MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

1. /2 MARTIE 2023 - ISTORIE PE ZILE: Evenimente, Nașteri

Evenimente

· 537 – Ostrogotii condusi de Vitiges incep primul asediu al Romei aparata de bizantinii generalului Belizarie, care va dura un an și nouă zile, pana la 12 martie 538. Asediul a fost prima ciocnire importantă între forțele celor doi adversari, și a jucat un rol decisiv în dezvoltarea ulterioară a războiului.

· 986: Ludovic al V-lea devine regele francilor. Ludovic al V-lea (c.967 – 21 mai 987), a fost rege al Franciei Occidentale din anul 986 până la moartea sa. A fost ultimul monarh carolingian.
* 1127: Asasinarea lui Carol cel Bun, Conte de Flandra.

· 1444 – Skanderbeg initiaza si organizeaza Liga de Lezhë, o alianță a principatelor albaneze considerată ca fiind primul stat albanez unificat. Scopul principal al acestei Ligi a fost acela de a uni principatele albaneze, pentru a lupta impotriva primejdiei otomane.

· 1458 – George de Poděbrad (1420-1471), este incoronat rege a Boemiei. El a fost lider al husitilor impotriva partizanilor papalitatii.

· 1498 – Exploratorul portughez Vasco da Gama ajunge in Insula Mozambic. Insula era un mare port arab. Numele insulei (Moçambique). este derivat de la Ali Musa Mbiki (Musa Al Mare), sultanul insulei în vremurile de Vasco da Gama .Acest nume a fost dat ulterior țarii care este astazi pe continentul African, iar insula a fost redenumita Ilha de Moçambique (Insula Mozambic). Portughezii au intemeiat pe aceasta insula un port și o baza navala în 1507 și au construit aici Capela Nossa Senhora de Baluarte în 1522, acum considerata cea mai veche clădire european din emisfera sudica.

· 1716: Apare lucrarea lui Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae, prima monografie geografică la români, scrisă în limba latină, la cererea Academiei din Berlin. Lucrarea este alcătuită din trei părți și este însoțită de prima hartă a Moldovei. Descriptio Moldaviae (sau Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae, în română Descrierea stării de odinioară și de astăzi a Moldovei) este una dintre cele mai importante opere ale lui Dimitrie Cantemir, scrisă în latină între 1714 și 1716, pe când fostul domn al Moldovei trăia în Rusia. Cartea, un document de primă mână asupra istoriei românilor, a fost scrisă de Cantemir la cererea Academiei din Berlin.

· 1717 – In Anglia are loc prrimul spectacol de balet: Iubirile lui Marte si Venus. Baletul a fost creat de coregraful englez Ioan Weaver iar povestea acestuia este inspirata din mitologia greacă.

· 1776 – Unități ale miliției revolutionare americane il aresteaza pe guvernatorul regal englez al Georgiei, James Wright.

· 1807 – Congresul american voteaza o lege prin care se interzicea importul de noi sclavi in aceasta tara.

· 1836 – Republica Texas isi declara independenta fata de Mexic. O Convenție a fost convocata la 1 martie si l-a ales presedinte pe Richard Ellis. Delegații au selectat un comitet alcatuit din cinci persoane care să elaboreze o Declarație de independență.; comisia a fost condus de George Childress și, de asemenea i-a inclus pe Edward Conrad, James Gaines, Bailey Hardeman, și Collin McKinney. Comisia a prezentat proiectul în 24 de ore ceea ce i-a facut pe istorici sa speculeze ca Childress a scris o mare parte din Declaratia de Independenta înainte de sosirea sa la Convenție. Declarația a fost aprobata pe 2 martie, fara nici o dezbatere. Bazata în principal pe scrierile lui John Locke și Thomas Jefferson, aceasta a declarat că guvernul mexican „a încetat sa protejeze viața, libertatea, și proprietatea poporului, de la care competențele sale legitime sunt derivate” , și a condamnat „arbitrariul si actele de opresiune și tiranie „. Declarația a proclamat oficial Republica Texas.Printre altele, au fost menționate următoarele motive de separare: In 1824 Constituția Mexicului stabilea ca tara este o republică federală., dar aceasta a fost uzurpata iar conducerea tarii a fost transformata într-o dictatură militară centralista de catre generalul Antonio López de Santa Anna.
Guvernul mexican a invitat coloniști in Texas promitandu-le libertate constituționala și guvern republican, dar apoi au fost renegate aceste garanții. Texasul a fost unit cu statul mexican Coahuila capitala aflandu-se in îndepărtatul Saltillo, și, astfel, afacerile din Texas au fost decise la o distanță mare de provincie și în limba spaniolă. Drepturile politice cu care au fost în prealabil obisnuiti coloniștii, cum ar fi dreptul de a păstra și purta arme și dreptul la un proces cu jurați, au fost ulterior anulate. Nici un sistem de învățământ public nu a fost organizat de autoritati. Coloniștilor nu li s-a lăsat libertatea religioasa.
Bazata pe Declarația de Independență a Statele Unite, Declarația de independenta a Texasului conține de asemenea, multe din principiile politice ale Revolutiei americane.

· 1855 – Alexandru al II-lea devine tar al Rusiei; (n. 29 aprilie 1818 – d. 13 martie 1881). A fost fiul lui Nicolae I al Rusiei si a domnit de la 2 martie 1855 și până la asasinarea sa în 1881. A fost de asemenea și Mare Duce al Finlandei și a revendicat titlul de rege al Poloniei. A înfăptuit reforma agrară din 1861 prin care erau eliberați țăranii de șerbie și aveau dreptul să cumpere pământul pe care îl munceau (cu termen de plată în 49 de ani). Din cauza opoziției moșierimii, reforma a devenit un compromis care rima enorm cu eșecul: țăranii nu erau nici mai fericiți, nici n-o duceau mai bine în urma reformei de abolire a iobăgiei, fapt care se pare că l-a convins pe Alexandru, cu puțin timp înainte de asasinarea lui, să admită finalmente cererea insistentă a societății și chiar a unei părți a nobilimii de adâncire a reformelor, prin înființarea unui parlament (Duma). A fost asasinat de o organizație teroristă anarhista intitulata Narodnaya Volya.

· 1870 – A apărut, la Bucureşti, revista “Columna lui Traian”, condusă de Bogdan Petriceicu Haşdeu.1895 – S-a născut Eugen Relgis (Siegler), poet, romancier, sociolog, eseist; (m.1987).

· 1917 – În urma revoluției ruse din februarie, țarul Nicolae al II-lea al Rusiei abdică în favoarea fratelui său Mihail. Marele Duce Mihail al Rusiei, Mihail Alexandrovici Romanov, numit uneori și Țarul Mihail II (n. 22 noiembrie 1878 (S.N. 4 decembrie) – d. cca. 12 iunie 1918) fiul țarului Alexandru al III-lea și fratele țarului Nicolae al II-lea.

· La 2-6 martie 1919 are loc la Moscova Conferința internațională a partidelor comuniste și organizațiilor social-democratice, la care se creează "Internațională a III-a Comunistă" (Comintern), cu sediul la Moscova, grupare extermistă de stîngă cu caracter totalitar, la care a aderat Partidul Comunist Român în 1921. Cominternul (din limba rusă: Коммунистичекий Интернационал (Kommunisticeskii Internațional) – (Internaționala Comunistă), cunoscută și ca Internaționala a III-a, a fost o organizație internațională comunistă fondată în 1919 de Lenin și de Partidul Comunist Rus (bolșevic), care avea ca scop lupta prin toate mijloacele posibile, inclusiv lupta armată, pentru răsturnarea burgheziei mondiale și pentru formarea unei republici sovietice internaționale, ca un stadiu de tranziție către abolirea definitivă a statului. Cominternul a reprezentat o sciziune a elementelor de stînga din Internaționala a II-a, ca răspuns la incapacitatea acesteia din urmă de a forma o coaliție solidă împotriva primului război mondial, război pe care Internaționala a III-a l-a considerat un război imperialist. Cominternul a ținut șapte Congrese Mondiale, primul în martie 1919 și ultimul în 1935. Grupurile care țin de tradiția comunismului de stînga recunosc azi numai valabilitatea primelor două congrese, cele de tradiție bolșevică, leninistă sau troțkistă – numai cea a primelor patru, iar partidele comuniste staliniste și maoiste recunosc valabilitatea tuturor celor șapte congrese.

· 1935: Regele Rama al VII-lea al Thailandei a abdicat. Noul conducător, nepotul său în vârstă de nouă ani, Rama al VIII-lea, a trăit cea mai mare parte a vieții în străinătate. El se întoarce în Thailanda în decembrie 1945, însă șase luni mai târziu este găsit împușcat în patul său.

· 1939: Cardinalalul Eugenio Pacelli este ales papă sub numele Pius al XII-lea. Pius al XII-lea ( Maria Giuseppe Giovanni Eugenio Pacelli – n. 2 martie 1876 – d. 9 octombrie 1958) , a fost papă al Bisericii Catolice între anii 1939 – 1958. I s-a reproșat că nu a denunțat public holocaustul evreilor, dar dacă ar fi condamnat regimul nazist, Hitler ar fi întețit prigoana și asupra celorlalți evrei (în Roma din 8.000 de evrei au fost deportați circa 1.000). Exista și un plan de a-l răpi pe papa și de-al pune sub „protectia” Reichului, în cazul în care ar fi condamnat holocaustul, cu planul ar fi fost însărcinat generalul SS Karl Wolff, șeful SS din Italia. In timpul Razboiului Rece, Stalin a răspuns dorinței papei Pius al XII-lea, ca Sfântul Scaun să participe la tratativele de pace, cu celebra întrebare retorică „Dar câte divizii are papa?” În 1953, la moartea lui Stalin, papa Pius al XII-lea a spus „Acum va vedea câte divizii avem”.

· 1941: În urma rebeliunii legionare din 21-23 ianuarie 1941, conducătorul statului, generalul Ion Antonescu, organizează un plebiscit cu privire la politica internă. 90% dintre votanți s-au pronunțat pentru politica guvernului Antonescu și împotriva legionarilor (2 martie-5 martie 1941). Ion Victor Antonescu (cunoscut și sub apelativul Mareșalul Antonescu; n. 2 iunie 1882, Pitești – d. 1 iunie 1946, închisoarea Jilava), militar și om de stat român, ofițer de carieră, general, șeful secției de operații a Marelui Cartier General al Armatei în Primul Război Mondial, atașat militar la Londra și Paris, comandant al Școlii Superioare de Război, șef al Marelui Stat Major și ministru de război, iar din 4 septembrie 1940 până în 23 august 1944 a fost prim-ministru al României și Conducător al Statului.

· 1946: Ho Chi Minh este ales președinte al Vietnamului de Nord. Hồ Chí Minh, cunoscut îndeobște ca Ho Chi Minh (n. 19 mai 1890 – d. 2 septembrie 1969) a fost un om de stat și revoluționar vietnamez, care a devenit ulterior prim-ministru (1946 – 1955) și președinte (1955 – 1969) al Vietnamului de Nord. In Vietnam. Hồ Chí Minh înseamnă „cel care iluminează“. Este cunoscut mai ales pentru fondarea mișcării de independență Viet Minh, în 1941 și pentru stabilirea controlului comunist asupra părții de nord a Vietnamului de Nord în anii 1960. A fost revoluționar, prim-ministru și presedinte vietnamez. Anti-colonialist, emigrează mai întâi în SUA, iar apoi la Paris (1917), unde aderă la Partidul Socialist. Este expulzat din Franța și pleacă la Moscova, unde colaborează cu Partidul Comunist. În 1930 fondează Partidul Comunist Indochinez, iar în 1941 înființează Viet-Minh, Frontul de Independență a Vietnamului. În 1946 devine președintele Republicii Populare Vietnam. Îi susține pe luptătorii Viet-Cong în războiul dintre SUA și Vietnamul de Sud.

· 1949: România comunistă: A fost adoptată legea de expropriere a moșiilor mai mari de 50 ha.

· 1949 – Capitanul James Gallagher a incheiat cu succes primul zbor non- stop in jurul Pamantului. Avionul sau Lucky Lady II a aterizat cu bine la baza Fort Worth din Texas, Statele Unite, dupa un zbor de 94 de ore si un minut.

· 1956: Marocul își declară independența față de Franța.

· 1958 – Debutează programele emise de Studioul teritorial Tîrgu Mureş al Radiodifuziunii Române.

· 1969: Primul zbor al supersonicului franco-britanic de călători, Concorde 001, care va depăși viteza sunetului la 1 octombrie 1969. Aérospatiale-BAC Concorde a fost un avion supersonic de pasageri. A fost rezultatul unui tratat guvernamental încheiat între guvernul francez și britanic, combinând eforturile companiilor Aérospatiale și British Aircraft Corporation. Cu doar 20 de aeronave construite în total, costul fazei de dezvoltare a reprezentat un mare eșec economic. În plus, Air France și British Airways au fost subvenționate de guvern pentru a cumpăra aeronava. Dintre aeronavele supersonice comerciale Concorde a avut cel mai mare succes, Tupolev Tu-144 fiind cealaltă aeronavă. Tu-144 avea o viteză maximă mai mare, dar consumul era mai mare și autonomia mai mică față de Concorde. Zburând pentru prima oară în 1969, Concorde și-a început serviciul comercial în 1976 și a continuat timp de 27 de ani. A operat zboruri transatlantice din Heathrow, Londra (British Airways) și Charles de Gaulle, Paris (Air France) către JFK, New York și Dulles, Washington; zburând la viteze record, parcurge aceste distanțe în mai puțin de jumătate timpul celorlalte avioane. Concorde a mai stabilit și a alte recorduri, inclusiv recordul mondial oficial FAI „Westbound Around The World” și „Eastbound Around the World” la viteză. Ca urmare a unicului accident din 25 iulie 2000, a efectelor economice ce au urmat evenimentelor din 11 septembrie 2001 și a altor factori, zborurile au încetat la 24 octombrie 2003. Ultimul zbor a avut loc pe 24 noiembrie în acel an.

· 1972: S-a constituit Asociația Scriitorilor din București.

· 1972: Sonda spatiala americana Pioneer 10 a fost lansata pe orbita planetei Jupiter. Aceasta a fost prima sonda de explorare in afara spatiului terestru. Misiunea a fost un real succes, Pioneer 10 fiind prima sonda spatiala care, dupa ce in decembrie 1973 a trecut prin centura de asteroizi a lui Jupiter, s-a apropiat la numai 130.000 de kilometri de imensa planeta si a transmis imagini cu prim-planuri. La 10 ani dupa acest eveniment, Pioneer 10 a depasit sistemul solar si a efectuat primele transmisiuni din spatiul interstelar. In 31 martie 1997, misiunea a fost declarata oficial inchisa, insa cu toatea acestea sonda a continuat sa trimita date spre Terra. Pe 23 ianuarie 2003, sonda a transmis ultimele mesaje spre Pamant, data dupa care NASA a anuntat ca Pioneer 10 nu mai are resurse energetice pentru a efectua transmisiuni catre planeta noastra

· 1973: Începutul retragerii trupelor americane din Vietnam (proces ce va dura până în 29 martie 1973), ca urmare a tratatului încheiat la Paris, ce încheia războiul din Vietnam (1957-1973).

· 1986: Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii a semnat "Australia Bill", ce reglementează relațiile politice și juridice ale Marii Britanii cu Australia.

· 1992: Republica Moldova a devenit membră a Organizatiei Natiunilor Unite (ONU).

· 1992: Președintele Republicii Moldova Mircea Snegur a autorizat o intervenție militară împotriva elementelor criminale separatiste de pe malul stîng al Nistrului.

· 1996: S-a deschis, în orașul olandez Nederweert, Galeria Christiana pentru artă plastică românească

· 1999: Instanta Tribunalului Bucuresti a respins cererea Asociatiei pentru Apararea Drepturilor Omului (APADOR) si a Centrului de Asistenta pentru Organizatiile Neguvernamentale (CENTRAS), privind scoaterea in afara legii si dizolvarea pe cale judecatoreasca a Partidului Romania Mare, motivind ca o asemenea solicitare poate fi facuta doar de Guvern sau de presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, iar cazul poate fi solutionat numai de Curtea Constitutionala.

· 2003: Irakul afirmă că va renunța la distrugerea rachetelor Al Samoud 2 interzise în cazul în care Statele Unite lansează o ofensivă unilaterală.

Nașteri

· 1316: Robert al II-lea al Scoției (d. 1390)

· 1459: Papa Adrian al VI-lea (în germană Hadrian VI.), cunoscut și sub numele laice Adriaan Florisz Boeyens, Adriaan Florisz d'Edel sau Adrian von Utrecht (* 2 martie 1459 în Utrecht; † 14 septembrie 1523 în Roma), a fost între 1522-1523 cel de al șaptelea papă german al Romei

Date personale
Adrian al VI-lea

Nume la naștere	Adriaan Florenszoon Boeyens d'Edel
Născut	2 martie 1459^[1] Utrecht, Sfântul Imperiu Roman
Decedat	14 septembrie 1523 (64 de ani)^[1] Roma, Statele Papale
Înmormântat	Santa Maria dell'Anima[*]
Cetățenie	Sfântul Imperiu Roman Statele Papale
Religie	Biserica Catolică
Ocupație	teolog[] profesor universitar preot catolic[] filozof inquisitor[*]
Activitate
Început de pontificat	9 ianuarie 1522
Final de pontificat	14 septembrie 1523
Predecesor	Papa Leon al X-lea
Succesor	Papa Clement al VII-lea

* 1677: Li Ching-Yuen sau Li Ching-Yun (în chineză simplificată: 李清云; în chineză tradițională: 李清雲; pinyin: Lǐ Qīngyún; n. 2 martie 1677 - d. 6 mai 1933) a fost un herbalist chinez, care se presupune că ar fi trăit peste 256 de ani.^[1]^[2] El pretindea că s-a născut în 1736, în timp ce alte înregistrări (disputate) sugerau că s-ar fi născut în anul 1677. Ambele pretinse durate de viață, de 197 și 256 de ani, respectiv, depășesc cu mult cea mai mare durată de viață confirmată, de 122 de ani și 164 de zile, a franțuzoaicei Jeanne Calment. Adevărata lui dată a nașterii nu a fost niciodată determinată. S-a relatat că el ar fi fost artist marțial, herbalist și consilier tactic.
* 1746: Caroline de Hesse-Darmstadt (2 martie 1746 – 18 septembrie 1821) a făcut parte din nobilimea germană. A fost fiica cea mare a lui Ludovic al IX-lea, Landgraf de Hesse-Darmstadt și a soției acestuia, Caroline de Zweibrücken. La 27 septembrie 1768 s-a căsătorit cu Frederic al V-lea, Landgraf de Hesse-Homburg.

Ei au avut următorii copii:

Frederic al VI-lea, Landgraf de Hesse-Homburg (1769-1829), căsătorit cu Prințesa Elisabeta a Regatului Unit (1770-1840)
Ludwig Wilhelm (1770-1839), căsătorit cu Prințesa Augusta de Nassau-Usingen (1778-1846), divorțat în 1805
Caroline (1771-1854), căsătorită cu Louis Frederick II de Schwarzburg-Rudolstadt (1767-1807)
Louise Ulrike (1772-1854), căsătorită cu Prințul Charles Günther de Schwarzburg-Rudolstadt (1771-1825)
Amalie (1774-1846), căsătorită cu Frederic, Prinț de Anhalt-Dessau(1769-1814)
Auguste (1776-1871), căsătorită cu Frederic Louis, Mare Duce Ereditar de Mecklenburg-Schwerin (1778-1819)
Filip (1779-1846), căsătorit cu Rosalie Antonie, Contesă de Naumburg, Baroneasă Schimmelpfennig von der Oye (1806-1845)
Gustav (1781-1848), căsătorit cu Prințesa Louise de Anhalt-Dessau(1798-1858)
Ferdinand (1783-1866), ultimul Landgraf de Hesse-Homburg
Maria Anna (1785-1846) căsătorită cu Prințul Wilhelm al Prusiei(1783-1851)
Leopold (1787-1813), căzut în Bătălia de la Großgörschen

Date personale
Caroline de Hesse-Darmstadt

Născută	2 martie 1746 Buchsweiler
Decedată	18 septembrie 1821 (75 de ani) Bad Homburg vor der Höhe
Înmormântată	Bad Homburg Castle[*]
Părinți	Ludovic al IX-lea, Landgraf de Hesse-Darmstadt Caroline de Zweibrücken
Frați și surori	Prince Christian of Hesse-Darmstadt[*] Ludovic I, Mare Duce de Hesse Frederika Louisa de Hesse-Darmstadt Amalia de Hesse-Darmstadt Louisa de Hesse-Darmstadt Wilhelmina Louisa de Hessa-Darmstadt
Căsătorită cu	Frederic al V-lea, Landgraf de Hesse-Homburg
Copii	Frederic al VI-lea Louis William, Landgrave of Hesse-Homburg[] Caroline de Hesse-Homburg Landgravine Amalie of Hesse-Homburg[] Philip, Landgrave of Hesse-Homburg[] Marie Anna de Hesse-Homburg Gustav, Landgrave of Hesse-Homburg[] Ferdinand, Landgrave of Hesse-Homburg[] Leopold of Hesse-Homburg[] Landgravine Auguste of Hesse-Homburg[] Landgravine Louise Ulrike of Hesse-Homburg[]
Cetățenie	Germania
Religie	luteranism
Apartenență nobiliară
Titluri	Prințesă
Familie nobiliară	Casa de Hesse

· 1756: Vincent-Marie Viénot, conte de Vaublanc (n. 2 martie 1756, Fort Dauphin – d. 21 august 1845, Paris) a fost un om politic și scriitor francez catolic, monarhist. Din 26 septembrie 1815 până în 7 mai 1816, a îndeplinit funcția de Ministru de Interne al Franței.

Cariera sa politică s-a desfășurat sub conducerea succesivă a lui Ludovic al XVI-lea, Paul Barras, Napoleon, contele de Artois, viitorul Carol al X-lea și Ludovic al XVIII-lea. Proscris și căutat de patru ori de regimuri politice diferite, niciodată arestat, el a reușit de fiecare dată să fie reabilitat. În lunga sa carieră, plină de evenimente, a fost deputat regalist în timpul Revoluției franceze și al Directoratului francez, proscris în timpul regimului de Teroare, prefect al lui Napoleon, ministru de Interne în timpul regelui Ludovic al XVIII-lea și la încheierea vieții sale politice a fost deputat ultramonarhist. Este cunoscut în special pentru discursurile sale convingătoare și pătimașe, elocventă fiind implicarea sa în controversata reorganizare a Academiei Franceze, din anul 1816, în calitate de Ministru de Interne.

Face parte dintre personajele secundare care traversează și marchează această perioadă a istoriei Franței. Având un caracter ordonat, partizan al revoluției din 1789, și-a sfârșit viața politică sub Restaurație, pe poziția de contra-revoluționar extremist.

Date personale
Conte Vincent-Marie Vienot de Vaublanc
Contele Vincent-Marie Vienot de Vaublanc
Născut	15 martie 1756 Fort Dauphin, azi Fort-Liberté, Haiti
Decedat	21 august 1845 (89 de ani)^[1]^[2]^[3] Paris, Franța
Căsătorit cu	Mademoiselle Charlotte de Fontenelle
Cetățenie	Franța
Religie	romano-catolic
Ocupație	politician poet istoric eseist[*] scriitor
Ministru de Interne
În funcție 26 septembrie 1815 – 7 mai 1816
Precedat de	Étienne-Denis Pasquier
Succedat de	Joseph Henri Joachim Lainé
Mare Ofițer al Legiunii de Onoare

Premii	Legiunea de Onoare în grad de Mare Ofițer[*]
Partid politic	Ultraregalist
Alma mater	Colegiul regal „Henry-le-Grand”

* 1778: William Austin (n. 2 martie 1778 – d. 27 iunie 1841) a fost un autor și jurist american, cel mai notabil pentru crearea povestirilor despre Peter Rugg publicate în New England Galaxy în 1824–1827.

S-a născut în 1778 în Lunenburg, Massachusetts, Statele Unite. Strălucit jurist bostoniam, William Austin a întreprins o călătorie în Anglia, la întoarcere a publicat impresiile sale despre sistemul legislativ britanic în volumul Letters from London din 1804.

A scris câteva povestiri, dar reputația sa literară se bizuie în exclusivitate pe povestirea intitulată Peter Rugg, dispărutul, o capodopera în genul ei. Autorul reușește admirabil să transpună motive europene într-un decor specific american. Elementul supranatural este cu atât mai puternic, cu cât apare într-o lume dominată de un acerb simț practic. Personajul Peter Rugg s-a născut în 1730, el a intrat într-o furtună în anul 1770când a avut loc Masacrul de la Boston, de atunci el a fost blestemat să călărească până la sfârșitul lumii.

· 1797: Martial Étienne Mulsant (n. 2 martie 1797 - d. 4 noiembrie 1880) a fost un entomolog și ornitolog francez.
* 1805: Alexander Carl, Duce de Anhalt-Bernburg (2 martie 1805 – 19 august 1863) a fost prinț german din Casa de Ascania. Din 1834 până în 1863 el a fost ultimul duce al ducatului de Anhalt-Bernburg.

Alexander Carl s-a născut la Ballenstedt la 2 martie 1805. A fost al doilea fiu (însă singurul care a supraviețuit vârstei copilăriei) al Ducelui Alexius Frederic Christian de Anhalt-Bernburg și a primei lui soții, Marie Frederike, fiica Electorului Wilhelm I de Hesse.

După moartea tatălui său în 1834, Alexander Carl i-a succedat ca Prinț de Anhalt-Bernburg.

La 30 octombrie 1834, la Gottorp, Alexander Carl s-a căsătorit cu Prințesa Friederike de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg, fiica Ducelui Friedrich Wilhelm de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg și a Prințesei Louise Caroline de Hesse-Kassel. De asemenea, soția sa era sora viitorului rege Christian al IX-lea al Danemarcei. Mariajul a rămas fără copii.

Din noiembrie 1855 Ducele a stat numai la castelul Hoym din cauza unei boli psihice progresive (unele surse afirmă ca el a suferit de schizofrenie). Acolo, Alexander Carl și-a petrecut restul vieții sub îngrijire medicală, în compania șambelanului său, pictorul Wilhelm von Kügelgen. Din cauza incapacității sale, Friederike a acționat ca regentă.

Alexander Carl a murit la Hoym la 19 august 1863 la vârsta de 58 de ani. Deoarece cuplul nu a avut copii, Ducatul de Anhalt-Bernburg a fost moștenit de către ruda sa, Leopold al IV-lea, Duce de Anhalt-Dessau-Köthen care a fuzionat ducatul cu propriul său ducat și a format Ducatul de Anhalt.

Duce de Anhalt-Bernburg
Alexander Carl
Duce de Anhalt-Bernburg

Domnie	24 martie 1834–19 august 1863
Predecesor	Alexius
Succesor	nimeni

Căsătorit(ă)	Prințesa Friederike de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg
Nume complet germană Alexander Karl
Familie nobilă	Casa de Ascania
Tată	Alexius Frederic Christian, Duce de Anhalt-Bernburg
Mamă	Marie Friederike de Hesse-Kassel
Naștere	2 martie 1805 Ballenstedt, Anhalt, Sfântul Imperiu Roman
Deces	19 august 1863 (58 de ani) Hoym, Anhalt

· 1810 – S-a născut Papa Leon al XIII-lea (Vincenzo Gioacchino Pecci). Lui i se datorează prima enciclică socială, “Rerum novarum”, în 1891, care reprezenta unul dintre cele mai virulente și avizate rechizitorii la adresa Francmasoneriei; (m.20.07.1903).

· 1817: János Arany, scriitor maghiar (d. 1882)

· 1820: Multatuli, termen latin care înseamnă „am îndurat multe,” este pseudonimul lui Eduard Douwes Dekker (n. 2 martie 1820 - d. 19 februarie 1887), scriitor olandez. Este autorul romanului Max Havelaar în Indiile Olandeze, în care satirizează abuzurile administrației coloniale olandeze din Indonezia, roman bazat pe propria experiență.

· 1824 - S-a născut compozitorul şi dirijorul Bedrich Friedrich Smetana, creatorul şcolii muzicale naţionale cehe; (m.12.05.1884). Bedřich Smetana (n. Litomyšl, Boemia, 2 martie 1824 – † Praga, 12 mai 1884) a fost un compozitor și dirijor ceh. Este cunoscut pentru poemul simfonic Vltava (sau Die Moldau, după denumirea în germană a râului), al doilea dintr-un ciclu de șase pe care le-a intitulat Má vlast („Țara mea”), precum și pentru opera Mireasa vândută.
* 1833: Arhiducele Joseph Karl de Austria (germană (Erzherzog) Joseph Karl (Ludwig) von Österreich; 2 martie 1833 – 13 iunie 1905) a fost membru al dinastiei Habsburg. A fost al doilea fiu al Arhiducelui Joseph, Palatin al Ungariei (al 7-lea fiu al împăratului Leopold al II-lea) și a Ducesei Maria Dorothea of Württemberg.

Ca mulți membri ai familiei regale, Arhiducele Joseph Karl, a urmat o carieră militară. A devenit ganeral maior în armata austriacă în 1860. De asemenea, a fost Palatin al Ungariei după decesul fratelui său vitreg Stephen, care nu avea moștenitori.

Arhiducele a fost interesat limba romani și ocazional a scris despre acest subiect lui Albert Thomas Sinclair, un avocat american care împărtășea aceeași pasiune.

La 12 mai 1864, la Coburg, Arhiducele Joseph s-a căsătorit cu Prințesa Clotilde de Saxa-Coburg și Gotha (1846-1927), fiica cea mare a Prințului August de Saxa-Coburg și Gotha și a Prințesei Clémentine de Orléans. Au avut șapte copii:

Arhiducesa Elisabeth Klementine Klothilde Maria Amalie de Austria (18 martie 1865–7 ianuarie 1866)
Arhiducesa Maria Dorothea Amalie de Austria (14 iunie 1867–6 aprilie 1932)
Arhiducesa Margarethe Klementine Maria de Austria (6 iulie 1870–2 mai 1955)
Arhiducele Joseph August Viktor Klemens Maria de Austria (9 august 1872–6 iulie 1962)
Arhiducele László Philipp Marie Vincent de Austria (16 iulie 1875–6 septembrie 1895)
Arhiducesa Elisabeth Henriette Klothilde Maria Viktoria de Austria (9 martie 1883–8 februarie 1958)
Arhiducesa Klothilde Maria Amalie Philomena Raineria de Austria (9 mai 1884–14 decembrie 1903)

Date personale
Arhiducele Joseph Karl

Nume la naștere	Joseph Karl Ludwig von Österreich
Născut	2 martie 1833 Pressburg, Imperiul Austriac^[1]
Decedat	13 iunie 1905 (72 de ani) Fiume
Înmormântat	Budapesta
Părinți	Arhiducele Joseph, Palatin al Ungariei Ducesa Maria Dorothea de Württemberg
Frați și surori	Arhiducele Stephen, Palatin al Ungariei Marie Henriette de Austria Arhiducesa Elisabeta Franziska de Austria Archduchess Hermine of Austria[*]
Căsătorit cu	Prințesa Clotilde de Saxa-Coburg-Gotha
Copii	Arhiducesa Elisabeta Clementina Arhiducesa Maria Dorothea Arhiducesa Margareta Clementina Arhiducele Joseph August Arhiducele László Philipp Arhiducesa Elisabeth Henriette Arhiducesa Klothilde Maria
Cetățenie	Imperiul Austriac
Ocupație	soldat personal militar[*]
Activitate
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	Casa de Habsburg-Lorena
Palatin al Ungariei[*]

* 1843: Maria Clotilde de Savoia (Ludovica Teresa Maria Clotilde; 2 martie1843 – 25 iunie 1911) s-a născut la Torino; a fost fiica lui Vittorio Emanuele II mai târziu rege al Italiei și a primei lui soții, Maria Adelaide de Austria. A fost soția lui Napoléon Joseph Charles Paul Bonaparte.

Maria Clotilde a fost primul născut din cei opt copii ai lui Victor Emanuel al II-lea al Italiei și ai primei lui soții, Maria Adelaide de Austria. Bunicii paterni ai Mariei Clotilde au fost Carlo Alberto al Sardiniei și Maria Theresa de Austria. Bunicii materni au fost Arhiducele Rainer de Austriași Elisabeta de Savoia. Rainer a fost fiul cel mic al împăratului Leopold al II-lea.

La 30 ianuarie 1859 s-a căsătorit la Torino cu Napoléon Joseph Charles Paul Bonaparte (1822–1891). Împreună au avut trei copii.

Nume	Naștere	Deces	Note
Napoléon Victor Bonaparte	1862	1926	Căsătorit cu Prințesa Clémentine a Belgiei, fiica regelui Leopold al II-lea al Belgiei.
Louis Bonaparte	1864	1932
Maria Letizia Bonaparte	1866	1926	În 1888 a devenit a doua soție a unchiului ei Amedeo (1845–1890), Duce de Aosta, și din 1870 până în 1873 rege al Spaniei.

Prințesa Clotilde cu fiul ei Napoléon Victor.

Mariajul lor nu a fost fericit, Maria Clotilde prefera viața liniștită în timp ce Napoléon Joseph prefera stilul de viață plin de distracții de la curtea franceză. Un alt factor al mariajului lor nefericit a fost circumstanțele care au condus până la căsătoria lor. Maria Clotilde avea doar 15 ani la nuntă în timp ce el avea peste 37 de ani.^[1]

Căsătoria lor a fost negociată din motive politice în timpul conferinței de la Plombières (iulie 1858).^[1] Cum Maria Clotilde era prea tânără pentru căsătorie, Napoléon Joseph a trebuit să aștepte până anul următor. Căsătoria lor a fost de multe ori comparată cu cea dintre un elefant și o gazelă; mirele avea puternice caracteristici napoleoniene (larg, voluminoas și greoi), în timp ce mireasa părea fragilă, scundă, cu părul blond și cu nasul caracteristic al Casei de Savoia.^[1]

Soțul ei i-a fost necredincios iar ea s-a implicat în activități de caritate. Maria Clotilde a fost descrisă ca fiind foarte mândră, bigotă, cuminte și modestă.^[2]

Căsătoria a fost nepopulară atât în Italia cât și în Franța. Recepția oficială de primire a lor la Paris, la 4 februarie, a fost întâmpinată cu răceală nu din lipsă de respect față de fiica regelui de Savoia ci din antipatie față de soțul ei.^[1]

După căderea celui de-Al Doilea Imperiu Francez au fost obligați să părăsească Parisul și s-au stabilit pe o frumoasă moșie din apropiere de Lacul Geneva. După decesul tatălui Mariei Clotilde în 1878, ea s-a întors la Torino fără soțul ei. În această perioadă, fiica lor Maria Letizia a locuit cea mai mare a timpului la Castelul Moncalieri cu mama sa însă cei doi fii au stat în principal cu tatăl lor.^[3]

Maria Clotilde a murit la Moncalieri la vârsta de 68 de ani. A fost înmormântată acolo și a primit onoruri regale.

Date personale
Maria Clotilde
Prințesă Napoléon
Fotografie de Etienne Neurdein
Nume la naștere	Ludovica Teresa Maria Clotilde di Savioa
Născută	2 martie 1843 torino
Decedată	25 iunie 1911 (68 de ani) Moncalieri
Înmormântată	Basilica of Superga[*]
Părinți	Victor Emanuel al II-lea al Italiei Maria Adelaide de Austria
Frați și surori	Maria Pia de Savoia Amadeo al Spaniei Oddone de Savoia Umberto I al Italiei
Căsătorită cu	Napoléon Joseph Charles Paul Bonaparte
Copii	Prințul Victor Napoléon Prințul Louis Prințesa Maria Letizia, Ducesă de Aosta
Cetățenie	Regatul Italiei
Ocupație	aristocrat[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	Prințesă
Familie nobiliară	Casa de Savoia Casa de Bonaparte

* 1859: Șalom Aleihem sau Șolom Aleihem (în idiș שלום־עליכם, în traducere, Pace Vouă; în rusă Шолом-Алейхем; n. 18 februarie/2 martie 1859,^[1]^[2]Pereiaslav, gubernia Poltava[*], Imperiul Rus – d. 13 mai 1916,^[3]^[1]^[4]^[5]^[6]^[7]^[8]^[9]^[10] New York, New York, SUA^[11]^[12]) a fost pseudonimul scriitorului, dramaturgului și publicistului evreu rus de limbă idiș Șolom Nahumovici Rabinovici, autor de romane, nuvele, piese de teatru și cel dintâi care a scris literatură pentru copii. A zugrăvit cu realism, ironie fină și compasiune viața „oamenilor mici” (în idiș : „kleine menșelech”), lumea evreilor din orașele și târgușoarele din răsăritul Europei la sfârșitul secolului al XIX-lea și în primii ani ai secolului al XX-lea. El a fost unul din ctitorii și clasicii literaturii moderne, mentor al scriitorilor în limba idiș din vremea lui alături de Mendele Moher Sfarim și I. L. Pereț.
* 1875: Oszkár Jászi (născut Jakubovits), cunoscut și ca Oscar Jászi, (n. 2 martie 1875, Carei (maghiară Nagykároly), Austro-Ungaria – d. 13 februarie 1957, Oberlin, Ohio, Statele Unite ale Americii)^[1] a fost un sociolog, politician, profesor universitar și istoric maghiar, cunoscut pentru încercarea sa de salvare a statului ungar prin oferirea unei largi autonomii naționalităților, la sfârșitul Primului Război Mondial.

Adept al radicalismului liberal burghez, a militat pentru o largă reformăsocială, politică și etnică a statului ungar la începutul secolului al XX-lea. A fost membru al Consiliului Național Maghiar în timpul Revoluției Crizantemelor și, ulterior, ministru fără portofoliu, responsabil cu afacerile naționalităților, în guvernul condus de Mihály Károlyi.

A condus, în zilele de 13-14 noiembrie 1918, la Arad delegația Ungariei, încercând să negocieze cu reprezentanții Consiliului Național Român Central rămânerea românilor transilvăneni în cadrul Ungariei, cu o largă autonomie.

După Primul Război Mondial a emigrat în Statele Unite ale Americii. Din cauza ideilor sale, regimurile autoritare din Ungaria de după sfârșitul primei mari conflagrații l-au considerat un inamic.

Date personale
Șalom Aleihem (Șolom Nahumovici Rabinovici)
Șalom Aleihem
Nume la naștere	Шолом Нохумович Рабинович
Născut	18 februarie/2 martie 1859^[1]^[2] Pereiaslav, gubernia Poltava[*], Imperiul Rus
Decedat	13 mai 1916 (57 de ani)^[3]^[1]^[4]^[5]^[6]^[7]^[8]^[9]^[10]^[11] New York, New York, SUA^[12]^[13]
Înmormântat	New York
Cauza decesului	cauze naturale[*] (tuberculoză)
Naționalitate	evreu
Cetățenie	Imperiul Rus SUA
Ocupație	scriitor
Pseudonim	Șalom Aleihem (idiș שלום־עליכם, română Pace Vouă)
Limbi	idiș, ebraică
Activitatea literară
Mișcare/curent literar	fondarea literaturii idiș moderne
Specie literară	roman, nuvela, teatru, literatură pentru copii
Operă de debut	„Două pietre” (Țvei Șteiner) (1883) și romanul „Iosele Solovei”

· 1876: Pius al XII-lea, născut Maria Giuseppe Giovanni Eugenio Pacelli (n. 2 martie 1876, Roma – d. 9 octombrie 1958, Castel Gandolfo, Italia) a fost papă al Bisericii Catolice între anii 1939 - 1958.

În zilele triste ale celui de-al Doilea Război Mondial papa Pius al XII-lea a încercat din greu să mențină deschise porțile păcii. La 24 decembrie 1939 a dat lumii un înțelept program de pace elaborat în cinci puncte. Dacă nu putea opri războiul, cel puțin putea scoate în evidență suferințele a milioane de sărmani refugiați și victime de război; ceea ce a și făcut. Papa Pius i-a chemat pe catolicii de pretutindeni și îndeosebi din liniștita Americă, să împartă cu cei săraci. Pius a făcut multe și pentru salvarea Romei de la distrugere, și nu a salvat doar clădiri. În timp ce agenții Gestapo căutau fioroși, evreii, refugiații și tot felul de oameni urmăriți au aflat siguranță în micul stat papal. După război, papa Pius al XII-lea a continuat să pună accent pe nevoia unei păci drepte.

Papei i s-a reproșat că nu a denunțat public holocaustul evreilor, el însuși își făcea deseori mustrări de conștiință asupra acestui fapt, dar dacă ar fi condamnat regimul nazist, Hitler ar fi întețit prigoana și asupra celorlalți evrei (în Roma din 8.000 de evrei au fost deportați doar circa 1.000). Exista și un plan de a-l răpi pe papa și de-al pune sub „protectia” Reichului, în cazul în care ar fi condamnat holocaustul, cu planul ar fi fost însărcinat generalul SS Karl Wolff, șeful SS din Italia.

Stalin a răspuns dorinței papei Pius al XII-lea, ca Sfântul Scaun să participe la tratativele de pace, cu celebra întrebare retorică „Dar câte divizii are papa?” În 1953, la moartea lui Stalin, papa Pius al XII-lea a spus „Acum va vedea câte divizii avem”.

Papa a înțeles marile dificultăți cu care se confruntau Națiunile Unite, a aprobat și a încurajat toate eforturile pozitive care încercau să sprijine înțelegerea internațională. Ca păstor de suflete papa Pius a răspuns nevoii omului modern după o hrană spirituală. Pentru a ușura participarea la Sfânta Liturghie și primirea Sfintei Împărtășanii a oamenilor, papa Pius a relaxat cu mult regulile care orânduiau timpul Liturghiei sau grabnica necesitate de a primi Sfânta Împărtășanie. A simplificat și Breviarul.

A protestat față de persecuția Bisericii Catolice în lagărul comunist, drept pentru care autoritățile comuniste l-au prezentat ca pe un bastion al imperialismului și al reacțiunii. După arestarea celor șase episcopi greco-catolici din România, a numit în locul acestora noi episcopi titulari, între care pe Alexandru Todea, devenit ulterior cardinal. În ciuda ademenirilor și presiunilor permanente exercitate de Biserica Ortodoxă Română în complicitate cu autoritățile comuniste, nici unul din cei doisprezece episcopi greco-catolici din România nu a acceptat abandonarea fidelității față de Biserica Catolică, ceea ce l-a determinat pe papa Pius al XII-lea să rostească memorabilele cuvinte „Isus a avut doisprezece apostoli și unul dintre ei a trădat. Biserica greco-catolică din România a avut doisprezece episcopi și nu a trădat niciunul”. A fost declarat Venerabil.

Date personale
Pius al XII-lea

Nume la naștere	Eugenio Maria Giuseppe Giovanni Pacelli
Născut	2 martie 1876^[1]^[2]^[3]^[4]^[5]^[6]^[7] Roma, Regatul Italiei
Decedat	9 octombrie 1958 (82 de ani)^[8]^[2]^[3]^[4]^[5]^[6]^[7] Castel Gandolfo, Italia
Înmormântat	Vatican Grotto[*]
Cauza decesului	cauze naturale[*] (insuficiență cardiacă)
Părinți	Filippo Pacelli[*]
Frați și surori	Francesco Pacelli[*]
Cetățenie	Italia Regatul Italiei
Religie	Biserica Catolică
Ocupație	preot catolic[] diplomat dominican friar[]
Activitate
Început de pontificat	2 martie 1939
Final de pontificat	9 octombrie 1958
Predecesor	Pius XI
Succesor	Ioan XXIII

* 1883: Leonard Colebrook (n. 2 martie 1883, la Guildford, Surrey, Marea Britanie - d. 27 septembrie 1967, la Farnham Common, Buckinghamshire, Regatul Unit) este un fiziolog și bacteriolog englez, membru al Societății Regale din Londra
* 1886: .Vittorio Pozzo (pronunție în italiană: /vitˈtɔrjo ˈpottso/; n. 2 martie 1886 în Torino, Italia – d. 21 decembrie 1968 în Ponderano) a fost un fotbalist, antrenor și jurnalist italian. Este singurul antrenor care a reușit să câștige două Campionate Mondiale, cele din 1934 și 1938. Cu Italia a mai câștigat de bronz la Jocurile Olimpice de vară din 1928 și medalia de aur la Jocurile Olimpice de vară din 1936. Cu el, Italia a rămas invincibilă timp de peste patru ani, între anii 1934 și 1939, folosindu-se de tactica Metodo (2–3–2–3), prin care se crease o defensivă mai puternică și contraatacuri mai eficiente

· 1895: Eugen Relgis (Siegler), poet, anarhist, romancier, sociolog, eseist (d. 1987)

· 1901 – S-a născut Tudor Tănăsescu, inginer, profesor la Institutul Politehnic din Bucuresti, membru corespondent al Academiei Române din 1952, unul dintre fondatorii școlii românești de electronică și radiotehnica. A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 3 iunie 1941 si a avut un rol important în dezvoltarea radiodifuziunii şi a industriei române de electronică.A fost profesor la Institutul Politehnic din București. A elaborat teoria și metodele de proiectare ale amplificatoarelor radio de putere în clasă C; (m.07.08.1961).

· 1905: S-a născut la Câmpulung Muscel Radu Gyr, poet, dramaturg, eseist român (d. 1975). A fost de mai multe ori laureat – în (1926, 1927, 1928) – al Societatii Scriitorilor Romani, Institutului pentru Literatură și Academiei Romane A susținut un număr însemnat de conferințe cea mai cunoscută fiind Studențimea și Idealul Spiritual din 1935. A fost un colaborator statornic în perioada de după debut la revistaUniversul literar și apoi la alte reviste literare: Gândirea; Gândul românesc; Sfarmă-Piatră; Decembrie; Vremea; Revista mea; Revistă dobrogeană,Ramuri, Adevărul literar și artistic , Axa , Iconar etc. precum și la ziarele Cuvântul; Buna Vestire; Cuvântul studențesc. În timpul scurtei coguvernări legionare în cadrul regimului antonescian, septembrie 1940 – ianuarie1941 , Radu Gyr a fost comandant legionar și director general al teatrelor. În aceasta perioadă, a autorizat o trupă de actori evrei sa înființeze în Bucuresti teatrul evreiesc Barașeum, singurul teatru evreiesc din țările Europei din acea perioada, în care puterea o dețineau regimuri autoritare și fasciste. Teatrul Barașeum și-a început activitatea la 1 martie 1941 cu revista Ce faci astă seară? A fost arestat in timpul dictaturii regale a lui Carol al II-lea si a stat închis în lagărul de la Miercurea Ciuc alaturi de Mircea Eliade, Nae Ionescu și alți intelectuali din perioada interbelică. Radu Gyr a fost închis și în timpul regimului lui Ion Antonescu. După eliberarea din detenție a fost trimis, pentru „reabilitare” în batalioanele de la Sarata. Întors din război rănit și cu poemele în raniță, Radu Gyr a publicat în 1942 (la editura Gorjan) volumul inedit Poeme de războiu (carte cenzurată).
În 1945, regimul comunist l-a încadrat în „lotul ziariștilor”, iar justiția aservită regimului comunist l-a condamnat la 12 ani de detenție politică. Ultimul cuvânt al poetului în fața Tribunalului Poporului (procesul din 1945). „Domnule Președinte, domnilor judecători ai poporului, în inchizitoriul său de joi seara (31 mai), onorata acuzare a spus răspicat: «Dacă există credință adevărată, atunci să fie absolvită». Și a mai spus acuzarea: «Sunt prăbușiri de idealuri, de credințe, dar numai pentru curați». Într-adevăr, sunt naufragii sufletești. Eu am avut o credință. Și am iubit-o. Dacă aș spune altfel, dacă aș tăgădui-o, dumneavoastră toți ar trebui să mă scuipați în obraz. Indiferent dacă această credință a mea apare, astăzi, bună sau rea, întemeiată sau greșită, ea a fost pentru mine o credință adevărată. I-am dăruit sufletul meu, i-am închinat fruntea mea. Cu atât mai intens sufăr azi, când o văd însângerată de moarteA revenit acasă în 1956, dar, după doi ani, a fost arestat din nou și condamnat la moarte pentru poezia-manifest Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane, considerată de autorități drept mijloc de instigare la luptă împotriva regimului comunist. Pedeapsa cu moartea i se comuta la 25 de ani de muncă silnică (dar nu află aceasta decât cu 11 luni după modificarea sentinței), poetul executând 6 ani de detenție, până la amnistia generală din 1964. În închisoarea din Aiud, Radu Gyr a fost supus unui regim de detenție deosebit de aspru. Doi ani din pedeapsă i-a executat purtând lanțuri grele la picioare. Când s-a îmbolnăvit grav, autoritățile i-au refuzat acordarea de asistență medicală. O mare parte din detenția de la Aiud și-a petrecut-o în celula nr. 281. Din 1963, după eliberarea din închisoare, a fost amenințat permanent, urmărit de Securitatea comunista. La înmormântarea sa din cimitirul Bellu Catolic, la 29 aprilie 1975, singurul literat care a îndrăznit să participe la ceremonia funerară și să citească din versurile lui Gyr a fost, potrivit unui martor ocular, poetul Romulus Vulpescu.
În timpul scurtei coguvernări legionare în cadrul regimului antonescian, septembrie 1940-ianuarie 1941, Radu Gyr a fost comandant legionar și director general al teatrelor. În aceasta perioadă, o trupă de actori evrei a înființat în București teatrul evreiesc Barașeum. Acesta a luat ființă pentru că, în acea perioadă, actorilor evrei le-a fost interzis să joace în idiș sau să apară pe scenele teatrelor românești.^[3] A fost singurul teatru evreiesc din țările Europei din acea perioadă tulbure în care puterea o dețineau regimuri autoritare și fasciste. Teatrul Barașeum și-a început activitatea la 1 martie 1941 cu revista Ce faci astă seară?^[4] Ulterior, foști demnitari sau susținători ai regimului au subliniat că teatrul a putut să ființeze în toată perioada guvernării antonesciene și că aceasta s-ar fi datorat toleranței regimului antonescian față de cultura evreiască.^[5] Existența unui teatru evreiesc în capitala unui stat fascizat a fost scoasă în evidență, pe plan internațional, și de terți comentatori cu mai mulți ani înainte de 1989
Opera:

Poezie

Liniști de schituri , Craiova (1924) (volumul de debut)
Plânge Strâmbă-Lemne, Craiova (1927)
Cerbul de lumină, București (1928)
Stele pentru leagăn, Râmnicu Vâlcea (1936)
Cununi uscate, București (1938)
Corabia cu tufănici, București (1939)
Poeme de război, București (1942)
Balade, București (1943)

Conferințe

Făuritorii unui ideal, București, 1932
Studențimea și Idealul Spiritual, București, 1935
Femeia în eroismul spiritual, moral și național, București 1936

Prefețe

Emil Muracade, Pulbere de stele (poeme), București, 1937
George Șoimu, Popas în lacrimi București, 1937
Petre Duță, Poezii patriotice București, 1937

Alte scrieri

Scufița roșie, 1937
Corabia cu tufănici, 1939
Eposul popular iugoslav, 1935 (în colaborare cu Anton Balotă)

Volume publicate postum

Poezii din închisori, Editura Cuvântul Românesc, Canada, 1982
Poezii, vol. I-III (Sângele temniței, Balade, Stigmate, Lirica orală), îngrijire Simona Popa, Timișoara, Editura Marineasa, 1992-1994
Anotimpul umbrelor, sonete și rondeluri, ediție îngrijită și postfață de Barbu Cioculescu, București, Editura Vremea, 1993
Ultimele poeme, ediție îngrijită și postfață de Barbu Cioculescu, București, Editura Vremea, 1994
Calendarul meu: prietenii, momente și atitudini literare, ediție îngrijită, cu o prezentare biobibliografică de Ioan Popișteanu, Constanța, Editura Ex Ponto, 1996
Baba Cloanța Cotoroanța. Povestiri pentru copiii cuminți, Constanța, Editura Ex Ponto, 1997
Bimbirică automobilist, ediție îngrijită de Ioan Popișteanu, Constanța, Editura Ex Ponto, 1998
Bimbirică aviator, ediție îngrijită de Ioan Popișteanu, Constanța, Editura Ex Ponto, 1998
Crucea din stepă. Poeme de răsboiu, ediție îngrijită și note de Ioan Popișteanu, prefață de Barbu Cioculescu, Constanța, Editura Ex Ponto, 1998
Pragul de piatră, poezii, îngrijire și postfață de Barbu Cioculescu, București, Editura Vremea, 1998
Balade, ediție îngrijită de Ioan Popișteanu, postfață de Adrian Popescu, Constanța, Editura Ex Ponto, 1999
Era o casă albă, Constanța, Editura Ex Ponto, 2000
Liniști de schituri (versuri), București, Editura Vremea, 2000
Sângele temniței stigmate (versuri), București, Editura Vremea, 2003

Date personale
Radu Gyr

Născut	2 martie 1905^[1] Câmpulung, România
Decedat	29 aprilie 1975 (70 de ani)^[1] București, RS România
Înmormântat	Cimitirul Bellu
Cetățenie	România
Ocupație	jurnalist poet dramaturg
Activitate
Partid politic	Mișcarea Legionară
Limbi	limba română
Studii	Universitatea din București

* 1906: Károly Weichelt (n. 2 martie 1906 - d. 4 iulie 1971) a fost un fotbalist român, care a jucat în Echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din 1934 (Italia).
* 1913: Gheorghi Nicolaevici Flerov (rusă: Гео́ргий Никола́евич Флёров, engleză: Georgy Nikolayevich Flyorov, n. 2 martie 1913 - d. 19 noiembrie 1990) a fost un fizician nuclearist sovietic, cunoscut pentru descoperirea fisiunii spontane și pentru contribuția sa la fizica reacțiilor termice. Este de asemenea cunoscut pentru scrisoarea sa adresată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial lui Iosif Vissarionovici Stalin, prin care îi solicita acesuia demararea proiectul sovietic de dezvoltare a bombei atomice.

În 2012, elementul 114 a fost numit flerovium, iar Laboratorul pentru Reacții Nucleare din cadrul Institutului Unificat de Cercetări Nuclearăepoartă numele său.

Flyorov sa născut la Rostov-pe-Don și a studiat în cadrul Institutului Politehnic din Leningrad (în prezent, Universitatea Politehnică Petru cel Mare din Sankt Petersburg) unde s-a specializat în termofizică și fizică nucleară.

în aprilie 1942 – în timp ce activa ca locotenent al Forțelor Aeriene Sovietice – i-a scris lui Stalin, subliniind tăcerea suspectă a Statelor Unite, Marii Britanii și Germaniei cu privire la fisiunea nucleară.^[2]Insistențele lui Flyorov cu privire la „construirea fără întârziere a bombei de uraniu”^[3] au condus în cele din urmă la dezvoltarea proiectului bombei atomice sovietice.

În 1940, alături de Konstantin Petrzak, a descoperit fisiunea spontană.

În anii '70 a pretins că a descoperit două elemente metalice de tranziție, seaborgiu^[4] și bohriu.^[5]

În 1957 a fondat Laboratorul pentru Reacții Nucleare Flyorov, unul dintre laboratoarele principale ale Institutului Unificat de Cercetări Nucleare din Dubna, a cărui director a fost până în 1989. De asemenea, în aceeași perioadă a prezidat Consiliul științific al Academiei de Științe a URSS .

· 1923 - S-a născut Doc (Arthel) Watson, bluesman american.
* 1923: Masao Ono (2 martie 1923 - 11 februarie 2001) a fost un fotbalistjaponez.

· 1925 – S-a născut Edgar Cosma, compozitor şi dirijor, stabilit în Franţa, după 1960.

* 1931: Emilian Drehuță (n. 2 martie 1931, Baineț, județul Rădăuți; în prezent comuna Mușenița, județul Suceava – d. 5 august 2011, Bacău)^[1] a fost un economist, editor, memorialist și autor român.

A fost inițiatorul și organizatorul colectivului care, începând cu anul 2004, a conceput și elaborat prima „Enciclopedie a județului Bacău”, a cărei primă ediție a fost tipărită în anul 2007.

Studii

S-a născut la 2 martie 1931, fiul lui Ilie și Eudochia Drehuță, țărani din Baineț, un sat din inima Bucovinei. A urmat clasele primare la școala din satul natal, apoi liceul. În anul 1956 a absolvit Facultatea de Finanțe și Credit din cadrul Academiei de Studii Economice din București, și în 1978, un curs postuniversitar al Centrului de Perfecționare a Pregătirii Cadrelor de Conducere din Economie și Administrația de Stat^[2].

Carieră

A început activitatea profesională în 1956, ca economist stagiar la Secția Financiară din orașul Buhuși, continuată între 1956 și 1959 în orașul Bacău, ca șef al Corpului de Control Financiar al regiunii Bacău, apoi director al Direcției Financiare a județului Bacău între 1968 și 1991^[2].

Susținător al valorilor bucovinene

La inițiativa sa, a fost reactivată „Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina” (fondată în anul 1862 la Cernăuți) și a înființat în 1991 o filială la Bacău, având ca activitate de bază promovarea culturii românești.

Cu participarea sa efectivă au fost elaborate peste 30 de studii și articole despre preocupările social-economice și cultural-educative ale românilor din nordul Bucovinei, au fost organizate între 2009 și 2010 expoziții cu tema „Fotografii din Bucovina”, fiind editate cu acest prilej două albume, concomitent cu organizarea unor spectacole cultural-artistice referitoare la tradițiile și obiceiurile strămoșești ale bucovinenilor^[2].

Între lucrările publicate de Emilian Drehuță pe această temă se află Evoluția economiei din bazinul Sucevei în perioada postbelică și reflectarea acesteia în cultura și civilizația satelor (1999) și Prezent și perspective în economia rurală din România (2000)^[3].

Date personale
Emilian Drehuță
Emilian Drehuță (Fotografie din „Ziarul de Bacău”)
Născut	2 martie 1931 Baineț, județul Rădăuți; în prezent comuna Mușenița, județul Suceava
Decedat	5 august 2011 (80 de ani) Bacău
Naționalitate	România
Cetățenie	România
Ocupație	economist
Activitate
Instituție	Direcția Financiară a județului Bacău
Domeniu	buget, contabilitate, finanțe
Contribuții	coordonator „Enciclopedia județului Bacău”, editor și autor de lucrări de economie, memorialist și monograf

· 1931: S-a nascut Mihail Gorbaciov, lider sovietic, secretar general al Partidului Comunist, laureat cu premiul Nobel pentru Pace in 1990. Gorbaciov s-a aflat in fruntea URSS in perioada 1985-1991, fiind artizanul programului „Perestroika”. Prin politica internationala dusa, in special in ultima parte a mandatului sau de presedinte al Sovietului Suprem (1988-1991), acesta a grabit incheierea Razboiului Rece, dar si inlaturarea de la putere a Partidului Comunist. A urmat Institutul Agricol din Stravropol si Universitatea de Stat din Moscova. In 1952 s-a inscris in Partidul Comunist, pana in 1970 el ocupand diverse functii politice la nivelul orasului rus Stavropol, inclusiv cea de deputat al Sovietului Suprem. La moartea lui Constantin Ustinovici Cernenko, a devenit secretar general al Comitetului Central. Politica de glasnost, programul sau de reforme economice si sociale, deschiderea aratata Occidentului si tratatele de dezarmare nucleara incheiate cu Statele Unite au schimbat perceptia asupra URSS. S-a retras din viata politica in 24 august 1991, decizia sa provocand dizolvarea Uniunii Sovietice.

· 1932: Dumitru Chesa, actor român

· 1932: Petre Ghelmez (n. 2 martie 1932, Gogoșari, județul Vlașca, azi județul Giurgiu - d. 9 martie 2001) a fost un poet, scriitor pentru copii, publicist și editor.

Petre Ghelmez urmează școala primară în comuna natală, apoi liceul teoretic Ion Maiorescu din Giurgiu, termină la Facultatea de Română-istorie, în cadrul Institutului Pedagogic din București și apoi Facultatea de Filologie a Universității București, al cărei licențiat este din 1959. După terminarea studiilor devine, pe rând, redactor la ziarul Scînteia tineretului, redactor-șef adjunct la revistele pentru copii Luminița, Arici-Pogonici, Cutezătorii, director la Editura Albatros (1970-1974), redactor-șef al revistei Tribuna României (1974-1990) și director al magazinului pentru copii Ariel (1993-1995).

Debutul în presa literară a avut loc în iunie 1955, cu poezia Despărțire de sat, în revista Tânărul scriitor, iar debutul editorial, în 1967, cu volumul de versuri Germinații, în colecția Luceafărul, Editura pentru Literatură. A colaborat la revistele Tânărul scriitor, Luceafărul, România literară, Viața românească, Steaua, Tomis, Tribuna României, Ariel, precum și la radio și televiziune.

Volume de poezie:

Germinații, 1967;
Altare de iarbă, 1969;
Lynxul, 1972;
Sonetele, 1974;
Evenimente, 1976;
Conversația, 1981;
Coborârea în cuvânt, 1987;
Paradisul atomic, 1989;
Cvartet, patru anotimpuri argheziene, 1997;
Gloria Lynxului, 2001;
Câmpia de platină, 2002,
Biblii și oameni de plastic, 2002;
Marele Calendar, 2002;
Umbra cocorului. 50+70+50 poeme în marele stil haiku 5+7+5, 2003;
Lebăda albă, 2003;
Inedite, 2003.

Cărți pentru copii:

Joacă-te, gândule, 1969;
Puf-Pufos, aventurile unui iepuraș curajos, 1971, 2002;
Cine ești, pasăre?, 1972;
Mânzul de vânt (povestiri), 1979, 2002;
Măgărușul (povestiri), 1986;
Alfabetul vesel (versuri), 1991, 2002;
Livada Măgărușului (versuri), 2002,
Domnișoarele Zebre și alte povestiri, 2002;
Mogâldarii. Poem eroicomic pentru toți copiii de la 9 la 99 de ani (versuri pentru copii), 2002;
Călătoriile lui Marco Polo și alte povestiri, 2002;
Nemaipomenita poveste a Omului de piatră care a inventat Alfabetul de piatră (proză ritmată), 2002;
Roata proverbelor (versuri), 2002;
Balena Albastră (povestiri), 2002;
Cerbul cu stea în frunte (povestiri), 2002;
Puf-Pufos la școală (scenetă), 2002;
Puf-Pufos la bibliotecă (scenetă), 2002;
Puf-Pufos și vestitorii primăverii (scenetă), 2002;
Enigmele civilizațiilor (proză), 2002.

· 1939 - S-a născut Paul Dino, cântăreţ american.

· 1940: Sanda Golopenția-Eretescu (n. 2 martie 1940, București) este o lingvistă, folcloristă, eseistă și memorialistă română, emigrată din 1980 în Statele Unite.^[1] Este profesor emerit la Brown University din Providence, SUA și o prezență activă a vieții culturale și științifice românești.

Este fiica sociologului Anton Golopenția și etnologului Ștefania Cristescu.

A făcut studiile liceale la Liceul ”Gheorghe Lazăr” din București. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București, în 1961. A obținut titlul de doctor în filologie în anul 1968, cu teza „Sintaxa transformațională a limbii române”.

Este căsătorită cu Constantin Eretescu, folclorist, etnolog, antropolog cultural, de asemenea prozator, eseist și memorialist
Opera:

Le singe a la porte. Vers un theorie de la parodie, New York - Benie, 1983;
Les voies de la pragmatique, in colaborare, Stanford, 1988;
Mitul Pagubei, Providence, 1988;
Les voies de la pragmatique, 1989;^[4]
Desire Machines: A Romanian love charms database (Antropologie culturală), 1998;
Viața noastră cea de toate zilele, 2009

Date personale
Sanda Golopenția-Eretescu
Născută	2 martie 1940 (79 de ani) București, România
Părinți	Anton Golopenția Ștefania Cristescu-Golopenția
Cetățenie	România SUA
Ocupație	lingvistă[] folclorist[] eseistă[] memorialist[]
Activitate
Alma mater	Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București Facultatea de Litere a Universității din București

· 1941 - S-a născut Keith Potger, chitarist australian (The Seekers, The New Seekers).

· 1942 - S-a născut Tony Meehan, baterist şi compozitor britanic (The Shadows).

· 1942: John Irving, romancier britanic

· 1943: S-a născut Ulm Spineanu, ministru al Reformei în primul Cabinet Ciorbea şi fost preşedinte al Senatului; (m. 26 aprilie 2006).

· 1943 – S-a născut Lou Reed (Louis Firbank), vocalist, chitarist şi compozitor american (Velvet Underground).
* 1943: Peter Francis Straub (n. 2 martie 1943, Milwaukee, Wisconsin) este un autor american și poet, cel mai faimos pentru lucrările sale aparținând genului literatură de groază pentru care a primit numeroase premii literare, cum ar fi Premiul Bram Stoker, Premiul World Fantasy sau International Horror Guild Award, fiind unul dintre cei mai premiați autori de literatură de groază din ultima perioadă.

· 1945 - S-a născut Bibi Ionescu (Sfinx, Sfinx Pro).

* 1945: Nicolae Mischie (n. 2 martie 1945,^[1] Godinești, România^[1] – d. 15 aprilie 2018,^[2] București, România) a fost un om politic din România, membru al PSD, deputat și președinte al Consiliului Județean Gorj.

Date personale
Alexandru Nicolae Mischie

Născut	2 martie 1945^[1] Godinești, Godinești, Gorj, România^[1]
Decedat	15 aprilie 2018 (73 de ani)^[2] București, România
Cetățenie	România
Ocupație	politician
Senator al României
În funcție 11 decembrie 2000 – 21 decembrie 2000
Succedat de	Ion Hîrșu
Membru al Camerei Deputaților a României
În funcție 1990 – 1996
Circumscripția	Gorj


Infracțiuni
Activitate
Condamnat pentru	trafic de influență luare de mită
Pedeapsă	4 ani
Situația pedepsei	eliberat condiționat

* 1947: Henry James "Harry" Redknapp (n. 2 martie 1947) este un antrenor de fotbal englez și fost jucător

· 1948 - S-a născut Larry Carlton, chitarist şi compozitor american (The Crusaders).
* 1948: William Rory Gallagher (/ˈrɔːri ˈɡæləhər/ gal-ə-hər; n. 2 martie 1948 – d. 14 iunie 1995)^[1]^[2] a fost un multi-instrumentalist irlandez de blues, skiffle și rock, compozitor și producător muzical, foarte influent în genurile muzicale pe care le-a practicat.

Născut în localitatea Ballyshannon din Comitatul Donegal,^[3] și crescut în orașul Cork, Gallagher a înregistrat albumuri solo de-a lungul anilor 1970și 1980, după realizarea și conducerea formației Taste de-a lungul anilor 1960. Albumele sale muzicale au fost vândute în peste 30 de milioanede copii în întreaga lume

· 1949 - S-a născut Eddie Money (Edward Mahoney), cântăreţ şi compozitor american.

· 1949: Rory Gallagher, chitarist, cîntăreț irlandez (d. 1995)

· 1950 – S-a născut Karen Carpenter, membră, alături de Richard Carpenter, a celebrei formaţii “The Carpenters” (m.04.02.1983).

· 1955 – S-a născut Dale Bozzio, cântăreaţă şi compozitoare americană (Missing Persons).

· 1955 - S-a născut Jay Osmond, baterist american (The Osmonds).

· 1956 - S-a născut Mark Evans, basist australian (AC/DC).

· 1962: John Francis Bongiovi, Jr. (n. 2 martie 1962, Perth Amboy, New Jersey, Statele Unite), cunoscut ca Jon Bon Jovi, este un actor, cântăreț, chitarist și compozitor american, lider și vocalist al formației Bon Jovi.

A fost ales de revista „People” (din SUA) între primii 50 cei mai frumoși oameni din lume în 1996, iar în noiembrie 2000 aceeași revistă l-a desemnat cel mai sexy star rock.

A fost audiat pentru rolul lui Ashe din „The Crow: City of Angels” (1996), dar a pierdut în favoarea actorului francez Vincent Perez.

Are patru copii cu Dorothea Hurley: Rose (n. 1993), Jesse James Louis (n. 1995), Jacob Hurley (n. 2002) și Romeo Jon (n. 2004).

Cântecul „August 7” de pe albumul său solo „Destination Anywhere” a fost dedicat fiicei prietenului și managerului său Paul Korzilius, care a murit la vârsta de 6 ani în data de 7 august 1996, în circumstanțe misterioase.

A început să fumeze în 1994 în timpul filmărilor pentru „Moonlight and Valentino”. S-a lăsat o vreme, pentru a fuma din nou după turneul din 1996 din simplul motiv că îi place să fumeze. Mama sa este Carol Sharkey, unul dintre primii iepurași Playboy.

Acționar majoritar al Philadelphia Soul (echipa care joacă în Arena Football League). Trupa sa „Bon Jovi” a devenit cunoscută după ce a câștigat un concurs organizat de un post de radio din New York, la începutul anilor `80. Cântecul câștigător a fost „Runaway”. Albumul „Have a Nice Day” a ajuns pe locul I în Australia, Olanda, Austria, Germania și Canada după doar o săptămână de la lansare.

* 1963: Iulian Boldea (n. 2 martie 1963, Luduș, Mureș) este un critic, istoric literar, eseist, poet și profesor universitar român. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1989) obținând doctoratul în filologie în 1996. A fost redactor și redactor șef-adjunct al revistei Echinox (1987-1989). În prezent este profesor de literatura română la Universitatea „Petru Maior” din Târgu-Mureș, decan al Facultății de Științe și Litere și conducător de doctorat în cadrul Școlii doctorale de Studii literare a universității târgumureșene. E unul dintre redactorii revistei Vatra și conduce revista Studia Universitatis „Petru Maior”. Philologia, precum și jurnalul electronic Journal of Romanian Literary Studies. A publicat trei volume de poezie și mai multe cărți de critică literară și eseu. Printre titlurile care l-au consacrat se numără: Fața și reversul textului (I.L. Caragiale și Mateiu I. Caragiale); Ana Blandiana; Vârstele criticii; Istoria didactică a poeziei românești; Teme și variațiuni. Iulian Boldea e Membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Asociației Române de Istoria Presei (ARIP).
După încheierea studiilor gimnaziale, efectuate în orașul natal, urmează cursurile Liceului teoretic “Al. Papiu Ilarian” din Târgu-Mureș, liceu absolvit în anul 1981. În anul 1985 devine student al Facultății de Filologie din Cluj-Napoca, secția română-franceză. În cursul studiilor universitare participă la mai multe Sesiuni științifice studențești naționale, obținând trei premii I și un premiu II. De asemenea, a participat mai mulți ani la rând la Colocviul național studențesc “Mihai Eminescu”, unde a obținut de asemenea câteva distincții importante. Diploma de licență o obține în anul 1989, cu o teză despre poezia eminesciană, coordonată de Ioana Em. Petrescu. În anul 1996 devine doctor în filologie, cu o teză intitulată ”Fața și reversul textului (I.L. Caragiale și Mateiu I. Caragiale)”.

În anul 1990 devine, prin concurs, profesor la Liceul teoretic “Al. Papiu Ilarian”, iar un an mai târziu îndeplinește funcția de șef de catedră. Cariera sa universitară începe în anul 1994, când devine cadru didactic asociat (lector și apoi conferențiar) la Universitatea Ecologică “Dimitrie Cantemir” din Târgu-Mureș, iar apoi la Universitatea de Artă Teatrală din același oraș. A participat la numeroase simpozioane, sesiuni de comunicări și mese rotunde pe teme de literatură română.

În anul 1997 devine lector, iar din 1999 conferențiar la Universitatea “Petru Maior” din Târgu-Mureș, unde îndeplinește mai multe funcții de conducere: șef de catedră (1998-1999), apoi prodecan al Facultății de Științe și Litere (din 1999 până în 2004). Din anul 2000, a participat, în calitate de referent, la mai multe comisii de doctorat, la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, precum și la numeroase comisii de concurs pentru ocuparea unor posturi didactice, la Universitatea „Petru Maior”. Din anul 2002 este profesor univ. dr. la Universitatea „Petru Maior” din Târgu-Mureș, iar din anul 2004 îndeplinește funcția de decan al Facultății de Științe și Litere. Începând din anul 2005 este director al Centrului de critică și istorie literară Modernitate și postmodernitate în literatura română a secolului XX, centru acreditat de Consiliul Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior și, totodată, expert-evaluator în cadrul Consiliului Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior, în domeniul Limba și literatura română și Literatura comparată. Din anul 2007, este expert-evaluator ARACIS, în domeniul Limba și literatura română. E membru în Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU), expert evaluator ANCS. De asemenea, tot din anul 2007, prin Ordinul Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 1071 din 15.05.2007, este conducător de doctorat în domeniul Filologie, la Școala doctorală de Studii literare din cadrul Universității „Petru Maior”. Coordonează un număr de 8 doctoranzi în stagiu. Un număr de zece doctoranzi ai săi și-au susținut, până în prezent, tezele de doctorat (confirmate de CNATDCU).

Din anul 1985 până acum a îndeplinit funcții în colectivele de redacție ale unor reviste culturale; între 1986-1989 a fost redactor și redactor-șef adjunct al revistei Echinox iar în prezent este redactor al revistei Vatra, redactor-șef al revistei Târnava și redactor-șef al revistei Studia Universitatis „Petru Maior”, Series Philologia, revistă acreditată CNCS, categoria B și indexată în numeroase baze de date internaționale. Face parte din colegiul de redacție al revistelor: Anuarul Institutului de Cercetări Socio Umane „Gheorghe Șincai” al Academiei Române din Târgu-Mureș, Limba română (Chișinău, Republica Moldova), Libraria, Târgu-Mureș, Analele Universității din Oradea, Fascicula Limba și Literatura Română (ALLRO), LitArt, Târgu-Mureș.

De-a lungul timpului a publicat poezii, studii, eseuri critice și cronici literare în majoritatea revistelor de cultură din țară: “România literară”, „Caiete critice”, „Contemporanul”, „Orizont”, „Viața Românească”, „Ramuri”, „Limba română” (Chișinău), „Convorbiri literare”, „Cuvântul”, „Contrafort” (Chișinău), "Echinox", "Vatra", "Steaua", "Luceafărul", "Tribuna", "Familia", "Euphorion", "Dacia literară", "Poesis", "Tomis" "Astra", „Observator cultural”, „Tabor”, „Mozaicul”, „Poezia”, „Arca”, „Antiteze”, "Târnava" etc. Din anul 2006 este membru în Comitetul de conducere al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Mureș. A fost membru în juriul de nominalizare a Premiilor USR (2012). De asemenea, este președintele Comisiei pentru denumiri în administrația publică locală, în cadrul Prefecturii județului Mureș.

Iulian Boldea a publicat numeroase cărți, a participat la redactarea unui număr important de lucrări colective și a participat la numeroase conferințe în țară și străinătate. Este membru în colegiul de redacție al mai multor publicații științifice românești și străine.

1994 - Carte de vise, versuri. Debut editorial, Editura Ardealul, Târgu-Mureș.
1996 - Metamorfozele textului (Orientări în literatura română de azi), Editura Ardealul, Târgu-Mureș.
1998 - Fața și reversul textului (I.L.Caragiale și Mateiu I. Caragiale), Editura Ardealul, Târgu-Mureș.
1998 - Dimensiuni critice, Editura Universității ”Petru Maior”, Târgu-Mureș.
2000 - Timp și temporalitate în opera lui Eminescu, Editura Ardealul, Târgu-Mureș.
2000 - Ana Blandiana, monografie critică, Editura Aula, Brașov.
2002 - Simbolism, modernism, tradiționalism, avangardă, Editura Aula, Brașov.
2002 - Poezia clasică și romantică, Editura Aula, Brașov.
2002 - Scriitori români contemporani, Editura Ardealul, Târgu-Mureș.
2005 - Poezia neomodernistă, Editura Aula, Brașov.
2005 - Vârstele criticii, Editura Paralela 45, Pitești.
2005 - Istoria didactică a poeziei românești, Editura Aula, Brașov.
2006 - Poeți români postmoderni, Editura Ardealul, Târgu-Mureș.
2008 - Teme și variațiuni, Editura Ideea Europeană, București.
2010 - Aproximații, Editura Contemporanul, București.
2011 - Romanian Literary Perspectives and European Confluences, Edition Asymetria, Elancourt, France.
2011 - Critici români contemporani, Editura Universității ”Petru Maior”, Târgu-Mureș.
2011 - De la modernism și postmodernism, Editura Universității ”Petru Maior”, Târgu-Mureș.
2011 - Geometriile umbrei, Editura Dacia XXI, Cluj-Napoca.

Iulian Boldea este prezent în mai multe antologii de poezie: ”Ceasul de flori. Antologie de poezie târgumureșeană”, Editura Tipomur, 2001; ”Îmblânzitorul de timp. Antologie de poezie mureșeană”, Editura Tipomur, 2003; ”Poeții revistei Echinox. Antologie (1968-2003)” de Ion Pop, Editura Dacia, 2004; ”Antologia poeților ardeleni contemporani”, Editura Ardealul, 2004; ”Efigii lirice”, Editura Ardealul, 2009; ”Din lirica românească de dragoste”, Editura Ardealul, 2010. Prezent, de asemenea, în numeroase dicționare: Ana Cosma, ”Scriitori români mureșeni” (2000); Ion Bogdan Lefter, ”Scriitori români din anii ’80-’90”(2000); Irina Petraș, ”Panorama criticii literare românești. Dicționar ilustrat”(2001); ”Dicționarul general al literaturii române” (2004), ”Dicționar Echinox” (2004), Aurel Sasu, ”Dicționarul biografic al literaturii române” (2006), Traian Vedinaș, ”Echinoxismul. Dicționar sintetic și antologic” (2006). A colaborat la Kindlers Literatur Lexikon (Metzler, Stuttgart/ Weimar, 2009).

Date personale
Iulian Boldea

Născut	2 martie 1963 (56 de ani) Luduș, județul Mureș)
Naționalitate	român
Cetățenie	România
Ocupație	critic și istoric literar, eseist, poet, profesor universitar
Limbi	limba română
Studii	Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj
Activitatea literară
Activ ca scriitor	1983-prezent
Subiecte	critică și istorie literară
Operă de debut	Carte de vise
Note
Premii	Ordinul Național „Pentru Merit”

* 1964: Ion Ochi (n. 2 martie 1964) este un fost deputat român, ales în 2012 din partea Partidului Social Democrat. Mandatul său a încetat pe 1 septembrie 2015 în urma demisiei.

· 1966: Emilia Popescu (n. 2 martie 1966, București) este o actriță , jurată a emisiunii Dansez pentru tine și vedetă de televiziune română.

Mama sa, Malu Iosif a fost balerină, iar acum este coregraf colaborator al trupei lui Dan Puric, iar tatăl său, Emil Popescu, a fost actor la operetă. Aceasta a absolvit, în 1988, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale din București, clasa profesorilor Olga Tudorache și Florin Zamfirescu.^[1]

A debutat în 1985 în filmul Moromeții, în rolul Ilincăi. A avut un mare rol în piesa Străini în noapte, în regia lui Radu Beligan.

Începând cu stagiunea 2002 – 2003 este actriță a Teatrului de Comedie. În plus, este o prezență dinamică și reconfortantă într-o serie de emisiuni de divertisment la Pro TV și TVR.

Emilia Popescu este invitată ca juriu la concursul Dansez pentru tine, unde punctează impresia artistică a concurenților.

Actrița Emilia Popescu a fost decorată la 13 decembrie 2002 cu Ordinul național Pentru Merit în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București”

Filmografie și roluri în teatru:

Moromeții (1987)
În fiecare zi mi-e dor de tine (1988)
Liliacul înflorește a doua oară (1989)
Divorț... din dragoste (1992)

Roluri în teatru

Teatrul de Comedie Maria, camerista Oliviei - A douăsprezecea noapte de William Shakespeare, regia Gelu Colceag, 2003 Marlene Dietrich - Marlene de Pam Gems, regia Cătălina Buzoianu, 2004 Chirița - Chirița of Bîrzoieni de Vasile Alecsandri, regia Iarina Demian, 2004 Alla Vadimovna – Casa Zoikăi de Mihail Bulgakov, regia Alexandru Tocilescu, 2009 Martha - Cui i-e frică de Virginia Woolf? de Edward Albee, regia Gelu Colceag, 2010 - Premiul pentru cea mai bună actriță la Festivalul de Dramaturgie Contemporană, Brașov, ediția a XXII-a, 2010 Arkadina - Pescărușul de A.P Cehov, regia Claudiu Goga, 2013

Teatrul Bulandra Diana - Câinele grădinarului de Lope de Vega, regia Florian Pittiș, 1988 Rita - Meditațiile Ritei de Willy Russel, regia Florian Pittiș, 1989 Elaine Harper - Arsenic și dantelă veche de Otto Joseph Kesselring, regia Grigore Gonța, 1991 Helena - Visul unei nopți de vară de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei, 1991 Else - Deșteptarea primăverii de Frank Wedekind, regia Liviu Ciulei, 1991 Dama de consumație - A 7-a Poruncă de Dario Fo, regia Gelu Colceag, 1993 Cor - Antigona de Sofocle, regia Alexandru Tocilescu, 1993 Hermiona - Poveste de iarnă de William Shakespeare, regia Alexandru Darie, 1994 Antigona, Medeea - Suită de crime și blesteme de Euripide, regia Alexandru Dabija, 1994 Natalia Ivanovna - Trei surori de A.P. Cehov, regia Alexandru Darie, 1995 Calpurnia - Julius Caesar de William Shakespeare, regia Alexandru Darie, 1995 Janet - Cafeneaua de Sam Bobrik, regia Horațiu Mălăele, 1997 Madame Therbouche - Libertinul de Eric Emmanuel Schmitt, 1998 Eleonora - Tango de Slawomir Mrozek, regia Gelu Colceag, 2001

Teatrul Național București Nora – Jocul ielelor de Camil Petrescu, regia Claudiu Goga, 2007

Arcub Juliette - Străini în noapte de Eric Assous, regia Radu Beligan, 2007

Teatrul Metropolis Chra - Sex de Rob de Graaf, regia Claudiu Goga, 2013

Grand Cinema Marthe - Un bărbat pentru Sara de Sam Bobrick, regia Claudiu Goga, 2014

Date personale
Emilia Popescu

Născută	2 martie 1966 (53 de ani)^[1] București, RS România
Cetățenie	România
Ocupație	actriță
Alma mater	Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București
Ani de activitate	1985-prezent
Debut	Ilinca în Moromeții
Alte premii
Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de cavaler[*] (2002)

* 1968: Daniel Wroughton Craig (n. 2 martie 1968, Chester, Anglia) este un actor britanic. El a devenit cunoscut prin rolul jucat în filmul James Bond.
* 1969: Mihail Porecenkov (Михаи́л Евге́ньевич Поре́ченков, n. 2 martie1969, Leningrad, URSS) este un actor rus de teatru și film, regizor, scenarist, producător, prezentator, artist emerit al Federației Ruse (2006)^[1]^[2]. A câștigat faima prin rolul din serialul "Agent de securitate națională".
* 1970: Aiko Asano este o acțrită și cântăreață japoneză.
În 1987, ea a jucat în filmul Drifting Classroom, care a fost bazat pe o serie manga scrisă de Kazuo Umezu. Albumul ei "Silver Doll" și photobook-ului "The Younger Sister of Summer" au fost lansate simultan cu Drifting Classroom. Aceste mass-media a condus la faima considerabilă în Japonia la sfârșitul anilor 1980.
* 1970: Haralambie Vochițoiu (n. 2 martie 1970) este un senator român, ales în 2012.
* 1971: Carmen Șerban (n. 2 martie 1971, Timișoara, România) este o cântăreață română de muzică etno și muzică de petrecere.

A urmat cursurile Liceului de Muzică „Ion Vidu” din Timișoara (1991-1993), dar nu a apucat să termine ultimul trimestru din clasa XIII-a, comentând mai târziu că „[l]a vremea respectivă visam să ajung la București, să fac bani...”

Are multe albume și prezente pe compilații, precum și apariții TV și a cântat în străinătate.

Carmen Șerban a înregistrat în jur de 20 de albume.

A cântat și alături de Maria Dragomiroiu, Daniel Alexandrescu, Călin Crișan (de la Arad), Vali Vijelie, Ionuț Galani, Nicu Paleru, Cornelia și Lupu Rednic, Benone Sinulescu, Doru Octavian Dumitru, Andreea Bănică, Andreea Bălan, Andra, Trupa K 1, Trupa România, Maria Ciobanu, Ion Dolănescu, Mirabela Dauer, Gigi Gheorghiu, Jean Constantin, Petrică Mâțu Stoian, Niculina Stoican, Adrian Enache, Cătălin Crișan și alții.

Ea a avut colaborări cu artiști precum Adrian Minune (8 albume) și Nicolae Guță. Alte colaborări includ două albume alături de Irina Loghin și două albume împreună cu Romică Țociu și Cornel Palade. Cel mai mare succes solista l-a înregistrat cântând solo, albumele sale având vânzări impresionante de fiecare dată.

Carmen Șerban a lansat, printre altele, albumul de folclor „Măi Bădiță fii deștept” (2008), care include și single-ul „Măi Bădiță fii deștept”.

Carmen Șerban a lansat în 2010 un nou album, care conține un duet alături de Nelu Ploieșteanu: „Am și eu pe cineva”.

De-a lungul carierei sale, artista a lansat pe piața muzicală peste 24 de albume care s-au vândut în tiraje excepționale, însumând cu aproximație peste 6 milioane de CD-uri și casete vândute.

Pentru vânzările foarte mari, artista a fost premiată și onorată de către Casa de Discuri Roton România cu 9 Discuri de Aur și 8 Discuri de Platină.

Absolventă de Master în Jurnalism, în cadrul Universitatea Hyperion din București. Printre pasiunile artistei, aceasta a obținut și o diplomă de scenarist și regizor, acreditată de Ministerul Muncii și al Învățământului, fiind absolventă a Școlii de Televiziune Tudor Vornicu din București. A studiat 2 ani de Canto Popular, în anii 1989 și 1991 la Casa Tineretului din Timișoara cu prof. Vasile Hojda. Este invitată frecvent la emisiunile TV din România. Fanii artistei o pot vedea frecvent pe micile ecrane, fiind într-o relație excelentă cu ProTV, Antena 1, Antena Stars, Etno TV, TVR 1, TVR 2 și alte posturi de televiziune

Date personale
Carmen Șerban
Carmen Șerban
Nume la naștere	Carmen Georgeta Șerban
Născută	2 martie 1971 (48 de ani) Timișoara, România
Cetățenie	România
Ocupație	cântăreț, compozitor
Activitate
Gen muzical	muzică de petrecere, etno, muzică populară din zona Banatului
Instrument(e)	voce[*]
Ani de activitate	1995 - prezent
Case de discuri	Roton
Interpretare cu	Voce

* 1971: Norbert Gerwald Hofer (n. 2 martie 1971, Vorau, Steiermark, Austria) este un politician austriac, candidatul partidului populist FPÖ la alegerile prezidențiale din 2016.
* 1971: Amber Lee Smith (n. 2 martie 1971, Tampa, Florida) este o actriță și fotomodel american.
* 1972: Mihnea Cosmin Costoiu (n. 2 martie 1972) este un senator român, membru al Partidului Social Democrat (PSD), ales în 2012 în circumscripția electorală nr. 20 Gorj și reales în anul 2016
* 1972: Mauricio Roberto Pochettino Trossero (2 de marzo de 1972; Murphy, Santa Fe), mai bine cunoscut sub numele de Mauricio Pochettino, este un fost fotbalist și antrenor de fotbal argentinian
* 1975: Radu Niculescu (n. 2 martie 1975 în Sibiu) este un fost fotbalist român, care a jucat pentru Echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din 1998.
* 1976: Françoaldo Sena de Souza (n. 2 martie 1976) este un fost fotbalistbrazilian.
* 1976: Daniil Strahov (n. 2 martie 1976, Moscova) este un actor rus. S-a născut într-o familie tipică de intelectuali moscoviți, în care alți actori nu au mai fost, tatăl său fiind lingvist, iar mama - terapeut. Părinții au divorțat pe când Daniil era foarte mic, de aceea foarte mult timp el a locuit cu bunicii. În prezent tatăl său locuiește în Boston - SUA, unde scrie cărți și conduce revista PALAEOSLAVICA.

Primele aptitudini actoricești au apărut încă pe când era la școală. Strahov s-a implicat activ în producțiile Școlii de Teatru FANTEZIA, apoi a urmat o școală experimentală de pe lângă Academia Pedagogică, fiind sub conducerea lui Alexandru Naumovici. Daniil Strahov a dorit sa urmeze Facultatea de Drept, iar decizia de a deveni actor i-a surprins pe toți. Aflând despre decizia fiului lor, soții Strahov au încercat să-l ajute. Din întâmplare ei l-au găsit pe artistul popular, Oleg Vavilov, de la Teatrul MALAYA BRONAYA, care i-a dat lui Daniil primele lecții de actorie.

În 1993, Daniil Strahov își depune actele la trei școli mari de teatru din Rusia, dar reușește să intre la Academia de Teatru Boris Shchukin, pe care o absolvește în 1997. Tot aici se întâlnește cu viitoarea sa soție, actrița Maria Leonova. Debutează în actorie în filmul The Resistible Rise of Arturo Ui. New Version, regizat de Boris Blank.

1997-1998 Primul său rol de succes este Nicolai Ableuhov, în piesa PETERSBURG, rol pentru care a luat premiul pentru cel mai bun actor debutant. Alte roluri importante din cariera sa teatrală sunt Sebastian în A douăsprezecea noapte, Chikatilo în Chikatilo on Death Row, Dorian Gray în Portretul lui Dorian Gray, Caligula în Caligula, Paris în Romeo și Julieta, Mikhail Platonov în PLATONOV și altele.

În 2000 începe cariera lui Daniil Strahov ca actor de televiziune, primind roluri în diverse seriale tv. Rolul baronului Vladimir Korf, din serialul Sărmana Anastasia i-a adus lui Strahov cea mai mare faimă, făcându-l cel mai popular actor de televiziune al anului și aducându-i admirația fanilor de pe toate continentele. Își face debutul în cinematografie în 2006, când obține rolul lui Vladimir Rogozhkin în filmul Peregon.

* 1977: Gjoko Taneski (n. pe 2 martie 1977) este un cântăreț din Macedonia. A fost născut în orașul Ohrid. El și-a reprezintat țara sa la Concursul Muzical Eurovision 2010, care a avut loc în mai 2010 în orașul Oslo, Norvegia, cu melodia „Jas ja imam silata”.

* 1978: Ionuț Bălan (n. 2 martie 1978, București) este un fotbalist român care evoluează pe postul de fundaș dreapta la echipa din Ungaria, FC Szeged.
* 1979: Daniela de Oliveira Piedade (n. 2 martie 1979, în São Paulo)^[2] este o handbalistă braziliană care evoluează pe postul de pivot
* 1980: Zuhal Demir (n. pe 2 martie 1980, în Genk)^[3] este un avocat belgian și politician din partea Noii-Alianțe Flamande. Demir este de origine turcă - kurdă

Zuhal Demir s-a născut în Genk, pe 2 martie 1980. Ea și-a luat, în 2003, licența în Drept la Universitatea Catolică din Leuven, apoi a absolvit un masterat în drept social la VUB.^[2] Cu începere din 2004, Demir a devenit activă ca avocat în Antwerpen, specializată în dreptul muncii.^[2]

La alegerile federale din 2010, Zuhal Demir a participat prima dată pe listă în Circumscripția Antwerpen. Cu 10.248 de voturi, ea s-a clasat pe locul patru și a fost aleasă în Camera Reprezentanților Belgiei din partea N-VA.^[4] Demir a ocupat acest fotoliu până în 14 februarie 2017. La alegerile locale din 2012, Zuhal Demir a fost aleasă consilier districtualdin partea N-VA în Districtul Antwerpen. În ianuarie 2013, ea a devenit președintele districtului. Colegiul districtual era format din partidele N-VA, Verzii și Open Vld. La alegerile federale din 2014, Demir a fost realeasă în Camera Reprezentanților, cu 19.473 de voturi.^[5]

În februarie 2015, Zuhal Demir a iscat o controversă după ce jurnaliștii de la revista P-Magazine au realizat o ședință foto cu ea în Parlamentul Federal.^[6]

La începutul lui 2016, Zuhal Demir s-a întors în orașul natal, Genk,^[7]pentru a fi alături de părinții ei.^[2] În locul avocatei, în districtul Antwerpen a fost ales președinte Paul Cordy, pe 1 ianuarie 2016, iar Cordula Van Winkel a ocupat locul acestuia în colegiu.^[8]

În februarie 2017, Zuhal Demir a succedat-o pe Elke Sleurs în funcția de Secretar de Stat pentru Lupta împotriva sărăciei, Egalității de șanse, Persoanelor cu handicap, Politicilor științifice și Marilor orașe,^[9] în guvernul condus de Charles Michel.

* 1981: Lance Cade (n. 2 martie 1981 – d. 13 august 2010) a fost un wrestleramerican ce evolua în divizia RAW a promoției World Wrestling Entertainment (WWE).
* 1981: Bryce Dallas Howard (n. 2 martie 1981) este o actriță și regizoare americană. Este fiica lui Ron Howard, debutând în filmul Numai tată să nu fii! regizat de tatăl său. Este cunoscută pentru filmele Satul (2004), Doamna din apă (2006), Cum vă place (2006), pentru care a primit o nominalizare la Globurile de Aur, Saga Amurg: Eclipsa (2010), Culoarea sentimentelor (2011), 50/50 (2011) și Jurassic World (2015).

Date personale
Bryce Dallas Howard

Născută	2 martie 1981 (38 de ani)^[1]^[2]^[3] Los Angeles, SUA^[4]
Părinți	Ron Howard
Frați și surori	Paige Howard[*]
Căsătorită cu	Seth Gabel[*] (din 17 iunie 2006)
Număr de copii	2
Copii	Theodore Howard-Gabel[*]
Cetățenie	SUA
Ocupație	actriță de film[] regizoare de film scenaristă actriță actriță de teatru[] actriță de televiziune[*]
Activitate
Alma mater	New York University Tisch School of the Arts[*]

* 1981:Florin Sandu Maxim (n. 2 martie 1981, Brad, județul Hunedoara) este un fotbalist român de picior stâng, fost component al echipei FC Voluntari și în prezent antrenor al unei grupe de juniori al clubului. Poartă pe tricou numărul 20. A debutat în Liga I la 5 august 2001, în meciul UM Timișoara - Rapid București, încheiat cu scorul de 0 - 3. A fost convocat la echipa de tineret a naționalei României pentru care a și bifat câteva prezențe; a fost în tabăra Stelei înainte de venirea lui Mirel Rădoi însă a fost cedat la Apulum Alba Iulia în liga secundă. Florin Maxim a fost transferat la FC Farul Constanța în sezonul 2006/2007, venind în urma unui dublu transfer realizat între Sportul Studențesc și FC Farul Constanța, dublu transfer care îl mai includea și pe Marius Nae. Transferul lui Florin Maxim s-a realizat după ce Sportul Studențesc a fost retrogradată în Liga a II-a în urma retragerii licenței. A debutat la FC Farul Constanța într-o victorie din deplasare cu FC Vaslui, scor 1 - 3, fiind introdus în repriza a doua. În sezonul 2007/2008 a fost titular de drept al postului de fundaș stânga, având evoluții satisfăcătoare, apreciat pentru atitudinea și implicarea lui în fazele fixe dar și ofensive ale echipei.^{[necesită citare]} Are o lovitură puternică de picior, este rapid și acoperă spațiul de joc foarte bine.
* 1982: Kevin Dennis Kurányi (n. 2 martie 1982, Rio de Janeiro), este un fotbalistgerman, care joacă la clubul TSG 1899 Hoffenheim.
* 1983: Lisandro López (n. 2 martie 1983) în Buenos Aires, este un fotbalist argentinian care evoluează la clubul Internacional.
* 1984: Jong Tae-Se (n. 2 martie 1984) este un fotbalist nord-coreean.
* 1987: Daniel Lung (n. 2 martie 1987) este un fotbalist român legitimat la clubul de fotbal Concordia Chiajna.
* 1988: Kate Alexa Gudinski (n. 2 martie, 1988 în Melbourne, Victoria, Australia) este o cântăreață australiană de muzică pop și fiica muzicianului australian Michael Gudinski AM. Alexa a ajuns în centrul atenției în 2004 cu melodia sa "Always There", ce a fost prezentă și în serialul "Home and Away". Cel de-al doilea single a avut succes mediocru, dar după ce i-a sprijinit pe Backstreet Boys în turul lor prin Australia, cea de-a treia melodie a sa a ajuns direct în top 10 ARIA, ocupând top 12 timp de opt săptămâni.
* 1988: Vito Mannone (n. 2 martie 1988 în Desio) este un fotbalist Italian care joacă pentru Reading ca portar.

· 1989: Zié Diabaté (n. 2 martie 1989, M'Pody, Coasta de Fildeș^[1]) este un un jucător de fotbal ivorian care evoluează ca fundaș la clubul Standard Liège, împrumutat de la Dijon FCO
* 1989: Tobias Albertine Maurits Alderweireld (Wilrijk, Antwerp, Belgia, n. 2 martie 1989) este un fotbalist belgian. Joacă ca fundaș central la Tottenham Hotspur din Premier League in Anglia.
* 1989: Marcel Hirscher (n. 2 martie 1989, Annaberg-Lungötz, Salzburg, Austria) este un schior austriac ce participă la Cupa Mondială de Schi Alpin. Hirscher și-a făcut debutul la Cupa Mondială în martie 2007.
* 1990: Matvei Melnicov (născut în 2 martie 1990, Krîmsk), mai bine cunoscut sub pseudonimul Mot — rapper-interpret, fostul participant al proiectului muzical "Soul Kitchen", din 1 martie 2013 este un artist cu eticheta " Black Star Inc."
* 1993: Maria Nazarivna Iaremciuk (ucraineană Марія Назарівна Яремчук) (n. 2 martie 1993, Cernăuți, Ucraina) este o cântăreață ucraineană de muzică pop. Iaremciuk va reprezenta Ucraina la Concursul Muzical Eurovision 2014 în Danemarca

Iaremciuk s-a născut în Cernăuți, fiind fiica unui actor cunoscut în Ucraina, Nazari Iaremciuk.^[4] Tatăl ei a murit din cauza unui cancer la stomac când aceasta avea doi ani. Iaremciuk are o soră vitregă, Vera, din prima căsătorie a mamei sale, și doi frați, Dmitri și Nazarov.

Deși se consideră a fi o persoană apolitică, în decembrie 2013 s-a declarat simpatizantă a unui partid din Ucraina.

Date personale
Maria Nazarivna Iaremciuk Марія Назарівна Яремчук
Maria Iaremciuk
Născută	2 martie 1993 (26 de ani)^[1] Cernăuți, Ucraina
Părinți	Nazari Iaremciuk
Frați și surori	Dmitro Yaremchuk[] Hazariy Yaremchuk Jr.[]
Cetățenie	Ucraina
Ocupație	cântăreață
Activitate
Origine	Ucraina
Gen muzical	Pop
Ani de activitate	2012-prezent