarie 1956 este ales parlamentar în Adunarea Națională. Din 1962 până în 1966 este ministru de finanțe al Franței, ca și între 1969 și 1974.
Actualmente se ocupă cu probleme referitoare la integrarea europeană. A fost președintele Convenției Europene, care s-a ocupat cu redactarea articolelor Tratatului constituțional european. Pentru aceast a primit în anul 2003 Premiul Carol cel Mare al orașului Aachen.
·         1932 - S-a născut scriitorul Marsui Ildikó.

·         1934 - S-a născut Skip (Clyde) Battin, basist american (Skip & Flip, The Byrds).
·         1934: Bettino Craxi, președinte al Consiliului de Miniștri al Italiei în perioada 1983–1987 (d. 2000)
* 1934: Otar Iosseliani (în georgiană: ოთარ იოსელიანი; n. ,[1][2][3][4] Tbilisi, URSS[5]) este un renumit scenarist, regizor și producător de origine georgiană. Din cauza cenzurii aplicate filmelor sale în URSS, Iosseliani a fost obligat să emigreze în Franța în anul 1982.
Primul său lung metraj, Noiembrie (1966), a câștigat premiu FIPRESCI la Festivalul de Film de la Cannes. Filmul său Pastorala, după ce a fost finalizat, în 1976, nu a avut voie să fie lansat oficial dispărând timp de mai mulți ani în arhivele sovietice și având o difuzare extrem de strictă mulți ani mai târziu. Acest fapt i-a întărit lui Otar Iosseliani convingerea că libertatea sa de exprimare este cenzurată și, după succesul Pastoralei la Festivalul de Film de la Berlin, în 1982, regizorul a decis să emigreze din Uniunea Sovietică în Franța.
Primul mare succes internațional avea să vină abia în 1984, în Franța, după ce a realizat Favorites of the Moon, film ce a fost premiat la Festivalul de Film de la Veneția în același an. În 1986 Iosseliani a făcut parte din juriul celei de-a 36-a ediții a Festivalului Internațional de Film de la Berlin [6]. În anii următori filmele sale au fost premiate din nou la Festivalul de Film de la Veneția (And Then There Was Light (1989), Brigands-Chapter VII (1996)), iar pelicula Monday Morning (2002) a câștigat premiu Ursul de Argint la Festivalul de Film de la Berlin.
* 1935: Dariush Shayegan (în persană: داریوش شایگان; n. , Teheran, Iran – d. ,[1] Teheran, Iran) a fost unul dintre proeminenții gânditori, teoreticieni culturali și filosofi ai Iranului.
Shayegan a urmat studii la Universitatea Sorbonne din Paris. A fost profesor al limbii sanscrite și al religiilor indiene la Universitatea din Teheran. A scris un roman Terre de mirages în franceză și a câștigat premiul ADELF oferit de către Asociația Autorilor Francezi pe data de 26 decembrie 2004. Shayegan este cunoscut în Franța datorită cărților sale în domeniul filosofiei și al misticii.
Shayegan a făcut, de asemenea, multe cercetări asupra misticismului persan și a poeziei mistice. A fost director fondator al Centrului Iranian pentru Studii ale Civilizațiilor. În 1977, Shayegan a inițiat un simpozion internațional cu tema "dialog între civilizații", un concept care a fost acceptat și de către fostul președinte iranian Mohammad Khatami.
·         1940 - S-a născut Alan Caddy, chitarist britanic (Tornados).
·         1940 - S-a născut Adrian Anghelescu, critic şi istoric literar.
·         1942 - S-a născut Graham Nash, chitarist, vocalist şi compozitor britanic (The Hollies, Crosby, Stills, Nash & Young).
·         1943 - S-a născut Peter Macbeth, basist britanic (Foundations).
* 1944: Lidia Hlib (nume complet Elisabeta Lidia Hlib; n. , Ungheni, Moldova) este o prozatoare și poetă din Republica Moldova.
A făcut studii în filologie la Universitatea de Stat din Moldova, absolvindu-le în 1965.[1] Imediat după universitate, a fost profesoară de limba română la Școala nr. 1 din Cărpineni, Hîncești timp de un an. A urmat o perioadă în care a fost regizoare la redacția literară a televiziunii de stat (actualmente TeleRadio Moldova), apoi redactoare la teatrul televizat „Prichindel”. A fost secretar literar la Teatrul „Licurici”, cât și coordonator la Editura Uniunii Scriitorilor (1989–1992) și la Editura „Iulian”. A colaborat la revista „Steluța” (azi „Alunelul”). În 2014, activa la Editura „Silvius Libris”.[2]
Debutul literar l-a avut în anul 1967, când a publicat în revista „Moldova” miniatura pentru copii Micuța. A continuat să scrie, publicând nuvele în culegerea Dintre sute de catarge (1984), cât și proză satirică și epigrame.

·         1946 - S-a născut Howard Bellamy, cântăreţ, chitarist şi compozitor country american (Bellamy Brothers).
·         1947 - S-a născut John Patrick Weathers, baterist britanic (Gentle Giant).
·         1947 - S-a născut Derek Victor Shulman, vocalist, saxofonist şi basist britanic (Gentle Giant).
·         1947 - S-a născut Mike Brant, pop star francez (m.27.04.1975).
·         1947: Farrah Fawcett, actriță americană (d. 2009)
·         1947: Vladimir Găitan (n. 2 februarie 1947, Suceava) este un actor român.
Actorul Vladimir Găitan a fost decorat la 13 decembrie 2002 cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București”
Filmografie:
  • Reconstituirea (1968) - Ripu
  • Căldura (1969)
  • Așteptarea (1970)
  • Puterea și Adevărul, regia Manole Marcus (1971)
  • Urmărirea (TV) (1971)
  • Mușatinii (1971)
  • Pădurea de Ostrovski, regia Sanda Manu (1972)
  • Săgeata căpitanului Ion (1972) - Ion
  • Ceața, regia Vladimir Popescu-Doreanu (1973)
  • Un tânăr mai puțin furios de I.D. Șerban, regia Ariana Kuner Stoica (1974)
  • Întoarcerea lui Magellan (1974) - Bucur
  • Zile fierbinți (1975) - ing. Andrei Jercan
  • Neisprăvitul de Denis Ivanovici Fonvizin, regia Cornel Popa (1975)
  • Pe aici nu se trece (1975) - Elev ofițer Petru
  • Războiul Independenței (Serial TV) (1977) - Subloc. Arthur Hartell
  • Accident (1977) - lt. Ștefan Vlahu
  • Din nou împreună (1978)
  • Pentru patrie (1978) - sublt. Artur Hartell
  • Vlad Țepeș (1979)
  • Irina lui Ion Vlahul de Vasile Voiculescu (1979)
  • Musafirul de duminică de Petre Ispas, regia Nae Cosmescu (1979)
  • Audiența (1979)
  • In asteptarea lui Lefty / (1979)
  • Nea Mărin miliardar (1979) - comandantul aeronavei
  • Mihail, cîine de circ (1979) - polițist
  • Cronica de vitejie de Dan Tarchila, regia Constantin Dinischiotu, 1979
  • Stâlpii societății de Ibsen, regia Cornel Popa (1980)
  • Ultima noapte de dragoste(1980) - Tudor Gheorghiu
  • La răscrucea marilor furtuni(1980) - Alecu Russo
  • Munții în flăcări (1980) - Alecu Russo
  • Duelul (1981)
  • Șantaj (1981)
  • Anul 1848 (1982)
  • Surorile Boga de Horia Lovinescu, regia Constantin Dicu, 1982
  • Întîlnirea (1982) - Petre
  • Cucerirea Angliei (1982)
  • Năpasta (1982) - Dumitru
  • Zbor periculos (1984)
  • Der mann mit dem ring im Ohr (1984) - Omul cu cercel de aur
  • Unirea e puterea de Ion Luca, regia Eugen Todoran (1984)
  • Omul care de I.D. Serban, regia Olimpia Arghir (1984)
  • Misiune specială de Ion Grecea, regia Constantin Dicu (1985)
  • Întunecare (1985)
  • Racolarea (1985)
  • Mihai Viteazu de Octav Dessila, regia Nae Cosmescu (1986)
  • Oameni în luptă de Al. Voitin, regia Domnița Munteanu (1986)
  • Noi, cei din linia întâi (1986) - Lt Bodnarenko
  • De joi pana duminica / (1986)
  • Secretul lui Nemesis (1987)
  • Flori pentru o zi din august de Petru Vintilă, regia Constantin Dicu (1988)
  • François Villon - Poetul vagabond (1987)
  • Mircea (1989)
  • Coroana de foc (1990)
  • Turnul de fildeș de Victor Roznov, regia Ion Cojar (1991)
  • Pluta meduzei de Marin Sorescu, regia Nae Cosmescu (1992)
  • Mesagerul după Mircea Eliade, Constantin Dicu (1994)
  • Începutul adevărului (Oglinda)(1994)
  • Omul zilei (1997)
  • Triunghiul Morții (1999)
  • Roberta (Serial TV) (2000)
  • Căsătorie imposibilă (Serial TV) (2000)
  • Detectiv fără voie de G. Arion, regia Silviu Jicman (2002)
  • Femeia visurilor (2005) - Oculistul
  • „15” (2005)
  • Margo (2006) - Tatăl
  • Daria, iubirea mea (Serial TV) (2006)
  • Soare pentru doi (2007) - El
  • Cu un pas înainte (2007) - Vasile Leonte #2 (1 episode, 2007)
  • Inimă de țigan (Serial TV) (2007-2008) - Profesorul Toma
  • Supraviețuitorul (2008) - Goldberg
  • Regina (Serial TV) (2008-2009)
  • State de Romania (Serial TV) (2009-2010) - Profesorul Toma
  • Poker (2010)
  • Moștenirea (Serial TV) (2010-2011) - Profesorul Toma
  • Ultimul corupt din România (2012) - Horia Vrăbete
  • Rusty Steel / Comoara din Marea Neagră (2014) - Fisherman
  • Live (2015) - părintele Sotin




·         1948 - S-a născut Alan McKay, chitarist american (Earth, Wind & Fire).
* 1948: Roger Williamson (n. 2 februarie 1948 – d. 29 iulie 1973) a fost un pilot englez de Formula 1 care a evoluat în Campionatul Mondial în sezonul 1973. A murit în timpul Marelui Premiu al Olandei din 1973 care a avut loc pe circuitul Zandvoort.
* 1949: Bernard Farcy (n. 2 februarie 1949) este un actor francez.
* 1949: Brent Spiner (n. 2 februarie 1949[4][5], Houston, Texas) este un actor american cel mai cunoscut pentru interpretarea rolului androidului Data (Star Trek) din serialul de televiziune Star Trek: Generația următoare și în filmele de lung metraj Star Trek: Generații, Star Trek: Primul contact, Star Trek: Rebeliune și Star Trek: Nemesis[6].
·         1950: Serafim Urechean (n. 2 februarie 1950, Larga, raionul Briceni) este un om politic moldovean, președintele Curții de Conturi a Republicii Moldova. A îndeplinit funcția de primar general al municipiului Chișinău(1994-2005) și cea de prim-ministru interimar al Republicii Moldova (5 - 17 februarie 1999). A fost președinte al partidului Alianța "Moldova Noastră" (2003 - 2011) și prim-vicepreședinte al Parlamentului Republicii Moldova (2009 - 2010).
·         1950 - S-a născut Harry Coradini, solist vocal, membru fondator al grupului "Progresiv TM - Rosu şi Negru". În 1985, emigrează în Germania, iar în 1993 revine în ţară.
* 1950: Jean-Claude Mignon (n. 2 februarie 1950) este un politician francez, membru al Adunării Naționale a Franței. Reprezentant al departamentului Seine-et-Marne din parte Uniunii pentru o Mișcare Populară.
* 1951: Paul-Jürgen Porr (n. 2 februarie 1951, Mediaș) este din 5 martie 2013președintele Forumului Democrat al Germanilor din România
* 1952: Park Geun-hye (n. 2 februarie 1952) este politiciană sud-coreeană, președinta Coreei de Sud începând din 25 februarie 2013 - 10 martie 2017, în urma victoriei în alegerile prezidențiale din 19 decembrie 2012. Ea va fi prima femeie care va deține această funcție
* 1954: Christie Brinkley (născută Christie Lee Hudson; n. 2 februarie 1954) este un fotomodel și actriță americană. A devenit faimoasă pe plan internațional începând cu sfârșitul anilor 1970 prin trei apariții consecutive pe coperta Sports Illustrated Swimsuit Issue până în 1981. De-a lungul timpului ea a apărut în peste 500 de coperte de reviste. Reviste ca Allure, Playboy și Men's Health au numit-o pe Brinkley drept una dintre cele mai atractive femei din toate timpurile.
·         1955: Leszek Engelking, poet și scriitor polonez
·         1958: George Grigore, orientalist și scriitor român
* 1963: Andrej Kiska (n. , Poprad, Cehoslovacia) este un antreprenor și filantrop slovac, președintele Slovaciei din 15 iunie 2014.
* 1967: Iulian Chiriță (n. 2 februarie 1967 în Târgoviște) este un fotbalist român, care a jucat pentru Echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din 1994. S-a retras din fotbal, a activat ca jucător numai până la vârsta de 32 de ani.
* 1970: Aurelian Ion Preda (2 februarie 1970, Curtea de Argeș[1] – 27 septembrie 2016, Viena, Austria) a fost un cântăreț român de muzică populară, cunoscut ca prezentator și realizator ale emisiunii „Povești de viață și Destine celebre la Etno TV.
Aurelian Preda a fost căsătorit cu Mariela, o fostă colegă de la liceul din Curtea de Argeș, cu care a avut trei copii: două fete și un băiat; una dintre fiice, Anamaria Rosa, este și ea cântăreață de muzică populară.[5] Soția sa mai avea o fată dintr-o primă căsătorie, despre care Aurelian Preda a declarat „[o] iubesc mult și o consider copilul meu”
* 1976: Alexandru Ciucu (n. 2 februarie 1976, București) este un creator de modădin România. A absolvit Colegiul Național „Grigore Moisil” din București secția matematică- fizică și, a continuat la Academia de Studii Economice – secția Finanțe Asigurări Bănci și Burse de Valori. În 2001, Alexandru Ciucu alege să urmeze un drum al formării în domeniul modei prin absolvirea cursurilor Institutului Carlo Secoli din Milano, iar în 2007 a Institutului Marangoni din Milano în specializarea Marketing de modă.[4] Atelierul de modă a luat astfel ființă atât pe fondul unei bogate tradiții și experiențe în domeniul costumului bărbătesc, cât și
„din dorința de a aduce pe piața din România o contribuție în educația stilului vestimentar masculin”
—Alexandru Ciucu[35]
Designerul Alexandru Ciucu este căsătorit cu cântăreața de muzică ușoară Alina Sorescu, pe care a cunoscut-o 2008 și cu care a întemeiat o familie în 2010.[36] . Cei doi soți au două fetițe, Elena Carolina [37] și Ana Raisa [38].
·         1977: Shakira Isabel Mebarak Ripoll (n. 2 februarie 1977, Barranquilla, Columbia), mai cunoscută sub numele de scenă Shakira, este o cântăreață, textieră, actriță, dansatoare și producătoare columbiană.[3]Ea a debutat la începutul anilor '90 în țara sa natală, devenind cunoscută pe întregul continent odată cu lansarea albumului Pies Descalzos în anul 1996.[6] Acesta a fost urmat după doi ani de materialul ¿Dónde Están Los Ladrones?.[6]
Începând cu mileniul al treilea, Shakira a devenit cunoscută în întreaga lume grație discului Laundry Service, acesta comercializându-se în peste cincisprezece milioane de unități.[9] Promovarea s-a realizat cu ajutorul unor cântece precum „Whenever, Wherever”, „Underneath Your Clothes” sau „Objection”, primul fiind unul dintre cele mai mari succese comerciale ale deceniului.[10] În anul 2005, solista a promovat înregistrarea „La Tortura”, care a devenit primul single de pe materialul Fijación Oral Vol. 1.[11] Piesa s-a bucurat de aprecieri la nivel mondial, fiind unul dintre cele mai de succes cântece în limba spaniolă.[12]Fijación Oral Vol. 1 a fost succedat de Oral Fixation Vol. 2, o colecție de compoziții în limba engleză.[13] Pe o versiune reeditată a acesteia a fost inclusă piesa „Hips Don't Lie”, ce a obținut locul întâi în majoritatea ierarhiilor muzicale din lume.[14]
Discul ce include materialul de studio cu numărul opt al interpretei se intitulează She Wolf și a fost lansat în octombrie 2009 în Europa.[15] El a fost precedat de promovarea cântecului omonim ce marchează o schimbare de stil muzical și de imagine pentru Shakira.[16] Acesta a fost urmat de Sale el Sol — un an mai târziu — care constituie sinteza celor aproximativ douăzeci de ani de carieră muzicală ai solistei.[17]
De-a lungul carierei sale solista a vândut peste 50 de milioane de albume,[16] fiind declarată cel mai bine vândut artist columbian al tuturor timpurilor și una dintre cele mai cunoscute interprete de muzică latino.[18]De asemenea, cantautoarea a fost răsplătită cu două premii Grammy și cu șapte trofee Latin Grammy pentru realizările sale muzicale.[19]Piesele sale „Whenever, Wherever”, „La Tortura” și „Hips Don't Lie” au stabilit recorduri nedoborâte de alți muzicieni până în momentul de față
n anul 2000 artista a început o relație cu Antonio de la Rúa, fiul președintelui de atunci al Argentinei, Fernando de la Rúa.[176] De-a lungul anilor în presa internațională au existat diverse articole cu privire la cei doi.

Shakira alături de logodnicul său, Antonio de la Rúa (stânga) și de Barack Obama.
În iunie 2007 au început o serie de zvonuri în presa latino-americanăconform cărora cuplul s-a destrămat.[177] Cu toate acestea, cuplul fusese văzut în timpul unei întâlniri desfășurate într-un restaurant, lucru ce infirma articolele de presă apărute anterior.[177] Ulterior, au apărut diverse informații conform cărora artista și de la Rúa erau pregătiți să își oficializeze relația, însă totul a fost negat de solistă, care declara: „Obișnuiam să cred că trebuie să mă căsătoresc și că trebuie să am copii. [...] Dar noi ne comportăm ca și un cuplu căsătorit; nu avem nevoie de acte pentru asta”.[178] De asemenea, Shakira a declarat în numărul din noiembrie 2009 al revistei Rolling Stone faptul că nu dorește să se căsătorească deoarece nu vrea să ocupe primele pagini ale ziarelor de scandal cu știri senzaționale în cazul în care ar ajunge pe punctul de a divorța, publicația citând-o: „Este amuzant modul în care ziarele doresc să te vadă căsătorit, pentru ca mai apoi să te vadă divorțat. Ei bine, eu nu voi face niciuna dintre acestea”.[179].
Totuși, interpreta afirma faptul că își dorește să întemeieze o familie, declarând: „Eu nu-mi fac probleme din pricina faptului că nu suntem căsătoriți. Ne comportăm ca și un cuplu căsătorit, chiar dacă noi nu suntem căsătoriți. Dar am fost împreună timp de nouă ani și am ajuns la un consimțământ și ne gândim să avem copii”.[180]. În ianuarie 2011 Shakira a anunțat că s-a despărțit de Antonio de la Rua,[181] iar în luna martie a confirmat oficial pe Twitter relația dintre ea și fundașul clubului FC Barcelona Gerard Pique,[182][183] prezentându-l drept „soarele meu”.[184] În septembrie 2012 solista a confirmat printr-un mesaj pe pagina sa oficială de Facebook faptul că este însărcinată, așteptând primul său copil alături de Pique, declarând totodată faptul că își va suspenda toate activitățile promoționale până la naștere.[185]
La data de 22 ianuarie 2013, la ora 21:36 Shakira a devenit mamă, născând în spitalul Teknon din Barcelona, prin operație cezariană, un băiat pe care împreună cu tatăl acestuia, Gerard Pique, l-au numit Milan
* 1977: Valeriu Ionuț Bordeanu (n. , Botoșani, România) este un fotbalist român, retras din activitate, care în prezent este antrenorul secund al echipei CFR Cluj.
* 1977: Daniel Cousin (n. 2 februarie 1977 în Libreville, Gabon) este un fotbalist de origine franceză și gaboneză. El evoluează pe postul de atacant.
* 1978: Dorin Silviu Petrea (n. 2 februarie 1978) este un deputat român, ales în 2012 din partea Partidului Social Democrat.
* 1978: Kota Yoshihara (n. 2 februarie 1978) este un fost fotbalist japonez.
* 1981: Ciprian Ion Tănasă (n. 2 februarie 1981, România) este un fotbalist român, care joacă pe postul de atacant în formația Vedița Colonești.
* 1982: Iulian Vladu (n. 2 februarie 1982, Caracal) este un fotbalist român, care evoluează pe posturile de fundaș stânga și mijlocaș stânga la clubul din Liga a III-a, SCM Argeșul Pitești.
* 1985: Valentin Bușcă (n. 2 februarie 1985) este un jucător de fotbal român care a evoluat la clubul U Cluj.
·         1987: Gerard Piqué i Bernabeu (n. 2 februarie 1987 în Barcelona) este un fotbalist spaniol. A fost cumpărat de Manchester United de la FC Barcelona B, pe 1 iulie 2004, și apoi împrumutat în sezonul 2006/2007la Real Zaragoza. A debutat la Manchester United pe 26 octombrie2004, într-un meci cu Crewe Alexandra. A jucat de asemenea în selecționatele U17 și U19 ale Spaniei.
Faptul că numele de familie al lui Piqué este „Bernabeu” a creat confuzie în ceea ce privește originile sale, deoarece duce cu gândul la stadionul Santiago Bernabéu, arena lui Real Madrid. Realitatea este că stadionul a fost numit în onoarea lui Santiago Bernabéu Yeste, fost mare președinte al clubului, dar numele Bernabeu este de origine catalană și destul de răspândit în Barcelona. Piqué (alt nume de familie tipic catalan) este nepotul fostului vicepreședinte al lui FC Barcelona, Amador Bernabeu.
Gerard Piqué a devenit tată, el împreună cu Shakira devenind părinții a doi băieți.[4]
Piqué a debutat ca titular pentru United în Premier League pe 29 martie 2006, într-un meci cu West Ham, evoluând pe postul de fundaș dreapta în locul accidentatului Gary Neville. A reușit atunci să trimită pe poartă un șut periculos de la 35 m.
Evoluțiile sale bune, în special în echipa de rezerve, au dus la semnarea unui contract în februarie 2005, valabil până în vara lui 2009.
* 1987: Pedro Celestino Silva Soares, cunoscut ca Pedro Celestino sau doar ca Celestino (n. 2 ianuarie 1987, Tarrafal, Capul Verde) este un fotbalist aflat sub contract cu CFR Cluj.
* 1987: Fady Fatrouni (n. 2 februarie 1987, Sydney, Australia), cunoscut după numele de scenă Faydee, este un cântăreț și compozitor de muzică R&B, dance și pop australian de origine libaneză
* 1987: Alexandru Suvorov (n. 2 februarie 1987, Chișinău) este un fotbalistmoldovean care evoluează la clubul Milsami Orhei[1] și la echipa națională de fotbal a Republicii Moldova pe poziția de mijlocaș.
* 1989: Ștefan Caraulan (n. 2 februarie 1989) este un fotbalist moldovean, care în prezent evoluează la clubul Spicul Chișcăreni în Divizia „A”. Anterior a jucat la mai multe cluburi din Divizia Națională, printre care Dacia Chișinău și Zimbru Chișinău. În debutul carierei a jucat 10 meciuri cu Zimbru 2 Chișinău în Divizia „A”, marcând un gol
* 1989: Ivan Perišić (n. 2 februarie 1989 în Split[1]) este un fotbalist croat care joacă pentru Internazionale Milano în Serie A pe post de mijlocaș
* 1991: Nathan Delfouneso (n. 2 februarie 1991 la Tyseley, Birmingham) este un fotbalist englez care evoluează pe postul de atacant la Blackpool. A evoluat la toate naționalele de tineret ale Angliei.
* 1993: Ravel Ryan Morrison (n. 2 februarie 1993, Wythenshawe, Manchester) este un mijlocaș aflat sub contract cu Queens Park Rangers, împrumutat de la Lazio.

la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...

  • (niciun titlu)
      7. /14 IULIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT MARIA TRIPON Maria Tripon Date personale Născută 14 iulie 1962  (58 de ani)  orașul  Negreș...
  • (niciun titlu)
    INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ ȘI BALET 15 Iulie Dorin Teodorescu Dedic acest material drei Dr Andreea Teodorescu! Câteva cuvinte de...
  • (niciun titlu)
    MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 15 IULIE 2020   PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR...