5. /23 MARTIE 2023 - TEATRU/FILM
TUDOR CARANFIL
| Tudor Caranfil | |
 Tudor Caranfil în noiembrie 2008. | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Galați, România |
| Decedat | (87 de ani)[2] București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | critic de film[*] |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea din București |
Modifică date / text  | |
Tudor Caranfil (n. ,[1] Galați, România – d. ,[2] București, România) a fost un critic de film, realizator de emisiuni TV cu subiecte cinefile [3] și istoric de film român. A urmat Colegiul V.Alecsandri din Galați și ultimul an plus bacalaureatul la Liceul Mihai Viteazul din București[4]. A terminat Facultatea de Filosofie în 1957[5], pentru ca ulterior să facă ziaristică la Informația Bucureștiului[6]. Din anii '60 s-a dedicat criticii cinematografice. Începând cu 1962 inițiază „Seara prietenilor filmului”, prima formă a Cinematecii Române.[5]
A fost invitat permanent al Festivalului de la Cannes, al Festivalului de la Berlin și a fost membru in juriul FIPRESCI. A participat la multe alte festivaluri cinematografice internaționale la Karlovy Vary, Los Angeles, Locarno, Cottbus, Rotterdam, San Francisco și la principalele festivaluri românești de film.[5]
A obținut Premiul pentru critică cinematografică al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pe anul 1988 „pentru volumul În căutarea filmului pierdut” (ex aequo cu Olteea Vasilescu).[7]
A fost tatăl regizorului de film Nae Caranfil.
VOLUME PUBLICATE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Din luptele studentimii democrate, București, Editura tineretului, (1956)
- 7 capodopere ale filmului mut, (1966)
- F. W. Murnau, (1968)
- Contribuții la istoria cinematografiei în România - volum sub redacția lui Ion Cantacuzino, (1971)
- Romanul unui film: "Cetățeanul Kane", (1978, 2008)
- Vîrstele peliculei, vol. 1 (De la "Stropitorul stropit" la "Crucișătorul Potiomkin"), (1982)
- Vîrstele peliculei, vol. 2 (Apogeul filmului tăcut), (1984)
- În căutarea filmului pierdut sau trei "romane" cinematografice, (1988)
- Vîrstele peliculei, vol. 3 (O artă la răscruce), (1990)
- Vârstele peliculei, vol. 4 (Cinematograful sonor își caută specificul), (1998)
- Dicționar de filme românești, (2002)
- Dicționar universal de filme, (2002, 2003, 2008).
- Pe aripile vântului, (2003)
- Istoria cinematografiei în capodopere: De la "Cântărețul de jazz" la "Luminile orașului" (1927-1931), Editura Polirom, 2010
- Dicționar subiectiv al realizatorilor filmului românesc, Editura Polirom, 2013
EMISIUNI DE TELEVIZIUNE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Traveling peste timp, (1971-1973)
- Vîrstele peliculei, (1973-?)
- Istoria unei capodopere
- Dicționar cinematografic, (1980-1984)
- Telefilmoteca de aur, (1984-?)
- Amfiteatrul artelor
Interviu Tudor Caranfil
E PERICOLOSO SPORGERSI | feature film HD online | CINEPUB
A absolvit in 1941 Conservatorul de Arta Dramatica din București si de la început a fost distribuit in roluri de june-prim in comedii si operete, a participat la numeroase turnee in tara, a jucat la Teatrul Constantin Nottara din Satu Mare in Păianjenul de A. DE Herz, la Teatrul Giulesti si Municipal (Bulandra), stabilindu-se apoi la Teatrul National. Printre rolurile interpretate se numara Vronski din Anna Karenina de Tolstoi, Grigore Marza din Intalnire cu îngerul de Sidonia Dragusanu, Profesorul din Un fluture pe lampa de Paul Everac, Fred din Mașina de scris de Jean Cocteau, Georges din Părinți teribili de Jean Cocteau, Moșierul Butu din Marele soldat de Dan Tarchila, Nichita din Omul cu mârțoaga de George Ciprian, Ministrul din Zoo (Asasinul filantrop) de Jean Vercors Bruller, etc.
A debutat pe marele ecran in 1949 cu filmul Răsunăvalea si peste un an avea sa joace in La Moara cu Noroc, in rolul lui Lica Samadaul, care il consacra.
Geo Barton a murit la 10 iunie 1982, in București.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu