miercuri, 29 martie 2023

  4. /30 MARTIE 2023 - TEATRU/FILM


  VASILICA TASTAMAN

Imagini pentru vasilica tastaman
Imagini pentru vasilica tastaman
Imagini pentru vasilica tastaman
Imagini pentru vasilica tastaman















Biografie Vasilica Tastaman

Sari la navigareSari la căutare
Vasilica Tastaman
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Decedată (69 de ani) Modificați la Wikidata
Ocupațieactriță Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Vasilica Tastaman (n. 6 octombrie 1933, Brăila – d. 30 martie 2003, București) a fost o actriță română. A debutat în 1949 pe scena din orașul său natal. Până în 1961, când s-a numărat printre fondatorii Teatrului de Comedie, a jucat la teatrele Giulești și Bulandra. În 1981 s-a stabilit în Suedia. A fost căsătorită de două ori, cu fostul antrenor de fotbal Emeric Jenei și actorul Dan Tufaru. Din prima căsnicie are un băiat, Călin Jenei și o fată Janne Jenei[1].

DISTINCȚII

A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.[2]

FILMOGRAFIE

Vasilica Tastaman este una dintre figurile reprezentative ale scenei teatrului românesc. Talentată, frumoasă, înzestrată cu o inteligență superioară, a atras cu mare ușurință spectatorii în sălile de spectacole și bărbații frumoși în viața ei. A iubit viața și a trăit-o din plin timp de 70 de ani.
Vasilica Tastaman a fost, însă, pe cât de talentată, pe atât de controversată pentru relațiile pe care le-a avut. A avut doar doi soți, antrenorul Emeric Jenei, cu care a avut un băiat, Călin (singurul ei copil, de altfel), apoi Dan Tufaru, fostul soț al Andei Călugăreanu. Atunci când Dan Tufaru s-a îndrăgostit de Vasilica Tastaman, acesta era încă soțul Andei Călugăreanu.
Vladimir Găitan își amintește de povestea fulgerătoare de iubire dintre Vasilica Tastaman și Dan Tufaru, care era mai mic decât ea cu 11 ani. „Eram la Moscova cu ei. Acolo s-a produs un foc voltaic, acolo s-a îndrăgostit Dan de Vasilica. A fost dureros mai apoi, pentru că Dan era căsătorit cu Anda Călugăreanu…'.
Vasilica a divorțat de Emeric Jenei, iar Dan Tufaru s-a despărțit de Anda Călugăreanu. Mariajul dintre cei doi a durat mai puțin de un deceniu și a fost unul cu năbădăi, actrița având câteva derapaje erotice, iar Dan Tufaru apucându-se serios de băutură.


Filme cu Vasilica Tastaman
Vezi filme
·         Grăbește-te încet (1981)
·         Nea Mărin Miliardar (1979)
·         Eu, tu și Ovidiu (1977) - Lili
·         Razboiul Independentei (Serial TV) / Razboiul Independentei (1977)
·         Premiera (1976) - secretara Veronica
·         Serenada pentru etajul XII (1976)
·         Comedie fantastica / Comedie fantastică (1975) - Corina
·         Frații Jderi (1974) - Calina Buzarlan Trailer
·         Păcală (1974) - nevasta Padurarului
·         Despre o anumită fericire (1973) - Sanda
·         Un august în flăcări (1973) - Claudia
·         Veronica se întoarce (1973) - Vulpea
·         Adio, draga Nela (1972) - Nela, iubita lui Bibi
·         Astă seară dansăm în familie (1972) - Mimi Trailer
·         Cine va deschide usa? (1972)
·         Dragostea începe vineri (1972) - Clara
·         Metamorfoze (1972)
·         Veronica (1972) - Vulpea
·         Brigada Diverse în alertă / B.D. în alertă (1971) - Margareta
·         Urmărirea (1971)
·         Vin cicliștii (1968) - Doina
·         Maiorul și moartea (1967) - vanzatoarea Livia
·         Șeful sectorului de suflete (1967)
·         Vremea zapezilor (1966)
·         Castelanii (1964)
·         Aproape de soare (1961) - macaragita Livia
·         Post restant (1961)
·         Bădăranii (1960)
·         Telegrame (1959)
·         D'ale Carnavalului / D'ale carnavalului (1958) - Didina Mazu



AUREL GIURUMIA

Imagini pentru aurel giurumia
Imagini pentru aurel giurumia
Imagini pentru aurel giurumia
Imagini pentru aurel giurumia
Imagini pentru aurel giurumia






Biografie Aurel Giurumia

Sari la navigareSari la căutare
Aurel Giurumia
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Cernăuți, Bucovina, România Modificați la Wikidata
Decedat (73 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieactor Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Aurel Giurumia (n. , Cernăuți, Bucovina, România – d. , București, România) a fost un actor român de teatru și film.

CARIERA

A absolvit în 1954 Institutul de Teatru din Cluj.

A fost angajat întâi la Teatrul Național Cluj, după care, din 1968, la Teatrul de Comedie din București, unde a jucat până în 1989.[1] Trupul său a fost incinerat.[2]

DISTINCȚII

A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.[3]

Actorul Aurel Giurumia a fost decorat la 13 decembrie 2002 cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București”.[4]

FILMOGRAFIE

TEATRU




CONSTANTIN FUGAȘIN


Biografie




     Constantin Fugașin (n. 30 martie 1951, comuna Dârvari, județul Mehedinți, România) este un actor român.
În 1974 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, secțiunea Arta actorului de teatru și film.[1] Până în decembrie 1989 practică meseria de actor. Din 1990 practică ziaristica și publicitatea timp de aproximativ 20 de ani, după care se reîntoarce la dragostea dintâi - teatrul.[2]
Constantin Fugașin a fost ales pentru a interpreta rolul lui Nicolae Ceaușescu în episodul dedicat României din serialul sovietic Soldații victoriei, ce prezenta, după un scenariu scris de Petre Sălcudeanu, actul de la 23 august 1944; liderul comunist român urma să aibă un rol principal.[1] Personajul Ceaușescu urma să apară în mai multe secvențe: o demonstrație prin fața Palatului Regal, condusă de el, o întâlnire printre gratii la Doftana între Nicolae și Elena în care cei doi se prefăceau că se sărută pentru ca „tovarășa” să-i strecoare un bilet cu indicații de la conducătorii PCR aflați în libertate, un discurs antifascist ținut în atelierul de tâmplărie din închisoare, întrerupt de un gardian ce se retrage intimidat de „privirea pătrunzătoare a tovarășului”, și o cuvântare rostită în ziua intrării trupelor sovietice în București.[1] Fugașin s-a pregătit pentru probe, rostind, fără public, un discurs atât de convingător în curtea studioului de la Buftea, încât cei care l-au auzit au crezut că vorbea însuși președintele țării.[1] Regizorul Lucian Bratu (care urma să regizeze episodul și a fost înlocuit ulterior de Doru Năstase) l-a anunțat pe actor că Nicolae și Elena Ceaușescu vizionaseră probele susținute de patru actori, iar soția liderului comunist a spus textual: «Ăsta!», alegându-l pe Fugașin pentru rolul lui Nicolae Ceaușescu, în timp ce pentru rolul ei a ales-o pe balerina Elena Dacian.[1]
Filmările au avut loc în toamna anului 1975, iar actorul, emoționat, a urat Armatei Sovietice „drum bun” în loc de „bun venit” spre spaima membrilor părții române. Regizorul serialului, Iuri Ozerov, a tăiat la Moscova un număr mare de secvențe, iar din cele 8-9 secvențe în care apărea Ceaușescu au rămas în varianta finală doar trei: procesul, scena cu gardianul de la Doftana și cea cu discursul de întâmpinare a trupelor sovietice.[1] Liderul comunist român a refuzat să-l primească în audiență pe Ozerov după ce aflase că rolul „revoluționar” îi fusese drastic diminuat și că rușii își arogau meritul răsturnării regimului antonescian. Serialul a fost lansat în iunie 1977 în URSS și a circulat în toate țările socialiste, cu excepția României.
Filmografie:




MARIETA RAREȘ
Marietta Rareș
Date personale
Nume la naștereMarietta Ionescu Modificați la Wikidata
Născută[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedată (96 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg Regatul României
Flag of Romania (1948–1952).svg Republica Populară Română
Flag of Romania (1965–1989).svg Republica Socialistă România
Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieactriță Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Națională de Muzică București
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Marietta Rareș (n. ,[1] București, România – d. ,[1] București, România) a fost o actriță română de teatru și film.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la București la 30 martie 1897, cu numele de Marietta Ionescu.[2] A debutat ca actriță în 1914, la vârsta de 17 ani, în cadrul Companiei Marioara Voiculescu - Bulandra, într-o comedie de Sacha Guitry, și a jucat în octombrie 1915 în piesa Trandafirii roșii de Zaharia Bârsan.[2] A absolvit cursurile Conservatorului de Muzică și Artă Dramatică din București în anul 1918. A făcut parte din trupa soților Bulandra, jucând în anii 1919–1925 și 1932–1938 diferite roluri: de la tânăra ingenuă visătoare până la tipuri de femeie cochete și provocatoare.[2] Cele mai cunoscute roluri au fost: Ketty din Heidelbergul de altădată (1918) de Wilhelm Meyer-Förster, unde a jucat alături de Tony Bulandra, subreta din Avarul (1922), alături de Lucia Sturdza-Bulandra și Maria Antonovna din Revizorul de Nikolai Gogol, alături de Velimir Maximilian în rolul Hlestakov.[2]

A fost actriță la Teatrul Mic din București (1925–1927) și la Teatrul Fantasio din Constanța (1927–1930), unde a jucat, adesea alături de Ion Iancovescu și Gheorghe Timică, în farse și comedii bulevardiere.[2] După un scurt popas în trupa Mariei Ventura (1931-1932), cu care a efectuat turnee în perioada de vară, a revenit în trupa soților Bulandra, unde a rămas până în 1938.[2] A fost angajată apoi la Teatrul Național din București (1939–1941), unde a jucat alături de Ion Finteșteanu, Natașa Alexandra și Victoria Mierlescu.[2] Regizorul Val Mugur o elogia astfel într-un program de spectacol din 1944: „A avut totuși un nenoroc Marietta Rareș în teatru. A exclus vulgaritatea prin temperament și din punctul acesta de vedere, a fost una din cele mai fără noroc actrițe la noi. Trebuie felicitată pentru acest avantaj de stil”.[2]

Marietta Rareș a făcut parte timp de trei ani (1944–1947) din trupa Teatrului Nostru, condus de Dina Cocea, unde a jucat în piese scrise de William Shakespeare, Eugene O'Neill și Jean Anouilh, și apoi un an (1947–1948) din trupa Teatrului Odeon (în prezent studioul „C. Nottara”), condus de Marietta Sadova, unde a jucat alături de Clody Berthola, Dan Nasta, Nicolae Tomazoglu, Marietta Sadova, Liviu Ciulei, Corina Constantinescu și Dem Savu și s-a impus prin interpretarea unor roluri de compoziție în piesele Cei din urmă de Maxim Gorki și Îmi amintesc de mama de John Van Drutten.[2]

Actorii Teatrului Odeon au fost transferați disciplinar la teatrele de stat în urma conferinței despre „libertatea creației” susținută de Alice Voinescu în primăvara anului 1948, iar Marietta Rareș a devenit actriță la Teatrul Municipal din București, condus în acea perioadă de fosta ei patroană, Lucia Sturdza Bulandra.[2] Acolo a interpretat roluri secundare, cărora le-a conferit forță, în piese de succes precum Pescărușul lui Cehov.[2] S-a pensionat în anul 1959, la vârsta de 62 de ani.[2]

A jucat, de asemenea, în filme, fiind cunoscută mai ales prin rolul mamei lui Ghiță din La Moara cu noroc (1956), în regia lui Victor Iliu.[2]

A obținut titlul de artist emerit (ante 1965).[3] A fost distinsă cu Premiul UNITER pentru întreaga activitate la 31 ianuarie 1994.[2][4] A murit câteva zile mai târziu la București.[2]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

 Consultați documentația formatului



Teatru Intalnire la Senlis


la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...

  • (niciun titlu)
      7. /14 IULIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT MARIA TRIPON Maria Tripon Date personale Născută 14 iulie 1962  (58 de ani)  orașul  Negreș...
  • (niciun titlu)
    INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ ȘI BALET 15 Iulie Dorin Teodorescu Dedic acest material drei Dr Andreea Teodorescu! Câteva cuvinte de...
  • (niciun titlu)
    MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 15 IULIE 2020   PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR...