4. /4 FEBRUARIE 2023 - TEATRU/FILM
ȘERBAN CANTACUZINO
Șerban Cantacuzino | |
Date personale | |
---|---|
Născut | București, România |
Decedat | (70 de ani) Paris, Franța |
Înmormântat | Cimitirul Bellu |
Părinți | Ion Filotti Cantacuzino |
Frați și surori | Gheorghe I. Cantacuzino[*] |
Cetățenie | România Franța |
Ocupație | actor actor de televiziune[*] |
Prezență online | |
Internet Movie Database | |
Modifică date / text |
Șerban Cantacuzino (n. 4 februarie 1941, București – d. 4 iulie 2011, Paris) a fost un actor român, care a jucat în filme, seriale de televiziune și muzicaluri pe parcursul carierei sale.[1][2]
VIAȚA ȘI CARIERA[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Cantacuzino s-a născut la București, în 4 februarie 1941, în familia boierească a Cantacuzinilor, fiind descendent al lui Șerban Cantacuzino, domn al Țării Românești între 1678 și 1688.[1][2] Tatăl său, Ion Filotti Cantacuzino, a fost scriitor, medic, critic de film, regizor și producător de film.[1]
Cantacuzino și-a făcut debutul ca actor la vârsta de 11 ani, jucând pe scena Teatrului Național din București în piesa Prinț și cerșetor, alături de bunica sa, actrița Maria Filotti. El a interpretat în 1963 rolul prințului Eduard în piesa Richard al III-lea la Teatrul Armatei din Constanța. Cantacuzino a jucat alături de George Vraca în Richard al III-lea.[1]
Cantacuzino s-a mutat la Paris, Franța, în 1990.[2]
A decedat la Paris în 4 iulie 2011, la vârsta de 70 de ani. A fost înmormântat în cimitirul Bellu din București.[1]
FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Străinul (1964) - elevul Lucian Varga
- Gaudeamus igitur (1965) - Emil
- Șapte băieți și o ștrengăriță (1967) - Silvio
- Felix și Otilia (1972) - dublaj de voce Felix Sima
- Frații Jderi (1974)
- Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 (1975)
- Războiul independenței (1977)
- Pentru patrie (1978)
- Falansterul (1979)
- Mușchetarii în vacanță (1984)
- Secretul armei secrete (1988)
- Cei care plătesc cu viața (1989)
In-memoriam Șerban Cantacuzino
LAURA GLĂVAN
Laura Glavan | |
Date personale | |
---|---|
Născută | 4 februarie 1990 Constanța, România |
Cetățenie | România |
Ocupație | actriță actriță de film |
Prezență online | |
Modifică date / text |
Laura Glavan (n. 4 februarie 1990, Constanța) este o actriță română care locuiește în Italia.
FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Cinema[modificare | modificare sursă]
- Lo stato di natura, regia Marco Mangiarotti – scurtmetraj (2007)
- The Darkside of Triora, regia Gerard Diefenthal (2008)
- Piazza Giochi, regia Marco Costa (2010)
- 6 zile pe Pământ, regia Varo Venturi (2011)
- L'isola dell'angelo caduto, regia Carlo Lucarelli (2011)
TV[modificare | modificare sursă]
- Questa è la mia terra – serial TV, 6 episoade (2007)
- Anna e i cinque – serial TV, 6 episoade (2008)
- Provaci ancora prof – serial TV, episodul 3x07 (2008)
- Don Matteo – serial TV, 26 episoade (2009-2014)
- Caccia al Re - La narcotici – serial TV, 6 episoade (2011)
- Il tredicesimo apostolo - Il prescelto – serial TV (2012)
- Santa Barbara, regia Carmine Elia – film TV (2012)
- Tutta la musica del cuore, regia Ambrogio Lo Giudice – miniserial TV, 6 părți (2013)
- Che Dio ci aiuti 2 – serial TV, 16 episoade (2013)
VIDEOCLIPURI[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Etere - Ourmemories, regia Giovanni Caloro (2008)
PREMII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- 2010 - Oscar dei Giovani
LAURA GLAVAN
EFTIMIE VASILESCU
Eftimie Vasilescu | |
Regizorul Eftimie Vasilescu. | |
Date personale | |
---|---|
Născut | |
Decedat | (90 de ani) |
Modifică date / text |
Eftimie Vasilescu (n. 12 septembrie 1895, Buzău – d. 4 februarie 1986) a fost un regizor român de film. De asemenea a fost și director de imagine la unele filme.
FILMOGRAFIE (REGIZOR)[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Peripețiile călătoriei lui Rigadin de la Paris la București (1924)
- Vitejii neamului (1926)
- Vagabonzii de la Cărăbuș (1927)
- Mișcarea cooperatistă în România (1928)
- Năpasta (1928) - în colaborare cu Gheorghe Popescu
- Cooperația (1930)
- Filmul Iașilor (1935)
- Recoltarea și prelucrarea chihlimbaruluiv (documentar cinematografic, 1939)
MARIETA RAREȘ
Marietta Rareș | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Marietta Ionescu |
Născută | București, România |
Decedată | (96 de ani) București, România |
Cetățenie | Regatul României Republica Populară Română RS România România |
Ocupație | actriță |
Activitate | |
Alma mater | Universitatea Națională de Muzică București |
Prezență online | |
Modifică date / text |
Marietta Rareș (n. , București, România – d. , București, România) a fost o actriță română de teatru și film.
BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
S-a născut la București la 30 martie 1897, cu numele de Marietta Ionescu.[1] A debutat ca actriță în 1914, la vârsta de 17 ani, în cadrul Companiei Marioara Voiculescu - Bulandra, într-o comedie de Sacha Guitry, și a jucat în octombrie 1915 în piesa Trandafirii roșii de Zaharia Bârsan.[1] A absolvit cursurile Conservatorului de Muzică și Artă Dramatică din București în anul 1918. A făcut parte din trupa soților Bulandra, jucând în anii 1919-1925 și 1932-1938 diferite roluri: de la tânăra ingenuă visătoare până la tipuri de femeie cochete și provocatoare.[1] Cele mai cunoscute roluri au fost: Ketty din Heidelbergul de altădată (1918) de Wilhelm Meyer-Förster, unde a jucat alături de Tony Bulandra, subreta din Avarul (1922), alături de Lucia Sturdza-Bulandra și Maria Antonovna din Revizorul de Nikolai Gogol, alături de Velimir Maximilian în rolul Hlestakov.[1]
A fost actriță la Teatrul Mic din București (1925-1927) și la Teatrul Fantasio din Constanța (1927-1930), unde a jucat, adesea alături de Ion Iancovescu și Gheorghe Timică, în farse și comedii bulevardiere.[1] După un scurt popas în trupa Mariei Ventura (1931-1932), cu care a efectuat turnee în perioada de vară, a revenit în trupa soților Bulandra, unde a rămas până în 1938.[1] A fost angajată apoi la Teatrul Național din București (1939-1941), unde a jucat alături de Ion Finteșteanu, Natașa Alexandra și Victoria Mierlescu.[1] Regizorul Val Mugur o elogia astfel într-un program de spectacol din 1944: „A avut totuși un nenoroc Marietta Rareș în teatru. A exclus vulgaritatea prin temperament și din punctul acesta de vedere, a fost una din cele mai fără noroc actrițe la noi. Trebuie felicitată pentru acest avantaj de stil”.[1]
Marietta Rareș a făcut parte timp de trei ani (1944-1947) din trupa Teatrului Nostru, condus de Dina Cocea, unde a jucat în piese scrise de William Shakespeare, Eugene O'Neill și Jean Anouilh, și apoi un an (1947-1948) din trupa Teatrului Odeon (în prezent studioul „C. Nottara”), condus de Marietta Sadova, unde a jucat alături de Clody Berthola, Dan Nasta, Nicolae Tomazoglu, Marietta Sadova, Liviu Ciulei, Corina Constantinescu și Dem Savu și s-a impus prin interpretarea unor roluri de compoziție în piesele Cei din urmă de Maxim Gorki și Îmi amintesc de mama de John Van Drutten.[1]
Actorii Teatrului Odeon au fost transferați disciplinar la teatrele de stat în urma conferinței despre „libertatea creației” susținută de Alice Voinescu în primăvara anului 1948, iar Marietta Rareș a devenit actriță la Teatrul Municipal din București, condus în acea perioadă de fosta ei patroană, Lucia Sturdza Bulandra.[1] Acolo a interpretat roluri secundare, cărora le-a conferit forță, în piese de succes precum Pescărușul lui Cehov.[1] S-a pensionat în 1959, la vârsta de 62 de ani.[1]
A jucat, de asemenea, în filme, fiind cunoscută mai ales prin rolul mamei lui Ghiță din La Moara cu noroc (1956), în regia lui Victor Iliu.[1]
A obținut titlul de artist emerit (ante 1965).[2] A fost distinsă cu Premiul UNITER pentru întreaga activitate la 31 ianuarie 1994.[1][3] A murit câteva zile mai târziu la București.[1]
Teatru Katrina din Heilbronn
FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Ecaterina Teodoroiu (1921) - Ecaterina Teodoroiu
- Ecaterina Teodoroiu (1930)
- În sat la noi (1951) - soția lui Ion Lepădat
- La moara cu noroc (1955) - Bătrâna, mama lui Ghiță
- Gaudeamus igitur (1965)
- Sărutul (1965)
- Puterea și adevărul (1972)
- Cireșarii (1972) - Bunica
- Aus dem Leben eines Taugenichts (1973)
- Cine mă strigă? (1979) - Bunica
- Revanșa (1978) - mama lui Pârvu
- Cianura... și picătura de ploaie (1978) - mama lui Gheorghiu
- Lumina palidă a durerii (1980) - Tudora
- Ștefan Luchian (1981)
- Femeia din Ursa Mare (1982)
- Pădurea nebună (1982)
- La capătul liniei (1983) - soacra domnișoarei Iliescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu