7. /25 APRILIE 2023 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
GEORGE ȘTEPHĂNESCU
| George Stephănescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2]  București, Țara Românească |
| Decedat | (81 de ani)[3][1][2] București, România |
| Copii | Eugeniu Ștefănescu-Est |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | compozitor dirijor profesor de muzică[*] |
| Activitate | |
| Studii | Universitatea Națională de Muzică București |
| Gen muzical | operă |
Modifică date / text  | |
_-_bust_de_Ion_Lucian_Murnu.JPG)
George Stephănescu (n. 13 decembrie 1843, București – d. 25 aprilie 1925, București) a fost un compozitor, pedagog și dirijor român.
BIOGRAFIE ȘI OPERĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
În anul 1843 se naște la București, George Stephănescu, fiu al Mariei (n. Crețescu) și al lui Mihail Hagi Stephan (sic; 1800-1870)[4], negustor de origine aromână, președinte al Camerei apelative de comerț din București.
În casa părintească, încă de la o vârstă fragedă, George Stephănescu a început să se inițieze în muzică ajutat de mamasa care era pianistă și apoi de renumitul profesor Lorenz. Datorită talentului și vocației sale spre muzică, George Stephănescu a compus la numai opt ani „Carolina Polka” și la zece ani „Marșul triumfal”.
După terminarea cursurilor primare se înscrie la Colegiul Sf. Sava, unde, în afara orelor de curs, lua lecții cu profesorul Weineter. La 16 ani, când a absolvit liceul, numărându-se printre elevii premianți la învățătură, cunoștea deja patru limbi: franceza, italiana, germana și greaca.
În 1864 începe studiile la Conservatorul din București, în clasa profesorului Eduard Wachmann[5].
După absolvirea Conservatorului cu premiul I și medalia de aur, George Stephănescu pleacă la Paris pentru a-și desăvârși cariera, și, grație talentului său remarcabil, devine în curând un elev strălucit.
Întors în țară în 1872, George Stephănescu ocupă prin concurs catedra de canto la Conservatorul din București, unde desfășoară o activitate prodigioasă în domeniul muzicii timp de patru decenii.
Sub directoratul lui Ion Ghica devine, în 1875, maestru-compozitor al Teatrului Național și director al orchestrei teatrului, funcție ce o deținea până în anul 1888.
În anul 1885, George Stephănescu înființează prima trupă de operă compusă numai din artiști români. Spectacolele de operă și operetă organizate de George Stephănescu, au adus în fața publicului: „Carmen”, „Bărbierul din Sevilla”, „Fra Diavolo”, „Faust”, „Traviata”, „Mignon”, „O noapte în Granada”, „Zâna albă”, creând astfel și o școală a genului, pentru publicul atunci în formare.
A studiat la Conservatorul din București cu Eduard Wachmann și la Conservatorul din Paris cu H. Reber (armonie), E. Auber și A. Thomas (compoziție). A fost profesor de canto la Conservatorul din București și dirijor al Teatrului național din București.
A fost inițiatorul reprezentațiilor de operă în limba română și fondatorul a trei societăți lirice premergătoare Operei române ("Mama soacră", "Cometa" și "Scaiul bărbaților").
A compus o dramă lirică, feeria muzicală "Sânziana și Pepelea", prima simfonie românească, Simfonia în la major, Uvertura națională, două sonate pentru pian și, respectiv, pentru violoncel și pian, un octet pentru coarde și suflători, un cvartet pentru coarde și unul pentru coarde, flaut și pian, lieduri, etc. Arhitectul Victor G. Stephănescu a fost fiul acestuia.
George Stephănescu a fondat în 1892 „Compania lirică română” care a dat o serie de spectacole în sala Teatrului Liric.
Folosind experiența înaintașilor George Stephănescu scrie „Uvertura Națională” - prima lucrare simfonică românească bazată pe melodii inspirate din folclor și „Simfonia în la major”, prima simfonie românească. În domeniul muzicii de cameră a scris „Octetul în sol major” și „Septetul în sol major”. De asemenea, a scris o serie de cântece cu acompaniament de pian pe versurile poeților: Mihai Eminescu, V. Alecsandri, Al. Vlahuță, Traian Demetrescu, Iulia Hasdeu[6].
Unul dintre cele mai cunoscute cântece pe care le-a compus George Stephănescu este „Mândruliță de la munte”, ca și melodiile cu caracter patriotic „Sus inima” pe versuri de George Coșbuc, „Marșul steagului”, „Cântec Eroic”. A scris apoi o seamă de romanțe și șansonete pe versuri de Victor Hugo și alții.
În genul muzicii corale, George Stephănescu a lăsat o serie de lucrări cu caracter istoric „Legenda lui Ștefan Vodă” - neterminată, lucrări pe versurile poeților clasici „Codrule, codruțule”, etc. Deosebit de interesant, este și corul a capella „Banul Mărăcine” inspirată de Vasile Alecsandri, iar din creația vocal-simfonică „Imnul Agrarienilor” și lucrarea cu caracter social „Visul sclavului”.
Muzica dramatică constituie un alt aspect al creației lui George Stephănescu care compune muzica unor piese ca „Oedip și Electra” de Sofocle, „Hamlet” de Shakespeare, a compus muzica la spectacolele renumite cum sunt „Căpitanul Negru” după Stoenescu, „Amilcar Barca” după Bengescu-Dabija, „Fata de la Cozia”, „Pygmalion”, „Cazacii și polonii”, „Răzvan și Vidra”, „Fântâna Blanduziei”, „Despot Vodă”, „Ovidiu” etc[7].
O contribuție deosebită a adus-o și în domeniul operei și operetei. Muzica la operetele sale „Mama soacră”, pe text de Theodor Speranța și „Cometa” sunt apropiate ca factură de opera franceză. Dintre lucrările de mari proporții destinate scenei și care s-au bucurat de un mare succes a fost și „Sânziana și Pepelea” după feeria lui V. Alecsandri.
Pedagog de frunte al școlii muzicale românești, George Stephănescu are meritul de a fi lansat pe cântăreața româncă de renume mondial Hariclea Darclée cunoscută în marile metropole ale lumii sub numele de „Privighetoarea Carpaților”, ca și pe Rodica Nestorescu, care, în 1907, a făcut cunoscut cântecul românesc la „Scala” din Milano. Tot lui George Stephănescu îi datorează succesul în muzică baritonul A. Eliade, baritonul Gr. Alexiu, suprona Alexandra Gavala, tenorii Gabrielescu și Dumitrescu și mulți alții.
IN MEMORIAM[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- În fața clădirii Operei Naționale București se găsește un bust de bronz al lui George Stephănescu, realizat de sculptorul Ion Lucian Murnu.
- Pe casa din str. Pitar Moș din București, în care a locuit George Stephănescu, a fost montată o placă memorială.
- În satul Căpățânenii Ungureni, comuna Arefu, județul Argeș se află casa în care a locuit compozitorul George Ștefănescu. Aceasta a fost construită din cărămidă, în 1873, după planurile compozitorului. Are un plan dreptunghiular cu un corp de dependințe, parterul fiind format din 6 camere, terasă de piatră și prispă, iar mansarda dintr-o singură cameră cu acces din terasă. Clădirea este declarată monument istoric, cu cod LMI AG-IV-m-B-13895, sub denumirea Casa Gheorghe Stephănescu. În fața casei se află o statuie a compozitorului George Stephănescu.[8]
George Stephanescu - Simfonia Nr. 1 in La Major
GINGER ROGERS
| Ginger Rogers | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Virginia Katherine McMath |
| Născută | [1][2][3][4] Independence(d), Missouri, SUA |
| Decedată | (83 de ani)[2][3][4][5] Rancho Mirage(d), California, SUA |
| Înmormântată | Oakwood Memorial Park Cemetery[*] |
| Cauza decesului | cauze naturale (diabet zaharat) |
| Părinți | Eddins McMath[*][6] Lela E. Rogers[*][6] |
| Căsătorită cu | Lew Ayres[*] (–) Jacques Bergerac[*] (–) William Marshall[*] (–) Jack Pepper[*] (–) Jack Briggs[*] (–) |
| Cetățenie |  SUA |
| Religie | Știință Creștină |
| Ocupație | actriță de film dramaturgă dansatoare[*] actriță de teatru[*] actriță de televiziune[*] cântăreață scriitoare |
| Alma mater | Cambridge |
| Premii Oscar | |
| Cea mai bună actriță (1939) pentru Kitty Foyle[*] | |
| Alte premii | |
| Kennedy Center Honors[*] Stea pe Hollywood Walk of Fame[*] | |
| Semnătură | |
 | |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Ginger Rogers (născută Virginia Katherine McMath, n. ,[1][2][3][4] Independence(d), Missouri, SUA – d. ,[2][3][4][5] Rancho Mirage(d), California, SUA) a fost o cântăreață, dansatoare și actriță americană de teatru și film, laureată a premiului Oscar (1941).
FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
| Titlu | Premiera | Regizor | Co-Starring | Note |
|---|---|---|---|---|
| Young Man of Manhattan | 1930 | Monta Bell | Claudette Colbert, Norman Foster | Replica "Cigarette me, big boy" a devenit o lozincă populară în anii 1930 după ce publicul a auzit-o pe Ginger Rogers repetând-o pe tot parcursul filmului. |
| Queen High | 1930 | Fred Newmeyer | ||
| The Sap from Syracuse | 1930 | A. Edward Sutherland | Jack Oakie | |
| Follow the Leader | 1930 | Norman Taurog | ||
| Honor Among Lovers | 1931 | Dorothy Arzner | Claudette Colbert | |
| The Tip-Off | 1931 | Albert Rogell | ||
| Suicide Fleet | 1931 | Albert Rogell | ||
| Carnival Boat | 1932 | Albert Rogell | ||
| The Tenderfoot | 1932 | Ray Enright | Joe E. Brown | |
| The Thirteenth Guest | 1932 | Albert Ray | Lyle Talbot | |
| Hat Check Girl | 1932 | Sidney Lanfield | Sidney Lanfield a fost cel mai frecvent regizor al emisiunii TV din anii 1960 Addams Family. | |
| You Said a Mouthful | 1932 | Lloyd Bacon | Joe E. Brown | |
| 42nd Street | 1933 | Lloyd Bacon | Warner Baxter, Ruby Keeler, Dick Powell | |
| Broadway Bad | 1933 | Sidney Lanfield | ||
| Gold Diggers of 1933 | 1933 | Mervyn LeRoy | Ruby Keeler, Dick Powell | Prezintă celebra interpretare a lui Rogers "The Gold Diggers' Song (We're in the Money)," regie și coregrafie: Busby Berkeley. |
| Professional Sweetheart | 1933 | William A. Seiter | Norman Foster | |
| A Shriek in the Night | 1933 | Albert Ray | Lyle Talbot | |
| Don't Bet on Love | 1933 | Murray Roth | Lew Ayres | Ginger Rogers și Lew Ayres s-au căsătorit după acest film, căsătorie ce a durat de șapte ani. |
| Sitting Pretty | 1933 | Harry Joe Brown | Jack Oakie, Jack Haley | |
| Flying Down to Rio | 1933 | Thornton Freeland | Dolores Del Rio, Gene Raymond, Fred Astaire | Prima dată când apare perechea Astaire–Rogers într-un film. Acesta este singurul film în care Rogers a fost scrisă pe generic deasupra lui Astaire. |
| Chance at Heaven | 1933 | William A. Seiter | Joel McCrea | |
| Rafter Romance | 1933 | William A. Seiter | Norman Foster | |
| Finishing School | 1934 | Wanda Tuchock și George Nicholas | Beulah Bondi | |
| Twenty Million Sweethearts | 1934 | Ray Enright | Dick Powell | |
| Change of Heart | 1934 | John G. Blystone | Janet Gaynor, Charles Farrell | |
| Upperworld | 1934 | Roy Del Ruth | Mary Astor | |
| The Gay Divorcee | 1934 | Mark Sandrich | Fred Astaire | |
| Romance in Manhattan | 1934 | Stephen Roberts | Francis Lederer | |
| Roberta | 1935 | William A. Seiter | Irene Dunne, Fred Astaire, Randolph Scott | Lucille Ball a apărut nemenționată ca model. Personajul ei a fost șters deoarece trebuia să joace rolul unui model francez dar nu a putut să-și perfecționeze accentul. |
| Star of Midnight | 1935 | Stephen Roberts | William Powell | |
| Top Hat | 1935 | Mark Sandrich | Fred Astaire | |
| In Person | 1935 | William A. Seiter | George Brent | |
| Follow the Fleet | 1936 | Mark Sandrich | Fred Astaire, Randolph Scott, Lucille Ball | |
| Swing Time | 1936 | George Stevens | Fred Astaire | |
| Shall We Dance | 1937 | Mark Sandrich | Fred Astaire | |
| Stage Door | 1937 | Gregory La Cava | Katharine Hepburn, Adolphe Menjou, Gail Patrick, Lucille Ball | |
| Having Wonderful Time | 1938 | Alfred Santell | Douglas Fairbanks Jr., Lucille Ball, Red Skelton | A fost folosită mare parte a distribuției filmului Stage Door. |
| Vivacious Lady | 1938 | George Stevens | James Stewart, Charles Coburn, Hattie McDaniel | |
| Carefree | 1938 | Mark Sandrich | Fred Astaire, Jack Carson, Hattie McDaniel | |
| The Story of Vernon and Irene Castle | 1939 | H. C. Potter | Fred Astaire | |
| Bachelor Mother | 1939 | Garson Kanin | David Niven, Charles Coburn | |
| Fifth Avenue Girl | 1939 | Gregory La Cava | Walter Connolly | |
| Primrose Path | 1940 | Gregory La Cava | Joel McCrea | |
| Lucky Partners | 1940 | Lewis Milestone | Ronald Colman, Jack Carson | |
| Kitty Foyle | 1940 | Sam Wood | Dennis Morgan, James Craig | Rogers a câștigat Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță fiind primul an în care Academia nu a anunțat câștigătorii înainte de ceremonie. A câștigat premiul în fața altor actrițe ca Bette Davis, Joan Fontaine, Martha Scott sau Katharine Hepburn. |
| Tom, Dick and Harry | 1941 | Garson Kanin | Burgess Meredith | |
| Roxie Hart | 1942 | William A. Wellman | Adolphe Menjou | |
| Tales of Manhattan | 1942 | Julien Duvivier | Henry Fonda, Cesar Romero, Rita Hayworth, Gail Patrick | |
| The Major and the Minor | 1942 | Billy Wilder | Ray Milland | Rogers a intervenit puternic pentru ca Billy Wilder să fie regizorul acestui film. Aproape de sfârșitul filmului, mama ei din viața reală, Lela Rogers, a jucat rolul mamei personajului ei. Este un film favorit al lui Ginger Rogers. |
| Once Upon a Honeymoon | 1942 | Leo McCarey | Cary Grant | |
| Tender Comrade | 1943 | Edward Dmytryk | Robert Ryan | |
| Lady in the Dark | 1944 | Mitchell Leisen | Ray Milland, Warner Baxter | |
| I'll Be Seeing You | 1944 | William Dieterle | Joseph Cotten, Shirley Temple | |
| Week-End at the Waldorf | 1945 | Robert Z. Leonard | Lana Turner | Refacere a filmului din 1932 Grand Hotel înfățișând o balerină care a fost jucată pentru prima dată pe ecran de Greta Garbo. |
| Heartbeat | 1946 | Sam Wood | Adolphe Menjou | |
| Magnificent Doll | 1946 | Frank Borzage | David Niven, Burgess Meredith | |
| It Had to Be You | 1947 | Don Hartman and Rudolph Mate | Cornel Wilde | |
| The Barkleys of Broadway | 1949 | Charles Walters | Fred Astaire | Inițial rolul lui Rogers a fost atribuit lui Judy Garland care recent jucase în muzicalul de succes Easter Parade alături de Astaire. Cu toate acestea ea a trebuit să renunțe la proiectul din cauza unor probleme de sănătate și Rogers a fost solicitată ca înlocuitoare în ultimul minut. Acesta este singurul film cu Astaire-Rogers care nu a fost lansat de RKO Pictures și singurul filmat în culori (deși numărul muzical "I Used to Be Color Blind" din Carefree a fost filmat inițial în Technicolor). |
| Perfect Strangers | 1950 | Bretaigne Windust | Dennis Morgan | |
| Storm Warning | 1951 | Stuart Heisler | Ronald Reagan, Doris Day, Steve Cochran | |
| The Groom Wore Spurs | 1951 | Richard Whorf | Jack Carson | |
| We're Not Married! | 1952 | Edmund Goulding | Marilyn Monroe, Zsa Zsa Gabor, Fred Allen, Victor Moore | |
| Monkey Business | 1952 | Howard Hawks | Cary Grant, Marilyn Monroe, Charles Coburn | |
| Dreamboat | 1952 | Claude Binyon | Clifton Webb | |
| Forever Female | 1953 | Irving Rapper | William Holden | |
| Black Widow | 1954 | Nunnally Johnson | Gene Tierney, Van Heflin, Peggy Ann Garner | |
| Twist of Fate | 1954 | David Miller | Herbert Lom | Lansat în Regatul Unit ca Beautiful Stranger; soțul lui Rogers din aceea perioadă, Jacques Bergerac, a apărut în acest film. |
| Tight Spot | 1955 | Phil Karlson | Edward G. Robinson, Brian Keith, Lorne Green, Eve McVeagh | |
| The First Traveling Saleslady | 1956 | Arthur Lubin | Clint Eastwood | |
| Teenage Rebel | 1956 | Edmund Goulding | Michael Rennie | |
| Oh, Men! Oh, Women! | 1957 | Nunnally Johnson | David Niven | |
| Quick, Let's Get Married! | 1964 | William Dieterle | Ray Milland | Cunoscut și ca "The Confession." |
| Harlow | 1965 | Alex Segal | Carol Lynley | Ultimul film al lui Rogers. |
Ginger Rogers - The saga of Jenny
NICOLETA VOICA
| Nicoleta Voica | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Nicoleta Alexa |
| Născută | (65 de ani) Reșița, Caraș-Severin  RomâniaReșița, Caraș-Severin, România |
| Ocupație | interpretă, compozitoare |
| Activitate | |
| Origine | Română |
| Gen muzical | Folclor |
| Ani de activitate | 1974 - prezent |
| Case de discuri | Electrecord |
| Modifică date / text | |
Nicoleta Voica (n. 25 aprilie 1956, Reșița, Caraș-Severin) este o interpretă de muzică populară din Banat.
BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Pasionată de mică de muzica și dansul popular, solista a avut ca punct de pornire în carieră, concursul "Floarea din grădină", când, la numai 18 ani, a cucerit trofeul. Au urmat înregistrări la radio, apariții televizate și înregistrarea primului disc din carieră, în anul 1978, intitulat "Eu mi-s floarea florilor".
DISCOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Electrecord[modificare | modificare sursă]
- 1978 - EPC 10.599 - Eu mi-s floarea florilor (solo)
- 1981 - EPE 1908 - Tineri interpreți bănățeni (colectiv)
- 1985 - ST-EPE 02801 - Dragu-mi-i, de nana Ion (solo)
- 1986 - ST-EPE 02881 - Autografe muzicale, volumul 5 (colectiv)
- 1986 - STC 00355 - Autografe muzicale, volumul 5 (colectiv)
- 1986 - ST-EPE 03089 - Carașule, valea ta (solo)
- 1991 - ST-EPE 04025 - Lume, cât am iubit (solo)
- 1991 - STC 00757 - De patimă și de dor (solo)
- 1993 - ST-EPE 04259 - Doina-mi cânt, sub cer străin (solo)
- 1993 - MC 00927 - Doina-mi cânt, sub cer străin (solo)
- 1996 - EDC 213 - DJ Phantom - 2 Fire 2 Pa-Yeah (colectiv)
- 1999 - EDC 186 - Meet Romania, volumul 2 (colectiv)
Eurostar[modificare | modificare sursă]
- 1993 - ST-CS 0230 - La o margine de lume (solo)
- 2000 - E 117 - Doine și cântece din Banat (solo)
- 2000 - E 117 - Bănățean mi-i numele (solo)
- 2010 - E 571 - Best of Banat (colectiv)
Studio Recording[modificare | modificare sursă]
- 199? - Bade, de peste Caraș (solo)
Personal 101[modificare | modificare sursă]
- 1991 - Traiul din copilărie (duet)
- 1993 - Lăstărel de pe Caraș (solo)
Vox Banat[modificare | modificare sursă]
- 1996 - CDSR 0006 - Lume, ți-am cântat așa (solo)
Nicoleta Voica[modificare | modificare sursă]
- 2000 - CDNV 0001 - Am crescut fecior și fată (solo)
- 2001 - CDNV 0002 - Ce ți-i viața, pe pământ (solo)
Media Pro Music[modificare | modificare sursă]
- 2006 - Maria Cîrneci și prietenii (colectiv)
Audiotim[modificare | modificare sursă]
- 2007 - CDAR 414 - Mi-s bănățană cu fală (solo)
- 2007 - CDAR 415 - Cânt la lume, că mi-i dragă (solo)
- 2007 - CDAR 416 - Ce-i al meu, nu-mi mai ia nime' (solo)
Roton[modificare | modificare sursă]
- 2008 - Cântece bănățene (colectiv)
Mamitzu Production[modificare | modificare sursă]
- 2008 - Eduard Leancă și prietenii (colectiv)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu