1. /9 MARTIE 2023 - RELIGIE ORTODOXĂ; ARTĂ CULINARĂ - REȚETE DE MUCENICI

+) Sf 40 Mucenici din Sevastia 

Cei 40 de mucenici din Sevastia erau soldați creștini, aflați în slujba împăratului roman Licinius. Trei dintre ei, Chirion, Candid și Domnos erau foarte pricepuți în studiul Scripturilor. În anul 320, aflând despre credința lor, Agricolae, guvernatorul Armeniei, i-a silit să se închine idolilor. Refuzând, au fost întemnițați timp de 8 zile, bătuți cu pietre și ademeniți cu daruri. În cele din urmă, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin înghețare în lacul Sevastiei. Unul din cei 40 a cedat și a ieșit din lac, dar a murit pe loc. I-a luat însă locul un soldat. În aceea noapte s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a încălzit, gheața s-a topit și 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor. În zori, au fost scoși vii din lac, li s-au zdrobit fluierele picioarelor și au fost lăsați să-și dea sufletele. Rămășițele lor au fost arse, iar cenușa aruncată în lac. Moaștele lor au fost răspândite la diverse biserici din spațiul ortodox.

Testamentul Sfintilor 40 de Mucenici

Testamentul Sfintilor 40 de Mucenici a fost dictat de acestia atunci cand erau in lac Sfantului Meletie, episcopul Antiohiei. "Asadar, sa va departati de orice pofta si ratacire lumeasca. Caci marirea lumii este inselatoare si neputincioasa, infloreste pentru putin si indata se vestejeste ca iarba gradinii. Primind sfarsitul mai repede ca inceputul. Mergeti mai degraba la iubitorul de oameni Dumnezeu, care daruieste bogatie neimputinata celor ce alearga la El si da ca rasplata viata vesnica celor ce cred in El. Timpul acesta este folositor celor ce voiesc sa se mantuiasca, oferind prilejul potrivit pentru pocainta, pentru practicarea adevaratei vietuiri celor ce nu amana nimic pentru viitor. Caci schimbarea vietii este neprevazuta. Si chiar de ai cunoaste-o, vezi ceea ce este de folos si arata in modul acesta curatia credintei, pentru ca prin aceasta sa stergi urma pacatelor faptuite mai Inainte. Caci in starea in care te voi gasi, zice Domnul, in aceea te voi si judeca. Sarguiti-va, deci, sa fiti fara greseala in poruncile lui Hristos, ca sa scapati de focul cel nestins si vesnic. Caci glasul cel dumnezeiesc striga: Timpul s-a scurtat. Mai presus de toate, cinstiti iubirea, caci numai ea singura respecta datoria iubirii fratesti si se supune legii lui Dumnezeu. Caci prin fratele cel vazut se cinsteste Dumnezeu Cel nevazut."

Obiceiuri de Mucenici

 In ziua de 9 martie, in toate comunitatile rurale era obiceiul de a se scoate plugul la arat. Plugul, dupa ce era trecut prin foc de catre fierarul (faurul) satului, era scos in fata casei in mod festiv. In cadrul ceremonialului de scoatere a plugului, femeia din casa era principalul protagonist in desfasurarea practicilor. Dupa aducerea plugului in fata casei, plugarii, de obicei doi la numar, stateau cu capetele descoperite inaintea boilor sau a cailor, dupa caz, iar femeia iesea din casa avand intr-o mana traista pentru plugari iar in cealalta tinand un vas cu apa sfintita, tamaie si  busuioc. Femeia se apropia de plug si de car, le inconjura de trei ori, stropindu-le cu agheasma si afumandu-le cu tamaie. In timpul celor trei rotatii executate in sensul miscarii aparente a soarelui, femeia rostea, intr-o solemnitate deplina, urmatoarele: "Cat de curata este tamaia si agheasma, asa de curati sa fiti si voi / Si sa umblati nedespartiti la arat / Si nici cand sa nu dati peste vre-un strigoi sau moroi care sa va faca rau".

In fata animalelor de munca se aseza un ou, in credinta ca daca acesta va ramane intreg dupa pornirea carului, atunci si plugarilor le va merge bine pe toata durata plugaritului. Plugarii primeau traista cu mancare, dupa care femeia varsa agheasma ramasa in cofa la picioarele animalelor. Semnificatia oului aruncat este de sorginte precrestina, oul fiind considerat masura tuturor lucrurilor de inceput (ab ovo), el avand aici rol augural si protector in desfasurarea aratului.

In unele sate era obiceiul ca in aceasta zi toate plugurile din sat sa fie adunate pe islazul satesc unde, in fata multimii adunate, era chemat preotul care facea o slujba de sfintire a apei si de stropire a fiecarui plug in parte, dupa care plugarii se indreptau catre ogorul propriu pentru marcarea brazdei de inceput.

In traditia populara se considera ca in ziua de 9 martie sfintii mucenici se aduna pentru a participa la un sobor de dezghetare a pamantului si de slobozire a caldurii. In acest sens, satenii  bateau cu batele in pamant zicand: "Intra frig si iesi caldura, / Sa ne fie vreme buna / Pentru plug si aratura".

Ziua mucenicilor era si un prilej de prognozare a vremii. Se considera ca daca ploua in aceasta zi, va ploua si de Pasti; daca tuna, vara va fi prielnica tuturor culturilor; daca ingheata in noaptea dinaintea acestei zile, atunci toamna va fi lunga.

Astazi, dintre toate practicile stravechi, mai persista obiceiul ca femeile sa coaca in ziua de 9 martie 40 de figurine din aluat, numite "sfintisori" sau "mucenici", reminiscente ale idolilor neolitici ai fertilitatii, iar barbatii sa bea cate 40 sau 44 de pahare de vin (oamenii credeau ca vinul baut la Macinici se transforma de-a lungul anului in sange si putere de munca). "Sfintisorii" sunt facuti din aluat dospit si au forma antropomorfa a cifrei opt, cifra echilibrului cosmic. Proaspat scosi din cuptor, ei se ung cu miere de albine si se presara cu nuca macinata, dupa care se impart, pentru sufletul mortilor, mai ales copiilor din vecini.

REȚETE DE MUCENICI (nu măcenici sau măcinici!)

MUCENICI

Mucenici moldoveneşti

Ingrediente: 1 kg făină, 1 pachet drojdie, două pliculeţe zahăr vanilinat, 3 linguri zahăr, margarină, 1/2 linguriţă de sare, esenţă de rom, coajă rasă de lămâie sau portocală, nucă măcinată, miere.
Mod de preparare: drojdia se înmoaie în apă călduţă, cu o linguriţă de zahăr şi 1- 2 linguri de făină. Într-un castron se pune făina, apoi compoziţia cu drojdie, zahărul rămas, zahărul vanilinat. Peste compoziţie se pune margarina, topit, sarea şi se mai toarnă puţină apă călduţă până se face aluatul mai moale. Se frământă şi se lasă la căldură până când acesta creşte. 

Se formează apoi suluri şi din ele se fac opturi de mărimea unei palme. Se pun într-o tavă, pe o folie de aluminiu. Se mai lasă 10 minute să crească, se ung cu apă şi se bagă la cuptor. Între timp se face un sirop din apă, zahăr, zahăr vanilinat, coaja rasă de lămâie sau de portocală şi esenţa de rom (după preferinţe). După ce s-au copt, se înmoaie puţin în sirop. Se aşază pe un platou, se ung cu miere şi se presară peste ei nuca pisată.

Mucenici munteneştiIngrediente: 1/2 kg făină, apă, sare, nucă măcinată, zahăr, scorţişoară, coajă rasă de lămâie sau de portocală, esenţă de rom sau de vanilie. 

Mod de preparare: se face un aluat mai tare, din făină, apă şi puţină sare. Se frământă şi se lasă puţin deoparte. Se rup apoi bucăţele din aluat şi se formează suluri foarte subţiri, cât macaroanele. Din ele se modelează opturi, cât mai mici, care se lasă să se usuce până a doua zi. Se pune la fiert apă cu zahăr după gust şi coaja rasă de lămâie sau de portocală şi când clocoteşte se introduc mucenicii uscaţi. Se fierb până se înmoaie, circa 10 minute, se iau de pe foc, se lasă 10 minute acoperiţi şi se adaugă nuca pisată până când zeama se îngroaşă, esenţa dorită şi scorţişoara (după gust). 
Colăcei la pungă
Dacă nu aveţi timp să preparaţi coca pentru mucenicii munteneşti, îi puteţi cumpăra de la magazin, gata ambalaţi la pungă. Urmaţi apoi reţeta de mai sus.
Semnificaţia sărbătorii
Sărbătoarea mucenicilor are rădăcini precreştine, iar în tradiţia românească semnifică sfârşitul iernii şi venirea primăverii. 9 martie este ziua în care începe aratul, în care se întorc berzele la vechile cuiburi, dar este şi un indiciu al vremii în perioada care urmează. Forma cifrei opt a colăceilor împletiţi semnifică echilibrul cosmic, mai ales în perioada trecerii de la un anotimp la altul, iar femeile obişnuiesc să îi împartă, după ce îi prepară, pentru sufletul celor morţi. De asemenea, în această zi, bărbaţii obişnuiesc să bea 40 de pahare de vin roşu, care reprezintă sângele vărsat de cei 40 de sfinţi mucenici din cetatea Sevastei, care au refuzat să renunţe la creştinism pe vremea domniei unui împărat păgân.