1. /3 FEBRUARIE 2023 - ISTORIE PE ZILE: Evenimente, Nașteri

 Evenimente

• 1377  –  Mai mult de 2.000 de  locuitori ai orasului italian Cessena  sunt ucisi  de trupele papale (baia de sange de la Cessena). A fost un război între fortele papei Grigore al XI-lea   și o coaliție a  orașelor-state italiene, condusa de Florenta. 
• 1395: Prima mențiune documentară a Cetății Neamț. Cetatea se află la marginea de nord-vest a orașului Târgu Neamț (în nord-estul României), pe stânca Timuș de pe Culmea Pleșului (numită și Dealul Cetății). De aici, străjuia valea Moldovei și a Siretului, ca și drumul care trecea peste munte în Transilvania, făcand parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea, în momentul apariției pericolului otoman. Cetatea a fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea de domnul Petru I, a fost fortificată în secolul al XV-lea de Ștefan cel Mare și distrusă în secolul al XVIII-lea (1718) din ordinul domnitorului Mihai Racoviță.  După cum relatează cronicarul Ion Neculce, „lui Mihai-vodă i-au venit de la Poartă poroncă să strice Cetatea Neamțului și Miera, unde au șăzut cătanele. Și le-au stricat, iar nu foarte de tot”.
• 
  

·         1451: După moartea sultanului Murad al II-lea, fiul său, Mehmed al II-lea îi succede.

·         1509 –  Are loc Bătălia de la Diu, in apropierea coastelor Indiei,  un război naval  in care s-au confruntat flota portugheza condusa de Francisco de Almeida cu cea a mamelucilor si otomanilor. Victoria portughezilor  a dus la  hegemonia  europenilor in Oceanul Indian.

·         1653: Cardinalul Mazarin se întoarce la Paris după exilul în care fusese nevoit să plece ca urmare a Frondei (1650 - 1652).

·         1690 – Colonia engleza Massachusetts   emite primii bani de hartie din America de Nord.

·         1783 – Spania recunoaste independenta Statelor Unite ale Americii fata de Marea Britanie.

·         1813 –  Fortele indepedentiste argentiniene conduse de generalul Jose de San Martin înving o armată regalista spaniola in Batalia de la San Lorenzo.

·         1815:  A fost fondată prima fabrică pentru producția de brânză, în vederea comercializării (Elveția).

·         1830-Sultanul turc Mahmud al-II-lea  semneaza Tratatul de la Londra care recunoaste independenta Greciei si ii defineste hotarele. În urma unei lupte sângeroase pentru independenţă (1821-1829), Grecia îşi castiga suveranitatea.  Este sfârşitul a patru secole de dominatie otomana. Noua Grecie este compus din Peloponez, regiunea Atena şi insulele Ciclade. Europa a impus o monarhie şi a stabilit ca printul Otho de Bavaria sa fie noul rege al Greciei.

·         1867 – Urca pe tron  Împăratul Meiji, al 122-lea împărat al Japoniei; ( n.3 noiembrie  1852 – d.30 iulie 1912).

·         1876: A fost semnat tratatul de pace care a pus capăt războiului dintre Argentina și Paraguay.

·         1880: are loc constituirea în mod oficial a Partidului Conservator în România, sub conducerea lui Manolache Costache Epureanu, prin fuziunea mai multor grupări conservatoare: conservatori moderaţi, conservatori democraţi, conservatori progresişti, conservatori junimişti. Ca formaţiune politică de sine stătătoare, Partidul Conservator există încă din perioada Unirii Principatelor Moldovei şi Valahiei, participînd la toate evenimentele care au avut loc în perioada modernă din Istoria României. Între 1871 şi 1876, conservatorii formează guvernul româniei condus de Lascăr Catargiu. Datorită componenţei sale eterogene - marii proprietari de pămînt, burghezia comercială şi administrativă, precum şi o parte din intelectuali - în cadrul Partidului Conservator se manifestă disensiuni şi fărîmiţări care vor da naştere unor disidenţe, dintre care cea mai importantă a fost gruparea "Junimistă ", condusă de Petre Carp şi Titu Maiorescu. După guvernarea conservatoare din 1888-1895, divergenţele continuă. În februarie 1908, elementele burgheze şi o parte a celor moşiereşti au părăsit Partidul Conservator, întemeind Partidul Conservator Democrat, în frunte cu Take Ionescu. În 1915, vechiul Partid Conservator s-a scindat în gruparea condusă de Nicolae Filipescu şi în gruparea condusă de Alexandru Marghiloman. În 1916, Partidul Conservator Democrat a fuzionat cu aripa conservatoare condusă de Nicolae Filipescu, sub denumirea de Partidul Conservator Naţionalist. După 1918, Partidul Conservator încearcă să se reorganizeze sub denumirea de Partidul Conservator Progresist condus de Alexandru Marghiloman. Încercarea rămîne însă fără rezultat. Primul preşedinte, Emanoil (Manolache) Costache Epureanu, urmat de Lascar Catargiu (1880-1899), George Grigore Cantacuzino (1899-1907), Petre Carp (1907-1913), Titu Maiorescu (1913-1914), Alexandru Marghiloman (1914-1925). Partidul Conservator editează urmăoarele publicaţii: "Timpul " (1876-1884; 1889-1900), "Epoca" (1885-1889; 1895-1916; sept.-dec. 1918), "Conservatorul " (1900-1914), "Steagul " (1914-1922), "Timpul " (1923-1924), "Le Progres" (1918-1925). Partidul şi-a încetat existenţa în 1922.

·         1890 – Are loc premiera piesei “Năpasta” de I.L.Caragiale, cu artistii Grigore Manolescu, Constantin Nottara, Aristizza Romanescu.

·         1907: are loc un incident în satul Flămînzi, judeţul Botoşani, România, care marchează începutul marii răscoale a ţăranilor, desfăşurată sub lozinca "Vrem pămînt ".

·         1908 – Se constituie Partidul Conservator Democrat, sub conducerea omului politic Take Ionescu (3/16).

·         1911 - A fost prezentat Manifestul-program electoral al Partidului Social-Democrat din România (PSDR).

·         1917: SUA au rupt relațiile diplomatice cu Germania.

·         1918 – La Chişinău in  Republica Democratică Moldovenească, este înfiinţată Societeatea Cultural-Iluministă “Flacăra”.

·         1923 - A avut loc conferinţa generală pentru dezarmare de la Geneva, la care participă 63 de state, inclusiv România.

·         1929 - A avut loc premiera filmului "Iancu Jianu" de Horia Igiroşanu, primul din seria dedicată haiducilor.

·         1932 – Are loc Conferinţa generală pentru dezarmare de la Geneva, la care participă 63 de state, inclusiv România.

·         1947: Miron Radu Paraschivescu publică în ziarul "Scânteia" (al PCR) atacuri violente contra lui Tudor Arghezi, acuzat de atitudini politice reacționare.

·         1950 - Au fost stabilite primele relaţii diplomatice la nivel de ambasadă între România şi Vietnam.

·         1953 - Oceanograful francez Jacques-Yves Cousteau a publicat ultima sa lucrare "The Silent World" ("Lumea tăcută").

·         1957: Poetul Ștefan Augustin Doinaș a fost arestat și condamnat de regimul comunist la un an închisoare sub acuzația de „omisiune de denunț”; a fost eliberat la 5 februarie 1958.

·         1957 – S-a infiintat, la Bucureşti, Arhiva Naţională de Filme. Arhiva de filme, cunoscută și sub denumirea de cinematecă, este o instituție specializată să asigure conservarea patrimoniului cinematografic național și internațional de filme. De asemeni este instituția care are și menirea răspândirii culturii cinematografice în masa cinefililor prin organizarea de spectacole în săli de proiecție distincte de cele obișnuite, cinematografele, cunoscute ca săli de cinematecă.

·         1959: Un avion charter care transportă muzicienii Buddy Holly, Ritchie Valens și Bopper Big cade în condiții de ceață în apropiere de Clear Lake, Iowa, ucigând toți cei 4 pasageri la bord, inclusiv pilotul. Mai târziu, tragedia este numită "Ziua când muzica a murit", popularizată în piesa "American Pie" a lui Don McLean în 1972.

·         1961 – A debutat cantaretul si chitaristul american Bob Dylan.

·         1962: SUA instituie blocada economică asupra Cubei.

·         1966: Stația rusească automată "Luna 9", lansată la 31 ianuarie 1966, a realizat prima aselenizare și a transmis imagini ale suprafeței lunare.

·         1972: Primele Jocuri Olimpice de Iarnă care s-au ținut în Asia s-au deschis la Sapporo, Japonia.

·         1983: Papa Ioan Paul al II-lea a prezentat noul drept canonic.

·         1989 – O lovitură de stat militară il răstoarnă pe dictatorul paraguayan Alfredo Stroessner aflat la conducerea tarii din anul 1954.

·         1992 - S-a parafat "Declaraţia asupra cooperării economice în Marea Neagră". România a fost fondatoare a noului acord economic.

·         1994 – Presedintele SUA., Bill Clinton, a anuntat ridicarea embargoului comercial vechi de 19 ani impus Vietnamului. Unul din argumentele aduse in favoarea acestei decizii a fost sprijinul acordat de autoritatile acestei tari pentru gasirea celor 2 238 de americani disparuti in timpul razboiului din Vietnam.

·         1994: Este lansată naveta spațială „Discovery„, pentru o misiune de opt zile. La bord s–a aflat cosmonautul Serghei Krikaliov, alături de alți 5 astronauți americani. A fost prima misiune comună americano–rusă din 1975, când a avut loc istorica întâlnire în cosmos dintre stația americană „Apollo” și cea sovietică „Soiuz„. Naveta Spațială Discovery a fost una din cele trei navete rămase operaționale în flota navetelor spațiale ale NASA. Zburând pentru prima oară în 1984, Discovery a fost cea de-a treia Navetă Spațială operațională și cea mai bătrână dintre cele aflate în serviciu. Discovery a efectuat misiuni de cercetare, dar și de asamblare a Stației Spațiale Internaționale. Naveta își trage numele de la vasul de explorare Discovery, care l-a însoțit pe exploratorul James Cook în timpul ultimei sale călătorii importante. Discovery a fost naveta care a lansat Telescopul spațial Hubble. Misiunile a doua și a treia de întreținere a Hubble au fost conduse, de asemenea, de Discovery. Este programată și a cincea misiune de întreținere, tot cu ajutorul navei Discovery. Naveta a lansat sonda Ulysses și trei sateliți TDRS. Discovery a fost aleasă de două ori ca vehicul pentru reîntoarcerea la zbor, prima dată în 1986, după dezastrul navetei Challenger în 1984, dar și în cele două misiuni din iulie 2005 și iulie 2006, după dezastrul navetei Columbia, din 2003. Discovery a fost prima navetă operațională care a fost scoasă din uz, fiind urmată de Endeavour. A făcut 39 zboruri, petrecând 365 zile în spațiu, completând 5.830 orbite. A parcurs 238.539.663 km. Discovery a efectuat mai multe zboruri individuale decât orice altă navetă spațială în istorie. A efectuat și misiunile de „întoarcere la zbor” după dezastrele navetelor Challenger și Columbia : STS-26 în 1988, STS-114 în 2005 și STS-121 în 2006

·         1998 – Un avion militar al SUA provoacă moartea a 20 de persoane, atunci când   taie accidental cablul  unei telecabine  lângă Trento, in Italia. 

·         2003 -  Scriitorul Vaclav Havel, erou al luptei anticomuniste, şi-a încheiat cel de-al doilea mandat şi ultimul, ca preşedinte al Republicii Cehia.

·         2006: Feribotul egiptean Al Salam Boccaccio 98 s-a scufundat în Marea Roșie în drumul de la Duba, Arabia Saudită, la Safaga, în sudul Egiptului. Nava transporta 1312 de pasageri și 96 membri ai echipajului la momentul dezastrului. Doar 388 de persoane au supraviețuit.

·         2009 – Curtea de la Haga a dat castig de cauza Romaniei in procesul cu Ucraina privind platoul continental din Marea Neagra si Insula Serpilor. Curtea a acordat Romaniei 9700 de kilometri patrati de zona economica exclusiva si platou continental, reprezentand 79,34% din totalul suprafetei in disputa. Se estimeaza ca zona contine circa 70 de miliarde de metri cubi de gaze si 12 milioane de tone de petrol.

·         2009 – Este lansat in spatiu primul satelit iranian. Satelitul Omid, însemnând “Speranta”s-a inscris pe orbita  cu ajutorul unei rachete purtatoare  Safir-2 si a fost primul  lansat de  Iran. A ars la revenirea în atmosferă pe 25 aprilie 2009. Lansarea a coincis cu aniversarea a 30 de ani de la revoluţa iraniana şi a fost urmarita de către preşedintele Mahmoud Ahmadinejad. Manouchehr Mottaki, ministrul de externe, a declarat că satelitul a fost lansat pentru a “satisface nevoile ţării” şi a fost efectuata “pur în scopuri paşnice.” Urmare a acestui eveniment, Iranul devine un nou membru al clubului cosmic, fiind capabil  sa trimita în spaţiu proprii săi sateliti artificiali.

Nașteri

·         1338: Ioana de Bourbon, soția regelui Carol al V-lea al Franței (d. 1378)
* 1641: Christian Albert (3 februarie 1641 – 6 ianuarie 1695) a fost duce de Holstein-Gottorp și episcop de Lübeck. A fost fiu al lui Frederic al III-lea, Duce de Holstein-Gottorp și a soției sale, Maria Elisabeta de Saxonia.

Christian Albert a devenit duce atunci când tatăl său a murit la Castelul Tönning, asediat de regele Christian al V-lea al Danemarcei. Christian Albert a fost forțat să fugă și restul vieții lui a fost caracterizat prin lupta sa cu Danemarca. Chiar și căsătoria cu fiica regelui Frederic al III-lea al Danemarcei a fost aranjată în speranța stabilirii păcii, însă nu s-a schimbat nimic.

În timpul domniei lui Christian Albert, legătura cu Suedia, care a fost inițiată de către tatăl său, a fost consolidată, lucru care i-a oferit o oarecare protecție. Cu toate acestea, acest lucru a condus ca ducatul să fie atras în toate conflictele din Suedia, inclusiv Marele Război al Nordului și mai multe războaie cu Danemarca.

Din 1675 până în 1689, Christian Albert a trăit în exil la Hamburg. Cu ajutorul Sfântului Împărat Roman și a aliaților europeni, el a reușit să-l forțeze pe regele danez să semneze așa-numitul Vergleich Altonaer, care i-a permis să-și recâștige fosta sa poziție.

La 5 octombrie 1665 a fondat Universitatea din Kiel.

Christian Albert s-a căsătorit la 24 octombrie 1667, la Castelul Glücksburg, cu Prințesa Frederica Amalia a Danemarcei, fiica regelui Frederic al III-lea al Danemarcei și a reginei Sophie Amalie de Brunswick-Lüneburg, ca parte a unui tratat de pace între Danemarca și Holstein-Gottorp, însă părțile ostile au continuat să se lupte. Mariajul a fost unul nefericit, Frederica Amalia fiind chinuită de frecventele neînțelegeri dintre fratele ei, Christian al V-lea al Danemarcei, și soțul ei. Era bine cunoscut în epocă că a fost tratată rău de Christian Albrecht, în timp ce familia regală daneză i-a dat tot felul de privilegii personale și dovezi de afecțiune.

Christian Albert și Frederica Amalia au avut patru copii:

• Sofia Amalia (19 ianuarie 1670 – 27 februarie 1710), căsătorită la 7 iulie 1695 cu Prințul Augustus Wilhelm, Duce de Brunswick-Wolfenbüttel.
• Ducele Frederic al IV-lea de Holstein-Gottorp (18 octombrie 1671 – 19 iulie 1702).
• Ducele Christian August de Holstein-Gottorp (11 ianuarie 1673 – 24 aprilie 1726).
• Maria Elisabeta (21 martie 1678 – 17 iulie 1755), stareță la Quedlinburg.

El a fost străbunicul Ecaterinei cea Mare, împărăteasă a Rusiei, prin fiul lui Christian August, și, de asemenea, a fost străbunicul soțului Ecaterinei, Petru al III-lea al Rusiei, prin fiul lui Frederic. În plus, el a fost bunicul patern al regelui Adolf Frederic al Suediei.

·         1772: Pierre Claude Pajol, general francez (d. 1844)
* 1808: Prințesa Maria de Saxa-Weimar-Eisenach (3 februarie 1808 - 18 ianuarie 1877) a fost fiica lui Carol Frederic, Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach și a Marii Ducese Maria Pavlovna a Rusiei.

Prințesa Maria a fost fiica cea mare a Prințului și mai târziu a Mareleui Duce Carol Frederic de Saxa-Weimar-Eisenach și a soției acestuia, Maria Pavlovna a Rusiei, care era sora Țarului Alexandru I al Rusiei. Tatăl ei era un bărbat timid, ale cărui lecturi favorite au fost poveștile până la sfârșitul vieții. În contrast, mama ei era "una dintre cele mai importante femei ale timpului ei", conform poetului Johann Wolfgang von Goethe. Maria și sora ei cu trei ani mai mică, Augusta, au primit o educație vastă concentrată pe îndatoririle ceremoniale de la curte. Această educație a inclus lecții de pictură de la pictorița curții, Louise Seidler, și lecții de muzică de la compozitorul curții, Johann Nepomuk Hummel.

Maria a crescut la curtea de la Weimar, care era considerată una din cele mai liberale din Germania. Saxa-Weimar-Eisenach a adoptat o constituție în 1816. Curtea era foarte receptivă la literatură și alte forme de artă, grație influenței Ducesei Anna Amalia, care a murit în 1807. Goethe a condus teatrul de la curtea din Weimar până în 1817 și ulterior a rămas un oaspete binevenit la curtea ducală.

Bunicul Mariei, Ducele Karl August, a fost ridicat la rang de Mare Duce în 1815 datorită influenței țarului și a propriei atitudini la Congresul de la Viena. În urma Congresului, Saxa-Weimar-Eisenach a obținut o considerabilă expansiune teritorială.

Portret al Prințesei Maria de Saxa-Weimar-Eisenach, 1838.

Maria avea 16 ani când și-a întâlnit prima dată viitorul soț, Prințul Carol al Prusiei, la Frankfurt an der Oder în 1824. El avea 23 de ani și era al treilea fiu al regelui Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei și a Louise de Mecklenburg-Strelitz. Marea Ducesă Maria Pavlovna și cele două fiice ale ei călătoreau spre Rusia și aranjase să se întâlnească la Frankfurt cu fratele ei, Marele Duce (viitorul Țar Nicolae I al Rusiei) și cu soția acestuia. Când ei au ajuns la Frankfurt au fost întâmpinați de Prințul Carol și fratele său Wilhelm (viitorul împărat Wilhelm I). La acel moment William era îndrăgostit de prințesa poloneză Elisa Radziwill.

Regele Frederic Wilhelm al III-lea era în favoarea unei căsătorii între Carol și Maria și imediat a contactat curțile din Sankt Petersburg și Weimar pentru a începe negocierile. Însă atât mama Țarului, Maria Feodorovna, care deținea autoritatea în treburile de familie, cât și Marea Ducesă Maria Pavlovna nu i-au dat răspunsul pe care regele Prusiei îl aștepta. Ambele curți sperau ca Maria să se căsătorească cu un prinț moștenitor; al treilea fiu al regelui nu reprezenta chiar speranțele lor.

Rușii au propus ca Maria să se căsătorească cu Wilhelm (care era al doilea fiu al regelui) și Carol cu sora Mariei, Augusta. Acest lucru ar fi mulțumit curtea de la Weimar și Wilhelm o plăcea mai mult pe Maria decât pe Augusta. Lucrurile erau însă complicate de dragostea lui Wilhelm pentru Elisa Radziwiłł. Marea Ducesă Maria Pavlovna nu a vrut să bazeze căsătoria fiicei ei pe nefericirea lui Wilhelm. Ea a sperat că Wilhelm se va căsători morganatic cu Elisa și în acest fel tronul Prusiei urma să fie moștenit de fiul Mariei și al lui Carol.

La 26 mai 1827 Prințesa Maria s-a căsătorit cu Prințul Carol al Prusiei la Charlottenburg (astăzi parte din Berlin). Fiul lor Friedrich Karl s-a născut 10 luni mai târziu. Augusta s-a căsătorit cu Wilhelm doi ani mai târziu însă mariajul lor nu a fost unul fericit. Wilhelm și-a considerat soția ca o "personalitate remarcabilă" dar și cu mai puțin farmec decât sora ei mai mare. El a scris "prințesa este frumoasă și inteligentă dar mă lasă rece".

Maria și Carol au avut trei copii:

• Prințul Friedrich Karl (1828–1885); s-a căsătorit cu Prințesa Maria Anna de Anhalt-Dessau
• Louise de Hesse-Philippsthal-Barchfeld (1829-1901); s-a căsătorit cu Alexis, Landgraf de Hesse-Philippsthal-Barchfeld (1828–1905)
• Ana, Prințesă Friedrich Wilhelm de Hesse-Kassel (1836–1918); s-a căsătorit cu Frederic Wilhelm, Landgraf de Hesse-Kassel

După căsătoria Augustei cu Prințul Moștenitor Wilhelm al Prusiei, statutul Mariei a devenit mai scăzut la Curte.^[1] Ea și soțul ei au avut o poziție inferioară și în timp ce Carol și-a exprimat frustrările prin reputația de afemeiat și prin schemele politice, Maria s-a întrecut cu Augusta pe haine, peruci și bijuterii. Carol și Maria au deținut o casă la modă, înconjurată cu înalta societate, spre deosebire de sobrul Wilhelm și intelectuala Augusta.^[1]

Maria nu și-a putut suferi nici sora nici succesoarea acesteia, Victoria, căsătorită pe atunci cu Prințul Moștenitor Frederic. Cum Victoria era britanică (era fiica cea mare a reginei Victoria), cea mai mare parte a Curții anti-britanice o aproba pe Maria care spunea că ar fi fost mai bine ca această căsătorie să nu fi avut loc. Într-o scrisoare, Victoria a scris mama sale declarând că a auzit-o pe Maria spunându-i cumnatei ei, Marii Ducese de Mecklenburg-Schwerin, că "ea nu a încetat niciodată să regrete faptul că există o englezoaică în familie".^[2]

Maria a murit la 18 ianuarie 1877 la Berlin, la vârsta de 69 de ani. Soțul ei i-a supraviețuit șase ani.

·         1809 – Se naste Felix Mendelssohn Bartholdy, compozitor, dirijor și pianist german ; (d.04.12.1847).

·         1828 - S-a născut scriitoarea Elena Ghica, cunoscută sub numele de Dora D'Istria (m.1888).

·         1859 – S-a nascut Hugo Junkers, celebru constructor german de avioane; (d. 1935). A revolutionat industria aviaţiei prin fabricarea primului avion în totalitate din metal, Junkers J1 şi a aeronavei, W33 Junkers.
* 1882: James Augustine Aloysius Joyce (n. 2 februarie 1882 – d. 13 ianuarie1941) a fost un prozator și poet irlandez, considerat unul dintre cei mai importanți scriitori ai secolului al XX-lea. Este cunoscut îndeosebi pentru romanele Portret al artistului în tinerețe (1916), Ulise (1922) și Veghea lui Finnegan (1939). A mai scris nuvele (Oameni din Dublin, 1914), poezii (Muzică de cameră, 1907, și Poezii de doi bani fiecare, 1927) și o piesă de teatru (Exilați, 1918). Criticii îl așează astăzi în fruntea modernismuluianglo-saxon, alături de T. S. Eliot, Virginia Woolf și Ezra Pound.

Primul copil al lui John Stanislaus Joyce și al lui Mary Jane Murray, Joyce a fost educat în spiritul religiei catolice la colegiile iezuite Clongowes Wood (Comitatul Kildare) și Belvedere (Dublin), unde a deprins latina și catehismul. La University College Dublin, a studiat limba și literatura engleză precum și limbi străine ca franceza, italiana și, individual, norvegiana. James Joyce a devenit încă din tinerețe un apostat al Bisericii. S-a mutat la Paris în 1902 pentru a studia medicina, dar a renunțat în scurt timp și a revenit în Dublin. În 1904 a cunoscut-o pe Nora Barnacle, cu care a trăit în concubinaj și care i-a dăruit doi copii: Giorgio (1905-1976) și Lucia (1907-1982). Cuplul, unit prin căsătorie abia în 1931, a trăit departe de Irlanda pentru aproape treizeci și cinci de ani, în orașele Triest, Zürich și Paris. Joyce a lucrat ca profesor de limba engleză, a dat lecții în particular și a publicat articole culturale sau politice în diverse ziare și reviste. Cariera lui literară a fost stingherită în mod constant de lipsurile materiale, deficiențele de vedere tot mai supărătoare sau de boala mintală a fiicei sale, Lucia.

Cu un pronunțat caracter autobiografic, proza lui Joyce revine obsesiv asupra lumii irlandeze, mai ales a Dublinului, în care scriitorul și-a petrecut primii ani de viață. Portret al artistului în tinerețe surprinde conflictele interioare ale unui alter-ego al scriitorului, Stephen Dedalus, distanțarea lui de religie și descoperirea vocației literare. Romanul Ulise, considerat o capodoperă a literaturii engleze, prezintă o zi din viața evreului Leopold Bloom, pe măsură ce acesta își croiește drumul printr-un Dublin arhetipal, labirintic, haotic și eterogen, care se identifică cu propria conștiință a autorului. Joyce afirma: „[...] scriu mereu despre Dublin, pentru că dacă pătrund în inima Dublinului, pătrund în inima tuturor orașelor lumii. În particularități stă universalitatea^[18]”. James Joyce a fost un maestru al tehnicilor literare și a perfecționat mai ales monologul interior (fluxul conștiinței) și muzicalitatea prozei. În romanul Veghea lui Finnegan, scriitorul și-a împins experimentul artistic la extrem și a creat astfel una din cele mai încifrate creații literare scrise vreodată, unde sensul se ascunde cu obstinație în spatele cuvintelor portmanteau, al importurilor lingvistice din zeci de limbi străine și al unei idioglosiisimulate. Întrebat de Max Eastman, un combatant vehement al Cultului Artei Neinteligibile (the Cult of Unintelligibility), de ce a ales un stil atât de anevoios, Joyce ar fi răspuns: „Ca să le dau de lucru criticilor pentru următorii trei sute de ani”. Vladimir Nabokov spunea: „Joyce a creat modernismul, și tot Joyce l-a distrus”, iar Edmund Wilson îl numea „marele poet al unei noi etape a conștiinței umane”^[19].

James Joyce este comemorat de comunitatea anglofonă în fiecare an la 16 iunie (Bloomsday), ziua în care a fost plasată acțiunea romanului Ulise. Opera lui a influențat autori ca Samuel Beckett (care i-a fost discipol), William Faulkner, Eugene O'Neill^[20], Djuna Barnes, Jorge Luis Borges sau Umberto Eco

·         1887 - S–a născut poetul austriac Georg Trakl, unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai curentului expresionist timpuriu. Lirica sa fantastico–metaforică este marcată de tristeţe şi melancolie (“Cerul furat”, “Cântecul Bernadettei”, “Steaua celor nenăscuţi”) (m.03.11.1914).

·         1890: Paul Scherrer, fizician elvețian (d. 1969)

·         1892 – S-a nascut omul politic roman Gheorghe I. Bratianu ; (d. 1953).

·         1894: Norman Percevel Rockwell, desenator, ilustrator și pictor american (d. 1978)

·         1898: Hugo Henrik Alvar Aalto, cunoscut mai ales ca Alvar Aalto (n.3 februarie 1898 - d.11 mai 1976), a fost un arhitect finlandez și un designer de obiecte casnice și mobilă extrem de influent al secolului 20, uneori numit Părintele modernismului în țările nordice. Născut în Kuortane, în Marele Ducat al Finlandei, parte a Imperiului rus, Aalto a fost unul din cei mai importanți arhitecți (maestru) ai mișcării modernescandinave în arhitectură și design, contibuind decisiv la afirmarea identității naționale a unei Finlande suverane.

·         1901: Ramon J. Sender, scriitor spaniol (d. 16 ianuarie 1982)

·         1909: André Cayatte, regizor francez. În 1952, primește "Premiul special al Juriului", la Cannes, pentru filmul "Toți suntem asasini".

·   1912: Constantin N. Arseni (n. 3 februarie 1912, Dolhasca, județul Baia - d. 5 iulie 1994, București) a fost un medic neurochirurg român, profesor universitar și director al clinicii de Neurochirurgie a facultății de medicinădin București, discipol și continuator al lui Dimitrie Bagdasar, întemeietorul neurochirurgiei românești. A fost Membru titular al Academiei Române (1991).

Arseni s-a născut la 3 februarie 1912 în Dolhasca, județul Baia. După absolvirea liceului din Bacău în 1929, se înscrie la facultatea de medicină din Cluj. În 1935 termină studiile universitare și obține titlul de Doctor în Medicină cu teza "Neurotomia juxtaprotuberanțială în tratamentul nevralgiei intermitente de trigemen" (1936). Ca student a lucrat în clinica de boli interne sub conducerea profesorului Iuliu Hațieganu, fiind fascinat de simțul clinic și erudiția acestui medic, dar pe tânărul Arseni îl atrăgea chirurgia creierului, după ce a asistat la o operație efectuată de Dimitrie Bagdasar în spitalul de Urgență din București. Astfel că la vârsta de 23 de ani își începe ucenicia în domeniul neurochirurgiei, sub conducerea și îndrumarea lui Bagdasar, proaspăt întors din America. În același timp lucrează ca preparator, apoi ca asistent la catedra de Histologie condusă de Ion T. Niculescu, unde învață tehnica examenului microscopic al organelor și țesuturilor. Fragmentele de tumori cerebrale extirpate operativ erau studiate apoi la microscop, convins de puterea pe care o dă clinicianului cunoașterea anatomiei patologice.

Constantin Arseni muncește neobosit, își extinde și perfecționează tehnica chirurgicală. În 1946, Dimitrie Bagdasarîncetează din viață pe neașteptate. Arseni rămâne cu răspunderea conducerii serviciului de neurochirurgie, la vârsta de numai 34 de ani. Oficialitățile nu-i ușurează această sarcină, dimpotrivă. Cunoscut ca un non-conformist incorigibil, care spune totdeauna ceea ce gândește, nu era tocmai pe placul regimului totalitar comunist. Forurile de răspundere în domeniul medicinei trimit la Moscova pentru a se specializa în neurochirurgie pe doctorul Nicolae Marcovici, cu scopul de a-l înlocui pe Arseni. La întoarcere, cu titlul de Candidat în Științe Medicale, după modelul sovietic, Marcovici este numit în 1955 conferențiar universitar, cum se obișnuia cu toți cei veniți cu o calificare din Uniunea Sovietică, și primește conducerea a jumătate din clinica de neurochirurgie din București. Marcovici, un om corect și cu mult bun simț, recunoaște calitățile profesionale deosebite ale lui Arseni și, după scurt timp, renunță la funcția primită și se subordonează acestuia. Între timp Arseni devine el însuși conferențiar, iar în 1963 profesor titular de neurochirurgie la facultatea de medicină.

Se trece la reorganizarea clinicii pe servicii, cu împărțirea responsabilităților la colaboratori, ce căpătaseră ei înșiși experiență și calificare superioară: Tumori cerebrale adulți (Sofia Ionescu, Mihai Maretsis, Nicolae Nicola, Mircea Ghițescu), Tumori cerebrale copii (Lenke Horvarth), Afecțiuni vertebro-medulare (Ion Ionescu și Gheorghe Panoza), Traumatisme cranio-cerebrale (Ion Oprescu și Alexandru Constantinovici), Anestezie, reanimare și terapie intensivă (Șerban Munteanu, Lelia Gonțea-Arseni), mai târziu și o secție de reabilitare și recuperare motorie (Ion Tudor). La acestea se adaugă servicii auxiliare și de investigații: Diagnostic preoperator (Constantin Crețan și Ion N. Petrovici), Neuroradiologie (Nicolae Mihăilescu și Nicolae Simionescu), Electrofiziologie (K. Cristian și I. Roman), Laborator clinic (Elena Nicola), Neuromorfopatologie (Nicolae Carp). Domeniile de activitate se extind, se trece la chirurgia anevrismelor și malformațiilor vasculare intracraniene (Frank Nass și Leon Dănăilă) și la neurochirurgia funcțională, cum sunt operațiile stereotaxice în cazul unor afecțiuni extrapiramidale și chirurgia funcțională a epilepsiei (Mircea Simionescu, Mircea Iacob, N. Nicola). În 1975, se inaugurează noua clădire a clinicii de neurochirurgie, concepută și organizată după planurile sale. În timpul cât a fost construită, Arseni devenise om de șantier.

Constantin Arseni și-a continuat cu ardoare activitatea până la o vârstă înaintată, neputându-se despărți de ceea ce a însemnat menirea vieții sale: neurochirugia. S-a stins din viață în 1994.

·         1914: Florin Dimitriu, compozitor și violonist român

* 1924: Frederic Wilhelm, Prinț de Hohenzollern (Friedrich Wilhelm Ferdinand Joseph Maria Manuel Georg Meinrad Fidelis Benedikt Michael Hubert von Hohenzollern-Sigmaringen) (n. 3 februarie 1924, Castelul Umkirch ^[2], lângă Freiburg im Breisgau - d. 16 septembrie 2010 ^[3], Sigmaringen) a fost șeful casei princiare de Hohenzollern-Sigmaringen din Germania. A fost urmat la șefia Casei de Hohenzollern de fiul lui, Karl Friedrich, Prinț de Hohenzollern.

Prințul Frederic Wilhelm s-a născut la castelul Umkirch.^[4][5] A fost fiul cel mare al lui Frederic, Prinț de Hohenzollern (1891–1965) și a soției acestuia, Prințesa Margareta Karola de Saxonia (1900–1962), fiica ultimului rege al Saxoniei, Frederick Augustus al III-lea.^[4][5] A devenit șeful Casei de Hohenzollern la 6 februarie 1965 în urma decesului tatălui său Prințul Friedrich.

În conformitate cu legea românească de succesiune din 1923, urma ca după decesul regelui Mihai, care avea numai fete, descendenții lui Friedric Wilhelm să pretindă tronul României. În 2006 prințul a declarat public că Hohenzzolern a avut "nici un interes în tronul românesc", iar regele Mihai a proclamat o actualizare a liniei de succesiune, desemnând-o pe fiica sa cea mare "Prințesă Moștenitoare".

Prințul Frederic de Hohenzollern s-a căsătorit ^[2] pe 5 ianuarie 1951, la Sigmaringen cu Margarita Ileana Viktoria Alexandra, Prințesă de Leiningen (1932-1996) și a avut trei copii:

• Carol Frederic Emich Meinrad Benedikt Fidelis Maria Michael Gerold^[2], Prinț de Hohenzollern (n. 20 aprilie 1952, Sigmaringen). El s-a căsătorit la 17 mai 1985 cu Alexandra Petra Sophie Schenk, Contesă de Stauffenberg ^[6] (n. 25 mai 1960), cu care are patru copii. Cuplul a divorțat în 2010 și Carol Frederic s-a recăsătorit în 2010 cu Nina de Zome.
• Albert Johannes Hermann Meinrad Stephan ^[2] (n. 3 august 1954, Umkirch) s-a căsătorit la 8 septembrie 2001, la Roma, cu Nathalie Rocabado de Viets (n. 10 noiembrie 1970, Hamburg), cu care are copii.
• Ferdinand Maria Fidelis Leopold Meinrad Valentin ^[2] (n. 14 februarie 1960, Sigmaringen); el s-a căsătorit la 3 august1996 la Číčov, în Slovacia, cu Contesa Ilona Kálnoky de Köröspatak (n. 9 martie 1968, Bruck an der Mur), cu care are urmași.

·         1925- S-a nascut popularul actor roman de teatru și film Ștefan Mihailescu-Braila; (d. 1996).

·         1926 - S-a născut Tudor George, poet şi traducător (m.12.01.1992).

·         1928 - S-a născut Val (Michael Valentine) Doonican, cântăreţ şi chitarist irlandez.

·         1928 - S-a născut Frankie Vaughan (Frank Abelson), cântăreţ american.

·         1928 - S-a născut Russell Arms, cântăreţ american.

·         1935 - S-a născut Johnny Guitar Watson, chitarist, cântăreţ şi compozitor american.

·         1936: Constantin Virgil Negoiță (n. 3 februarie 1936, București) este un om de știință și prozator român, stabilit în Statele Unite ale Americii.

·         1939 - S-a născut poetul Ilie Constantin.

* 1939: Michael Cimino (n. 3 februarie 1939, New York City - d. 2 iulie 2016, Los Angeles) a fost un regizor de film american. A fost laureat al Premiului Oscar pentru regia filmului Vânătorul de cerbi.

·         1941- S-a nascut la Calafat, marele actor roman de teatru și film, Ștefan Iordache; (“Cel mai iubit dintre pămînteni”, “Oglinda”, “Glissando”, “Ciuleandra”, “De ce trag clopotele, Mitică?”, “Pruncul, petrolul şi ardelenii”, “Înghiţitorii de săbii”, “Bietul Ioanide”); (d.14 septembrie 2008).

* 1942; Dory Funk, Jr. (născut Dorrance Earnest Funk Jr.^[3] pe 3 februarie1942) este un fost wrestler american, actualmente antrenor de wrestling. Se află pe locul doi într-un top al wrestlerilor care au deținut cel mai mult timp centura NWA World Heavyweight Championship, Funk deținând acest titlu timp de 4 ani.

El este fiul lui Dory Funk și fratele lui Terry Funk.

·         1944 - S-a născut Petre Anghel, poet, prozator şi eseist.

·         1945 - S-a născut Johnny Cymbal, cântăreţ, compozitor şi producător britanic (Derek).

·         1946 - S-a născut Stan Webb, chitarist, vocalist şi compozitor britanic (Chicken Shack).

·         1947 - S-a născut Dave Davies, chitarist, vocalist şi compozitor britanic (The Kinks).

·         1947 - S-a născut John Handy, muzician american de jazz.

·         1947: Andrei-Gheorghe Király, politician român
* 1948: Oazu Nantoi (n. 3 februarie 1948, Vancicăuți) este un politician și analist politic din Republica Moldova.

* 1950: Morgan Fairchild (născută Patsy Ann McClenny, pe 3 februarie 1950) este o actriță americană.

Pentru rolul său din serialul Flamingo Road din 1980, a fost nominalizată la Premiul Globul de Aur pentru cea mai bună actriță într-un serial de televiziune dramatic.

·         1950: Alvaro Vitali, actor italian

·         1951: Blaise Compaoré, șeful statului Burkina Faso

·         1951: Eugenia Maci, actriță româncă de teatru și film

·         1954 - S-a născut Paul Nancă, producător şi promotor muzical.

·         1956 - S-a născut Alf Klimek, cântăreţ şi compozitor australian (The Other Ones).
* 1958: Massimo Pedrazzini (n. 3 februarie 1958, Milano, Italia) este un fost fotbalist.
* 1958: Octavio Zambrano (n. 3 februarie 1958 în Guayaquil) este un antrenor ecuadorian de fotbal, fost fotbalist. El este unul din cei mai de succes antrenori din Major League Soccer (MLS).

·         1959 - S-a născut Laurence Tolhurst, solist al grupului britanic "The Cure".
* 1960: Joachim „Jogi” Löw (n. 3 februarie 1960, Schönau im Schwarzwald, Baden-Württemberg, RFG) este un fost jucător german de fotbal. Din 2006 este antrenorul echipei naționale de fotbal a Germaniei.
* 1961: Alexandru Chiculiță (n. 3 februarie 1961) este un scrimer român specializat pe sabie laureat cu bronz la Los Angeles 1984. În prezent este antrenor la CS Dinamo București.
* 1963: George Lazăr (n. 3 februarie 1963, Vatra Dornei, Suceava) este un scriitor și publicist român contemporan de science fiction și thriller. În 1987 a absolvit Facultatea de Automatică, secția Calculatoare, din cadrul Institutului Politehnic din Iași. Este membru al Societății Române de Science Fiction și Fantasy.
* 1964: Dr. Wargha Enayati (n. 3 februarie 1964) este un medic cardiolog și healthcare business innovator, cunoscut publicului larg ca fondatorul Rețelei private de sănătate Regina Maria In anul 1995 a fondat ceea ce urma să devină Centrul Medical Unirea, apoi rețeaua de servicii de sănătate Regina Maria. În 2007, a vândut un pachet minoritar din acțiunile CMU către fondul de investiții 3i. În 2010, o a doua tranzacție a adus în acționariat fondul Advent. Centrul Medical Unirea a devenit Regina Maria. În 2010, alături de soția sa Mitra Enayati a înființat Fundația Regina Maria, dedicată acordării de servicii medicale și educație unor categorii defavorizate de persoane: fără venituri, asigurări, copii. În 2015 se retrage din acționariatul rețelei Regina Maria. În 2016 reintră pe piața serviciilor medicale devenind acționar principal la Intermedicas, o companie de concierge medical și second opinion, la MedicHub – companie de comunicare medicală. În 2017 achiziționează pentru MedicHub si revista Viața Medicală – cea mai importantă publicatie de profil din România și lansează Revera – primul centru de specialitate pentru vârstnici.

În 2018 intră în acționariatul Docbook (prima aplicatie de programari  la medic) si al platformei de recrutare medicala Medijobs si așează totul sub o umbrelă, luând  astfel naștere Enayati Group - impreună pentru sănătatea României. In luna iunie 2018 devine vicepresedinte Camerei de Comerț Româno-Germană http://rumaenien.ahk.de/ro/ și președintele Task-Force Sanatate a Coaliției pentru Dezvoltarea României.

* 1969: Matt Johnson (născut pe 3 februarie 1969 în Bournemouth, Anglia) este un claviaturist care cântă pentru trupa de jazz alternativ, Jamiroquai.

* 1972: Mart Poom (n. 3 februarie 1972,^[1], Tallinn) este un fotbalist eston actualmente retras din activitate.^[2] A evoluat pe postul de portar.

* 1975: Boris Cebotari (n. 3 februarie 1975 – d. 15 iulie 2012) a fost un fotbalistdin Republica Moldova, care a jucat pe postul de mijlocaș central. S-a consacrat prin evoluția la echipa FC Zimbru Chișinău, fiind considerat o legendă a clubului.

·         1976: Cătălin George Hîldan (n. 3 februarie 1976, Brănești, Ilfov – d. 5 octombrie 2000, Oltenița) a fost un fotbalist român care s-a afirmat la Dinamo București.

A început să joace fotbal la vârsta de 10 ani în cadrul clubului Dinamo. Sub comanda primului său antrenor Ionuț Chirilă a câștigat titlurile naționale la toate categoriile de vârstă: pitici, cadeți, juniori, mai puțin la juniorii republicani. Mijlocaș dotat cu calități a debutat în Divizia A pe 2 octombrie 1994 într-un meci cu Steaua (Steaua 2-0 Dinamo). A urmat o perioadă în care a evoluat la FC Chindia Târgoviște, unde a cunoscut bucuria promovării consecutive din Divizia C în B și din B în A. După această perioadă Cornel Dinu l-a adus înapoi la Dinamo (1994 - 2000), de unde nu a mai plecat niciodată. A câștigat cu Dinamo un titlu de campion (1999-2000) și o cupă a României (2000), cifrele carierei sale fiind 131 de jocuri/ 6 goluri în Divizia A, 5/1 în echipa națională, 5/0 în cupele europene, 17/0 la alte loturi naționale. A fost căpitanul echipei dinamoviste, stingându-se din viață în urma unui atac de cord la 5 octombrie 2000 în timpul unui amical pe stadionul din Oltenița.

A jucat pe postul de mijlocaș, având numărul 11 pe tricou. De la debutul său în Divizia A, pe 2 octombrie 1994, a jucat 138 de meciuri, marcând 6 goluri.

Este supranumit de fani „Unicul Căpitan” datorită devotamentului pe care l-a arătat față de culorile clubului Dinamo. În memoria sa, una din peluzele Stadionului Dinamo a primit denumirea de „Peluza Cătălin Hîldan”, iar tricoul cu numărul 11 a fost retras pentru totdeauna.

* 1976: Isla Fisher (n. 3 februarie 1976) este o actriță și autoare cu origini scoțiene și australiene.
S-a născut pe 3 februarie 1976 în Oman, având ambii părinți scoțieni.^[1]Tatăl său, Brian, era bancher la Națiunile Unite, care l-a trimis în Oman, iar întreaga familie a trebuit să îl urmeze atunci când a fost nevoit să își mute reședința.^[2] Numele i-a fost dat după insula scoțiană Islay^[3] și mai are încă patru frați.^[4] Încă din școală și-a dezvăluit pasiunea pentru teatru, atunci când a jucat în trupele de la liceul de fete, acolo unde și-a făcut studiile. Încă de la nouă ani a apărut în reclame care au fost difuzate la televiziunea australiană, deci s-a acomodat cu camera încă de mică. A câștigat apoi roluri în serialele celebre pentru copii Bay City și Paradise Beach. A debutat în film la televiziunea publică australiană, în soap-opera Paradise Beach. A urmat tot un soap-opera, Home and Away. La vârsta de 21 de ani a studiat la L'École Internationale de Théâtre Jacques Lecoq din Paris, unde a învățat pantomimă, clown și comedia dell'arte.^[5] Și și-a definitivat studiile în pantomimă și la Londra. Încă de atunci este cunoscută pentru rolurile de comedie pe care le-a făcut, în filme precum Wedding Crashers în 2005, Hot Rod în 2007, Definitely, Maybe în 2008 sau Confessions of a Shopaholic din anul 2009. Întreaga familie s-a mutat însă în scurt timp la Perth, în vestul Australiei. La vârsta de 18 ani, cu ajutorul mamei sale, a publicat două romane, Bewitched și Seduced by Fame.^[6] Din 1994 și până în 1997 a jucat în serialul de televiziune Home and Away, în rolul lui Shannon Reed. În 1996 a fost nominalizată la Premiul pentru Cea mai populară actriță pentru acest rol.
* 1976: Stoian Kolev (Limba bulgară:Стоян Колев) (n. 3 februarie 1976) este un fotbalist bulgar, care joacă pentru clubul de fotbal PFC Cernomoreț Burgas pe postul de portar.
* 1976: Vitali Maevici (n. 3 februarie 1976) este un fost fotbalist internațional moldovean care a jucat pe postul de fundaș
* 1977: Ramón Luis Ayala Rodríguez (n. 3 februarie 1977, cunoscut după numele de scenă Daddy Yankee, este un cântăreț, actor, producător de înregistrări, crainic radio [12] și om de afaceri portorican, Ramon Ayala s-a născut în Río Piedras, San Juan, Puerto Rico și a crescut în cartierul social Villa Kennedy Housing Projects.^[6]El devine renumit în 2017, cu colaborarea sa cu tubul global Despacito Luis Fonsi.

Ayala a vrut să devină jucător profesionist de baseball și a dat probe la Seattle Mariners, care face parte din Major League Baseball. Înainte de a semna contractul a fost lovit de un glonț rătăcit tras dintr-o pușcă AK-47 în timp ce lua o pauză de la o sesiune de înregistrări pe care o avea cu DJ Playero. Ayala a avut o perioadă de recuperare de un an și jumătate; glonțul nu a fost scos din șoldul său nici acum, iar el spune că își datorează cariera muzicală acelui incident, care i-a permis să se concentreze pe cariera muzicală în totalitate. De atunci a vândut peste 18 milioane de albume

* 1978: Marian Aliuță (n. 4 februarie 1978 în București) este un fotbalist român retras din activitate.
* 1978: Joan Capdevila Méndez (n. 3 februarie 1978 în Tàrrega, Lleida, Catalonia) este un fotbalist spaniol legitimat la echipa spaniolă FC Santa Coloma, și fost component al echipei naționale a Spaniei.
* 1980: George Cristian Ogăraru (n. 3 februarie 1980, București) este un fotbalist român retras din activitate,^[1] care a jucat în trecut pentru FC Steaua București. În prezent este antrenorul lui U Cluj.

Copilăria și-a petrecut-o, în satul Grămești. La 6 ani se întoarce în București, pentru a începe școala, iar la 9 ani, mai exact pe 11 octombrie 1989 merge la selecția organizată de clubul Steaua București. Este ochit de Radu Troi, antrenorul care îi prevede un viitor mare, făcând trimitere la condiția materială modestă a părinților săi. A făcut liceul la "Mircea Eliade", unde face cunoștință cu antrenorul Ioan Toma și participă la Cupa Liceelor, prima sa competiție cu public.

Înainte de a se alătura lui Sion, în vara anului 2010, Ogăraru a jucat pentru Steaua București între anii 1998–2000 și din nou între 2002 și 2006, dar și pentru CSM Reșița între 2000 și 2001 și Oțelul Galați între 2001 și 2002 unde a fost împrumutat de la Steaua, iar în străinătate a evoluat la Ajax Amsterdam între 2006 și 2010.

La 17 ani are ocazia să se transfere în Italia, la Sangiovanesse, însă cei de la Steaua nu sunt de acord, pentru ca peste un an să semneze primul său contract de profesionist. Ogăraru a debutat în prima echipă a Stelei într-un meci cu Olimpia Satu Mare, în 1998, sub comanda lui Emeric Jenei și Mihai Stoichiță. Nereușind să se impună, este împrumutat în 2000 la CSM Reșița, iar apoi în 2001 la Oțelul Galați, unde fusese cerut de Mihai Stoica. Sezonul de la Oțelul Galați a fost unul foarte reușit pentru George, echipa reușind, sub comanda lui Marius Lăcătuș să se lupte cu șanse reale la unul dintre primele locuri și încheind pe locul 5. Evoluțiile de la Galați îl readuc pe Ogăraru la Steaua, unde începe să se impună în prima echipă, după ce începuse ca rezervă a lui Florentin Dumitru.

Odată devenit titular cert, sub comanda lui Walter Zenga, Ogăraru are evoluții din ce în ce mai apreciate, impresionând mai ales în cupa UEFA, evoluții ce atrag atenția celor de la Ajax Amsterdam. Tot datorită evoluțiilor sale este convocat la prima reprezentativă, debutând ca titular pe 26 martie 2005, împotriva Olandei, meci pierdut în Giulești cu 2-0 de România. Timp de doi ani, acest meci a rămas și singurul sub tricolor al lui George.

Pe 29 martie 2006 a primit Medalia „Meritul Sportiv” clasa a II-a cu o baretă din partea președintelui României de atunci, Traian Băsescu, pentru că a făcut parte din lotul echipei FC Steaua București care obținuse până la acea dată calificarea în sferturile Cupei UEFA 2005-2006.^[2] În martie 2008 a primit Medalia „Meritul Sportiv” clasa a II-a cu 2 barete, tot din partea președintelui României Traian Băsescu, deoarece a făcut parte din reprezentativa României care a obținut calificarea la Campionatul European din 2008.^[3][4]

În vara anului 2006 aduce transferul lui George Ogăraru la Ajax Amsterdam, care a plătit 3,3 milioane de dolari pentru semnătura lui Ogăraru, materializând unul dintre cele mai costisitoare transferuri de la un club românesc de fotbal. Debutează pe 13 august 2006 în Supercupa Olandei, câștigând astfel și primul trofeu din Olanda, împotriva celor de la PSV Eindhoven. Evoluează constant la echipa de club, generând un conflict în țară, unde Victor Pițurcă refuza să-l convoace la echipa națională în ciuda presiunii fanilor și a mass-mediei, preferând să meargă pe mâna lui Cosmin Contra, Valentin Bădoi și Petre Marin. Cu toate acestea, revenirea sa în prima reprezentativă se produce în 2007, împotriva aceleiași naționale a Olandei, pentru ca apoi să fie convocat constant la celelalte meciuri ale României, contribuind astfel la calificarea echipei la Euro 2008. În septembrie 2008, după doi ani de contract cu Ajax, Ogăraru a fost împrumutat înapoi clubului Steaua pentru un an și jumătate pentru suma de 275.000 de euro.^[5] Este cunoscut pentru aruncările lungi de la margine

* 1982: Won Woo-young (în coreeană 원우녕; n. 3 februarie 1982, Seul) este un scrimer sud-coreean specializat pe sabie.

* 1984: Elizabeth Anne Holmes (n. 3 februarie 1984,^[1] Washington, SUA) este o antreprenoare americană, fondatoarea și conducătoarea firmei Theranos din Palo Alto, California, care avea ca domeniu de activitate analiza probelor sanguine.

La 19 ani, a renunțat la studiile pe care le urma la Universitatea Stanfordpentru a-și lansa propria afacere, punând bazele companiei Theranos. A susținut că a reușit să introducă o nouă metodă, mult simplificată, de efectuare a analizelor sanguine.

În 2015, revista "Forbes" a declarat-o ca fiind cea mai tânără femeie miliardar din lume. De asemenea, în același an, "Time" a inclus-o pe lista celor mai puternice 100 persoane influente ale planetei. Tot în 2015 a primit premiul Horatio Alger Award, fiind cel mai tânăr laureat cu o astfel de distincție. Revista Glamour i-a acordat titlul de "Femeia Anului".

In 2018 compania pe care o conducea a fost declarată falimentară, iar Elizabeth Holmes a fost anchetată pentru înșelăciune.^[4] Aparatele de analiză a sângelui promise de companie nu au fost niciodată dezvoltate. Holmes a fost amendată cu 500.000 de dolari și i s-a interzis să conducă o companie americană timp de 10 ani

* 1984: Aleksejs Višņakovs (n. 3 februarie 1984, Riga, RSS Letonă) este un fotbalist leton care în prezent evoluează la clubul Skonto Rīga și la echipa națională de fotbal a Letoniei pe postul de mijlocaș.

* 1985: Andrei Vițelaru (n. 3 februarie 1985) este un jucător român de fotbalcare evoluează la clubul CS Buftea.

* 1988: Gregory Kurtley van der Wiel (pronunție în limba olandeză ˈɣrɛɣɔri vɐn dər ˈʋil; n. 3 februarie 1988 în Amsterdam) este un jucător olandez de fotbal care joacă în prezent la echipa turcă Fenerbahçe și la Echipa națională de fotbal a Olandei.

* 1989: Vlad Alin Bujor (n. 3 februarie 1989, Satu Mare) este un jucător român de fotbal care în prezent evoluează la echipa Sepsi OSK Sfântu Gheorghe
* 1989: David Manga Lembe (n. 3 februarie 1989, Paris) este un fotbalist centrafrican, care evoluează pe postul de aripă stânga la clubul din Liga I, ASA Târgu Mureș.

* 1990: Alin Alexuc-Ciurariu (n. 3 februarie 1990, Botoșani) este un luptătorromân specializat în lupte greco-romane.
* 1993: András Szatmári (n. 3 februarie 1993, Budapesta) este un scrimermaghiar, specializat pe sabie. A fost vicecampion laureat cu argint pe echipe la Campionatul Mondial de Scrimă din 2016.