4. /7 APRILIE 2023 - MUZICĂ, PE O ARIPĂ DE CÂNT
BILLIE HOLIDAY
.jpg)
Billie Holiday (n. 7 aprilie 1915, Philadelphia – d. 17 iulie 1959), cunoscută și sub numele de Lady Day, a fost dintre cele mai mari nume ale jazzului, alături de Sarah Vaughan și Ella Fitzgerald.
BIOGRAFIA
Pe când avea 3 ani, părinții ei divorțează, rămânând în grija mamei și a rudelor. La începutul anilor '30 se mută la New York și se va prostitua alături de mama sa. Stabilită în cartierul Harlem, Holiday începe să cânte în diverse cluburi.
În jurul anului 1932 a fost “descoperită” de către John Hammond la un club ce se numea Monette’s. Primul cântec înregistrat apare un an mai târziu – în 1933 - "My Mother's Son-In-Law". În această perioadă are primele succese ca dansatoare. Pe 23 noiembrie cântă la teatrul Apollo – după care primește critici favorabile. Mai târziu va lucra cu alte legende ale jazz-ului - Lester Young, Count Basie, sau Artie Shaw – fiind una din interpretele de culoare ce colaborează cu muzicieni albi. Cu toate acestea – încă era nevoită să intre prin ușa din spate în fața spectatorilor. În jurul anilor '40 devine dependentă de heroină – ea recunoscând că fumează marijuana încă de la 13 ani. Consumul de droguri i-a afectat și vocea – și au făcut ca înregistrările să nu mai fie așa pline de viață – ca la început – ci mai pesimiste.
_(cropped).jpg)
Impactul ei asupra altor artiști nu poate să nu fie luat în considerație. Chiar și după ce a murit, Billie Holiday a influențat cântărețe ca Janis Joplin sau Nina Simone. În anul 1972 Diana Ross a interpretat-o în filmul Lady Sings the Blue, realizat după autobiografia ei. În 1987 cei de la U2 lansează piesa “Angel of Harlem”, un tribut adus celei care a fost Billie Holliday. Viața ei personală era la fel de tumultuoasă cum spunea și în cântece. În 1947 petrece 8 luni în spatele gratiilor pentru că deținea heroină. Cu toate că a fost foarte celebră și a plecat în multe turnee prin Europa și în toată lumea, după moarte averea ei era de 750 de dolari. Pe 17 iulie 1959, din cauza cirozei, se stinge din viață. Billie Holliday avea doar 44 de ani.
CÂNTECE COMPUSE DE HOLIDAY
- "Billie's Blues" (1936)
- "Don't Explain" (1944)
- "Everything Happens For The Best" (1939)
- "Fine and Mellow" (1939)
- "God Bless the Child" (1941)
- "Lady Sings the Blues" (1956)
- "Long Gone Blues" (1939)
- " Now or Never"(1949)
- "Our Love Is Different" (1939)
- "Stormy Blues" (1954)
ION ROMÂNU
| Ion Românu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 7 aprilie 1918[2][3] Soceni, Caraș-Severin[2][3]  Austro-Ungaria, (astăzi România) |
| Decedat | 1980 Timișoara |
| Cetățenie |  România |
| Etnie | română |
| Ocupație | dirijor |
| Activitate | |
| Gen muzical | muzică corală |
| Instrument(e) | vioară |
| Case de discuri | Electrecord[1] |
Modifică date / text  | |
Ion Românu (n. 7 aprilie 1918, Soceni, – d. 1980, Timișoara)[2][3] a fost un muzician, interpret (vioară) și dirijor, director al Filarmonicii „Banatul” din Timișoara în perioada 1957–1979.[4]
STUDII
Între 1929–1937 a urmat Școala Normală de Învățători Caransebeș, apoi Academia de Muzică și Artă Dramatică din Cluj (Conservatorul din Cluj), în ultimii trei ani la Timișoara, unde Conservatorul era refugiat,[4][5]
ACTIVITATE
După absolvire, în 1943, a venit la Reșița, unde, prin Reuniunea Română de Cântări și Muzică din Reșița-Montană și Reuniunea de Cântări, Lectură și Muzică a Plugarilor Români din Reșița-Română exista o bogată tradiție a muzicii corale.[6][7] Aici a dirijat corul Școlii Tehnice Medii a Uzinelor și Domeniilor Reșița și corul Catedralei Ortodoxe. În 1947 a preluat corul mare al Combinatului Metalurgic Reșița, cu care a câștigat de 5 ori locul I pe țară la concursurile de amatori.[4]
În 1955 s-a mutat la Timișoara, unde a fost profesor la liceul de muzică, iar din 1960 profesor la Facultatea de Muzică a Universității de Vest din Timișoara. Din 1957 a fost director al Filarmonicii „Banatul”, până la pensionare, în 1979. În perioada 1957–1969 a fost dirijor al corului filarmonicii, alături de Mircea Hoinic. A introdus în repertoriul corului muzica a cappella.[4][8]
Casa de discuri Electrecord a înregistrat interpretări muzicale ale unor coruri dirijate de el.[1]
MEMORIA POSTERITĂȚII
Un bust al său, realizat de Aurel Gheorghe Ardeleanu, a fost dezvelit la 2 august 2013 pe Aleea Personalităților din Timișoara.[9][10] O copie a acestui bust a fost dezvelită la 4 aprilie 2014 la Reșița, fiind amplasat în fața Palatului Cultural.[2][3][11][12] Există păreri cum că acest bust era mai normal să fi fost amplasat în fața Casei de Cultură a Sindicatelor din Reșița, unde a activat Ion Românu, nu în fața Palatului Cultural, unde el n-a activat niciodată.[6][7]
Numele său îl poartă:
THE „ION ROMANU" CHOIR -- Ave Verum (live 19.03.2014)
ION ALDEA TEODOROVICI
| Ion Aldea-Teodorovici | |
 Timbru din Republica Moldova cu Doina și Ion Aldea-Teodorovici | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Leova, URSS |
| Decedat | (38 de ani) Coșereni, Județul Ialomița, România |
| Înmormântat | Cimitirul Central din Chișinău |
| Cauza decesului | accident rutier[*] |
| Părinți | Cristofor Teodorovici Maria Aldea |
| Frați și surori | Petre Teodorovici |
| Căsătorit cu | Doina Aldea Teodorovici |
| Copii | Cristofor Aldea-Teodorovici |
| Cetățenie |  URSS Moldova România |
| Etnie | români |
| Ocupație | Compozitor, Cântăreț |
| Activitate | |
| Descoperirea cadavrului | ora 2:30, UTC+2 |
| Alma mater | Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice |
| Ani de activitate | 1975-1992 |
| Lucrări remarcabile | Maluri de Prut, Suveranitate, Eminescu, Trei Culori |
| Cunoscut pentru | Mișcarea de eliberare națională Mișcarea de reunificare a României cu Republica Moldova |
| Premii | Artist Emerit al Republicii Moldova Ordinul Republicii - decorat Post Mortem, 1993 |
| Prezență online | |
| Site web | |
| Modifică date / text | |
Ion Aldea-Teodorovici (n. , Leova, URSS – d. , Coșereni, Județul Ialomița, România) a fost compozitor și cântăreț din Republica Moldova.
BIOGRAFIE
Ion Aldea-Teodorovici s-a născut la 7 aprilie 1954, de Buna Vestire, în orașul Leova, RSS Moldovenească. Tatăl său, Cristofor Teodorovici, a fost preot, dar, în perioada de ocupație sovietică a fost nevoit să se retragă din biserică.[1] Mama sa, Maria Aldea, a fost moașă. Ion a fost cel mai mic dintre cei trei copii din familie, ceilalți doi frați fiind Adrian (care era de la o altă mamă) și Petre.[2] Câțiva ani, tatăl său a fost solist în Capela corală „Doina”, apoi, căsătorindu-se cu Maria Aldea, se întoarce acasă, în Leova, unde lucrează ca profesor de muzică și conduce corul Școlii moldovenești nr. 2 din localitate. De la tatăl său, Ion a moștenit dragostea față de muzica sacră, care l-a inspirat în piesele pe care avea să le scrie mai târziu. Și tot la îndemnul tatălui, la vârsta de cinci ani, a început să studieze vioara și pianul. Fratele său, Petre Teodorovici, devenit și el compozitor, a crescut mai mult în casa bunicilor, iar Ion a fost mai mult „băiatul tatei”. Dar, ca și fiul său Cristi, la numai zece ani, Ion a rămas fără tată.
În 1961 mama sa îl aduce la Chișinău, la Școala de Muzică „Eugeniu Coca” (astăzi Liceul de Muzică „Ciprian Porumbescu”), unde Ion studiază clarinetul, până în 1969, când se înscrie la "Școala medie de muzică" din Tiraspol, unde studiază saxofonul și pe care o absolvește în 1973. Este înrolat în armata sovietică în orașul Zaporojie, RSS Ucraineană; aici, tânărul artist devine artilerist. L-a salvat de manevrele militare un general ucrainean, mare amator de jazz-band care, într-o zi, a ascultat întâmplător, la radio, în cadrul emisiunii pentru ostași, cântecul „Crede-mă, iubire”, intepretat de Sofia Rotaru și semnat de tânărul compozitor Ion Aldea-Teodorovici.
Din 1975 și până în 1981, când devine student la Facultatea de compoziție și pedagogie a Conservatorului "G. Musicescu" din Chișinău, activează în cadrul formației de muzică ușoară „Contemporanul” condusă de compozitorul Mihai Dolgan. Aici se produce în calitate de instrumentist, compozitor și solist. Tot în acești ani, lansează piesa „Seară albastră”, a cărei paternitate a fost disputată un timp între el și fratele său Petre Teodorovici, cu care semnase anterior câteva piese comune, începând cu această piesă, compozitorul a cunoscut dulceața și amarul succesului.
În anul 1985 participă, ca parte a programului cultural, la școala pentru tinerii savanți, care a avut loc la Vadul lui Vodă alături de poetul Grigore Vieru[3] În perioada 1982-1992 își desfășoară activitatea interpretativă și creatoare în duet cu soția sa. Fiind respins la Radio și Televiziune, Ion ia chitara în brațe și pornește împreună cu Doina să cutreiere satele Moldovei. În anul 1986 înființează formația „Telefon”, apoi „DIATE”. În 1987 activează la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. În 1989 i se conferă titlul onorific Artist Emerit din Moldova. A scris muzică simfonică, de cameră, cântece pentru copii, pentru filme, pentru spectacole dramatice. Când era mai trist, scria muzică sacră.
Împreună cu soția sa a militat pentru re-unirea Basarabiei cu România. A optat pentru revenirea la limba română și grafia latină. Soții Ion și Doina Aldea-Teodorovici sunt primii care în anii 90' au cântat despre limba română, Eminescu[4].
INTERPRET AL INDEPENDENȚEI
La 27 august 1991, Ion și Doina Aldea-Teodorovici au cântat pentru Suveranitate și Independență la Marea Adunare Națională, apoi au plecat, imediat, la Festivalul de la Mamaia, unde Doina avea să spună: "Vin aici direct din Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, să vă aduc salutul libertății noastre".
În mai 1992, împreună cu poeții Grigore Vieru și Adrian Păunescu, au cântat în fața luptătorilor din războiul de pe Nistru, pentru a le ridica moralul. S-au aflat la o distanță de circa 300 de metri de tancurile și lunetele inamicilor.
DECESUL
În noaptea de 29/30 octombrie 1992, la orele 2.30, mașina în care se deplasau Ion și Doina Aldea-Teodorovici spre Chișinău a intrat într-un copac în apropierea localității Coșereni, la 49 de kilometri de București, România. În mașină se aflau patru persoane, șoferul și însoțitorul au scăpat fără nici o zgârietură în timp ce Ion și Doina, aflați pe bancheta din spate, au fost striviți între greutatea mașinii și copacii de pe marginea drumului. Moartea celor doi a fost percepută la data respectivă ca o tragedie națională.
Funeralii naționale
OPERA
Ion Aldea-Teodorovici a scris peste 300 de cântece patriotice, lirice și pentru copii.
DISCOGRAFIE
|
|
Muzică pentru filme
- "Iona"
- "Disidentul"
- "Ce te legeni, codrule"
Piese de teatru
- ”Aventurile celor 4 gemeni” - regia lui Victor Ignat la Teatrul ”Luceafărul” din Chisinau
- "Fântână Anghelinei" - dram. A. Burac, Teatrul găgăuz din Ciadâr-Lunga
- "Dragă, consăteanule" - dram. Gh. Malarciuc
- "Abecedarul" - dram. D. Matcovschi, în regia lui Veniamin Apostol, Teatrul Național ”A.S. Puskin”
- "Tata" - dram. D. Matcovschi, în regia lui Veniamin Apostol, Teatrul Național ”A.S. Puskin”
- "Pomul vietii" - dram. D. Matcovschi, în regia lui Veniamin Apostol, Teatrul Național ”A.S. Puskin”
- ”Casa Nebunului” de Tudor Popescu, în regia lui Victor Ignat, Teatrul ”B.P. Hasdeu” din Cahul
A scris muzică instrumentală, "Rapsodie"; variații pentru pian, cvintet pentru coarde.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu