1. /28 APRILIE 2023 - ISTORIE PE ZILE: Evenimente, Nașteri

EVENIMENTE

• 1502 - Se încheie traducerea în limba germană a Letopisețului slavon al domniei lui Stefan cel Mare – „Die Kronicke des Stephan Voyvoda” – cunoscut sub numele de „Cronica moldo–germană” sau „Cronica lui Ștefan cel Mare„

  

  Cronica lui Ștefan cel Mare – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

  Cronica începe cu prezentarea anului 1457, an în care Ştefan cel Mare ocupa scaunul domnesc al Moldovei. Urmează o prezentare cronologică a războaielor purtate de Ştefan, exceptând unii ani neimportanţi pentru autor (1458, 1459, 1460 etc.). Printre evenimentele prezentate se numără: campania împotriva secuilor, cucerirea cetăţii Chilia, luptele de la Vaslui şi Valea Albă, confruntările cu ungurii, precum şi luptele dintre moldoveni şi armata Ţării Româneşti. S

  crisă la curtea lui Ștefan cel Mare, ea relatează evenimentele domniei acestuia cuprinse între 1457 și 1499. Este cea mai veche dintre scrierile istorice din Moldova păstrate pînă azi si a fost descoperită de profesorul polonez Olgierd Górka, în anul 1937. În anii ’30, conform lui Şt. Ciobanu, cronica era păstrată în Biblioteca Statului din München, la nr. 952.

• 1503 - Se incheie cu victoria spaniolilor impotriva armatei franceze, Batalia de la Cerignola, in apropiere de Bari, in Italia.Este prima batalie din istorie in care victoria a fost obtinuta datorita utilizarii armelor de foc care utilizau praf de pusca.

• 1611 - Înființarea Universitatii Pontificale si Regale Santo Tomas din Filipine, cea mai mare universitate catolică din lume.

• 1653 - Se întrerupe domnia lui Gheorghe Ştefan în Moldova, aceasta fiind disputată de domnul Vasile Lupu.

  

  Gheorghe Ştefan, domn al Moldovei – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

  La 28 aprilie 1653, stil vechi (8 mai 1653, stil nou), se întrerupe domnia lui Gheorghe Ştefan în Moldova. Următoarele luni (aprilie-octombrie 1653), scaunul domnesc din Iaşi a fost activ disputat între Vasile Lupu şi boierul Gheorghiţă, logofătul acestuia.

  

  Vasile Vodă Lupu, poreclit „Albanezul” sau „Grecul” (n. 1595 – d. 1661), domnul Moldovei în două rânduri, între aprilie 1634 – 13 aprilie 1653 și 8 mai 1653 – 16 iulie 1653 – foto: ro.wikipedia.org

  Desfăşurarea evenimentelor din Polonia vecină, legate de insurecţia oştii zaporojene, de rînd cu alte evenimente ce vizau atît Ţara Moldovei, cît şi Imperiul Otoman, i-au determinat pe otomani să-l recunoască ca domn pe logofătul rebel şi nu pe acel voievod, care i-a servit aproape două decenii – pe Vasile Lupu.

  Sirianul Paul din Alep, martor ocular al “răzmeriţelor moldovene”, nota în jurnalul său de călătorie: “Logofătul nu înceta a trimite mesagii, a intriga şi a face toate silinţele pentru a atrage în partidul său pe toţi oamenii cei mai însemnaţi…, care urau foarte mult pe Vasile şi pe nobilii săi, dimpreună cu toţi grecii lor…”. Ţinut sub strajă la închisoarea Şapte Turnuri din Constantinopol, Vasile Lupu îi scria cu indignare “succesorului” său: “…Mi-ai stricat şi mi-ai dezrădăcinat şi neamul cu morţi rele şi cumplite, ai stins şi avuţia şi odoara agonisită din tinereţele mele pînă la bătrîneţe…

• 1789 - A avut loc revolta de pe vasul Bounty, împotriva căpitanului William Bligh.

  

  Revolta de pe Bounty (28 aprilie 1789) – Marinarii răsculaţi gonindu-l pe lt. Bligh şi pe unii ofiţeri şi membri ai echipajului de pe HMS Bounty la 29 aprilie 1789. De Robert Dodd – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

  Revolta de pe Bounty a avut loc la bordul navei marinei britanice HMS Bounty⁠ la 28 aprilie 1789, și a fost apoi popularizată și amintită de mai multe cărți, filme, cântece populare, dintre care multe au modificat semnificativ evenimentele. Revolta a fost condusă de Fletcher Christian⁠ împotriva ofițerului comandant, William Bligh. Conform majorității relatărilor, marinarii au fost atrași de perspectiva unei vieți idilice pe insula Tahiti din Pacific și au fost indignați de presupusa cruzime a căpitanului lor.

  Optsprezece răsculați l-au izgonit pe căpitanul Bligh și pe majoritatea celor loiali lui pe o ambarcațiune mică. Răsculații s-au stabilit apoi în 1789, unii în Tahiti în 1789 alții pe insula Pitcairn, împreună cu băștinașii cu care se împrieteniseră. Vasul Bounty a fost ars pentru a evita detectarea și a preveni dezertarea. Descendenții unora dintre răsculați încă mai trăiesc pe Pitcairn.

  După ce Bligh și echipajul său de 18 oameni au efectuat o călătorie lungă și plina de evenimente în mica ambarcațiune, spre Timor în Indiile Orientale Olandeze, el s-a întors în Anglia și a raportat revolta.

• 1838 - Au fost puse bazele Societé des Gens de Lettres.
• 1859 - Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Principatelor unite ale Moldovei şi Valahiei, dă decretul pentru înfiinţarea Biroului de statistică a Valahiei şi numeşte ca şef al acestuia pe Dionisie Pop-Marţian.

• 1908 - S-a înfiinţat la Bucureşti, România, Societatea Scriitorilor Români, sub preşedinţia lui Cincinat Pavelescu. La adunarea generală din anul următor a fost ales preşedinte Mihail Sadoveanu.

  

  Cincinat Pavelescu – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

• 1920 - Azerbaidjanul este inglobat in URSS.

  

  Azerbaidjan – foto: ro.wikipedia.org

  Azerbaidjan, oficial Republica Azerbaidjan este cea mai mare țară din Caucaz, situată între Asia și Europa. Cuvântul „Azerbaidjan” înseamnă „Țara Focurilor” în limba veche. Vecinii Azerbaidjanului sunt Rusia la nord, Iranul la sud, Georgia, Armenia și Turcia la vest. La est este Marea Caspică. Pe litoralul Mării Caspice se află capitala Baku. Poporul azer face parte din familia națiunilor turcice.

  Majoritatea populației este de religie musulmană. Azerbaidjanul, o națiune în care majoritatea populației este formată din musulmani, este o republică laică și unitară. Azerbaidjan a fost prima încercare reușită de a stabili o republică democratică și seculară în lumea musulmană. Azerbaidjanul este unul dintre membrii fondatori ai GUAM, precum și ai Organizației pentru Interzicerea Armelor Chimice, iar în septembrie 1993 a aderat la Comunitatea Statelor Independente.

• 1923 - A fost inaugurat Stadionul Wembley din Londra , cu ocazia finalei Cupei FA între Bolton Wanderers și WestHam United.

  

  Stadionul Wembley din Londra – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

• 1930 - România a semnat la Paris, patru acorduri prin care erau reglementate complet şi definitiv obligaţiile financiare ce îi reveneau Ungariei, potrivit prevederilor Tratatului de la Trianon şi armistiţiului din data de 3 noiembrie 1918.
• 1932 - A fost conceput vaccinul pentru imunizarea omului împotriva febrei galbene.
• 1945: Benito Mussolini și amanta sa, Clara Petacci, sunt capturați și executați de membrii mișcării de rezistență italiene în timp ce încercau să părăsească Italia.

• 1952 - A intrat în vigoare tratatul de la San Francisco, prin care s-a pus capăt ocupației Japoniei după Al Doilea Război Mondial.

  

  Yoshida şi membrii delegaţiei japoneze semnează tratatul – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

  Tratatul de la San Francisco, între Japonia și o parte a Puterilor Aliate, a fost semnat oficial de 48 de țări la 8 septembrie 1951, la War Memorial Opera House din San Francisco, California și a intrat în vigoare la 28 aprilie 1952.Uniunea Sovietică a luat parte la conferința de la San Francisco, iar delegația sovietică a fost condusă de viceministrul de externe Andrei Gromîko.

  Încă de la începutul conferinței, Uniunea Sovietică și-a exprimat opoziția față de textul propus al tratatului pregătit de Statele Unite și de Regatul Unit. Delegația sovietică a făcut mai multe tentative procedurale nereușite de a tergiversa conferința. Obiecțiile URSS au fost detaliate într-o lungă declarație dată de Gromîko la 8 septembrie 1951.

  Declarația conținea mai multe afirmații și revendicări ale Uniunii Sovietice: că tratatul nu dă nicio garanție împotriva revenirii militarismului japonez; că China comunistă nu a fost invitată să participe deși a fost una dintre principalele victime ale agresiunii japoneze; că Uniunea Sovietică nu a fost consultată suficient la pregătirea tratatului; că tratatul face din Japonia bază militară americană și că atrage Japonia într-o coaliție militară îndreptată împotriva Uniunii Sovietice; că tratatul era în fapt un tratat de pace separat; că tratatul încalcă acrodul de la Ialta, nerecunoscând suveranitatea Uniunii Sovietice asupra Sahalinului de Sud și asupra Insulelor Kurile. Abia la 19 octombrie 1956, Japonia și URSS au semnat o Declarație Comună prin care au pus capăt războiului și au restabilit relațiile diplomatice.

• 1969 - Generalul Charles de Gaulle demisioneaza din functia de preşedinte al Franţei.

  

  Charles de Gaulle – foto: ro.wikipedia.org

  Charles de Gaulle (n. 22 noiembrie 1890, d. 9 noiembrie 1970) a fost un general și un politician francez. În 1940 a devenit șef al guvernului francez din exil la Londra, iar în 1945 a fost ales prim-ministru de către Parlamentul francez. În 1958 a fost ales președinte al Franței, post pe care l-a păstrat și după alegerile din 1965. Pe 28 aprilie 1969 de Gaulle a demisionat din funcția de președintele al Statului.

• 1990 - Consiliul European adoptă o declarație comună, prin care hotărăște extinderea relațiilor cu țarile Europei Centrale și de Est.

  

  Consiliul European. Un tradițional grup pentru poza de familie, aceasta a fost făcută în palatul regal din Bruxelles în timpul președinției belgiene din 1987 – foto: ro.wikipedia.org

  Consiliul European este o instituție a Uniunii Europene. Este format din liderii de stat sau de guvern ai statelor membre ale Uniunii, Președintele Comisiei Europene și Președintele Consiliului European, actualmente Donald Tusk. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate, actualmente Federica Mogherini, participă de asemenea la întruniri fără drept de vot.

  Deși Consiliul European nu are nici o putere legislativă oficială, aceasta este învestit în temeiul Tratatului de la Lisabona[2], cu definirea “direcțiilor și priorităților politicilor generale” ale Uniunii. Este organismul strategic al Uniunii (cel care rezolva crizele), acționând ca o președinție colectivă a UE.

  

  foto: ro.wikipedia.org

  Reuniunile Consiliului European sunt prezidate de către președintele său și au loc cel puțin de 4 ori pe an, de obicei, în clădirea Justus Lipsius, sediul central al Consiliului Uniunii Europene din Bruxelles.

  

  Sediul Consiliului European – foto: ro.wikipedia.org

  Consiliul European a fost înființat ca un organism informal în 1961, a devenit o instituție oficială a UE în 2009, când Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare.

  

  Consiliul European a semnat Tratatul de la Lisabona în 2009 – foto: ro.wikipedia.org

• 1992 - S-a încheiat procesul fostului şef al Securităţii, Iulian Vlad. A  fost condamnat la 12 ani închisoare şi degradare militară.

  

  Iulian Vlad - foto: ro.wikipedia.org

  Iulian Vlad (n. 23 februarie 1931, Gogoșița) este un general român, Ministru Secretar de Stat la Ministerul de Interne și șef al Departamentului Securității Statului înainte de evenimentele din 1989. A fost membru al Partidului Comunist Român din anul 1946. În timpul evenimentelor din decembrie 1989, împreună cu generalul Ștefan Gușă, șeful Marelui Stat Major, Iulian Vlad (potrivit istoricului Alex Mihai Stoenescu) a reușit să prevină războiul civil spre care se îndrepta România în acele momente.

  În data de 31 decembrie al aceluiași an a fost arestat și condamnat la 25 ani de închisoare, ca urmare a implicării sale în represiunea care a avut loc la Timișoara și la București, înaintea căderii regimului Ceaușescu. Nu a executat însă din sentință decât 4 ani, la închisoarea de la Jilava. Pe timpul executării pedepsei nu a cerut și nu a beneficiat de niciun act de clemență. În 31 decembrie 1993 a fost eliberat din închisoare printr-o hotărâre judecătorească

• 1994 - Fostul agent al Agenției Centrale de Informații a SUA, ofițer de contrainformații și analist Aldrich Ames, pledează vinovat in fata unui tribunal american, pentru a fi vandut secrete de stat timp indelungat Uniunii Sovietice și mai târziu Rusiei.

• 1994 - Este anulata vizita in Romania a Regelui Mihai , ca urmare a interdictiei autoritatilor romane de a i se acorda viza de intrare in tara.

• 1995: Începe alianța Disney-RTL. Peste 2 ani, se lansează canalul Super RTL
• 1997 - Se semneaza Protocolul de înfrăţire a oraşelor Suceava şi Chişinău.
• 1998: Organizația teroristă RAF se autodizolvă.

• 2001 - Milionarul american Dennis Tito a devenit primul om care a plecat în spațiu ca turist.

  

  Dennis Tito - foto: ro.wikipedia.org

  Dennis Tito (născut: 8 august, 1940, Queens, New York) este un multimilionar american, care și-a câștigat și statutul de celebritate prin faptul că a devenit primul turist spațial. Tito a obținut un Bachelor of science în astronautică și aeronautică la New York University în 1962 (titlul este echivalent Bacalaureatului din statele europene; adică primul grad academic (cel mai de jos), iar mai târziu a obținut și un Master of science, (specialitatea inginerie) la Rensselaer Polytechnic Institute, Troy, New York.

  La 18 mai 2002 a obținut un titlu de Doctor honorific de la același Institut (Rensselaer Polytechnic Institute), care îi recunoscuse cu ani în urmă și Masteratul. Se numără printre foștii cercetători ai proiectului Jet Propulsion Laboratory de la NASA. În 1972 a fondat Wilshire Associates, o societate de asistență și consultanță financiară în Santa Monica, California. Pe 28 aprilie 2001 Tito s-a alăturat echipajului navetei Sojuz TM-32 și, timp de 7 zile, 22 de ore și 4 minute a rămas cu ei pe orbită. Pentru această călătorie a sa, Tito, a achitat suma de 20 de milioane de dolari americani.

• 2001 - S–a lansat Teatrul Național pentru Copii, proiect acceptat și coprodus de Teatrul Național I. L. Caragiale, director general Dinu Săraru, la inițiativa Fundației “Abracadabra” condusă de actorul Marian Râlea.

  

  “Duminici la Teatrul National pentru Copii Abracadabra” – foto: facebook.com

  Marian Râlea (n. 20 decembrie 1957, Brasov) este un actor român de teatru, televiziune și film. Râlea a absolvit Academia de Teatru și Film, București, promoția 1982.

• 2004 - CBS a difuzat fotografii în care erau surprinși soldați americani maltratând și umilind prizonieri irakieni din închisoarea d’Abou Ghraib, de lângă Bagdad. Imaginile datau din perioada octombrie-decembrie 2003.

  

  This image of a prisoner, Ali Shallal al-Qaisi, being tortured has become internationally famous, eventually making it onto the cover of The Economist (see “Media Coverage” below) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

NAȘTERI

• 32 - S-a născut împăratul roman Marcus Salvius Otho (d.69 i.Hr.).

  

  Marcus Salvius Otho (32 – 69) - foto: ro.wikipedia.org

  Marcus Salvius Otho (25 aprilie 32 – 16 aprilie 69) a fost împărat roman din 15 ianuarie până în 16 aprilie 69; a fost al doilea împărat al Anului celor patru împărați. Inițial a fost unul dintre prietenii lui Nero; după ce, soția sa, Sabina Poppaea, a devenit concubina împăratului, este îndepărtat de acesta din Roma și trimis ca guvernator în Lusitania (58-68).

  În ianuarie 68 se raliază cu Galba, pe care îl însoțeste în capitală. Dezamăgit de alegerea de către Galba a lui L. Calpurnius Piso Frugi Licinianius drept caesar și coregent, rang vizat de el însuși, Otho profită de nemulțumirea provocată în rândul pretorienilor de refuzul donativului, instigându-i pe aceștia împotriva împăratului.

  După asasinarea împăratului Galba și a lui Piso în for, la 15 ianuarie 69, Otho este proclamat împărat de către garda pretoriană, apoi confirmat de Senat. Este aclamat de legiunile dunărene și de cele din Orient, în schimb Germania, Gallia, Hispania și Britannia îl recunosc pe Aulus Vitellius, guvernatorul Germaniei Inferior, proclamat de trupele de aici încă de la 1 ianuarie 69. Scurta lui guvernare se înscrie pe linia ideologiei principatului lui Nero.

  Trupele trimise de Vitellius împotriva sa traversează la începutul primăverii Alpii, pătrunzând în nordul Italiei. La 14 aprilie 69 are loc la Bedriacum, la nord de Pad, bătălia decisivă dintre armatele lui Otho și cele ale lui Vitellius. Înfrânt, Otho se sinucide, două zile mai târziu, în tabăra sa de la Brixellum.

• 1442 - S-a născut Regele Eduard al IV-lea al Angliei. A fost rege al Angliei de la 4 martie 1461 până la 2 octombrie 1470, și, din nou, de la 11 aprilie 1471 până la moartea sa (d. 9 aprilie 1483)

  

  Eduard al IV-lea – foto: ro.wikipedia.org

  Eduard de York s-a născut pe 28 aprilie 1442, la Rouen în Franța ca al doilea fiu al lui Richard Plantagenet, al 3-lea Duce de York și al Ceciliei Neville. El a fost cel mai mare fiu din cei patru fii care a supraviețuit maturității. Pretinderea dreptului la coroană a Ducelui de York în 1460 a fost escaladarea conflictului cunoscut sub numele de Războiul celor Două Roze. Când tatăl său a fost ucis în Bătălia de la Wakefield, Eduard a moștenit revendicările sale.

  Cu sprijinul vărului său, Richard Neville, al 16-lea Conte de Warwick, Eduard a învins pe Lancasteri într-o succesiune de bătălii. Și în timp ce Henric al VI-lea și regina lui, Margareta de Anjou, erau în campanie în nordul Angliei, Warwick a dobândit controlul asupra capitalei și l-a declarat rege pe Eduard la Londra în 1461. Eduard și-a consolidat puterea cu o victorie decisivă în bătălia de la Towton în același an, în cursul căreia armata Lancastrilor a fost practic ștearsă.

•  1545 - S-a născut amiralul corean Yi Sun-sin , mort la 16 decembrie 1598 in timpul bataliei de la No Ryang impotriva Chinei.

  

  amiralul corean Yi Sun-sin – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

  Este considerat de coreeni un erou national de talia amiralului englez Nelson sau al Ioanei d’Arc.

• 1589: Margareta de Savoia (28 aprilie 1589 – 26 iunie 1655) a fost ultima viceregină din famili habsburg a Portugaliei. În Portugalia a fost cunoscută ca Duquesa de Mântua, deoarece prin căsătorie a fost Ducesă de Mantua și de Montferrat. S-a născut la Torino și a fost al cincilea copil al lui Carol Emanuel I de Savoia (1562–1630) și al Infantei Catalina Micaela a Spaniei, fiica regelui Filip al II-lea al Spaniei. S-a căsătorit la 19 februarie 1608 cu viitorul Francisc al IV-lea, Duce de Mantua (1586–1612). Nunta s-a celebrat la Torino. În 1612 soțul Margaretei și-a succedat tatăl, Vincent I, ca Duce de Mantua. Din căsătorie au rezultat trei copii, însă numai o fiică, Maria, a supraviețuit copilăriei. Francisc a murit în 1612.
  Cum cuplul nu a avut moștenitori pe linie masculină, următorul frate al Ducelui Francisc a devenit Duce de Mantua în timp ce Ducatul de Montferrat a fost moștenit de fiica sa de trei ani, Maria.
  După decesul în 1633 a mătușii materne, Arhiducesa Isabella Clara Eugenia, conducător al Țărilor de Jos, fratele ei Victor Amadeus a devenit moștenitor al drepturilor bunicii materne Elisabeta de Valois, fiica cea mare și moștenitoarea regelui Henric al II-lea al Franței și a Caterinei de Medici.
  Margareta avea legături strămoșești cu Portugalia: două dintre bunicile ei (împărăteasa Isabela și Beatrice, Ducesă de Savoia) au fost fiicele regelui Manuel I al Portugaliei. În 1635, după căderea contelui de Basto, ea a fost numită de vărul ei Filip al IV-lea al Spaniei viceregină a Portugaliei, aflată la momentul respectiv într-o uniune dinastică cu Spania. Margareta s-a mutat în Portugalia în 1634. Această numire a fost rezultatul eforturilor lui Diogo Soares, membru al Consiliului Portugaliei la Madrid, un prieten al contelui de Olivares și o rudă a lui Miguel de Vasconcelos, care, în 1635, va fi numit secretar de stat al Portugaliei.
  Ca rezultat al revoluției portugheze (numită Restaurarea Independenței) din 1640, Vasconcelos a fost asasinat și ducesa de Mantova a încercat să calmeze poporul portughez în timpul demonstrațiilor din Terreiro do Paço (la momentul respectiv piața principală din Lisabona). Portughezii l-au proclamat pe ducele de Braganza noul lor rege. Reședința Margaretei din Liabona a fost înconjurată iar noul potentat i-a permis să plece în Spania.
  A murit la Miranda de Ebro în 1655, la vârsta de 66 de ani.  

  Margareta de Savoia
  Ducesă consort de Mantua și Montferrat
  Date personale
  Născută	28 aprilie 1589 Torino
  Decedată	26 iunie 1655 (66 de ani) Miranda de Ebro
  Înmormântată	Abbey of Santa María la Real de Las Huelgas[*]
  Părinți	Carol Emanuel I de Savoia Catalina Micaela de Austria
  Frați și surori	Isabela de Savoia Victor Amadeus I, Duce de Savoia Thomas Francis, Prinț de Carignano Prince Maurice of Savoy[*] Emanuel Filibert of Savoy[*] Maria Apollonia of Savoy[*] Francesca Caterina of Savoy[*] Philip Emmanuel of Savoy[*]
  Căsătorită cu	Francisc al IV-lea, Duce de Mantua
  Copii	Maria Gonzaga, Duchess of Montferrat[*]
  Cetățenie	Portugalia
  Ocupație	politiciană
  Activitate
  Apartenență nobiliară
  Titluri	duce
  Familie nobiliară	Casa de Savoia (prin naștere) Casa de Gonzaga (prin mariaj)
  Monarch of Portugal[

• 1612: Odoardo Farnese (28 aprilie 1612 – 11 septembrie 1646), cunoscut drept Odoardo I Farnese pentru a fi distins de nepotul său Odoardo II Farnese, a fost Duce de Parma și Piacenza și Duce de Castro din 1622 până în 1646. Odoardo a fost singurul fiu legitim al lui Ranuccio I Farnese, Duce de Parma și al soției acestuia, Margherita Aldobrandini. Tatăl său a murit când el avea zece ani; regența a fost asigurată de mama sa iar după moartea acesteia, de unchiul său, Odoardo Farnese. În 1628 a devenit major și în același an s-a căsătorit cu Margherita de Medici, fiica lui Cosimo al II-lea de Medici, Mare Duce de Toscana.
  Primul său act notabil ca duce a fost alianța cu Franța în 1633, o mișcare concepută pentru a contracara predominanța spaniolă în nordul Italiei și să sprijine ambițiile sale teritoriale. De asemenea, el a cerut împrumuturi pentru a îmbunătăți armata, dar primele sale campanii au fost ineficiente: Piacenza a fost ocupată de trupele spaniole iar armata sa a fost învinsă de Francesco I d'Este. Trupele spaniole au invadat ducatul și au devastat țara. În absența asistenței franceze, Odoardo a fost convins de Papa Urban al VIII-lea să semneze un tratat de pace cu Spania în 1637.
  Domnia sa agresivă în Castro, un fief farnese în statele papale de nord ale Romei, pe care Barberini (familia Papei Urban) erau dornici să-l dobândească, a provocat ca Odoardo să fie excomunicat în 1641.^[1] În loc de reconciliere, el a căutat alianțe cu Veneția, Florența și Ducatul de Modena și a invadat nordul Lazio cu 7.000 de soldați. Armata sa a fost compusă în mare parte din cavalerie și a fost în imposibilitatea de a recupera Castro de asediu. Deși flota Farnese a fost distrusă iar Ducele s-a dovedit de multe ori recalcitrant, prin pacea din 1644 orașul Castro i-a fost înapoiat și Odoardo fost reconciliat cu Biserica Romano-Catolică și readmis în Sfintele Taine.^[1]
  Odoardo a murit pe neașteptate la Piacenza, reședința sa favorită, la 11 septembrie 1646, la vârsta de 34 de ani. La 11 octombrie 1628, Odoardo Farnese s-a căsătorit cu Margherita de Medici (31 mai 1612 – 6 februarie 1679), fiica Marelui Duce Cosimo al II-lea de Toscana. Ei au avut următorii copii:
  • Ranuccio al II-lea Farnese (1630–1694); a fost căsătorit de trei ori: Prințesa Margaret Yolande de Savoia (1), Isabella d'Este (2) și Maria d'Este (3)
  • Alessandro Farnese (10 ianuarie 1635 – 18 februarie 1689), guvernator al Olandei habsburgice din 1678 până în 1682
  • Orazio Farnese (24 ianuarie 1636 – 2 noiembrie 1656)
  • Caterina Farnese (3 septembrie 1637 - 24 aprilie 1684); călugăriță carmelită
  • Pietro Farnese (4 aprilie 1639 – 4 martie 1677)  

    Odoardo Farnese
    Date personale
    Născut	28 aprilie 1612 Parma, Parma
    Decedat	11 septembrie 1646 (34 de ani) Parma, Parma
    Înmormântat	Sanctuary of Santa Maria della Steccata[*]
    Părinți	Ranuccio I Farnese Margarita Aldobrandini
    Frați și surori	Francesco Maria Farnese[*] Ottavio Farnese[*] Maria Caterina Farnese[*] Vittoria Farnese d'Este[*]
    Căsătorit cu	Margherita de Medici
    Copii	Ranuccio II, Duce de Parma Prințul Alessandro
    Religie	catolicism
    Ocupație	aristocrat[*]
    Apartenență nobiliară
    Titluri	duce
    Familie nobiliară	Casa de Farnese
    Duce de Parma
    Domnie	5 martie 1622 – 11 septembrie 1646
    Predecesor	Ranuccio I
    Succesor	Ranuccio II

• 1672: Georg Haner (n. 28 aprilie 1672, Sighișoara, Imperiul Austriac, d. 15 decembrie 1740, Biertan, Imperiul Austriac) a fost un teolog și istoric al bisericii sas.
  După ce a urmat Gimnaziul din Sighișoara, a studiat începând cu 1691 la Universitatea din Wittenberg. După un an a obținut diploma de „magistru” al Facultății de Filosofie. La Wittenberg a scris prima carte, o istorie a bisericii luterane transilvănene.
  În ianuarie 1695 a fost numit rector al gimnaziului din orașul natal, iar în 1698 a preluat postul de pastor al aceluiași oraș. În 1701 a fost numit preot la Apold, în 1706 la Saschiz, în 1708 la Cincu, în 1713 la Mediaș, iar în 1736 la Biertan și episcop al Bisericii Luterane Săsești din Transilvania. A fost opozant al pietismului. 

  OPERE (SELECȚIE)

  • Historia ecclesarum Transsilvanicarum, inde a premis populorum originibus ad haec usque tempora et fide dignissimis manuscriptis IV libris delineata auctore M. Georgio Haner. Francofurti & Lipsiae apud Joh. Christoph. Fölginer. Anno 1694, 4. Bd.
  • Notabene majus pastoris Saxo-Transilvani et Augustanae confessioni invariatae ore et corde addicti in tres partes divisum 3 Bde.
  • Subjectum Philosophiae moralis speciale, seu Orationis affectus et actiones morales. Praeside Abrah. Henr. Deutschmann. Vittebergae, 1691.
  • Pentecostalis Pnevmatologia paradisiaca h. e. Mysteria pentecostalia de Spiritus S. beneficiis divinitus in Paradiso Gen. Cap. I., II., III. revelata. Praes. Joh. Deutschmann 1692. d. 22. Julii. Vittebergae.
  • Lustratio Hebraeorum ad explicanda commata Psalm. LI. 9. Hebr. IX. 13., 14. Praes. Theod. Dassov. 1692, 21. Decemb. Vittebergae.
  • Dissertatio philologica de Literarum hebraicarum origine et auJentia. Respondente Paulo Brellft… d. 24. Decemb. 1692. Vittebergae.
  • Dissertatio Historico Philologica de Punctorum Hebraeorum cum Literis coavitate et Qeopneosia. Resp. Ioanne Helgey… d. 28. Oct. 1693.
  • Historia Ecclesiarum Transylvanicarum, inde a primis Populorum Originibus ad haec usque tempora, ex variis iisque antiquissimis et probatissimis Archyvis et fide dignissimis Manuscriptis IV. Libris delineata. Francofurti et Lipsiae, 1694.
  • Acroasium Theologicarum Disputatio prima, Ex Theologia de Theologia in genere, sub moderamine S. S. Trinitatis, Praeside M. Georgio Haner… publice disputabit Andreas Gerger. Balastelk… Anno 1696, die 26. Novembr. Cibinii.
  • Acroasium Theologicarum Disputatio Secunda, De Theologiae objecto sive de Religione; sub moderamine S. S. Trinitatis, Praeside M. G. H… publice disputabit Thomas Bulchesch … anno 1697. Cibinii.
  • Acroasium Theologicarum ex D. Cunradi Dieterici Institutionibus Catheticis, Discentibus Gymnasii Schaesburgensis ostensarum Disputatio prima, post binas praeliminares, de Scriptura Sacra, quam sub moderamine S. S. Trinitatis Praeside M. G. H… publice disquisitioni submittet. Respondens Georgius Seraphinus… anno 1697. Coronae.
  • Acroasium Theologicarum ex B. D. Cunradi Dieterici Institutionibus Catecheticis, Discentibus in Gymnasio Schaesburgensi, ostensarum Disputatio II post binas praeliminares, de Deo Uni-Trino, quam sub moderamine Dei Uni-Trini Praeside M. G. H… publice defendet Andreas Helwig… Coronae.
  • Acroasium Theologicarum ex B. D. Cunradi Dieterici Institutionibus Catecheticis, discentibus in Gymnasio Schaesburgensi ostensarum Disputatio Tertia super Articulo: De Scriptura Sacra. Praes. M. G. Haner… Coronae, 1698.  

    Haner, Georg
    Georg Haner
    Date personale
    Născut	28 aprilie 1672 Sighișoara
    Decedat	15 decembrie 1740 Biertan
    Copii	Georg Jeremias Haner[*]
    Religie	luteranism
    Ocupație	teolog, istoric al bisericii

• 1758 - S-a născut James Monroe, al cincilea preşedinte al Statelor Unite ale Americii între anii 1817 şi 1825 (m. 4 iul. 1831).Este autorul asa numitei Doctrine Monroe.

  

  Preşedintele SUA James Monroe – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

  Doctrina Monroe a Statelor Unite, proclama pe 2 decembrie 1823 că puterile europene nu vor mai coloniza și nu se vor mai amesteca în afacerile interne ale continentelor americane. Președintele SUA James Monroe a fost primul care a prezentat public această doctrină în timpul celui de-al șaptelea discurs anual asupra stării Uniunii ținut în fața Congresului SUA. Acesta este considerat unul dintre cele mai importante momente ale istoriei politicii externe ale SUA.

• 1766: José da Cunha Taborda, pictor și arhitect portughez (d. 1836)
• 1838: Tobias Michael Carel Asser (n. 28 aprilie 1838 – d. 29 iulie 1913) a fost un jurist olandez, inițiatorul Conferinței de la Haga privind dreptul internațional privat și laureat al premiului Nobel pentru pace.  

  Tobias Asser
  Tobias Asser
  Date personale
  Născut	28 aprilie 1838[1][2][3][4][5][6]  Amsterdam, Regatul Unit al Țărilor de Jos
  Decedat	29 iulie 1913 (75 de ani)[1][2][7][3][4][8][5]  The Hague[*], Țările de Jos[8]
  Cetățenie	Regatul Țărilor de Jos
  Ocupație	jurist judecător politician avocat profesor[*] diplomat profesor universitar[*]
  Minister of State
  Premii	Premiul Nobel pentru Pace (1911) Honorary doctor of the Humboldt University of Berlin[*] (1911) Honorary doctor of the University of Bologna[*] honorary doctor of the University of Cambridge[*]
  Alma mater	Universitatea din Leiden Universitatea din Amsterdam

• 1842: Gaston d'Orléans (28 aprilie 1842 – 28 august 1922), primul fiu al lui Louis, Duce de Nemours și a Prințesei Victoria de Saxa-Coburg-Kohary. A fost prinț francez și comandant militar care a luptat în războiul spaniolo-marocan și războiul triplei alianțe. Gaston a fost căsătorit cu Isabel, Prințesă Imperială a Braziliei, moștenitoarea imperiului tronului brazilian. Gaston s-a născut la 28 april 1842 la Neuilly-sur-Seine, o suburbie a Parisului. A fost fiul cel mare al Ducelui de Nemours și a Prințesei Victoria de Saxa-Coburg-Kohary. Bunicii paterni au fost regele Ludovic Filip al Franței și Maria Amalia a celor Două Sicilii, iar bunicii materni au fost Prințul Ferdinand de Saxa-Coburg și Gotha și Maria Antonia de Koháry.
  Membru al familiei regale franceze Gaston a aparținut Casei de Orléans, o ramură a Casei de Bourbon. Prinț de Orléans, el a fost numit Conte de Eu la naștere de către bunicul său, regele Ludovic Filip al Franței. Prințul a primit o educație rafinată de la Julio Gauthier și istoricul Auguste Trognon. El a învățat câteva limbi străine, inclusiv latina, engleza, germana și portugheza.
  Bunicul său a abdicat în timpul Revoluției din 1848. La numai cinci ani, Gaston l-a urmat pe rege și familia sa în exil în Marea Britanie. În 1855, la vârsta de 13 ani Gaston a început cariera militară la școala militară din Segovia, Spania, unde a devenit căpitan. S-a mutat în Spania după ce unchiul său Antoine, Duce de Montpensier s-a căsătorit cu Prințesa Luisa Fernanda, sora reginei Isabela a II-a a Spaniei.  

  Gaston d'Orléans
  Date personale
  Născut	28 aprilie 1842 Neuilly-sur-Seine, Franța
  Decedat	28 august 1922 (80 de ani) Rio de Janeiro, Brazilia
  Înmormântat	Cathedral of Petrópolis[*]
  Părinți	Louis, Duce de Nemours Prințesa Victoria de Saxa-Coburg-Kohary
  Frați și surori	Prințul Ferdinand, Duce de Alençon Prințesa Marguerite d'Orléans
  Căsătorit cu	Isabel, Prințesă Imperială a Braziliei
  Copii	Prințesa Luísa Vitória Prințul Pedro Prințul Luís Prințul Antônio
  Cetățenie	Franța  Spania
  Religie	Biserica Catolică
  Ocupație	personal militar[*]
  Apartenență nobiliară
  Titluri	Conte
  Familie nobiliară	Casa de Orléans
  Conte de Eu
  Domnie	28 aprilie 1842 – 28 august 1922 (80 ani, 122 zile)
  Succesor	Foulques, Duce de Aumale
  Consort Imperial al Braziliei
  Domnie	5 decembrie 1891 – 14 noiembrie 1921 (29 ani, 344 zile)

• 1849: Augusto Aubry (28 aprilie 1849,^[1] Napoli – 4 martie 1912 în Taranto, la bordul Vittorio Emanuele^[2]) a fost un amiral și politician italian. O parte a fortificațiilor navale de la Taranto au fost numite după el. Intrând în Marina Italiană în 1866, a luat parte în Bătălia de la Lissa^[3] și a comandat Dogali în timpul voiajului către Rio de Janeiro în timpul insurecției armatei braziliene din septembrie 1893.^[4] Între 1896 și 1897 a comandat crucișătorul Savoia.^[5]
  La începutul Războiului Italo-Turc, pe 29 septembrie 1911, Augusto Aubry, având rangul de vice amiral, a comandat întreaga flotă italiană.^[6]
  A fost deputat al colegiilor din Castellammare di Stabia și Napoli (legislaturile XXII și XXIII) și sub secretar de stat al Regia Marina între decembrie 1903 și decembrie 1905.  

  Augusto Aubry
  Augusto Aubry
  Date personale
  Născut	28 aprilie 1849  Napoli, Regatul celor Două Sicilii
  Decedat	4 martie 1912 (62 de ani)  Taranto, Italia
  Cetățenie	Regatul Italiei
  Ocupație	politician
  Activitate
  Gradul	amiral
  Bătălii / Războaie	Războiul Italo-Turc

• 1855: José Malhoa, pictor portughez (d. 1933)
• 1861: Sava Athanasiu (n. 28 aprilie 1861, Ruginești, Vrancea - d. 8 aprilie 1946, București) a fost un geolog și paleontolog român, membru de onoare al Academiei Române. A fost profesor de geologie la Universitatea din București. A făcut studii asupra flișului și neogenului din Carpații Orientali și asupra problemei scidienilor din depozitele neogene.
  A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935 și membru titular începând cu 7 iunie 1942  

  OPERA

  • Studii geologice din districtul Suceava, 1898
  • Curs de geologie stratigrafică cu privire specială asupra dezvoltării diferitelor formațiuni *geologice din țara noastră, 1932
  • Curs de geologie generală, 1931 - 1932
  • Asupra prezenței petrolului în Suceava, Bucuresci, Imprimeria Statului, 1901
  • Asupra stratigrafiei muntelui Stănișoara din nordul Moldovei, Bucuresci, Imprimeria Statului, 1905  

    Sava Athanasiu
    Sava Athanasiu
    Date personale
    Născut	28 aprilie 1861
    Decedat	8 aprilie 1946 (84 de ani)
    Cetățenie	România
    Ocupație	geolog
    Activitate
    Alma mater	Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
    Organizație	Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași Universitatea din București
    Membru de onoare al Academiei Române
    Membru al Academiei de Științe din România

• 1874: Karl Kraus, lingvist și publicist austriac (d. 1936)
• 1875: Prințesa Auguste de Bavaria (germană Auguste Maria Luise Prinzessin von Bayern; 28 aprilie 1875 – 25 iunie 1964) a fost membră a casei regale Wittelsbach din Bavaria și soția Arhiducelui Joseph August de Austria. Auguste s-a născut la München, Bavaria, ca al doilea copil al Prințului Leopold al Bavariei și al soției acestuia, Arhiducesa Gisela a Austriei (fiica împăratului Franz Joseph I al Austriei și a împărătesei Elisabeta a Austriei). A avut o soră mai mare, Prințesa Elisabeta Maria de Bavaria, și doi frați mai mici, Prințul Georg de Bavaria și Prințul Konrad de Bavaria. 
  Arhiducele Joseph August și soția lui, Arhiducesa Augusta
  La 15 noiembrie 1893, la München, s-a căsătorit cu Arhiducele Joseph August de Austria, fiul cel mare al Arhiducele Joseph Karl și a soției acestuia, Prințesa Clotilde de Saxa-Coburg și Gotha. Toți cei șase copii ai tânărului cuplu s-au născut în timpul vieții străbunicului lor, împăratul Franz Joseph al Austriei.
  • Arhiducele Joseph Francis de Austria, n. 28 martie 1895; d. 25 septembrie 1957 (62 de ani)
  
  
  • Arhiducesa Gisela Auguste Anna Maria, n. 5 iulie 1897; d. 30 martie 1901 (3 ani)
  
  
  • Arhiducesa Sophie Klementine Elisabeth Klothilde Maria, n. 11 martie 1899; d. 19 aprilie 1978 (79 de ani)
  
  
  • Arhiducele Ladislaus Luitpold, n. 3 ianuarie 1901; d. 29 august 1946 (45 de ani)
  
  
  • Arhiducele Matthias Joseph Albrecht Anton Ignatius, n. 26 iunie 1904; d. 7 octombrie 1905 (1 an)
  
  
  • Arhiducesa Magdalena Maria Raineria, n. 6 septembrie 1909; d. 11 mai 2000 (90 de ani)  

    Prințesa Auguste de Bavaria
    Arhiducesa Auguste de Austria
    Date personale
    Nume la naștere	Auguste Maria Luise
    Născută	28 aprilie 1875 München, Bavaria
    Decedată	25 iunie 1964 (89 de ani) Regensburg, Bavaria
    Înmormântată	Castelul Buda
    Părinți	Prințul Leopold al Bavariei Arhiducesa Gisela a Austriei
    Frați și surori	Prințesa Elisabeta Maria de Bavaria Prințul Konrad de Bavaria Prințul Georg de Bavaria
    Căsătorită cu	Arhiducele Joseph August de Austria
    Copii	Arhiducele Joseph Francis de Austria Arhiducesa Gisela Arhiducesa Sofia Arhiducele Laszlo Arhiducele Matias Arhiducesa Magdalena
    Cetățenie	Germania
    Apartenență nobiliară
    Titluri	Q60607931[*] prințesă
    Familie nobiliară	Casa de Wittelsbach

• 1878: Lionel Barrymore (n. 28 aprilie 1878, Philadelphia, SUA – d. 15 noiembrie 1954, Van Nuys[*], SUA) a fost un actor american de teatru și film laureat cu premiul Oscar. 

  Lionel Barrymore
  Date personale
  Nume la naștere	Lionel Herbert Blythe
  Născut	28 aprilie 1878[1][2][3][4][5][6][7][8]  Philadelphia, SUA[9]
  Decedat	15 noiembrie 1954 (76 de ani)[1][2][3][4][5][6][7][8]  Van Nuys[*], SUA
  Înmormântat	Calvary Cemetery[*]
  Cauza decesului	cauze naturale[*] (infarct miocardic)
  Părinți	Maurice Barrymore[*] Georgiana Drew[*]
  Frați și surori	John Barrymore[*] Ethel Barrymore[*]
  Căsătorit cu	Doris Rankin[*] (1904–1923) Irene Fenwick[*] (1923–1936)
  Număr de copii	2
  Cetățenie	SUA
  Ocupație	regizor de film compozitor muzician scenarist actor de teatru[*] actor de film actor prezentator de televiziune[*] actorie[*]
  Alma mater	Episcopal Academy[*]
  Premii Oscar
  Cel mai bun actor (1931) pentru Prizoniera dragostei

• 1889 - S-a născut Antonio de Oliveira Salazar, dictator in Portugalia în perioada 1932-1968; (m. 27 iulie 1970).

  

  Antonio de Oliveira Salazar - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

• 1900: Jan Hendrik Oort (28 aprilie 1900, Franeker, Țările de Jos – 5 noiembrie 1992, Wassenaar, Țările de Jos) a fost un astronom neerlandez. A fost director la Observatorul din Leyda din 1945 până în 1970, unde a condus numeroase cercetări asupra Galaxiei Noastre. După ce i-a pus în evidență rotația diferențială (1927), el s-a ocupat de determinarea masei sale, prin studiul mișcărilor stelelor și distribuției lor în spațiu (1932); a putut astfel să-i stabilească structura în spirală și durata revoluției.
  A dezvoltat, începând din 1950, teoria potrivit căreia ar exista, la distanțe de Soare cuprinse între 40.000 și 100.000 de unități astronomice, o vastă concentrare de comete, cunoscută acum sub denumirea de norul lui Oort. Unele din aceste comete părăsesc uneori acest „nor” pentru a intra pe o orbită a cărei plan poate fi diferit de cel al eclipticii.
  A devenit membru străin al Royal Society în 1959.
  Personalitatea sa și importanța lucrărilor sale i-au permis să constituie în jurul său o echipă prestigioasă, în radioastronomie, cunoscută sub numele de „Școala de la Leyda”. A fost președinte al Uniunii Astronomice Internaționale (1958-1961) și a fost primit în 1953 în Academia Americană de Științe, ca membru asociat străin.
  Asteroidul 1691 Oort a fost denumit în onoarea sa.  

  Jan Hendrick Oort
  Jan Hendrick Oort
  Date personale
  Născut	28 aprilie 1900[2][3][4][5][1]  Franeker[*], Țările de Jos[6]
  Decedat	5 noiembrie 1992 (92 de ani)[2][3][4][5][1]  Leiden, Țările de Jos
  Cetățenie	Regatul Țărilor de Jos
  Ocupație	astronom fizician profesor[*] profesor universitar[*]
  Activitate
  Alma mater	Universitatea din Groningen[*]
  Organizație	Universitatea din Leiden[1] Universitatea din Leiden[1] Universitatea din Leiden[1]
  Premii	Premiul Balzan[*] (1984) Henry Norris Russell Lectureship[*] (1951) Medalia de Aur a Royal Astronomical Society (1946) Karl Schwarzschild Medal[*] (1972) Medalia Bruce (1942) Premiul Jules-Janssen (1947) Vetlesen Prize[*] (1966) Premiul Kyoto pentru Științe Elementare[*] (1987) Janssen Medal[*] (1946) Gouden Ganzenveer[*] (1960) Kyoto Prize[*] membru străin al Royal Society[

• 1900 - S-a nascut Maurice Thorez, om politic comunist francez, lider al Partidului Comunist Francez din 1930 până la moarte; a decedat subit in ziua de 12 iulie 1964, pe vaporul care il transporta de la Istanbul in Marea Neagra catre URSS unde urma sa-si petreaca vacanta.A fost inmormantat pe 16 iulie 1964 la Paris.
• 1906: Kurt Gödel (n. 28 aprilie 1906,^{[4][5][6][7][8][9][10][11]} Brno, Austro-Ungaria^[12][11] – d. 14 ianuarie 1978,^{[4][13][5][6][7][8][9][10]} Princeton, New Jersey, SUA^[14]) a fost un logician, matematician și filozof austriac care în 1940 a emigrat în SUA, unde a activat în continuare, fiind considerat matematician american. S-a născut în Austro-Ungaria, într-o familie de etnie germană. Tatăl său, proprietar al unei fabrici de textile era catolic, iar mama protestantă. Copilul a fost botezat în religia mamei sale, iar la vârsta de 12 ani, după prăbușirea imperiului, devine cetățean cehoslovac, dar la 23 de ani solicită cetățenia austriacă. În 1938, când Germania nazistă a anexat Austria, Gödel devine cetățean german.
  Încă din tinerețe s-a dovedit avid pentru cunoaștere și, cu toate că era pasionat pentru limbi străine, la 18 ani intră la Universitatea din Viena, unde studiază matematica și filozofia. Participând la un seminar al lui Moritz Schlick, unde se studia Introduction to Mathematical Philosophy a lui Bertrand Russell, devine interesat de logica matematică. Ulterior, avea să declare că acest domeniu este „o știință deasupra tuturor, care conține ideile și principiile care stau la baza tuturor științelor”. Gödel are cercetări fundamentale în matematică și logică: teorema completitudinii calculului cu predicate, metoda aritmetizării meta-matematicii, teorema incompletitudinii sistemelor formale, teorema imposibilității demonstrării necontradicției sistemelor formale cu mijloacele sistemului însuși, prima definiție a funcției recursive generale.
  Aceste teoreme au fost inspirate din opera logică a lui Leibniz și au arătat că rolul formalizării matematice introduse de David Hilbert este de nerealizat. Prima teoremă are însemnătate logică și conține importante implicații de ordin filozofic, fiindcă arată imposibilitatea unei formalizări complete a gândirii umane. A stabilit că în orice sistem deductiv, destul de implicat pentru a include raționamente aritmetice, există teoreme matematice care pot fi nerezolvabile în cadrul sistemului (nu pot fi nici demonstrate, nici infirmate).
  Teoremele de incompletitudine ale lui Gödel pun evidență caracterul deschis al cunoașterii matematice. În prima perioadă a activității sale, Gödel a făcut parte din Cercul de la Viena. Mai târziu a criticat subiectivismul lui Russell și al altora în problemele filosofice ale logicii moderne.
  Gödel a studiat și algebra logicii a lui Boole. A demonstrat că ipoteza conținutului nu vine în contradicție cu sistemul de axiome ale teoriei mulțimilor, dacă acest sistem nu este contradictoriu în sine. Ocupându-se în mod special cu dezvoltarea logicii matematice, a demonstrat că necontradicția unui formalism care include logica obișnuită și aritmetica nu poate fi realizat cu simple instrumente care se mențin în cadrul formalismului însuși. Deci în demonstrarea necontradicției aritmeticii trebuie să intervină considerații care să depășească cadrul strict finit în sens clasic.
  Gödel s-a ocupat și cu teoria modelelor.
  Este unul din subiectele best-seller-ului „Gödel, Escher, Bach” (1979), pentru care lui Douglas Hofstadter i s-a acordat Premiul Pulitzer.
  Cu problemele abordate de Gödel s-a ocupat și matematicianul român C. Constantinescu în memoriul Semnificația rezultatelor lui Gödel pentru teoria sistemelor formale, lucrare apărută în Cercetări Filosofice nr. 2/1963. 

  Kurt Gödel
  Kurt Gödel
  Date personale
  Născut	28 aprilie 1906[4][5][6][7][8][9][10][11]  Brno, Austro-Ungaria[12][11]
  Decedat	14 ianuarie 1978 (71 de ani)[4][13][5][6][7][8][9][10]  Princeton, New Jersey, SUA[14]
  Înmormântat	cimitirul Princeton[*]
  Cauza decesului	Malnutriție
  Căsătorit cu	Adele Gödel[*]
  Cetățenie	SUA  Austria  Austro-Ungaria  Prima Republică Cehoslovacă
  Religie	creștinism
  Ocupație	matematician filozof profesor universitar[*] informatician
  Activitate
  Domeniu	teoria mulțimilor logică matematică
  Număr Erdős	3
  Instituție	Universitatea Princeton Universitatea din Viena Universitatea Notre Dame Institute for Advanced Study
  Alma Mater	Universitatea din Viena
  Organizații	Societatea Regală din Londra Academia Americană de Arte și Științe[*] Academia Franceză de Științe[1] Academia Națională de Științe a Statelor Unite ale Americii[*]
  Conducător de doctorat	Hans Hahn[*][2]
  Cunoscut pentru	Teoremele de incompletitudine ale lui Gödel[*]
  Premii	Medalia Națională pentru Știință a Statelor Unite[*] (1974) Josiah Willard Gibbs Lectureship[*] (1951) Albert Einstein Award[*] (1951) Honorary doctor of the Princeton University[*] doctor honoris causa al Universității din Viena[*] Albert Einstein World Award of Science[*] (1951) doctor honoris causa ()[3] membru străin al Royal Society[

• 1909: Robert Speck (n. 28 aprilie 1909, data și locul decesului necunoscute)^[1] a fost un handbalist de etnie germană care a jucat pentru echipa națională a României. Speck a fost component al selecționatei în 11 jucători a României care s-a clasat pe locul al cincilea la Olimpiada din 1936, găzduită de Germania.^[2][3] El a jucat în toate cele trei meciuri disputate de România.^[1][2]
  La nivel de club, Speck a fost component de bază al echipei Hermannstädter Turnverein^(de) (Societatea de Gimnastică Sibiu) din Sibiu. 
• 1918: Gérard Henri de Vaucouleurs (25 aprilie 1918, Paris, Franța – 7 octombrie 1995, Austin, Texas, Statele Unite ale Americii) a fost un astronom franco-american.  Foarte tânăr, el s-a interesat de astronomie, fiind astronom amator, și a obținut licența la facultatea de științe din Paris, în 1939. A urmat mai târziu studii de astronomie, după ce a servit în armată în timpul celui de Al Doilea Război Mondial.
  Vorbind curent engleza, în anii 1949-1951 a trecut în Anglia, apoi în Australia, din 1951 până în 1957, la Observatorul Mount Stromlo. În 1960 s-a angajat la Universitatea din Texas, la Austin (Statele Unite ale Americii), unde și-a derulat restul carierei.
  A adăugat o a patra clasă a Secvenței Hubble, cât și profilul strălucire de suprafață al galaxiilor eliptice, Legea lui Vaucouleurs.
  S-a specializat în studiul galaxiilor (galaxii Seyfert, Galaxia Pitică din Mașina Pneumatică, super-roiul local), și este coautor al Third Reference Catalogue of Bright Galaxies (Al Treilea Catalog de Referință al Galaxiilor Strălucitoare).   American Astronomical Society i-a acordat premiul Henry Norris Russell Lectureship în 1988 și a primit, în același an, premiul Jules-Janssen.   

  Gérard Henri de Vaucouleurs
  Date personale
  Născut	25 aprilie 1918[1][2][3][4]  Paris, Franța
  Decedat	7 octombrie 1995 (77 de ani)[1][2][3]  Austin, SUA
  Cetățenie	Franța  SUA
  Ocupație	astronom
  Activitate
  Instituție	Universitatea Texasului din Austin[*] Universitatea Harvard
  Alma Mater	Facultatea de Științe din Paris[*]
  Organizații	Academia Națională de Științe a Statelor Unite ale Americii[*]
  Premii	Premiul Jules-Janssen (1988) Henry Norris Russell Lectureship[*] (1988) Herschel Medal[*] (1980)

• 1928: Yves Klein (n. 28 aprilie 1928, Nisa - d. 6 iunie 1962, Paris) a fost un pictor francez minimalist, asociat de asemenea cu neo-dadaismului, respectiv cu postmodernismul timpuriu. 

  Yves Klein
  Date personale
  Născut	28 aprilie 1928[1][2][3][4][5][6][7][8][9][10][11]  Nisa, Franța
  Decedat	6 iunie 1962 (34 de ani)[1][2][3][4][5][6][7][8][9][10]  Paris, Franța
  Cauza decesului	cauze naturale[*] (infarct miocardic)
  Părinți	Fred Klein[*] Marie Raymond[*]
  Căsătorit cu	Rotraut[*] (21 ianuarie 1962–6 iunie 1962)
  Copii	Yves Amu Klein[*]
  Cetățenie	Franța
  Ocupație	pictor sculptor[*] fotograf judocan[*] desenator[*]
  Activitate
  Domeniu artistic	pictură
  Studii	Lycée Masséna[*]
  Mișcare artistică	Nouveau réalisme[*

• 1928: Eugene Merle Shoemaker (sau Gene Shoemaker) (28 aprilie 1928 - 18 iulie 1997) a fost unul dintre fondatorii domeniilor științei planetare. Născut în Los Angeles, California, el este cunoscut mai ales pentru codescoperirea cometei Shoemaker-Levy 9 cu soția sa, Carolyn Shoemaker, și cu David Levy.
  A decedat într-un accident rutier la Alice Springs în Australia, la 18 iulie 1997, iar o parte din rămășițele sale pământești au fost transportate pe Lună^[6], de sonda spațială Lunar Prospector  

  Eugene Shoemaker
  Eugene Shoemaker
  Date personale
  Născut	28 aprilie 1928[3][4][5]  Los Angeles, SUA
  Decedat	18 iulie 1997 (69 de ani)[3][4][5]  Alice Springs, Australia
  Înmormântat	Luna
  Cauza decesului	accident (accident rutier[*])
  Căsătorit cu	Carolyn S. Shoemaker
  Cetățenie	SUA
  Ocupație	astronom geolog
  Activitate
  Cauza decesului	accident rutier[*]
  Alma mater	California Institute of Technology Universitatea Princeton
  Organizație	Serviciul de prospectare geologică al Statelor Unite California Institute of Technology
  Premii	Arthur L. Day Medal[*] (1982)[1] John Price Wetherill Medal[*] (1965) Medalia Națională pentru Știință a Statelor Unite[*] (1992) William Bowie Medal[*] (1996) G. K. Gilbert Award[*] (1983) Gerard P. Kuiper Prize[*] (1984) Barringer Medal[*] (1984)[2] NASA Exceptional Scientific Achievement Medal[*] (1996) Membru al Academiei Americane de Arte și Științe[*] James Craig Watson Medal[*] (1998)

• 1929: Dumitru Mustață (n. 28 aprilie 1929, București – d. 1977) a fost un scrimer olimpic român specializat pe sabie.
• 1929: Avigdor Arikha, pictor israeliano-francez
• 1931: Takashi Mizuno (n. 28 aprilie 1931) este un fost fotbalist japonez.
• 1933: Ion Constantinescu (n. 28 aprilie 1933, Rogojeni, jud. Galați) este un publicist din România. Este fiul lui Alexandru Constantinescu și al Nastasiei (n. Luca), țărani. Școala primară la Rogojeni (1940-1941), Gimnaziul Unic din comuna “Tudor Vladimirescu”, jud. Galați (1945-1948). Școala Medie Finaciară Bârlad (1948-1952). Școala Militară Superioară de Artilerie din Sibiu (1952-1955). Facultatea de Economie (specializarea “Organizarea și conducerea economiei”), din cadrul Institutului pentru Pregătirea Cadrelor în Domeniul Conducerii Social-Politice București (1968-1973). Tema lucrării de licență: Reducerea cheltuielolor materiale, factor determinant al creșterii eficienței economice (cond. științific: prof. univ. dr. Ion Stroia. Președintele comisiei de licență: Tudorel Postolache, viitorul academician).
  În 1977 suține un examen și este atestat ca ziarist profesionist. Debutează cu articolul Dincolo de aparențe, într-un cotidian din Bârlad (1950). Periodic, de regulă din doi în doi ani, participă la perfecționări în domeniul presei, organizate la Academia “Ștefan Gheorghiu” din București, pentru personalul din domeniu. Se numără printre membrii colectivelor fondatoare a publicațiilor Mesagerul transilvan, Gazeta de Cluj-Napoca, Inițiativa particulară, alături de scriitori precum Tudor Dumitru Savu, Grigore Zanc, Constantin Mustață, Petre Prunea, Marin Oprea ș.a.
  Redactor la Gazeta de Cluj-Napoca (1990-1997), Scutul patriei (1958-1960), Făclia (1961-1990), Mesagerul transilvan, Editura Sfinx, Urzica, Curierul Primăriei Municipiului Cluj-Napoca, Informația, Tribuna afacerilor, Adevărul de Cluj, Jurnalul Național. În toată această perioada a scris subiecte din domeniul economic, analiză economică, pamflet, notă critică, foileton, toate aceste genuri jurnalistice primind un strop de umor din partea autorului. Este vicepreședintele ”Ligii Scriitorilor”. Din 1997 până în prezent este redactor-șef la Tribuna afacerilor din Cluj-Napoca. După desfințarea revistei Făclia, unde a activat timp de 27 de ani ca redactor șef , a fondat împreună cu profesorul Petre Prunea și scriitorul Dumitru Savu publicația Mesagerul transilvan. Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști și al Filialei Ardelene a Societății Scriitorilor “Costache Negri”, cu sediul la Galați. Premiul I la Bienala de Umor “Constantin Tănase” (Vaslui, 1987); Premiul revistei Astra la Concursul național “Eterna epigramă” (Cluj-Napoca, 2000).  

  Ion Constantinescu
  Date personale
  Născut	28 aprilie 1933 (86 de ani) Rogojeni, România
  Naționalitate	român
  Ocupație	prozator, publicist
  Activitatea literară
  Operă de debut	Femeia Fantomă

• 1937:Saddam Hussein Abd al-Majid al-Tikriti (în arabă: ‏صدام حسين عبد المجيد التكريتي, pronunțat "Sadám Huseín Abd al-Majíd al-Tikríti; n. 28 aprilie 1937, satul Al-Awja, Irak – d. 30 decembrie 2006, Bagdad) a fost un politician irakian, președinte al Irakului în perioada 1979 - 2003 și prim-ministru al acestei țări între 1979 - 1991 și 1994 - 2003, secretar general al secției irakiene a partidului Baas (Partidul Socialist al Renașterii Arabe), mareșal (din 1979). Saddam a guvernat Irakul într-o manieră dictatorială arbitrară, cu caracter semi-laic, a promovat o politică belicistă, inițiind un război lung și anevoios împotriva Iranului și mai târziu o campanie fulger în care a cucerit și a anexat emiratul vecin al Kuweitului. Bazându-se ca și regimurile irakiene precedente pe hegemonia comunității musulmane sunite, a inițiat masacre împotriva populației șiite (ex. masacrul de la Dujail din 1982) și a kurzilor, împotriva acestora din urmă uzând și arme chimice (contra localității Halabja), crime pentru care a fost judecat și executat.
  Saddam a avut un rol cheie în lovitura de stat a partidului Baas din 1968. Ca vicepreședinte al Irakului în timpul președinției lui al-Bakr, care se îmbolnăvise în ultimii săi ani de viață, Saddam a clădit puternice forțe de securitate care i-au permis să controleze forțele armate și viața politică a țării și să consolideze dictatura. În urma unor măsuri de naționalizare a petrolului și a altor industrii la începutul anilor 1970, a reușit în prima parte a guvernării sale de facto și apoi ca președinte, să crească într mod considerabil nivelul de viață mediu în țară.
  Saddam a rămas la putere în ciuda dezastruosului război împotriva Iranului (1980-1988), și apoi a Războiului din Golf din (1990-1991), care au adus un declin serios în condițiile de viață și condițiile umanitare din Irak. În timpul Războiului Golfului, pentru a-și atrage simpatia maselor arabe și musulmane din regiune, Saddam a lansat 60 de rachete contra teritoriului Israelului. După invazia Irakului din 2003, Saddam a fost răsturnat de la putere, a reușit să se ascundă vreme de opt luni, până ce a fost capturat în ascunzătoarea subterană unde se afla, lângă localitatea natală Tikrit, la data de 13 decembrie 2003.
  În perioada post-Saddam foști militari, oameni de securitate și persoane în posturi de conducere legați de regimul său au fost îndepărtați din viața politică și din administrația țării și din armată, iar puterea a fost preluată, în urma alegerilor, de guverne dominate de reprezentanți ai partidelor șiite. O parte din fostele forțe de securitate și militare sunite ce fuseseră credincioase lui Saddam au pus bazele unor mișcări de rezistență și teroare sunite, din care cea mai eficientă și de temut este Statul Islamic al Irakului și al Levantului sau Califatul Islamic (ISIS sau Daash)  Saddam Hussein s-a născut în satul Al-Awja, lângă Tikrit, într-o familie de crescători de oi. Mama lui, Subha Tulfat al-Mussallah și-a numit nou-născutul "Saddam" (ceea ce înseamnă "încăpățânatul" sau "cel care confruntă" în arabă) (صدام). El nu și-a cunoscut niciodată tatăl, Hussein 'Abd al-Majid, care a murit sau a dispărut la 5 luni înainte ca Saddam să se nască. La puțin timp după aceea, fratele lui Saddam a murit de cancer. În pruncie mama lui Saddam l-a abandonat și copilul a fost trimis la unchiul său, Khairallah Tulfah, unde a stat până la vârsta de trei ani.
  Subha s-a remăritat, iar Saddam a locuit ulterior împreună cu trei dintre frații săi vitregi. Tatăl său vitreg, Ibrahim al-Hassan, s-a purtat față de el cu violență și l-a silit să fure.
  La 10 ani, Saddam a fugit de acasă la unchiul său foarte religios din Bagdad. Îndrumat de acesta, a intrat într-o școală secundară naționalistă din Bagdad. La 20 ani, în 1957, Saddam s-a alăturat partidului Baas.  După capturarea sa de către armata americană, căci dictatorul irakian se ascundea într-o groapă de lângă localitatea Ad-Dawr, din apropierea orașului său natal, Tikrit,^[3] Saddam a fost predat tribunalului penal irakian care l-a condamnat pe 5 noiembrie 2006 la moarte iar pe 26 decembrie 2006 verdictul a fost confirmat. Sentința a fost executată pe 29 decembrie 2006 în timpul nopții prin spânzurare și a pus capăt vieții dictatorului irakian. Saddam trebuia executat până în zori, înainte de începerea unei sărbători musulmane. A fost spânzurat la ora 5, ora României. Călăii spun că Saddam a murit senin, cu Coranul în mână și înainte de a muri, ultimele sale cuvinte au fost un îndemn ca irakienii să fie uniți și să nu ia contactul cu iranienii. Trupul său a fost predat familiei, fiind îngropat după 24 ore de la execuție, după tradiția musulmană. A fost înmormântat în satul său natal Al-Awja, alături de fiii săi, uciși în războiul din anul 2003.  

  Saddam Hussein
  Saddam Hussein în 1979
  Date personale
  Nume la naștere	Saddam Hussein Abd al-Majid al-Tikriti
  Născut	28 aprilie 1937 Al-Awja, Provincia Saladin, Irak
  Decedat	30 decembrie 2006 (69 de ani) Kadhimiya, Bagdad, Irak
  Înmormântat	Al-Awja
  Cauza decesului	pedeapsa cu moartea (spânzurare)
  Părinți	Hussein 'Abid al-Majid[*]
  Căsătorit cu	Sajida Talfah Samira Shahbandar
  Copii	Uday Hussein Qusay Hussein Raghad Hussein Rana Hussein Hala Hussein
  Naționalitate	Irakian
  Cetățenie	Irak
  Religie	Islam (Sunnism
  Ocupație	politician personal militar[*]
  Președinte al Irakului
  În funcție 16 iulie 1979 – 9 aprilie 2003
  Prim-ministru	[ascunde] Sa'dun Hammadi Mohammed Hamza Zubeidi Ahmad Husayn Khudayir as-Samarrai
  Precedat de	Ahmed Hassan al-Bakr
  Succedat de	Autoritatea provizorie de Coaliție
  Președinte al Consiliului de Comandament Revoluționar al Irakului
  În funcție 16 iulie 1979 – 9 aprilie 2003
  Precedat de	Ahmed Hassan al-Bakr
  Succedat de	funcție desființată
  Prim-ministru al Irakului
  În funcție 29 mai 1994 – 9 aprilie 2003
  Precedat de	Ahmad Husayn Khudayir as-Samarrai
  Succedat de	Mohammad Bahr al-Ulloum (ca Președinte interimar al Consiliului de Guvernare a Irakului)
  În funcție 16 iulie 1979 – 23 martie 1991
  Precedat de	Ahmed Hassan al-Bakr
  Succedat de	Sa'dun Hammadi
  Secretar al Comandamentului Național a Partidului Socialist al Renașterii Arabe Ba'ath (Baas)
  În funcție ianuarie 1992 – 30 decembrie 2006
  Precedat de	Michel Aflaq
  Succedat de	Vacant
  Premii	Ordinul Isabelei Catolica în grad de Mare Cruce[*] (1974) Decoration of the Order of Civil Merit[*] (1978) Ordinul Stara Planina[*] Ordinul José Marti[*] (1978) Detroit Key[*] (1980) Order of Mubarak the Great[*] Order of the Yugoslav Star[*] Honourable Order of the Two Rivers[*]
  Partid politic	Partidul Socialist al Renașterii Arabe Ba'ath (Baas) (1957–1966) Partidul Socialist Arab Ba'ath – Regiunea Irakului (1966–2006)
  Alte afilieri	Frontul Progresist Național (1974–2003)[1][2]
  Alma mater	Universitatea din Cairo[*] University of Baghdad[

• 1940: Elena Cosma, pianistă română (d. 2001)
• 1941: Ann-Margret Smith (născută Ann-Margret Olsson la 28 aprilie 1941) este o actriță suedeză și americană de film. 

  FILMOGRAFIE

  Filme

  • Pocketful of Miracles (1961)
  • State Fair (1962)
  • Bye Bye Birdie (1963)
  • Viva Las Vegas (1964)
  • Kitten with a Whip (1964)
  • The Pleasure Seekers (1964)
  • Bus Riley's Back in Town (1965)
  • 1965 A fost cândva hoț (Once a Thief)
  • The Cincinnati Kid (1965)
  • Made in Paris (1966)
  • Stagecoach (1966)
  • The Swinger (1966)
  • Murderers' Row (1966)
  • The Tiger and the Pussycat (1967)
  • The Prophet (1968)
  • Seven Men and One Brain (1968)
  • Rebus (1969)
  • R.P.M. (1970)
  • C.C. and Company (1970)
  • 1971 Cunoaștere carnală (Carnal Knowledge)
  • The Outside Man (1972)
  • The Train Robbers (1973)
  • Tommy (1975)
  • The Twist (1976)
  • Joseph Andrews (1977)
  • The Last Remake of Beau Geste (1977)
  • The Cheap Detective (1978)
  • Magic (1978)
  • The Villain (1979)
  • Middle Age Crazy (1980)
  • The Return of the Soldier (1982)
  • Lookin' to Get Out (1982)
  • I Ought to Be in Pictures (1982)
  • Twice in a Lifetime (1985)
  • 52 Pick-Up (1986)
  • A Tiger's Tale (1988)
  • A New Life (1988)
  • Our Sons (1991)
  • Newsies (1992)
  • 1993 Morocănoșii, (Grumpy Old Men)
  • 1995 Și mai morocănoși (Grumpier Old Men)
  • The Limey (Scene șterse, 1999)
  • Any Given Sunday (1999)
  • The Last Producer (2000)
  • Interstate 60 (2002)
  • Taxi (2004)
  • Mem-o-re (2005)
  • Tales of the Rat Fink (Voce, 2006)
  • The Break-Up (Despărțiți, dar împreună, 2006)
  • The Santa Clause 3: The Escape Clause (Familia lui Moș Crăciun, 2006)
  • All's Faire in Love (2009)
  • Old Dogs (2009)
  • The Loss of a Teardrop Diamond (2009)
  • Lucky (2011)

  Televiziune

  • The Jack Benny Program (1961)
  • The Flintstones: Ann-Margrock Presents (1963)
  • Ann-Margret: Made in Paris (Scurtmetraj, 1965)
  • The Ann-Margret Show (1968)
  • Ann-Margret: From Hollywood with Love (1969)
  • Here's Lucy (1970)
  • Dames at Sea (1971)
  • Ann-Margret: When You're Smiling (1973)
  • Ann-Margret Olsson (1975)
  • Ann-Margret Smith (1975)
  • Ann-Margret: Rhinestone Cowgirl (1977)
  • Ann-Margret: Hollywood Movie Girls (1980)
  • Who Will Love My Children? (1983)
  • A Streetcar Named Desire (1984)
  • The Two Mrs. Grenvilles (1987)
  • Our Sons (1991)
  • Queen: The Story of an American Family (Miniserial, 1993)
  • Following Her Heart (1994)
  • Scarlett (Miniserial, 1994)
  • Seduced by Madness: The Diane Borchardt Story (1996)
  • Blue Rodeo (1996)
  • Four Corners (1998)
  • Life of the Party: The Pamela Harriman Story (1998)
  • Happy Face Murders (1999)
  • Perfect Murder, Perfect Town: JonBenét and the City of Boulder (2000)
  • Touched by an Angel (2000)
  • The 10th Kingdom (Miniserial, 2000)
  • Popular (2000)
  • Blonde (Miniserial, 2001)
  • A Woman's a Helluva Thing (2001)
  • A Place Called Home (2004)
  • Third Watch (2003)
  • Law & Order: Special Victims Unit (2010)
  • Army Wives (2010)
  • CSI: Crime Scene Investigation (2010)  

    Ann-Margret
    Ann-Margret în anii 1960
    Date personale
    Nume la naștere	Ann-Margret Olsson
    Născută	28 aprilie 1941 (78 de ani) Valsjöbyn, Jämtland County, Suedia
    Căsătorită cu	Roger Smith (c. 1967)
    Naționalitate	suedezo-americană
    Cetățenie	SUA  Suedia
    Ocupație	actriță, cântăreață, dansatoare
    Activitate
    Educație	New Trier High School
    Alma mater	Northwestern University
    Ani de activitate	1961–prezent
    Premii	Premiul Primetime Emmy[*] Crystal Award[*] (1987) Ann-Margret în 1988

• 1941: Karl Barry Sharpless, chimist american, laureat Nobel
• 1943: Augustin Costinescu (n. 28 aprilie 1943, Lipova, județul Arad) este un pictor și desenator român. 

  STUDII

• Absolvent al Institutului de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu”-București, (secția pictură, promoția 1969).
• Profesori: Aurel Vlad, Ion Marsic, Ion Popescu Negreni.
• Din anul 1969 participă la majoritatea saloanelor anuale, bienale, republicane și municipale, cu lucrări de pictură și grafică, precum și la numeroase expoziții de grup.
• Din 1973, membru titular al Uniunii Artiștilor Plastici.
• Debut expozițional: Salonul Tineretului (Sala Dalles, 1969).  

  EXPOZIȚII PERSONALE

  • 1968-Galeriile de Artă, Oradea;
  • 1970-Sala Kalinderu, București
  • 1974-Galeria Galateea, București;
  • 1977-Galeria Căminul Artei, București;
  • 1980-Galeria Simeza, București;
  • 1983-Galeriile de Artă ale Municipiului București;
  • -Holul hotelului Rex, Mamaia;
  • -Galeria de Artă a Teatrului Foarte Mic, București;
  • 1986-Galeriile de Artă ale Municipiului București;
  • 1987-Muzeul de Artă, Cluj-Napoca;
  • -Galeria Cupola din Iași;
  • 1994-Galeria Orizont,București;
  • 1996-Centrul Cultural Român, Paris;
  • 1997-Galeria Orizont/ Muzeul Țării Crișurilor, Oradea;
  • 1999-Sala de Expoziție a Parlamentului României (Camera Deputaților):
  • 2000-Muzeul de Artă, Constanța;
  • -Galeria Orizont, București
  • -Muzeul de Artă, Râmnicu Vâlcea;
  • 2002-Galeria Galateca (Biblioteca Centrală Universitară), București;
  • 2002-2003-Galeria Orizont (miniexpoziții)/Muzeul de Artă Craiova;
  • 2004-Galeriile Cercului Militar, București;
  • 2005-Expoziție de pictură și desen, Sala Irecson(februarie-martie,București );
  - martie, Galeriile de Artă Dej;
  • 2006-Biblioteca Centrala Universitară “Carol I”, Expoziție de pictură și desen, Sala profesorilor (21 noiembrie-24 decembrie)
  • 2009 Cazinoul Regal din Sinaia, (expoziție permanentă)

  EXPOZIȚII DE GRUP

  • 1968- Casa de Cultură a Studenților (“Augustin Costinescu, Zamfir Dumitrescu, Nicolae Krasovski”), București;
  • 1972- Galeria Orizont, București;
  • 1973- Casa de Cultură “Friederich Schiller”/ Galeria Orizont;
  • 1974- Galeria Orizont/ Atelier 35, București;
  • 1975- Galeria “Amfora”/ Galeriile de Arta Constanța;
  • - Galeria Orizont/ Galeria Noua, “Femeia in Arta”;
  • 1976 – Galeria “Eforie”/ Galeria Noua, “Arta și natura”;
  • 1977 – holul Direcției Generale de Statistică;
  • 1979 – Galeriile de Artă ale Municipiului ;
  • 1983 – Galeria Căminul Artei, “Florile în arta plastică”;
  • Galeria Căminul Artei, “Copilul în arta plastică”;
  • 1985 – Muzeul de Artă Botoșani;
  • 1986 – Galeriile de Artă “Ștefan Luchian”, Botoșani;
  • 1987 – Galeria Căminul Artei, București;
  • 1989 – Muzeul Literaturii Române, București;
  • 1990 – Galeriile Cercului Militar, București;
  • 1991- Muzeul Colecțiilor, București;
  • 1992-1997- Galeria “Dominus”, București;
  • 1993- Galeria “Galla”, București;
  • 2001 – World Trade Center, Bucharest;
  • 2002 – Galeriile Maurice Mathurin et La Passerelle, Tours;
  • Palatul Regal, Perpignan/ Collioure, Franta;
  • “ Anul cultural românesc “, Stockholm;
  • 2003- Galeria “Maurice Ravel”, Paris;
  • Muzeul Național Cotroceni (“Peisajul în pictura românească din colecțiile de artă particulare”);
  • 2004 – Festivalul International al Artelor, Paris ( Montmartre);
  • 2005 – Centrul Cultural Francez, expozitia “Soleil de L’est”( februarie, Bucuresti) / Galeria “Apollo”, expozitia “Soleil de L’est” ( martie, București);

  EXPOZIȚII OFICIALE

  • Din anul 1969 participă cu lucrări de pictură și grafică organizate în sălile Dalles, “Tudor Arghezi”, Teatrul Național, Muzeul Național de Artă al României, Muzeul Colecțiilor de Artă.

  EXPOZIȚII PESTE HOTARE

  • Din anul 1973 participă la expozițiile colective organizate de Oficiul de Expoziții și Uniunea Artiștilor Plastici în: Bulgaria, Cehia, Germania, Polonia, Slovacia, Finlanda, China, Iugoslavia, Italia, Austria, Franta.  

    Augustin Costinescu
    Pictorul Augustin Costinescu, autoportret
    Date personale
    Născut	28 aprilie 1943 (76 de ani) Lipova, România
    Naționalitate	România
    Cetățenie	România
    Ocupație	pictor și desenator
    Activitate
    Educație	Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”
    Pregătire	Aurel Vlad, Ion Marsic, Ion Popescu Negreni

• 1944: Gunter Verheugen, membru al Comisiei Europene responsabil cu integrarea
• 1948: Iolanda Malamen (n. 28 aprilie 1948, Ploiești) este o poetă, proza­toare, cronicar de artă și pictoriță română. Este fiica lui Gheorghe Malamen, medic, și a Ștefaniei (născută Dumitrescu). Urmează la Ploiești Școala Medie nr. 3 și Liceul „A.Toma", absolvit în 1965, și studiază 3 ani (1967 - 1970) medicina veterinară la Iași. Debutează cu poezii la revista „Cronica" în 1967, iar editorial în 1971, cu volumul de versuri Starea de grație. A avut mai multe expoziții personale de pictură. 

  OPERA LITERARĂ

  • Stare de grație - București, Editura Eminescu, 1971^[1]
  • Călătorie în natură - București, Editura Cartea Românească, 1973^[2]
  • Pământ sub zăpadă - București, Editura Eminescu, 1976^[3]
  • O piatră albă pe o piatră neagră - București, Editura Cartea Românească, 1978^[4]
  • Floarea care merge - București, Editura Cartea Românească, 1983^[5]
  • Îngerul coborât în stradă - București, Editura Cartea Românească, 1997^[6]
  • Eu, meseria de călău și melancolica regină - București, Editura Crater, 1997^[7]
  • Triumful dantelei - București, Editura Cartea Românească, 1997^[8]
  • A doua Islandă - București, Editura Cartea Românească, 1999^[9]
  • Felipe și Margherita - București, Editura Crater, 2000^[10]
  • Casa Verdi - București, Editura Muzeul Literaturii Romane, 2001^[11]
  • Măcelul cămătarilor - București, Editura Crater, 2002^[12]
  • Scrisoarea lui Lavoisier - București, Editura Muzeul Literaturii Române, 2003^[13]
  • Alice în țara crimei - Editura Charmides, Bistrița, 2006^[14]
  • Scris și descris - serie de dialoguri cu scriitori români, Editura Charmides, 2007^[15][16]
  • Antoniu și Kawabata - București, Editura Cartea Românească, 2007^[17]
  • La început eram încă un om normal : dialog cyberspațial - coautor cu Esterházy, Péter, Editura Curtea Veche, 2010  

    ALBUME DE ARTĂ

    • Album Ion Pantilie, Editura Tracus Arte, Colecția Artiști români contemporani, București, 2011
    • Album Gheorghe Pantelie, Editura Tracus Arte, Colecția Artiști români contemporani, București, 2012, ISBN: 9786068361864
    • Album Radu Constantinescu, Editura Tracus Arte, Colecția Artiști români contemporani, București, ISBN: 9786068126562
    • Album Anca Seel-Constantin, Editura Tracus Arte, Colecția Artiști români contemporani, București, 2011
    • Album Angela Tomaselli, Editura Tracus Arte, Colecția Artiști români contemporani, București, 2011, ISBN: 9786066640848
    • Album Ervant Nicogosian, Editura Tracus Arte, Colecția Artiști români contemporani, București, 2011, ISBN: 9786068361321  

      Iolanda Malamen
      Date personale
      Născută	28 aprilie 1948 (71 de ani)  Ploiești, România
      Părinți	Ștefania (născută Dumitrescu) și Gheorghe Malamen
      Căsătorită cu	Mihai Elin
      Copii	Maria
      Naționalitate	română
      Cetățenie	România
      Ocupație	poetă, proza­toare, cronicar de artă și pictoriță
      Activitatea literară
      Activă ca scriitoare	1967 - prezent
      Specie literară	poezie, proză
      Operă de debut	1. 1967 - poezii în revista „Cronica” 2. 1971 - volumul de poezii „Starea de grație”
      Opere semnificative	„Starea de grație”, „Pământ sub zăpadă”
      Note
      Premii	Premiul Asociației Scriitorilor din București, 2000, 2004

• 1948: Sir Terence David John Pratchett (cunoscut fanilor ca Terry; n. 28 aprilie 1948, Beaconsfield, Buckinghamshire, Regatul Unit^[7] – d. 12 martie 2015, Broad Chalke^⁠(en), Wiltshire, Regatul Unit^[8]) a fost un scriitor britanic,^[9] cunoscut pentru scrierile sale umoristice în domeniul fantasy, în special pentru longeviva serie Lumea Disc. Primul roman al lui Pratchett, The Carpet People, a apărut în 1971 și, de la apariția primului roman din Lumea Disc (Culoarea magiei), publicat în 1983, a scris în medie două cărți pe an.
  Pratchett a fost cel mai bine vândut autor britanic al anilor '90,^[10][11] și până în august 2010 vânduse peste 65 de milioane de cărți în întreaga lume, în treizeci și șapte de limbi.^[12] În 1998 Pratchett a fost desemnat Ofițer al Ordinului Imperiului Britanic (OBE) „pentru servicii aduse literaturii”,^[13] iar în 2009 a fost desemnat cavaler în New Year Honours.^[14][15] În 2001 a obținut Medalia Carnegie pentru literatură adolescentină cu romanul Uluitorul Maurice și rozătoarele lui educate.^[16]
  În decembrie 2007 Pratchett a făcut public faptul că suferă de Boala Alzheimer și, ulterior, a făcut o donație substanțială către Alzheimer's Research Trust,^[17] și a realizat un documentar pentru BBC care prezintă evoluția bolii sale.  

  Sir Terry Pratchett
  Terry Pratchett
  Date personale
  Nume la naștere	Terence David John Pratchett
  Născut	28 aprilie 1948 Beaconsfield, Buckinghamshire, Regatul Unit
  Decedat	12 martie 2015 (66 de ani) Broad Chalke⁠(en), Wiltshire, Regatul Unit
  Cauza decesului	cauze naturale[*][5] (Posterior cortical atrophy[*][6])
  Copii	Rhianna Pratchett
  Naționalitate	Britanică
  Cetățenie	Regatul Unit
  Religie	ateism
  Ocupație	Scriitor
  Limbi	limba engleză[1]
  Activitatea literară
  Specie literară	Fantezie comică
  Opere semnificative	Lumea Disc, Semne bune
  Influențe[ascunde] P. G. Wodehouse, G. K. Chesterton, Lloyd Alexander
  A influențat pe[ascunde] Natasha Rhodes, Catherine Webb, Samit Basu
  Note
  Premii	Ofițer al Ordinului Imperiului Britanic[*] Margaret Edwards Award[*][2] Bollinger Everyman Wodehouse Prize[*][3] Medalia Carnegie Premiul Locus pentru cel mai bun roman în genul fantezie Edward E. Smith Memorial Award[*] Knight Bachelor[*] Geffen Award[*] Ignotus Award for Best Foreign Novel[*

• 1950 - S-a nascut Jay Leno, popular comedian american, mai bine cunoscut pentru rolul de gazda al emisiunii The Tonight Show with Jay Leno.

  

  Jay Leno - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

• 1952: Mary Eileen McDonnell (n. 28 aprilie 1952, Wilkes-Barre, Pennsylvania) este o actriță americană de film, teatru și de televiziune. A fost nominalizată la Premiul Oscar pentru rolurile sale Stands With A Fist în Cel care dansează cu lupii și May-Alice Culhane în Passion Fish. McDonnell este cel mal mai cunoscută pentru interpretarea președintelui celor Douăsprezece Colonii (Laura Roslin) din serialul Battlestar Galactica din 2004, pentru rolul de Prima Doamnă din Ziua independenței sau pentru rolul mamei personajului titular din Donnie Darko. McDonnell apare în prezent în Major Crimes în rolul Căpitanului Sharon Raydor. 

  Mary McDonnell
  la Comicon 2007
  Date personale
  Născută	28 aprilie 1952 (67 de ani) Wilkes-Barre, Pennsylvania, SUA
  Căsătorită cu	Randle Mell (1984 ? – prezent; 2 copii)
  Număr de copii	2
  Cetățenie	SUA
  Ocupație	actriță de film actriță de televiziune[*] actriță de teatru[*] actriță
  Activitate
  Domiciliu	Los Angeles
  Alma mater	State University of New York at Fredonia[*]
  Ani de activitate	anii 1970 – prezent

• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 1953: Bogdan Hossu (n. 28 aprilie 1953, București) este un sindicalist român, liderul sindicatului CNS „Cartel Alfa”, pe care l-a înființat în 1990.
• 1955: Ona Juknevičienė este o politiciană lituaniană, membru al Parlamentului European în perioada 2004-2009 din partea Lituaniei.
• 1957: Teodor Corban (n. 28 aprilie 1957, Iași) este un actor român de film, radio, teatru, televiziune și voce. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1985 la clasa prof. Dem Rădulescu - Dragoș Galgoțiu.
  Între 1985 și 1988 a fost actor pe scena Teatrului „V. I. Popa” din Bârlad, apoi a jucat la Teatrul Dramatic din Constanța. Din 1989 este angajat la Teatrul Național Vasile Alecsandri din Iași . 

  FILMOGRAFIE

  • Un etaj mai jos (2015)
  • Aferim! (2015) - Constandin
  • O vară foarte instabilă (2013)
  • Poziția copilului (2013)
  • După dealuri (2012) - Inspector poliție
  • De azi înainte (Scurtmetraj) (2012) - Constantin
  • Bora Bora (Scurtmetraj) (2011) - Inspector
  • Francesca (2009) - Ion
  • Portretul luptătorului la tinerețe (2009)
  • Amintiri din epoca de aur / Tales from the Golden Age (2009) - primar
  • Fața galbenă care râde / The Yellow Smiley Face (2008) - Florin Popescu
  • 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile / 4 Months, 3 Weeks & 2 Days (2007) - Recepționer Unirea
  • California Dreamin'(nesfârșit) (2007) - Secretarul de Stat
  • A fost sau n-a fost? (2006) - Virgil Jderescu
  • Lombarzilor (2006) - Vasile
  • Călătorie la oraș (2003) - Primarul  

    Teodor Corban
    Date personale
    Născut	28 aprilie 1957 (62 de ani)[1]  Iași, România[2]
    Cetățenie	România
    Ocupație	actor

• 1959: Lucia Romanov-Stark (născută Romanov, la 28 aprilie 1959) este o fostă jucătoare de tenis profesionistă română și fostă jucătoare din partea României în Cupei Federației de tenis. Fosta jucătoare de tenis locuiește în localitatea Pacific Beach din statul California, Statele Unite ale Americii.
  La data de 31 ianuarie 1983, jucătoarea română a obținut cea mai înaltă poziție pe lista jucătoarele individuale a Women's Tennis Association (WTA), ocupând poziția 49.
• 1960: Cristian Grețcu, membru al grupului Divertis
• 1960: Walter Zenga (n. 28 aprilie 1960, Milano) este un fotbalist italian retras din activitate, care a jucat mult timp ca portar la Inter Milano și în echipa națională a Italiei. A fost de asemenea membru al naționalei italiene care a terminat pe locul 4 la Olimpiada din 1984 (Los Angeles, California) și al reprezentativei care a terminat pe locul 3 Cupa Mondială din 1990, Zenga fiind titular în toate partidele.
  Ca antrenor, Zenga s-a afirmat în România, inițial ca antrenor la FC Național București, trecând apoi la Steaua. În vara lui 2005, după ce a fost concediat de Steaua înainte de terminarea sezonului, Zenga a semnat cu Steaua Roșie Belgrad, reușind să câștige o dublă cupă-campionat în Serbia și Muntenegru. În vara lui 2006, Zenga a fost chemat să antreneze echipa turcă Gaziantepspor; cu toate acestea, după un început slab (5 victorii din 17 meciuri), a demisionat în ianuarie 2007, pentru a putea accepta oferta celor de la Al-Ain, din Emiratele Arabe Unite. După doar 5 luni la cârma echipei, Zenga a fost demis, iar în septembrie 2007 a fost numit antrenor la Dinamo București, înlocuindu-l pe Mircea Rednic, dar nu rezistă pe bancă decât până în noiembrie 2007.
  Din 1 aprilie 2008 a antrenat clubul italian Calcio Catania, după care din iunie 2009, a semnat cu U.S. Città di Palermo. În mai 2010 a ajuns Peninsula Arabică, semnând un contract pe 2 ani cu Al-Nassr din Arabia Saudită, după care a antrenat în Emiratele Arabe Unite, pe Al Jazira Club. În 2015, este numit antrenor al echipei UC Sampdoria, din prima divizie italiană, însă a fost demis după un început slab de sezon. Zenga s-a reîntors în Orient, preluând echipa Al-Shaab până la finalul sezonului. În prezent este antrenorul echipei Wolverhampton Wanderers FC din Football League Championship.
• 1965: Carol Sebastian, jurnalist, editor la Biroul BBC București
• 1970: Diego Pablo Simeone (n. 28 aprilie 1970 în Buenos Aires) este un fost fotbalist argentinian devenit acum antrenor.
• 1972: Koji Kondo (28 aprilie 1972 - 17 aprilie 2003) a fost un fotbalist japonez.
• 1973: Pedro Miguel Carreiro Resendes (n. 28 aprilie 1973), cunoscut ca Pauleta, este un fost fotbalist portughez care a jucat pe postul de atacant.

•  1974 - S-a născut Penélope Cruz, actriță spaniolă.

  

  Penélope Cruz în 2008 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

  Penélope Cruz Sánchez (n. 28 aprilie 1974) este o actriță și manechină spaniolă. Penélope Cruz a fost o dansatoare în copilărie și adolescență și chiar a abandonat școala pentru a dansa la Conservatorul Național din Madrid (balet clasic) și pentru a juca teatru la Cristina Rota’s School în New York (4 ani). Imaginea și stilul său a fost comparat de multe ori cu cel al lui Sophia Loren.

  Primele filme importante ale lui Penelope au fost “Volver” Iubire neîmplinită și mai cunoscutul Belle epoque, un film care a câștigat Premiul Academiei pentru Film Străin. A apărut de asemenea cu Matt Damon în Pasiune neîmblânzită (All The Pretty Horses). La începutul lui 2002 a început o relație cu Tom Cruise, după separarea lui de Nicole Kidman. Relația a început pe platourile de filmare de la Vanilla Sky, în care au apărut împreună. Acum este împreună cu Javier Bardem cu care are un fiu Leo.

  Penélope Cruz
  Penélope Cruz în 2011
  Date personale
  Nume la naștere	Penélope Cruz Sánchez
  Născută	28 aprilie 1974 (45 de ani)[5] Alcobendas, Madrid, Spania
  Frați și surori	Eduardo Cruz[*] Mónica Cruz[*]
  Căsătorită cu	Javier Bardem (c. 2010)
  Număr de copii	2
  Copii	2
  Cetățenie	Spania
  Etnie	spanioli
  Ocupație	Actriță, fotomodel
  Activitate
  Ani de activitate	1989–prezent
  Înălțime	1,68 m[1]
  Partener(ă)	Tom Cruise[2]
  Număr de copii	2
  Rude	Mónica Cruz (soră)
  Premii	Gaudí a la millor actriu secundària[*] (2009) Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță în rol secundar (2008) Ordinul Artelor și Literelor[*] Goya Award for Best Actress[*] (2006) Goya Award for Best Actress[*] (1998) Goya Award for Best Supporting Actress[*] (2008) Honorary César[*] (2018) Cannes Film Festival Award for Best Actress[*] (2006) Premiul BAFTA pentru cea mai bună actriță într-un rol secundar (2009) British Academy of Film and Television Arts Gold Medal of Merit in the Fine Arts (Spain)[*] (2018) Donostia Award[*] (2019) Premiul publicului pentru cea mai bună actriță (2004)[3] Premiul Academiei Europene de Film pentru cea mai bună actriță (2006)

• 1976: Alessandra Stoicescu, editor–prezentator tv
• 1977: Bogdan Trif (n. 28 aprilie 1977, Sibiu, România) este un politician român, membru al partidului PSD. În ianuarie 2018 a fost numit Ministru al Turismului.
• 1977: Rôni (n. 28 aprilie 1977) este un fost fotbalist brazilian.
• 1979: Ciprian Prodan (n. 28 aprilie 1979, Satu Mare) este un jucător de fotbal român care evoluează la clubul FC Olimpia Satu Mare. De asemenea, este fratele mai mic al fostului internațional Daniel Prodan. Are în palmares promovarea în Liga I cu formațiile Gaz Metan Mediaș și FCM Târgu Mureș.
• 1980: Bradley Wiggins, fost ciclist britanic
• 1981: Jessica Alba (n. 28 aprilie 1981)^[3] pe numele său întreg Jessica Marie Alba, este o actriță din Statele Unite ale Americii. Și-a început cariera la 13 ani, odată cu rolurile din filmele Camp Nowhere și The Secret World of Alex Mack. Odată cu Dark Angel^[4][5], Alba devine idolul adolescenților și totodată un sex-simbol. Mai mult, apare în mai multe topuri ale Celor mai frumoase sau Celor mai dorite femei din Statele Unite, realizate de către revistele glossy. În anul 2007 a fost desemnată de către revista FHM Cea mai sexy femeie din lume. A trecut printr-un proces cu revista Playboy, care i-a folosit abuziv imaginea pe coperta numărului martie din 2006..^[6] A câștigat multe premii de interpretare, printre care Premiul pentru cea mai bună actriță aleasă de către tineri, Premiul Saturn pentru Cea mai bună actriță de televiziune și o nominalizare la Globurile de Aur pentru rolul său din serialul Dark Angel.  

  Jessica Alba
  Jessica Alba în 2014
  Date personale
  Nume la naștere	Jessica Marie Alba
  Născută	28 aprilie 1981 (38 de ani)[1][2]  Pomona[*], SUA
  Căsătorită cu	Cash Garner Warren[*] (din 19 mai 2008)
  Număr de copii	3
  Copii	Honor Warren[*] Haven Warren[*] Hayes Warren[*]
  Cetățenie	SUA
  Etnie	mexicano-americani[*]
  Religie	ateism
  Ocupație	actriță de televiziune[*] actriță de film freediver[*] femeie de afaceri model scuba diver[*] actriță de teatru[*] actriță de voce[*]
  Alma mater	Atlantic Theater Company[*] Claremont High School[*]
  Alte premii
  Zmeura de Aur pentru cea mai proastă actriță într-un rol secundar (2011) pentru Ziua Îndrăgostiților Saturn Award for Best Actress on Television[*] (2001) pentru Dark Angel[*

• 1982: Tereza Ludmila Pîslaru (n. 28 aprilie 1982, Roman, România) este o jucătoare de handbal din România. În prezent evoluează la clubul HCM Roman,^[2] unde s-a transferat de la RK Zaječar din Serbia.
• 1984: Victor Golovatenco (n. 28 aprilie 1984, Chișinău) este un fotbalist internațional moldovean care evoluează la echipa rusă FC Sibir Novosibirsk.
• 1984: Dmitri Evghenievici Torbinski (în rusă Дмитрий Евгеньевич Торбинский; n. 28 aprilie 1984, Norilsk, RSFS Rusă, URSS, astăzi în Rusia) este un fotbalist rus. Joacă pe postul de mijlocaș la Krasnodar și în echipa națională de fotbal a Rusiei.
• 1986: Bogdan Străuț (n. 28 aprilie, 1986 în Timișoara) este un fotbalist român, aflat sub contract cu clubul ACS Poli Timișoara. Joacă pe postul de fundaș central.
• 1987: Zoran Tošić (în sârbă: Зоран Тошић, n. 28 aprilie 1987) este un fotbalist sârb care joacă la echipa națională de fotbal a Serbiei, preponderent ca mijlocaș ofensiv de stânga
• 1987: Robin Schulz (n. 28 aprilie 1987, Osnabrück, Germania)^[1][2] este un DJ de muzică electronică și producător muzical german. Acesta este cunoscut datorită colaborării cu muzicianul olandez Mr. Probz, pentru cântecul Waves , și cu duo-ul francez Lilly Wood & The Prick, pentru Prayer in C .  

  Robin Schulz
  Robin Schulz la festivalul Mayday din 2014
  Date personale
  Născut	28 aprilie 1987 (32 de ani) Osnabrück,  Germania
  Cetățenie	Germania
  Ocupație	Producător, muzician
  Activitate
  Gen muzical	Deep house
  Ani de activitate	2007–prezent
  Colaborare cu	Mr. Probz, Emmelie de Forest

• 1988: Juan Manuel Mata García (n. 28 aprilie 1988, Ocón de Villafranca, Spania), cunoscut simplu ca Juan Mata, este un fotbalist spaniol care evoluează în Premier League la clubul Manchester United, pe postul de mijlocaș ofensiv, sau extremă.
• 1989: Erik Axel Dahlin (n. 28 aprilie 1989, Trollhättan) este un fotbalist suedez care evoluează pe postul de portar la clubul IK Oddevold.
• 1991: Jennifer Braun (n. 27 aprilie 1991) este o cântăreață din Germania. Ea a obținut locul al doilea la concursul Unser Star für Oslo (Steaua noastră pentru Oslo), un program de televiziune creat pentru a selecta intrarea Germaniei la Concursul Muzical Eurovision 2010 din Oslo. Primul ei single de succes a fost „I Care for You”. Jennifer Braun s-a născut pe 28 aprilie 1991 în Rüdesheim am Rhein, Hessa și locuiește în Eltville am Rhein, Germania.^[1] Tatăl ei lucrează în lichidarea activelor industriale, iar mama ei este agent de vânzări. În 2010 Braun a decis să participe la concursul de talente Unser Star für Oslo (Steaua noastră pentru Oslo), un program de televiziune nou creat pentru a selecta intrarea Germaniei la Concursul Muzical Eurovision 2010 din Oslo, Norvegia. Spectacolul a fost organizat de către operatorul public de radio ARD, postul privat de televiziune ProSieben, precum și de producătorul Stefan Raab. Dintre cei aproximativ 4.500 de participanți, Braun a fost aleasă printre cei 20 de concurenți ai emisiunii.  

  Jennifer Braun
  Date personale
  Născută	27 aprilie 1991 (28 de ani) Rüdesheim am Rhein, Germania
  Cetățenie	Germania
  Ocupație	cântăreață
  Activitate
  Origine	Rüdesheim am Rhein, Hessa, Germania
  Gen muzical	Pop
  Instrument(e)	voce[*]
  Case de discuri	USFO, Universal

• 1992: Ram Strauss (n. 28 aprilie 1992, Yokneam Moshava, Israel) este un fotbalist israelian, care evoluează la clubul OH Leuven pe postul de portar.
• 1995: Melanie Adele Martinez (n. 28 aprilie 1995 Astoria, Queens, New York, Statele Unite ale Americii) este o cantautoare americană cu origini din Puerto Rico și Republica Dominicană.^[1]
  A fost membra echipei lui Adam Levine în cel de-al treilea sezon al ediției americane The Voice. După un an de la eliminarea sa din program, în cursul celei de-a cincilea săptămâni al transmisiuni live. A fost contactată de către casa de discuri Atlantic Records, iar la data de 19 mai 2014 a fost lansat discul sau EP de debut Dollhouse, iar la data de 14 august 2015 a fost publicat albumul său de debut intitulat Cry Baby.