6. /25 APRILIE 2023 - POEZIE
NICOLAE ESINENCU
| Nicolae Esinencu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 13 august 1940 satul Chițcani, raionul Telenești |
| Decedat | 25 aprilie 2016 Chișinău |
| Cauza decesului | boală cerebro-vasculară[*]  |
| Copii | Nicoleta Esinencu |
| Cetățenie |  Republica Moldova |
| Ocupație | scenarist scriitor |
| Limbi | limba română[1] |
| Studii | Institutul de Literatură Maxim Gorki[*] ()[2] |
| Note | |
| Premii | Medalia „Meritul Civic” Ordinul Republicii Ordinul Gloria Muncii Medalia „Mihai Eminescu” |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
Modifică date / text  | |
| Literatura română | ||
| Istoria literaturii române | ||
Evul mediu | ||
| Curente în literatura română | ||
Umanism - Clasicism | ||
| Scriitori români | ||
Listă de autori de limbă română | ||
| Portal România | ||
| Portal Literatură | ||
| Proiectul literatură | ||
Nicolae Esinencu (n. 13 august 1940, satul Chițcani, județul interbelic Orhei (azi, în raionul Telenești) - d. 25 aprilie 2016, Chișinău[3]) a fost om de litere, dramaturg, poet, scenarist de film, traducător și scriitor român, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova și al Uniunii Scriitorilor din România.
Nicolae Esinencu s-a născut la data de 13 august 1940 în satul Chițcani, județul interbelic Orhei (azi raionul Telenești). A urmat în perioada 1971-1973 studiile superioare la Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova(d).[4]
Debutează la Moldova-film în anul 1975 în calitate de coautor de scenariu la filmul regizorului Vlad Ioviță Calul, pușca și nevasta. A fost redactor la Editura „Lumina” și secretar, apoi consilier al Uniunii Scriitorilor din Moldova (din 1989). A editat proză, poezie și dramaturgie.[4] Este membru al Uniunii Cineaștilor din Moldova, al Uniunii Scriitorilor din Moldova și al Uniunii Scriitorilor din România.
FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- 1975: Calul, pușca și nevasta (coautor Vlad Ioviță)
- 1977: Fat-Frumos, f/t, 2 episoade
- 1978: Căruța, s/m
- 1980: La porțile satanei (coautor Vlad Ioviță)
- 1986: Tunul de lemn
- 1987: Tălpile verzi, s/m
- 1988: Adio, viața de holtei, s/m
PUBLICAȚII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Lista de publicații ale lui Esinencu include dramaturgie, poezie și proză.[4]
Dramaturgie[modificare | modificare sursă]
- Grand prix
- Tabachera
- Fumoarul
- Oameni de paie
- SRL Moldovanul
Poezie[modificare | modificare sursă]
- Antene, versuri, 1968
- Sens, versuri, 1969
- Dealuri, versuri, 1974
- Copilul teribil, versuri, 1979
- Stai să-ți mai spun, versuri, 1983
- Cuvinte de chemat fetele, versuri, 1986
- Disciplina mondială, versuri, 1995
- Copilul teribil, versuri, 2004
Proză[modificare | modificare sursă]
- Nunta, proză scurtă[3]
- Sada (1968)
- Portocala (1970)
- Toi (1972)
- Era vremea să iubim (1977)
PREMII ȘI DISTINCȚII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Premiul pentru cel mai bun scenariu (pentru filmul Tunul de lemn) la Festivalul filmului național din Costinești (1992)
- Medalia „Meritul Civic” (1996)
- Medalia „Mihai Eminescu” (2000)[5]
- Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova: Critică, eseu, jurnal, istorie literară, publicistică, dramaturgie, pentru Dramaturgie, vol. V, din seria „Scrieri”, Editura Prometeu, Chișinău[6]
- Ordinul Republicii (2010)[7]
POEZII:
Urme
Am văzut pe străzile oraşului
Urme de tălpi crăpate,
Proaspăt imprimate în asfalt.
Să mă ia înapoi
La ţară.
Marea
Ai mei la mare,
Crescui mare.
Mă uitai
Hăt-hăt-hăt
În zare
Şi văzui
Un hău de mare.
Cum îmi vei spune.
Cum un altul
Nu poate-n lume.
Du-mă, nu mă întreba.
Unde mă vei duce,
Unde altul
Nicicând nu m-ar duce.
Du-mă unde ştii,
Unde vrei mă du,
Du-mă în fundul iadului,
Numai du-mă tu
Peste luncă
Să mă învârtească,
Să mă ducă
Tot spre tine.
Fără drum, în noapte.
Tu la altul
Fugi-vei tot mai departe.
Şi drumul între noi
Mereu are să crească
Şi-or să mă ducă ninsorile
Şi-or să mă prăpădească…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu