3. /8 APRILIE 2023 - RELIGIE ORTODOXĂ; ARTĂ CULINARĂ - REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI
Sf Ap Irodion, Agav, Ruf, Flegon, Asincrir și Ermis;
Sf Ier Celestin, episcopul Romei;
Sâmbăta lui Lazăr, Pomenirea morților
Sf Ap Irodion, Agav, Ruf, Flegon, Asincrir și Ermis
Sfinții Apostoli Agav, Ruf, Flegon, Asincrit, Ermis și Irodion au făcut parte din cei 70 de ucenici ai Mântuitorului care au propovăduit în lume cuvântul Domnului, au adus pe cei necredincioși la adevărata credință, pentru dragostea lor de Hristos au indurat chinuri și prigoniri. Ei sunt serbați în calendarul ortodox în data de 8 aprilie.
Sumar Articol cu link-uri mai jos ⬇
Viața pe scurt - Sfinții Apostoli Agav, Ruf, Flegon, Asincrit, Ermis și Irodion din cei 70 de Apostoli (sinaxar)
Sfinții Apostoli Irodion, Agav, Ruf, Asincrit, Falegont și Ermie, din cei 70 de Apostoli ai Domnului, sunt pomeniți de Sfântul Apostol Pavel în diferite pasaje în cadrul epistolelor sale.
Sfântul Apostol Irodion
Primul dinte aceștia este Sfântul Apostol Irodion (numit și Herodion sau Rodion), a fost de neam din Tarsul Ciliciei, rudă a Sfântului Apostol Pavel, după cum însuși acesta ne arată atunci când scrie în Epistola către Romani: "îmbrățișați pe Irodion, cel de un neam cu mine" (Rom 16, 11). Sfântul Irodion a slujit tuturor sfinților apostoli, fiind hirotonit de dânșii preot, apoi episcop al cetății Neopatar. Prin râvna sa Irodion a învățat mulți păgâni despre Dumnezeul cel adevărat, întorcându-i la credința lui Hristos.
De altfel, Sfântul Iradion a călătorit în dese rânduri cu Sfântul Apostol Petru și cu Sfântul Apostol Pavel, care l-au hirotonit episcop în Patara (astăzi Patras, Grecia). Ca episcop el a avut mult de suferit din cauza iudeilor închinători la idoli. Aceștia l-au bătut peste cap cu ciomege, l-au lovit peste gură cu pietre și l-au înjunghiat cu cuțite. După ce l-au lăsat scăldat în sânge, socotindu-l mort, Sfântul Irodion, cu darul lui Dumnezeu, s-a ridicat și a continuat să le slujească apostolilor, propovăduind cuvântul Domnului în Roma, împreună cu Sfântul Apostol Petru.
După mărturia lui Metafrast, el a fost decapitat odată cu Sfântul Apostol Olimp în Roma, pe când îl ajutau pe Sfântul Apostol Petru, în aceeași zi în care a fost crucificat și Sfântul Apostol Petru, la un loc cu o mulțime de credincioși în anul 67. Este prăznuit la 4 ianuarie, împreună cu Soborul celor 70 de sfinți apostoli, la 28 martie, la 8 aprilie și la 10 noiembrie.
Sfântul Apostol Agav
Sfântul Agav, care mai este pomenit și ca Agavos, avea duh prorocesc: "Și rămânând noi acolo mai multe zile, a coborât din Iudeea un proroc cu numele Agav" (Faptele Apostolilor 21, 11).
Două dintre prorociile lui sunt pomenite în Faptele Apostolilor. Mai întâi, el a prorocit o foamete mare în întreaga lume, care s-a împlinit în vremea împăratului Cezar Claudius (conform Fapte 11, 28).
A doua prorocie, pe când l-a întâlnit pe Sfântul Apostol Pavel în Cezareea (Pavel se afla pe drumul spre Ierusalim), Agav a luat brâul lui Pavel, și l-a legat în jurul mâinilor și picioarelor și a zis: "Așa grăiește Duhul Sfânt: «Pe bărbatul al căruia este acest brâu, așa îl vor lega iudeii la Ierusalim și-l vor da în mâinile neamurilor»" (Fapte 21, 11).
Sfântul Agav a propovăduit pe Hristos în părțile ce i se orânduiseră lui și pe mulți a întors la Hristos Dumnezeu.
Sfântul Apostol Ruf
Sfântul Ruf a fost, conform tradiției, fiul lui Simon Cirineanul, cel care L-a ajutat pe Domnul Iisus Hristos să-Și ducă crucea spre Golgota. El este amintit în Epistola către Romani de către Sfântul Apostol Pavel, care scrie: "Îmbrățișați pe Ruf, cel ales întru Domnul, și pe mama lui, care este și a mea" (Epistola către Romani 16, 13). Ruf a ajuns apoi Episcop al Tebei din Grecia.
Sfântul Apostol Asincrit
Sfântul Asincrit a fost Episcop în cetatea Hircania din părțile Asiei, și este pomenit împreună cu alți apostoli în aceeași Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel (16, 13).
Sfântul Apostol Flegon
Sfântul Flegon, este pomenit în același loc cu ceilalți apostoli amintiți anterior și a fost episcop în vestita cetate Marathon din Tracia.
Sfântul Apostol Ermis
Sfântul Ermis (Herma), pomenit în 8 aprilie împreună cu toți ceilalți, a fost episcop în Dalmația.
Toți acești apostoli au propovăduit cuvântul și iubirea lui Hristos neîncetat. Pentru dragostea pe care au mărturisit-o pentru Mântuitorul nostru, ei au fost supuși la nenumărate chinuri, plătind credința lor chiar cu prețul vieții.
Icoana Sfinților Apostoli Agav, Ruf, Flegon, Asincrit, Ermis și Irodion din cei 70 de Apostoli
În Erminia lui Dionisie din Furna menționează doi Apostoli cu acest nume, Irodion și Rodion, unul trebuind să fie zugrăvit ca un bătrân, iar celălalt ca un tânăr, purtând în mână un sul înfășurat, însemnul apostoliei.
Sf Ier Celestin, episcopul Romei
| Sf. Celestin al Romei | |
 | |
| Date personale | |
| Naștere | ? |
| Mutare la Domnul (†) | 26 iulie 432 |
| Localizare | Roma |
| Naționalitate | roman |
| Date cult | |
| Tip | Ierarh |
| Data canonizării | |
| Prăznuire la data de | 8 aprilie |
| Recunoaștere | pan-ortodoxă |
| Biserici patronate | |
Cel întru sfinți părintele nostru Celestin al Romei a fost Episcop al Romei (Papă) între anii 422 și 432. În timpul păstoririi sale, papa Celestin a fost un important și puternic apărător al credinței ortodoxe în fața ereziei nestoriene.
Pomenirea lui în Bisericile răsăritene se face la 8 aprilie, iar în Bisericile apusene la 6 aprilie.
Viața
Celestin s-a născut la Roma[1] (sau, după alte surse, în provincia Campania din sudul Italiei de astăzi[2]), dar nu se cunoaște nimic din istoria tinereții sale, excepție făcând numele tatălui său: Priscus[3]. Se spune că ar fi trăit un timp la Milano, pe lângă Sf. Ambrozie, unde a primit o foarte bună educație și s-a făcut cunoscut printr-o bună cunoaștere a Sfintei Scripturi și a chestiunilor teologice. Prima relatare certă despre el este menționarea sa într-un document al Papei Inocențiu I, în anul 416, în care se vorbește despre diaconul Celestin. S-a păstrat și o scrisoare pe care i-a trimis-o în 418 Sf. Augustin, scrisă într-un limbaj foarte respectuos.[1]
Viața sa virtuoasă și autoritatea sa ca teolog i-au adus stima și dragostea clerului și a poporului credincios. După moartea Sfântului Bonifaciu, Celestin a fost ales episcop al Romei, succedându-i acestuia la 10 septembrie 422.
Datorită faptului că era prieten cu Sf. Augustin, episcopul Hiponei, i-a fost mai ușor decât predecesorului său să rezolve problemele spinoase care apăruseră între Biserica Romei și Biserica din Africa (provincia romană din nordul Africii). Aceste probleme proveneau din faptul că unii preoți adepți ai ereziei pelagiene, destituiți de episcopii din Afica, făcuseră apel la Roma, mai exact la predecesorii Sf. Celestin: Zosimus (417-418) și Bonifaciu I (418-422), și avuseseră câștig de cauză. Prin aceasta se încălca jurisdicția Bisericii din Africa. Celestin a reafirmat autonomia Bisericii din Africa în chestiuni disciplinare, dar a menținut primatul Romei în chestiuni de dogmă.[2]
Sf. Celestin a rămas în Istoria Bisericii în principal pentru combaterea ereziei nestoriene, care a fost condamnată definitiv la Sinodul III Ecumenic de la Efes (431).
De asemenea, el a luptat și împotriva pelagianismului care se răspândise în apusul Europei. Astfel, în anul 429 Sf. Celestin i-a trimis pe episcopii Gherman de Auxerre și Lup de Troyes în Britania şi pe Sf. Paladie în Irlanda ca episcopi misionari şi pentru combaterea ereziei pelagiene. În timp ce se afla în Britania, Gherman de Auxerre, un fost ofiţer de carieră, după ce şi-a botezat trupele, le-a condus spre victoria obținută împotriva armatei picţilor şi saxonilor cântând „Aleluia”. Un an mai târziu (în 432). Sf. Patrichie s-a întors în Irlanda unde și-a început munca de misionar.
După ce a aflat de moartea prietenului său, Sf. Augustin episcopul Hiponei (în anul 430), Celestin a trimis o amplă scrisoare către toți episcopii din Galia în care reamintea sfințenia, înțelepciunea și zelul sfântului Augustin, în același timp interzicând atacurile împotriva acestuia, atacuri care începuseră să apară din partea „semipelagienilor” încurajați de atitudinea Sf. Ioan Casian în această problemă.[1]
Până la sfârșitul vieții sale Sf. Celestin a continuat să proclame credința cea adevărată despre Iisus Hristos - Dumnezeu și Om. A murit la 26 iulie 432[1] și a fost înmormântat în cimitirul Priscilla din Roma.[2]
Sf. Celestin și Sinodul III Ecumenic
În timpul episcopatului său, în Orient s-a dezvoltat nestorianismul - o erezie hristologică apărută ca o încercare de a explica raţional şi de a înţelege încarnarea Logosului divin, cea de-a doua persoană a Sfintei Treimi, Omul Iisus Hristos. Nestorianismul susținea că cele două firi ale Mântuitorului (divină şi umană) sunt separate şi sunt două persoane: omul Iisus Hristos şi Logosul divin. De aceea, nestorienii respingeau terminologia „Dumnezeu a suferit” sau „Dumnezeu a fost răstignit”, pentru că ei credeau că doar omul Iisus Hristos a suferit. Mai mult, ei respingeau termenul Theotokos („Născătoare de Dumnezeu”) dat Fecioarei Maria, utilizând în schimb termenul Christotokos („Născătoare de Hristos”).
În anul 428, Nestorie, ajuns patriarh al Constantinopolului, a luat poziție împotriva titulaturii de „Născătoare de Dumnezeu” acordată Fecioarei Maria, preferând-o pe ce de „Mamă a lui Hristos”. Oponentul său principal în timpul dezbaterile hristologice a fost Sf. Chiril al Alexandriei, Patriarhul Alexandriei. Sf. Chiril i-a semnalat acest fapt lui Celestin, care, la un sinod local ținut la Roma în anul 430, a denunțat erezia nestoriană și l-a condamnat pe Nestorie ca eretic. După acest sinod, sfântul Celestin i-a scris o scrisoare sfântului Chiril al Alexandriei (prăznuit la 18 ianuarie), spunând că dacă Nestorie nu renunță la învățătura sa în maximum zece zile, atunci el ar trebui depus și excomunicat. De asemenea, Sf. Celestin a trimis scrisori și altor Biserici, la Constantinopol și la Antiohia, în care a demascat și denunțat erezia nestoriană.
Dar împăratul bizantin de atunci, Teodosie al II-lea, a declarat că și el gândea la fel ca Nestorie, fiind susținut și de patriarhul Ioan I al Antiohiei. Poziția sa era însă ponderată de sora sa, Sf. Pulcheria, care era o creştină pioasă și care s-a opus cu hotărâre învăţăturilor eretice ale lui Nestorie. Cu orice ocazie în care Teodosie înclina să îl sprijine pe Nestorie, Pulcheria, care îl sprijinea pe Chiril al Alexandriei, îşi reafirma influenţa asupra fratelui ei ţinându-l departe de nestorianism. Aceste controverse au dus în cele din urmă la convocarea celui de-al III-lea Sinodul Ecumenic, care s-a ţinut la Efes, în Asia Mică, în anul 431.
La acest sinod au fost prezenți aproximativ 200 de episcopi; lucrările sale au început însă în grabă, înainte ca episcopii din Apus să poată ajunge. Atmosfera sinodului a fost tensionată, cu multe conflicte interne, intrigi și acuze reciproce. În această dispută dintre şcoala antiohiană (reprezentată de Nestorie și de Ioan I al Antiohiei) şi cea alexandrină (reprezentată de Sf. Chiril al Alexandriei) trimișii papei Celestin l-au susţinut pe Sf. Chiril (conform tradiției, Episcopii Romei nu luau parte în persoană la lucrările Sinoadelor Ecumenice, ci prin intermediul unor episcopi reprezentanți). În final, Sinodul a denunțat învățăturile Patriarhului Nestorie ca fiind greșite. Sinodul a stabilit că Hristos era o singură Persoană (şi nu două persoane): Dumnezeu adevărat și Om adevărat, având un singur trup și un suflet rațional. Astfel, Maica Domnului trebuie numită Theotokos („Născătoare de Dumnezeu”), pentru că a dat naștere nu doar unui om, ci lui Dumnezeu întrupat. Sinodul a declarat că textul Crezului niceo-constantinopolitan era complet și a interzis orice modificare ulterioară a acesteia. În plus, a mai condamnat și pelagianismul. Nestorie a fost îndepărtat din scaunul patriarhal la data de 22 iunie 431 şi catalogat drept eretic.
Sâmbăta lui Lazăr, Pomenirea morților
Sâmbăta care precede sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim este ultima zi din Postul Sfintelor Paşti în care se mai fac pomeniri de obşte pentru cei adormiţi. Această sâmbătă este cunoscută în tradiţia creştină ca Sâmbăta lui Lazăr.
Biserica a hotărât să se facă pomenirea celor plecaţi din lumea aceasta, mijlocind pentru odihna şi pentru iertarea păcatelor lor. Pomenirea celor care nu mai sunt printre noi este o dovadă de iubire nemărginită, care trece prăpastia morţii. Prin rugăciunile noastre se realizează comuniunea aceasta cu cei plecaţi la Domnul. Îi pomenim, îi aducem în faţa lui Dumnezeu, mijlocim pentru ei, îi includem într-un dialog al rugăciunii cu Dumnezeu, dialog care revarsă foloase şi asupra lor.
Slujbele de pomenire a celor adormiți poartă numele de parastas, cuvânt de proveniență greacă, care înseamnă înfățișare înaintea cuiva, mijlocire. Deci, prin acest serviciu religios se mijlocește înaintea lui Dumnezeu pentru cei morți. Cu acest prilej se aduc la biserică prinoase (colivă, vin, colaci) care, după ce sunt binecuvântate, se împart pentru sufletele adormiților noștri.
Ortodoxia se fundamentează pe înviere, iar viaţa pământească nu îşi găseşte rost decât privită eshatologic.
Moartea este o poartă prin care Cel înviat (Hristos) ne lasă să trecem prin moarte în viaţă. Viaţa noastră se îngustează până ce Botezul nostru şi moartea noastră coincid. Fără moarte, viaţa ar fi ireală, ar fi un vis fără deşteptare, spunea Atenagora, Patriarhul Constantinopolului.
De asemenea, Părintele Dumitru Stăniloae evidenţiază faptul că moartea este prăpastia sau puntea universală de trecere spre o alta existență, spre existența veșnică.
În general moartea dă sens și adâncime vieții noastre pământești, ajutând chiar prin aceasta la maturizarea spirituală și la mântuirea noastră, precizează părintele Stăniloae.
Învierea lui Lazăr
Biserica Ortodoxă comemorează astăzi una dintre cele mai mari minuni ale Domnului nostru Iisus Hristos şi anume învierea lui Lazăr, prietenul Domnului, cel mort de patru zile.
Evenimentul, care a avut loc în Betania, este relatat în Sfânta Evanghelie după Ioan, la capitolul 11, versetele de la 1 la 45.
Părintele Daniel Benga de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti explică faptul că această minune prevesteşte Învierea Domnului
Prin învierea lui Lazăr din morţi, Mântuitorul Iisus Hristos îşi prevesteşte propria Înviere. Dacă a avut puterea să ridice un om din moarte înseamnă că El Însuşi va putea birui moartea. Din această perspectivă, sâmbăta lui Lazăr poate fi numită un fel de ’mică înviere’ în sensul în care ea prevesteşte, aşa cum spuneam, ceea ce se va întâmpla peste câteva zile.
ARTĂ CULINARĂ - REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI
A.
GUSTĂRI
Roşii umplute cu orez
· 8 roşii
mijlocii
· 2 ceşti orez
· Sare
· 2 – 3 ardei
copţi
· Maioneză de
post (reţete date anterior)
· Muştar
Se pregătesc pentru umplut roşii mijlocii.
Se fierbe orezul în apă cu sare, se
scurge şi se lasă să se răcească.
Se amestecă orezul cu cu ardei copţi
tăiaţi mare şi cu maioneza de post, vârtoasă, condimentată cu muştar.
Se umplu roşiile cu această
compoziţie, se decorează cu pătrunjel tocat mare şi se dau la rece.
Se servesc ca gustare.
B.
SALATE
Salată de andive cu nuci
· 500 g andive
· 1 pumn miez
de nucă pisat
· 3 linguri
ulei
· 1 lingură
oţet
· Piper
· Sare
Se curăţă andivele, sa spală şi se taie în bucăţi de 4
– 5 cm.
Se pune într-o salatieră o mână de
nuci pisate bine; se adaugă 3 linguri ulei, picătură cu picătură, amestecând
mereu, apoi o lingură de oţet, piper şi sare.
Deasupra sosului se aşază cruciş
tacâmul de salată, apoi andivele.
La masă, se scoate tacâmul de sub
andive şi se face amestecarea cu sosul.
C.
SOSURI
Sos vinegret
· 3 linguri
ulei
· 1 lingură
oţet
· Sare
· Piper
· Pătrunjel verde
tocat
Se pun ingredientele într-un castron şi se amestecă cu
furculiţa sau cu telul până când uleiul se emulsionează şi devine lăptos.
Se adaugă pătrunjel verde tocat.
Se utilizează la salate din legume
crude sau fierte.
D.
BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME
Cremă de conopidă
· 1 conopidă
· 2 linguri
făină
· 2 linguri
ulei
· Sare
Se pune conopida la fiert cu apă clocotită şi sare.
Se adaugă rântaşul pregătit din ulei
şi făină.
Când conopida este bine fiartă, se
pasează cu zeamă cu tot şi se pune din nou la foc, se potriveşte de sare şi se
mai dau câteva clocote.
Înainte de a se lua de pe foc se mai
adaugă câteva bucăţele de conopidă fiartă, păstrate special.
Se poate adăuga o bucăţică de
margarină după ce s-a luat de pe foc.
E.
MÂNCĂRURI
Spanac cu diverse garnituri
· 1 kg spanac
· Sos vinegret
· 1 sfeclă
roşie coaptă
· 1 ţelină
fiartă
· 1 lămâie
· sare
Se spală şi se fierbe spanacul cu puţină sare.
Se răceşte într-un curent de apă şi
apoi se presează în strecurătoare.
Se aşază cu boltă în legumieră şi se
stropeşte cu sos vinegret; se înconjoară cu buchete din sfeclă roşie coaptă şi
ţelină fiartă, tăiate cubuleţe şi stropite cu sos vinegret.
În mijloc se pun felii subţiri de
lămâie.
F.
DULCIURI
Ştrudel
cu dovleac
· foi de
plăcintă după reţeta proprie (postată anterior)
· zahăr pudră
· 3 – 4
linguri ulei
· 1 farfurie
adâncă plină cu dovleac ras
· 3 – 4
linguri zahăr
· 1 linguriţă
scorţişoară pisată
· 1 praf de
sare
Se întinde foaia şi se stropeşte cu ulei.
La
un capăt al foii se aşază dovleacul ras, se presară cu zahăr, scorţişoară
pisată şi puţină sare.
Se rulează şi se aşază suluri în tava
de copt care a fost înainte unsă cu ulei.
Deasupra se unge cu o pensulă înmuiată
în ulei.
Se dă la cuptor şi se coace la foc
potrivit până ce se rumeneşte frumos.
Când este gata se scoate din cuptor şi
se porţionează în tavă.
Se aşază pe un platou şi se presară cu
zahăr pudră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu