4. /1 MAI 2023 - MUZICĂ, PE O ARIPĂ DE CÂNT
GHEORGHE COSTIN
Gheorghe Costin (n. 1 mai 1955, Baia Mare) este un dirijor român.
| Gheorghe Costin | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (67 de ani), Baia Mare Baia Mare, România  |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | dirijor |
| Limbi vorbite | limba română |
Important dirijor al ultimelor decenii, cu o prezenta constanta pe scenele muzicale romanesti si nu numai, a urmat cursurile Conservatorului din Bucuresti (actuala UNMB) sub indrumarea profesorilor Dan Constantinescu si Constantin Bugeanu, perfectiuneandu-se apoi la Seminarul Internațional de la Weimar cu Heinz Rögner. (1985).
După finalizarea studiilor a activat ca dirijor la Baia-Mare (orasul sau natal), Târgovişte şi Timişoara, fiind de asemenea prim dirijor al Filarmonicilor din Târgu Mureş şi Iaşi (din 1988). In calitate de dirijor a sustinut si multe turnee in Franţa, Italia, Grecia, Spania, SUA, Germania, Austria, colaborand cu artisti precum Rudolf Kerer, Eva Morton, Nikolai Suk, Sebastian Benda, Irina Smorodinova, Raimondas Katilius, Aureli Blaszczok. De asemenea, a fost prezent în cadrul unor festivaluri prestigioase precum Festivalul și Concursul Internațional George Enescu, Festivalul de Operă Mario del Monaco – Fano (Italia), Săptămâna Internațională a Muzicii Noi, Festivalul Internațional Toamna muzicală clujeană sa
Repertoriul său cuprinde muzica de Bach, Mozart, Berlioz, Dvorak, Rimski-Korsakov, Ravel, Prokofiev, R. Strauss, Frank Martin, Şostakovici, Bartók, Copland, Enescu, Britten, Respighi, şi de compozitori români contemporani (din lucrarile acestora a prezentate multe prime audiţii) precum Dan Constantinescu, A. Stroe, A. Mendelssohn, A. Zirra, Boldizsar Cziky, P. Bentoiu, T. Olah, Liviu Ionescu.
Apreciat de personalitate ca Sergiu Celibidache si Erich Bergel, sa manifestat si in calitate de compozitor, scriind muzica simfonica si de camera, o cantata, lieduri si coruri, incepand cu anul 1994 membru fiind al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania .
În prezent, Gheorghe Costin este prim dirijor al Filarmonicii Banatul din Timişoara , orchestra pe care o conduce începand din anul 2001.
Dirijorul Gheorghe Costin și pianistul Daniel Goiți vă invită la concert!
ANTONIN DVORAK
Antonín Dvořák (n. ,[1][3][4][5] Nelahozeves, Țările Coroanei boeme, Imperiul Austriac[6][7][8][9] – d. ,[3][4][5][10] New Town(d), Regatul Boemiei, Austro-Ungaria[11]) a fost un compozitor de muzică cultă, originar din regiunea Boemia din Cehia.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Antonin Dvorak s-a născut la data de 8 septembrie 1841 în satul Nehalozeves, așezat pe malul Vltavei, în apropiere de Praga. Ca fiu al unui măcelar-cafegiu, a deprins primele îndeletniciri ale meseriei de la tatăl său, iar primele noțiuni muzicale le va învăța de la organistul orașului Zlonice.[16] Tatăl viitorului compozitor avea un han țărănesc, iar mama lui era în serviciul unei familii princiare, pe nume Lobkowitz, din apropierea satului natal.[17]
Antonin va crește în ambianța atmosferei de la țară și din fragedă copilărie va cânta împreuna cu copiii țăranilor melodiile populare și va deprinde cântările bisericești în biserica satului. Este atras de dansurile tinerilor de la țară, iar acest lucru îi va influența definitiv tehnica compoziției de mai târziu, ce-l va face celebru în întreaga lume.
Unul dintre primii lui profesori de muzică, Josef Spitz, organist de meserie, îl va învăța să cânte la vioară și, nu după mult timp, Antonin la vârsta de 8 ani va intra în mica orchestră de pe lângă hanul tatălui său.[17]
După ce va termina stagiul școlar în satul natal, în anul 1853 va fi găzduit de unchiul său în orășelul Zlonice unde va studia pianul, vioara și viola precum și teoria muzicii și canto coral cu profesorul Antonin Liechmann (1808-1879). Despre acest profesor compozitorul își va amintii cu drag pe tot parcursul vieții, mai cu seamă că acesta îl va iniția în aprofundarea tradițiilor naționale muzicale ale Cehiei.
Influențe[modificare | modificare sursă]
Cehia se va confrunta începând cu sfârșitul secolului al XIV-lea cu o serie de mișcări socio-politice și religioase în care un rol important l-a jucat Jean Hus. Acesta a fost influențat în gândirea lui de mișcarea lui Wycliffe din Anglia, dând naștere mișcărilor religioase de eliberare națională, în care protestantismul a fost un element fundamental în dezvoltarea și întărirea trăsăturilor naționale ale culturilor popoarelor Europei, din care făcea parte și Cehia.
Spre deosebire de umanism, la care a aderat un număr mic de persoane, protestantismul s-a dovedit a fi o reformă religioasă din sânul lumii catolice care a cuprins o mare parte a Europei și s-a transformat într-un curent de masă care s-a răspândit din Anglia până în Franța și Germania iar apoi în Cehia și Polonia. Protestantismul din punct de vedere cultural a jucat un rol pozitiv în viața socială a Europei și a cultivat un interes sporit pentru cultura și limba națională și mai cu seamă pentru cântecul popular.[18]
Jean Hus a studiat muzica populară și el însuși a compus astfel de muzică. N-a fost însă un compozitor în sensul propriu al cuvântului, dar melodiile lui s-au răspândit cu repeziciune și în acestă atmosferă a colindelor cehe și a melodiilor populare s-a format și tânărul Antonin Dvorak.
Mișcarea husită s-a bucurat în mediul religios din Cehia și de activitatea unui alt renumit reformator, Ieronim de Praga, unul dintre savanții culturii cehe cu titluri universitare la patru universități europene. Ieronim de Praga va continua munca de culturalizare a cehilor începută de Jean Hus și s-a folosit de muzică pentru a răspândi pe mai departe principiile învățăturilor husite. Va alcătui un tratat muzical ce abordează principiile teoretice ale muzicii în special ale polifoniei. Ieronim de Praga va răspândi și muzica instrumentală în biserică, folosind în culegerile lui vechi cântece populare cehe. Influența melosului popular în cultura muzicală bisericească din Cehia a făcut ca unele producții muzicale ale Missei să fie aproape în întregime de sorginte populară.
Tradiția muzicală a Cehiei din perioada husită a dezvoltat genul cântecului coral și al imnului religios, care au dobândit cu timpul un caracter național.
Mișcarea husită a avut un ecou larg în vestul Europei și a influențat într-o oarecare măsură și protestantismul german inițiat de cunoscutul reformator Martin Luther. Acesta îl consideră pe Jean Hus pricipalul promotor al ideilor reformei din vestul Europei.
La începutul secolului al XVII-lea Cehia va cunoaște dominația habsburgică și timp de aproape 300 de ani limba cehă a fost interzisă, cărțile și monumentele de cultură în special culegerile de cântece au fost distruse. Cantorii, adepți ai mișcării husite de altă dată au continuat și pe mai departe să culeagă cântecele populare și au păstrat în felul acesta originalitatea culturii muzicale cehe. Profesorul Liechmann s-a remarcat și el printr-o astfel de muncă de culegere și de notare a cântecelor populare, ce aveau și o destinație religioasă. El a observat talentul tânărului Antonin, care sub îndrumarea sa făcea progrese remarcabile. Tânărul Dvorak va compune primele piese instrumentale, scrise în cea mai mare parte pe teme melodice populare și de dans cehe, pe care compozitorul de mai târziu le-a îndrăgit toată viața.
Lucrări[modificare | modificare sursă]
Antonin Dvořák a lăsat 189 de lucrări muzicale.
Catalogul lucrărilor lui Dvořák după numărul opusului este destul de confuz. Unele lucrări au două sau chiar trei numere diferite, ordinea cronologică nu este întotdeauna respectată, iar unele lucrări nu au număr. Prin urmare, este de preferat să se adopte nomenclatura propusă de Jarmil Burghauser.
Opere[modificare | modificare sursă]
- 1874 Le Roi et le Charbonnier
- 1876 Vanda
- 1877 Țăranul viclean
- 1881 Les Têtes dures
- 1882 Demetrius (Dimitrij)
- 1889 Jakobinul (Jakobín)
- 1899 Diavolul și Katinka (Čert a Káča)
- 1901 Rusalka
- 1904 Armida
- 1938 Alfred – (compusă în 1870)
Oratorii[modificare | modificare sursă]
Cămășile de nuntă, opus 69 (Premiera în 27 august 1885 la Plzeň)[19]
Muzică simfonică[modificare | modificare sursă]
- Două serenade:
- Serenada nr.1 pentru coarde în mi major, B. 52 (op. 22, 1875)
- Serenada nr.2 pentru suflători, violoncel și contrabas în re minor, B. 77 (op. 44, 1878)
- Nouă simfonii:
- Simfonia nr.1 în minor„Clopotele din Zlonice”, B. 9 (op. 3, 1865)
- Simfonia nr.2 în si bemol major, B. 12 (op. 4, 1865)
- Simfonia nr.3 în mi bemol major, B. 34 (op. 10, 1873)
- Simfonia nr.4 în re minor, B. 41 (op. 13, 1874)
- Simfonia nr.5 în fa major, B. 54 (op. 76, 1875)
- Simfonia nr.6 în re major, B. 112 (op. 60, 1880)
- Simfonia nr.7 în re minor, B. 141 (op. 70, 1884-85)
- Simfonia nr.8 în sol major, B. 163 (op. 88, 1889)
- Simfonia nr.9 în mi minor „din Lumea Nouă”, B. 178 (op. 95, 1893)
Antonín Dvořák - Symphony No. 9 ‘From the New World’ - Klaus Mäkelä | Made in America
The Best of Dvorak
Aram Ilici Haciaturian (n. ,[1] Tbilisi, Imperiul Rus[2][3] – d. ,[4][5][6][7] Moscova, RSFS Rusă, URSS[8][9][10][11]) a fost un compozitor și dirijor armean. A compus balete, creații simfonice, sonate, cântece, romanțe, coruri, muzică pentru teatru și film. Printre cele mai cunoscute creații: baletele „Gayane” și „Spartacus”, Simfonia nr. 2, „Concertul pentru vioară și orchestră”, muzica la drama lui Lermontov „Маскарад”.
Biografie[modificare | modificare sursă]
S-a născut la Tbilisi. La 10 ani începe studiile la colegiul de comerț. De sine stătător, învață să cânte la instrumente aerofone. Participă în orchestra de fanfară. La 15 ani pentru prima oara vizitează teatrul și rămâne impresionat. Tot atunci hotărăște sa devină muzician. La 19 ani susține examenul la Colegiul muzical din Moscova, unde studiază violoncelul, pianul și compoziția. La conservator el compune primele lucrări muzicale (1929-1934), iar „Simfonia nr.1” va fi lucrarea sa de diplomă. În scurt timp intră la aspirantură.
.png)
Printre primele sale creații se numără: baletul „Fericirea”, „Concertul pentru pian”. „Concertul pentru vioară”, muzica la drama „Bal mascat”. În anii de război compune un șir de cântece patriotice, marșuri pentru orchestra de fanfare, baletul „Gayaneh”(cu premiera în 1942). Tot atunci compune „Simfonia nr. 2” numită și „Simfonia cu clopot”, în care sunt redate suferințele oamenilor în anii de război. În anii ’50–’60 începe cariera de dirijor, apoi de profesor la Conservatorul din Moscova. Concertează în țară și peste hotare. În 1954, înființează baletul „Spartacus” (cu premiera în 1956 la Leningrad). În 1960 compune 4 suite orchestrale în care sunt incluse numerele din balet. În anii ’60–’70 compune 3 sonate, și 3 concerte-rapsodii: unul pentru vioară și orchestră, altul pentru violoncel și orchestră, și celălalt pentru pian și orchestră.
Aram Haciaturian a fost laureat al Premiului Lenin (1959) și al Premiului Stalin în anii 1941, 1943, 1946, 1950 și 1971.[13]
Compoziții renumite[modificare | modificare sursă]
Cu siguranță, cea mai faimoasă piesă a lui Haciaturian este Dansul săbiilor din actul al patrulea al baletului Gayane. Celebrul dans este adesea folosit în circ sau în numere magice sau acrobatice, ceea ce l-a făcut legat pe nedrept pe compozitor, de imaginea circului și nu de cea a scenariilor orientale.
O altă piesă foarte faimoasă a compozitorului armean este „Concertul pentru pian și orchestră”, una dintre puținele piese în care este folosit un instrument de nouă generație, flexatonul. Cu o structură clasică, concertul se inspiră mult din opera compozitorului contemporan Serghei Rahmaninov.
De asemenea, renumită este foarte cunoscuta Tocata pentru pian in mi bemol minor (1932), una dintre putinele tocate moderne prezente in repertoriul pianului. Adagioul „Gayane” este folosit de Stanley Kubrick pentru a marca celebra secvență „Jogging on the Discovery spaceship” din capodopera sa 2001: O odisee spațială (film).
Piesă la fel de celebră este și adagio-ul din baletul Spartacus devenit binecunoscut ca muzica de titlu a serialului britanic de televiziune Linia maritimă Onedin (The Onedin Line), precum și muzica de scenă Masquerade.
Haciaturian a compus și imnul RSS Armene.
Lucrări[modificare | modificare sursă]
Balet[modificare | modificare sursă]
- 1939 Fericire (Счастье) – balet în trei acte și un epilog, libretul: Owanesjan-Kimika
- 1942 Gaiane (Гаянэ) – balet în patru acte și un epilog, libretul: K. Dershawin, (1942, revizuit în 1952, 1957)
- 1956 Spartacus (Спартак) – balet în trei acte, libretul: N. Wolkow, (1954, premiera: Leningrad 1956)
Lucrări orchestrale[modificare | modificare sursă]
Suite[modificare | modificare sursă]
- Suita din baletul „Fericire“ Nr.1 – 1939
- Suita din baletul „Fericire“ Nr.2 – 1939
- Suita din baletul „Gayane“ Nr.1 – 1943
- Suita din baletul „Gayane“ Nr.2 – 1943
- Suita din baletul „Gayane“ Nr.3 – 1943
- Suita din muzica de scenă „Mascarada“ – 1943
- Suita din muzica filmului „Bătălia pentru Stalingrad“ – 1949
- Suita din muzica de scenă „Văduva din Valencia“ – 1953
- Suita din muzica de scenă „Lermontow“ – 1953
- Suita din baletul „Spartacus“ Nr.1 – 1955–57
- Suita din baletul „Spartacus“ Nr.2 – 1955–57
- Suita din baletul „Spartacus“ Nr.3 – 1955–57
- Suita din baletul „Spartacus“ Nr.4 – 1967
Simfonii[modificare | modificare sursă]
- Suită de dansuri – cinci tablouri, 1933
- Simfonia Nr.1 – 1934
- Două dansuri – 1935
- Suita simfonică – 1938
- Simfonia a II-a „Cu clopote” – 1943, reprelucrată în 1944
- Valsuri coregrafice – 1944
- Fantezie rusă – Transcrierea pentru concert a unei scene din baletul „Fericire”, 1944/45
- Simfonia Nr.3 („Simfonie-Poem“) – într-un tablou pentru orchestră, orgă și 15 trompete, 1947
- Odă in memoriam Lenin – nach der Filmmusik, 1949
- Bătălia de pe Volga – suită simfonică programatică în opt tablouri, 1950
- Poem solemn – 1952
Lucrări vocal-instrumentale[modificare | modificare sursă]
Cor sau voce și orchestră[modificare | modificare sursă]
- Cântecul Așugilor – pentru cor și orchestră, după Bairamov din Tausa, 1937/38
- Poemul simfonic – cu cor final „Cântecul Așugilor“ pentru cor și orchestră, 1938
- Trei arii de concert – penrtru voci înalte și orchestră, după versuri de poeți armeni, 1944–46
- Oda bucuriei – pentru mezzo-soprană, cor mixt, ansamblu unisono de viori, zece harpe și orchestră, după Smirnov, 1956
- Baladă despre patrie – pentru bas și orchestră, după Garnekerian, 1961
- Voi, prieteni arabi – cantată pentru cor și orchestră, 1964
- În memoria eroilor – oratoriu, 1976
Muzică pentru piese de teatru (selecție)[modificare | modificare sursă]
- piese de teatru
- Vatra ruinată (Разорённый очаг) – 1929–32
- Hatabala (Хатабала) – 1929–32
- Dentistul oriental (Восточный дантист) – 1929–32
- Macbeth de Shakespeare – 1934
- Văduva din Valencia (Валенсианская вдова) de Lope de Vega, 1940
- muzica pentru piesa „Mascarada“ de Lermontov, 1941
- Clopotele Kremlinului de Pogodin, 1942
- Glubokaia razvedka“ (Глубокая разведка) de Korn, 1943
Muzică pentru film (selecție)[modificare | modificare sursă]
- 1934 Pepo (Пэпо), regia Amo Bek-Nazarean
- 1938 Zanghezur (Зангезур), regia Amo Bek-Nazarean
- 1939 Salavat Iulaev (Салават Юлаев), regia Iakov Protazanov
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu