vineri, 7 aprilie 2023

 6. /8 APRILIE 2023 - INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ, BALET


GAETANO DONIZETTI

Gaetano Donizetti
Fotoreproductie van Gaetano Donizetti.png
Date personale
Nume la naștereDomenico Gaetano Maria Donizetti Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Bergamo, Republica Cisalpină⁠(d)[5][6][7][8] Modificați la Wikidata
Decedat (50 de ani)[1][2][4][9] Modificați la Wikidata
Bergamo, Imperiul Austriac[10][6][11][8] Modificați la Wikidata
Înmormântatmonumento funebre a Gaetano Donizetti[*][12] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale[12] (meningită) Modificați la Wikidata
Frați și suroriGiuseppe Donizetti[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the Kingdom of Lombardy–Venetia (1815–1866) type 2.svg Regatul Lombardia-Veneția Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiParis[13]
Viena[13] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană[14] Modificați la Wikidata
StudiiConservatorio Giovanni Battista Martini[*]  Modificați la Wikidata
Gen muzicaloperă
misă[*]
Cantată  Modificați la Wikidata
PremiiCavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]
Ordine dello Speron d'oro[*]  Modificați la Wikidata
Discografie
Înregistrări notabileElixirul dragostei
Lucia di Lammermoor
Don Pasquale
Fiica regimentului
Maria Stuarda[*]  Modificați la Wikidata
Semnătură
Donizetti's signature.png
Prezență online
Internet Movie Database
VGMdb
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Domenico Gaetano Maria Donizetti (n. ,[1][2][3][4] Bergamo, Republica Cisalpină⁠(d)[5][6][7][8] – d. ,[1][2][4][9] Bergamo, Imperiul Austriac[10][6][11][8]) a fost un compozitor italian de muzică cultă și, mai ales, de operă, originar din Bergamo, regiunea Lombardia. Cea mai cunoscută lucrare a compozitorului italian este Lucia de Lammermoor (1835), respectiv cea mai ușor de recunoscut piesă muzicală a sa este aria muzicală, "Una furtiva lagrima" din opera Elixirul dragostei (L'elisir d'amore, 1832). Alături de Vincenzo Bellini și Gioacchino Rossini, Donizetti a fost unul din compozitorii de frunte ai genului operatic cunoscut ca bel canto.

Date biografice[modificare | modificare sursă]

Donizetti a studiat în orașul natal, apoi la Bologna, cu abatele Pietro Mattei, cu care a și lucrat o perioadă de timp, respectiv ulterior cu Gioacchino Rossini.

Prima operă cu care a obținut succes a fost „Zoraide di Granata” („Soraya din Granada”), prezentată la Roma în 1822. Din anul 1827, Donizetti se stabilește la Napoli (Neapole) unde devine directorul Teatrului Regal, iar mai apoi profesor de contrapunct la Conservator. În numai trei ani, a scris 12 opere, toate ilustrând stilul interpretativ Bel canto. Din această perioada de creație, caracterizată de influența compozitorului Gioacchino Rossini, se pot remarca operele "Anna Bolena" (1830), "Elixirul dragostei" (1832), "Lucrezia Borgia" (1833), dar mai ales "Lucia di Lammermoor" (1835) care poate fi socotita capodopera sa.

Din anul 1839, Donizetti se stabilește la Paris, unde în următorii ani prezintă noi opere, "Favorita" (1840), "Fiica regimentului" (1840), "Rita" (1841), "Ducele de Alba" (1842), "Don Pasquale" (1843) și "Don Sebastian, Rege al Portugaliei" (1843).

În peregrinările sale prin marile orașe muzicale ale Europei, Donizetti a ajuns și la Viena, unde a avut loc premiera operei sale "Linda di Chamounix" (1842).

La 8 aprilie 1848, în vârstă de numai 51 de ani, Gaetano Donizetti decedează în orașul sau natal, Bergamo.

Lucrări[modificare | modificare sursă]

Gaetano Donizetti

Donizetti a fost un prolific compozitor de muzică cultă. Lucrările sale cuprind 75 de opere, 16 simfonii, 19 cvartete de coarde, 193 de cântece, 45 duete, 3 oratorii, 28 de cantate, concerte instrumentale, sonate și alte piese de muzică clasică.

Opere[modificare | modificare sursă]

1816 – 1819[modificare | modificare sursă]
1820 – 1824[modificare | modificare sursă]
1825 – 1829[modificare | modificare sursă]
1830 – 1834[modificare | modificare sursă]
1835 – 1839[modificare | modificare sursă]
1840 – 1845[modificare | modificare sursă]
  • Lucrezia Borgia [rev] (11.01.1833 Teatro alla Scala Milan)
  • Poliuto [rev] (Les martyrs) (10.04.1840 Théâtre de l'Académie Royale de Musique (Paris Opéra), Paris)
  • Fiica regimentului (La fille du régiment, 11.02.1840 Opéra-Comique, Paris)
  • L'ange de Nisida (1839; ?)
  • Lucrezia Borgia [rev 2] (31.10.1840 Théâtre-Italien, Paris)
  • Favorita [rev of L'ange de Nisida / La favorite] (02.12.1840 Théâtre de l'Académie Royale de Musique, Paris)
  • Adelia (11.02.1841 Teatro Apollo, Roma)
  • Rita (Deux hommes et une femme) (1841; 07.05.1860 Opéra-Comique, Paris)
  • Maria Padilla (26.12.1841 Teatro alla Scala Milan)
  • Linda di Chamounix (19.05.1842 Kärntnertortheater, Vienna)
  • Linda di Chamounix [rev] (17.11.1842 Théâtre-Italien, Paris)
  • Caterina Cornaro (18.01.1844 Teatro San Carlo, Napoli)
  • Don Pasquale (03.01.1843 Théâtre-Italien, Paris)
  • Maria di Rohan (05.06.1843 Kärntnertortheater, Vienna)
  • Dom Sébastien (13.11.1843 Théâtre de l'Académie Royale de Musique , Paris)
  • Dom Sébastien [rev] (06.02.1845 Kärntnertortheater, Vienna)

Lucrări corale[modificare | modificare sursă]

  • Ave Maria
  • Grande Offertorio
  • Il sospiro
  • Messa da Requiem
  • Messa di Gloria e Credo
  • Miserere (Psalm 50)

Lucrări orchestrale[modificare | modificare sursă]

  • Allegro for Strings in C major
  • L'ajo nell'imbarazzo: Sinfonia
  • Larghetto, tema e variazioni in E flat major
  • Roberto Devereux: Sinfonia
  • Sinfonia Concertante in D major (1818)
  • Sinfonia for Winds in G minor (1817)
  • Sinfonia in A major
  • Sinfonia in C major
  • Sinfonia in D major
  • Sinfonia in D minor
  • Ugo, conte di Parigi: Sinfonia

Concerte[modificare | modificare sursă]

  • Concertino for Clarinet in B flat major
  • Concertino for English Horn in G major (1816)
  • Concertino in C minor for flute and chamber orchestra (1819)
  • Concertino for Flute and Orchestra in C major
  • Concertino for Flute and Orchestra in D major
  • Concertino for Oboe in F major
  • Concertino for Violin and Cello in D minor
  • Concerto for 2 Clarinets "Maria Padilla"
  • Concerto for Violin and Cello in D minor

Lucrări de muzică corală[modificare | modificare sursă]

  • Andante sostenuto for Oboe and Harp in F minor
  • Introduction for Strings in D major
  • Larghetto and Allegro for Violin and Harp in G minor
  • Largo/Moderato for Cello and Piano in G minor
  • Nocturnes (4) for Winds and Strings
  • Quartet for Strings in D major
  • Quartet for Strings no 3 in C minor: 2nd movement, Adagio ma non troppo
  • Quartet for Strings no 4 in D major
  • Quartet for Strings no 5 in E minor
  • Quartet for Strings no 5 in E minor: Larghetto
  • Quartet for Strings no 6 in G minor
  • Quartet for Strings no 7 in F minor
  • Quartet for Strings no 8 in B flat major
  • Quartet for Strings no 9 in D minor
  • Quartet for Strings no 10 in G minor
  • Quartet for Strings no 11 in C major
  • Quartet for Strings no 12 in C major
  • Quartet for Strings no 13 in A major
  • Quartet for Strings no 14 in D major
  • Quartet for Strings no 15 in F major
  • Quartet for Strings no 16 in B minor
  • Quartet for Strings no 17 in D major
  • Quartet for Strings no 18 in E minor
  • Quartet for Strings no 18 in E minor: Allegro
  • Quintet for Guitar and Strings no 2 in C major
  • Solo de concert
  • Sonata for Flute and Harp
  • Sonata for Flute and Piano in C minor
  • Sonata for Oboe and Piano in F major
  • Study for Clarinet no 1 in B flat major
  • Trio for Flute, Bassoon and Piano in F major

Lucrări pentru pian[modificare | modificare sursă]

  • Adagio and Allegro for Piano in G major
  • Allegro for Piano in C major
  • Allegro for Piano in F minor
  • Fugue for Piano in G minor
  • Grand Waltz for Piano in A major
  • Larghetto for Piano in A minor "Una furtiva lagrima"
  • Larghetto for Piano in C major
  • Pastorale for Piano in E major
  • Presto for Piano in F minor
  • Sinfonia for Piano in A major
  • Sinfonia for Piano no 1 in C major
  • Sinfonia for Piano no 1 in D major
  • Sinfonia for Piano no 2 in C major
  • Sinfonia for Piano no 2 in D major
  • Sonata for Piano in C major
  • Sonata for Piano in F major
  • Sonata for Piano in G major
  • Variations for Piano in E major
  • Variations for Piano in G major
  • Waltz for Piano in A major
  • Waltz for Piano in C major
  • Waltz for Piano in C major "The Invitation"

ELIXIRUL DRAGOSTEI
Elixirul dragostei
L'elisir d'amore poster.jpg
Titlu originalElixirul dragostei[*]
GenulMelodramma giocoso
CompozitorulGaetano Donizetti
LibretulFelice Romani
Data premierei2 mai 1832
Locul premiereiMilano
Limbaitaliană
Locul acțiuniiComunitatea Autonomă a Țării Basce  Modificați la Wikidata
PersonajeleAdina, soprană
Nemorino tenor
Belcore, bariton
Dulcamara, bariton
Giannetta, soprană
cor
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Elixirul dragostei (în italiană L’elisir d’amore) este o operă în 2 acte, pe un libret de Felice Romani, muzica de Gaetano Donizetti.

Premiera operei a avut loc la Milano, la „Teatro Cannobiana”, în ziua de 2 mai 1832.

Personaje[modificare | modificare sursă]

  • Adina – o țărancă bogată și frumoasă (soprană),
  • Nemorino – un tânăr țăran (tenor),
  • Belcore – sergent (bariton),
  • Dulcamara – un șarlatan (basso buffo),
  • Giannetta – jeune paysanne (soprană).
  • Țărani, soldați din plutonul lui Belcore

Acțiunea[modificare | modificare sursă]

Actul I[modificare | modificare sursă]

Tabloul 1[modificare | modificare sursă]

Țăranii se odihnesc în miezul zilei, câteva clipe. Adina le citește dintr-o carte povestea lui Tristan, care a făcut pe Isolda să-l iubească, dându-i să bea din elixirul iubirii. Nemorino ar fi dorit să fie și el iubit de Adina, dar nu știe cum să procedeze, pentru că ea se poartă indiferent cu el. Dar indiferența Adinei e prefăcută. Ea nu dorește altceva decât să înfrânga timiditatea lui Nemorino. Și iata că se iveste un prilej: în sat sosește o mică unitate militară, în frunte cu sergentul Belcore, venit să faca recrutări. Adina se bucură de atențiile curtenitoare ale țanțoșului sergent, pentru a provoca declarația lui Nemorino. Dar acesta parcurge drumul numai până la jumătate, fiindu-i teamă că va fi luat în râs.

Tabloul 2[modificare | modificare sursă]

În piața satului descinde doctorul Dulcamara, care oferă tuturor leacuri pentru orice boală. Nemorino îi cere elixirul dragostei pe care Dulcamara i-l oferă cu ușurință, sub forma unei sticle cu vin. Încălzit de vinul băut, Nemorino prinde curaj, refuzând să mai priveasca pe Adina pâna a doua zi, când "elixirul" trebuie să-și facă efectul. Adina e intrigată de purtarea lui și, pentru a-l forța să ia o hotărâre, primește cererea în căsătorie a lui Belcore, anunțând nunta chiar pentru acea seară. Sergentul - care trebuie să plece a doua zi, invită fetele și băieții la petrecere.

Actul II[modificare | modificare sursă]

Tabloul 3[modificare | modificare sursă]

Una furtiva lagrima

4:22 Enrico Caruso, 1911

Invitații petrec, beau și se veselesc. Dulcamara, invitat și el, se dovedeste a fi un plăcut nuntaș care nu s-ar da în lături de la o aventură chiar cu mireasa. Dar iată că Nemorino îi cere disperat un sfat pentru a amâna nunta Adinei pâna când își face efectul elixirul. Dulcamara îl convinge că o nouă doză ar putea să grăbească efectul. Dar Nemorino nu mai are bani cu ce să mai cumpere. Belcore apare ca un salvator: el va da bani tânărului țăran în schimbul înrolării în trupele sale. Pentru a obține suma necesară, Nemorino primește, și astfel obține și doza promisă de Dulcamara, încă o sticlă de vin.

Tabloul 4[modificare | modificare sursă]

După ce bea vinul, Nemorino se pomenește asaltat de fetele din sat care au aflat că acesta moștenește pe un unchi al său. El e convins că toate acestea se datorează efectului băuturii. Până și Adina, geloasă pe comportarea fetelor, pare că și-a schimbat atitudinea. Nunta cu Belcore nu mai are loc. Acesta părăsește satul, dar fără noul recrut, căci Adina a restituit banii primiti în schimbul contractului. Această dovadă de dragoste a Adinei, provoacă și hotărârea lui Nemorino. Ei se vor căsători după plecarea lui Dulcamara, cel care le-a dăruit tuturor adevăratul "Elixir al dragostei".


Elixirul Dragostei -L’elisir d’amore-Gaetano Donizetti




LUCIA DI LAMMERMOOR
Lucia de Lammermoor
Fanny Tacchinardi Persiani (retouched).jpg
Fanny Tacchinadri-Persiani în rolul Lucia de Lammermoor
Titlu originalLucia di Lammermoor
Genuloperă tragică
Ciclultrei acte (6 tablouri)
CompozitorulGaetano Donizetti
LibretulSalvatore Cammarano
Data premierei26 septembrie 1835
Locul premiereiTeatro San Carlo, Napoli
Duratăcirca 2 h 30 min
Locul acțiuniicastelul Ravenswood, în Scoția
Timpul acțiuniisfârșitul secolului XVII
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Lucia de Lammermoor[1] (titlul original: în italiană Lucia di Lammermoor) este o operă în 3 acte de Gaetano Donizetti, după un libret de Salvatore Cammarano, bazat pe romanul The Bride of Lammermoor al lui Walter Scott.

Capodoperă a romantismului italian, una dintre ultimele mari creații preverdiene, în care belcantoul este investit cu valențe expresiv - dramatice. Este cea mai celebră tragedie donizettiană.

Ca și în cazul multor alte opere ale lui Gaetano Donizetti, și succesul "Luciei de Lammermoor" depinde de o distribuție de primă mână. În timp ce partitura lui Edgard trebuie interpretată de un tenor ce depășește granițele belcantoului, îndreptându-se către Giuseppe Verdi, Lucia și Enrico sunt reprezentanți tipici ai acestui stil.

Premiera operei a avut loc la 26 septembrie 1835 la Napoli, Teatro San Carlo. Ea s-a soldat cu un succes imens și datorită cântăreților Fanny Tacchinadri-Persiani (Lucia) și Gilbert Duprez (Edgardo). Triumful s-a repetat la Viena (1837), Paris (1837), Londra (1838), Amsterdam (1839), New Orleans (1841), New York (1843).

Durata operei: cca 2 1/2 ore.

Personajele principale[modificare | modificare sursă]

  • Lordul Enric Ashton (bariton)
  • Lucia, sora sa (soprană)
  • Sir Edgard Ravenswood, iubitul Luciei (tenor)
  • Lordul Artur Bucklaw (tenor)
  • Raimond Bidebent, îndrumătorul și confidentul Luciei (bas)
  • Alisa, confidenta Luciei (mezzo-soprană)
  • Norman, căpitanul trupelor din Ravenswood (tenor)

Acțiunea[modificare | modificare sursă]

Actul I[modificare | modificare sursă]

Lordul Enric Ashton, dușman de moarte al familiei Ravenswood, reușise, printr-o serie de fărădelegi, să distrugă aproape toată această familie și să-i acapareze averea. Situația lui era însă critică, deoarece căzuse în dizgrația reginei. Ca ultimă soluție, întrevedea căsătoria surorii sale, Lucia, cu lordul Artur - favorit al curții, căsătorie pe care o dorea cât mai grabnică. În timp ce mărturisea aceste gânduri slujitorului său, Enric este anunțat că în preajma castelului se află ascuns Edgard Ravenswood, singurul moștenitor al familiei dușmane rămas în viață. Furia și ura lui răbufnesc și mai puternic, aflând că Lucia este îndrăgostită în taină de acest tânăr. În gradina castelului, Lucia povestește credincioasei sale confidente, Alisa, cum în plimbările-i singuratice, a avut impresia că zăreste în oglinda vechii fântâni chipul trist și însângerat al soției unuia dintre membrii familiei Ravenswood, ucisă cândva de acesta, din gelozie. Imaginea aceea înfricoșătoare reușește să o alunge din minte doar datorită clipelor de fericire trăite alături de iubitul ei. Sosește Edgardo, care o anunță că va pleca într-o misiune de încredere, ceea ce îl obligă sa amâne căsătoria, păstrând în taină logodna lor. Înainte de a se despărți, el îi dăruiește inelul său, simbol al legământului și credinței jurate.

Actul II[modificare | modificare sursă]

După plecarea lui Edgard, Lucia trăiește într-o puternică tensiune provocată de grija pentru iubitul de la care nu primește nici o veste și de teama că fratele ei intenționează să o mărite cu un lord aflat în grațiile reginei. Într-adevăr, Enric o cheamă și-i prezintă această căsătorie ca pe o datorie față de onoarea familiei pe care doar ea ar mai putea-o salva. Lucia respinge orice încercare de convingere; ea a jurat credință unui om și o va păstra. Viclean și pregătit pentru acest refuz, Enric, care avusese grijă să distrugă toate scrisorile trimise de Edgard, îi arată surorii sale o scrisoare falsă, anume ticluită, ca din partea logodniculul ei, prin care acesta o dezleagă de jurământul dat, fiindcă el "iubește o altă femeie". Lovitura, pe cât de neașteptată, pe atât de grea, rănește adânc sufletul curat al Luciei. Totuși, ea refuză și acum să-și calce jurământul. Într-o ultimă încercare, Enric îi spune că respingerea acestei căsătorii va duce la condamnarea lui la moarte. Intervine însă Raimond, care îi cere să-și îndeplinească datoria față de familie, și Lucia cedează. Ea este pusă să-i semneze contractul de căsătorie în mijlocul oaspeților. Edgardo, venit pe neașteptate, o acuză de trădare pe logodnica necredincioasă, în timp ce Enric vrea să-l dea afară din castel. Înainte de a ieși, Edgard aruncă inelul de logodnă în fața Luciei și o blestemă. În atmosfera de veselie care domnește printre oaspeții invitați la această căsătorie, este adusă o veste cumplită: Lucia a înnebunit și și-a ucis soțul. Pradă halucinațiilor, cu ochii rătăciți, aceasta apare ținând în mână un pumnal pătat de sânge. Ea retrăiește cu închipuirea clipele fericite alături de Edgard, apoi mintea i se tulbură de năluciri amenințătoare.

Actul III[modificare | modificare sursă]

În cimitirul unde erau înmormântați strămoșii sai, Edgard a venit să-și ia adio de la tot ce-l mai lega de viață, care nu mai avea sens fără dragostea Luciei. Se aud pași în întuneric; este adusă vestea nebuniei Luciei. Edgard vrea să alerge să o vadă, dar este prea târziu: clopotul castelului anunță moartea nefericitei. Convins acum de credința și dragostea ei, Edgardo adresează o ultimă chemare sufletului nepătat și, cu o lovitură de pumnal, îsi curmă viața.


Donizetti - Lucia di Lammermoor




DON PASQUALE

Don Pasquale este o operă bufă în 3 acte de Gaetano Donizetti, după un libret de Michele Accursi și Giacomo Ruffini.

Premiera operei a avut loc în 3 ianuarie 1843, la "Teatrul Italian" din Paris.

Durata operei: cca 2 1/2 ore.

Personajele principale[modificare | modificare sursă]

  • Don Pasquale, un bătrân burlac (bas)
  • Dr. Malatesta, un medic, prietenul lui Don Pasquale (bariton)
  • Ernesto, nepotul lui Don Pasquale (tenor)
  • Norina, o tânără văduvă (soprană de coloratură)
  • Un notar (bas)

Acțiunea[modificare | modificare sursă]

Actul I[modificare | modificare sursă]

Bătrân, bogat, dar singur, Don Pasquale este hotarât să se însoare, dorindu-și soție tânără și frumoasă. Doctorul Malatesta, prieten al casei, îi vorbește despre sora lui, Sofronia, abia ieșită de la mănăstire. Don Pasquale pare încântat. Cu ocazia acestei căsătorii el este hotărât să-l alunge din casa pe Ernesto, nepotul său, pe care îl dezmoștenește din cauza dragostei acestuia pentru o frumoasă actriță, pe nume Norina. Amuzat și neîncrezător, la început, Ernesto își va da seama că toate visele sale de fericire vor fi nemilos spulberate. În acest timp, frumoasa Norina nici nu bănuiește gravele evenimente ce se petrec. Scrisoarea "de adio" pe care o primește de la Ernesto o nedumerește, dar sosirea doctorului Malatesta o va lămuri și liniști. Pentru a-și ajuta prietenii, pe Ernesto și pe Norina, șiretul doctor a pus la cale un plan dibaci: o va prezenta pe Norina lui Don Pasquale drept sora sa, va înscena o căsătorie, după care tinerei fete îi va reveni sarcina de a-l exaspera pe bătrânul nesăbuit care, în final, va fi fericit să afle adevărul și, mai ales, va trebui sa încuviinteze căsătoria "soției" sale cu nepotul său, Ernesto. Norina este încântată de acest plan și împreună cu prietenii săi actori, travestiți în servitori, pornesc la "atac".

Actul II[modificare | modificare sursă]

Disperat de amenințarea unui destin necruțător, Ernesto își crede dragostea pierdută. Don Pasquale se lasă ușor cucerit de purtarea sfioasă și frumusețea ale tinerei "Sofronia", în realitate frumoasa Norina. În contractul de căsătorie ce se încheie pe loc, bătrânul trece jumătate din averea lui pe numele soției sale. Lămurit de Malatesta despre farsa ce se pune la cale, Ernesto acceptă să fie martor al falsei căsătorii. El se va bucura de o atenție deosebită din partea "mătușii" sale care, spre stupefacția lui Don Pasquale, îl alege drept însoțitor pentru plimbări.

Actul III[modificare | modificare sursă]

Disperat și neputincios, Don Pasquale încearcă în zadar să-și potolească soția, care îi risipește banii pe toalete luxoase, refuzând să i se supună, așa cum s-ar cuveni. Încercând să o împiedice pe Norina să plece la teatru, Don Pasquale se alege chiar cu o ...palmă. Iată, însă, că din conținutul unui bilet, pe care soția sa l-a pierdut, Don Pasquale află că aceasta urmează să se întâlnească noaptea, în grădină, cu iubitul ei. Împreună cu Malatesta, Don Pasquale hotărăște să-și surprindă soția într-o situație fără echivoc și astfel să obțină divorțul. Ernesto cântă o serenadă apoi, în liniștea nopții, cei doi îndrăgostiți se întâlnesc și își fac jurămintele de credință. Don Pasquale iese din ascunzătoare. Norina însă este singură. "Întâmplator", Ernesto se află prin apropiere. Exasperat, Don Pasquale acceptă căsătoria nepotului său cu frumoasa Norina, în schimbul despărțirii de îngrozitoarea lui soție. Este momentul ca farsa să ia sfârșit. Norina își dezvăluie adevărata identitate. Don Pasquale află cu satisfacție că, de fapt, căsătoria lui nu este valabilă. Și mulțumit, Malatesta ia parte la bucuria tinerilor.


Don Pasquale - GAETANO DONIZETTI



la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...

  • (niciun titlu)
      7. /14 IULIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT MARIA TRIPON Maria Tripon Date personale Născută 14 iulie 1962  (58 de ani)  orașul  Negreș...
  • (niciun titlu)
    INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ ȘI BALET 15 Iulie Dorin Teodorescu Dedic acest material drei Dr Andreea Teodorescu! Câteva cuvinte de...
  • (niciun titlu)
    MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 15 IULIE 2020   PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR...