6. /29 APRILIE 2023 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
DUKE ELLINGTON
Edward Kennedy "Duke" Ellington (n. ,[1][10][11][12] Washington, D.C., Districtul Columbia(d), SUA – d. ,[1][10][11][12] New York City, New York, SUA) a fost un compozitor și pianist american. De-a lungul timpului a fost conducătorul mai multor formații de jazz. După ce și-a înființat propria sa formație muzicală, a fost primul care a folosit vocea umană ca pe un instrument muzical. De-a lungul vieții a scris peste 2000 de cântece și compoziții, de la jazz la muzică religioasă și muzică clasică. A compus muzică pentru patru filme. A susținut concerte în săli renumite, precum la Carnegie Hall din New York, Filarmonica din San Francisco și Opera din Chicago.
LEGITIMITATE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Marele său merit este acela al extinderii granițelor jazz-ului mai mult decât orice alt muzician, dar fără a renunța câtuși de puțin la adevărata esență a acestei muzici. De-a lungul a 6 decenii, între 1920 și 1970, Duke Ellington și-a extins în mod continuu țelul și aria de exprimare, devenind un punct aparte și special în lumea jazz-ului: un adevărat compozitor.
Astăzi, orchestra "Duke Ellington" este condusă din nou de un Ellington, anume de Paul Mercer, nepotul marelui Duke. Orchestra a preluat moștenirea muzicală a lui Duke Ellington. Ea concertează de peste 8 ani în actuala formulă, pe toate continentele globului. Orchestra cuprinde atât tineri interpreți cât și veterani ai vechii trupe conduse de Duke Ellington, printre care Barrie Lee Hall (trompetă).
Una din cele mai cunoscute melodii ale lui Duke Ellington în România este "Caravan".
ZUBIN MEHTA
Zubin Mehta (în hindi:ज़ूबिन मेहता, n. , Bombay, India Britanică) este un dirijor indian de muzică clasică, fiu al etniei parsi. A fost dirijorul Filarmonicii din Los Angeles și din New York, apoi directorul muzical permanent al Filarmonicii Israeliene din Tel Aviv (1969-2019), dirijorul principal al Operei din Valencia și prim-dirijorul Festivalului Maggio Musicale din Florența, prim -dirijor al Operei de stat a Bavariei din München. Mehta posedă cetățenia indiană și nord-americană.
FAMILIA ȘI ANII DE ÎNCEPUT
Zubin Mehta s-a născut într-o familie parsi bine situată din Mumbai,India, ca fiu al lui Mehli Mehta și Tehmina Mehta. Tatăl a fost violonist și dirijorul fondator al Orchestrei Simfonice din Mumbai, pe atunci Bombay. Zubin Mehta a învățat în copilărie la Școala St. Mary și la Colegiul St. Xavier din Mumbai. Din anii de școală el a învățat să cânte la pian cu Joseph de Lima, care a fost întâiul său profesor de pian. Inițial avea de gând să studieze medicina, dar s-a răsgândit și la 18 ani a început studii de muzică la Academia de muzică din Viena cu dirijorul Hans Swarowski. A fost coleg în acei ani cu dirijorul italian Claudio Abbado și cu pianistul și dirijorul israelian Daniel Barenboim
Prima sa soție, începând din anul 1958, a fost soprana canadiană Carmen Lasky. Lor li s-a născut un fiu, Mervon, și o fiică, Zarina. În 1964 au divorțat. După doi ani, Carmen Lasky s-a măritat cu fratele lui Mehta, Zarin Mehta, fost director administrativ al Filarmonicii din New York. În iulie 1969 Mehta s-a căsătorit cu Nancy Kovack, în trecut actriță americană de cinema și televiziune.
CARIERA MUZICALĂ
În anul 1958 Mehta și-a făcut debutul ca dirijor la Viena. În acelaș an el a câștigat Concursul internațional de dirijat de la Liverpool și a fost numit dirijor asistent al Filarmonicii Regale din Liverpool. Curând, în 1960, el a ajuns prim-dirijorul și directorul muzical al Orchestrei Simfonice din Montreal, post pe care l-a deținut până în anul 1967.
În 1961 el fusese numit și dirjor asistent al Filarmonicii din Los Angeles. Deoarece nu fusese consultat asupra numirii, directorul muzical de atunci al acestei orchestre, Georg Solti, a demisionat în semn de protest. La scurt timp după aceea, Mehta însuși a fost numit director muzical al Filarmonicii din Los Angeles și a îndeplinit această funcție între anii 1961-1978.
În anul 1978 Zubin Mehta a fost angajat ca director muzical și dirijor principal al Filarmonicii din New York și a rămas în post până la demisia sa în anul 1991, fiind cel care a îndeplinit cei mai mulți ani această funcție. În această calitate, în 1978, Filarmonica din New York a dat un concert rămas în istorie cu pianistul Vladimir Horowitz.
Orchestra Filarmonică Israeliană din Tel Aviv l-a angajat pe Mehta în anul 1969 ca consilier muzical, iar din anul 1977 ca director muzical. În 1981 i s-a acordat această funcție pe viață.
Începând din anul 1985 Zubin Mehta este și prim-dirijorul Teatrului del Maggio Musicale din Florența. Între anii 1998-2006 a fost și directorul muzical al Operei de Stat a Bavariei din München. Filarmonica din München l-a desemnat ca dirijorul ei onorific. Din anul 2005 Mehta este, alături de Lorin Maazel, prim dirijorul Palatului Artelor Regina Sofia din Valencia, care este sediul Operei din Valencia, Spania.
Mehta a dirijat în anii 1990, 1995, 1998 și 2007 Concertul de Anul Nou al Filarmonicii din Viena.
Mehta a dirijat în premieră concertul nr. 2 pentru sitar al lui Ravi Shankar, cu Orchestra Filarmonică din London.
În anii 1990
În anul 1990 Mehta a acompaniat cu Orchestra Maggio Musicale Fiorentino și Orchestra Operei din Roma cel dintai concert al celor Trei Tenori - Luciano Pavarotti, José Carrera și Placido Domingo - la Roma. El a mai dirijat un concert similar al acestora pe Stadionul Dodger din Los Angeles în anul 1994.
În anul 1992 el a dirijat producția istorică a operei Tosca de Puccini, în care fiecare act a fost interpretat exact în locul specificat de libretul operei. Catherine Malfitano a fost Tosca, iar Placido Domingo a cântat în rolul lui Cavaradossi, iar Ruggero Raimondi în rolul baronului Scarpia. Actul I a fost transmis la televiziune în direct de la Bazilica Sant'Andrea della Valle la 11 iulie 1992, duminica la amiază. Actul al II-lea a fost transmis seara de la Palazzo Farnese, ia actul al-III-lea în ziua următoare, de la Castel Sant'Angelo.
În iunie 1994 Mehta a dirijat un concert special cu Requiemul de Mozart, cu Orchestra Simfonica din Sarajevo și corul acesteia, pe ruinele Bibliotecii Naționale din Sarajevo. Încasările au fost donate în folosul victimelor conflictului armat din Bosnia, concertul fiind dedicat amintirii zecilor de mii de persoane ucise în războaiele din fosta Iugoslavie.
La 29 august 1999 Mehta a dirijat la Weimar, în vecinătatea fostului lagăr de concentrare nazist de la Buchenwald, Simfonia a 2-a de Mahler cu Orchestra de Stat a Bavariei și Filarmonica israeliană.
În anul 1984 el a efectuat cu Filarmonica din New York un un turneu în orașul său natal Mumbai, și a realizat apoi acolo un nou turneu de concerte cu Filarmonica israeliană în noiembrie-decembrie 1994, împreună cu soliștii Itzhak Perlman și Gil Shaham.
În anii 1997 și 1998 Mehta a colaborat cu regizorul chinez Zhang Yimou la o producție a operei Turandot de Puccini, care a fost reprezentată la Florența, și apoi în nouă concerte istorice în Orașul interzis din Beijin, cu participarea a peste 300 figuranți și 300 soldați. Despre aceasta s-a turnat un film documentar, The Turandot Project, cu participarea lui Mehta ca narator.
În anii 2000
La 29 noiembrie 2005 Mehta a dirijat Simfonia a 8-a de Anton Bruckner cu Orchestra Regală Concertgebouw din Amsterdam. La 26 decembrie 2005, prima aniversare a tsunami-ului din Oceanul Indian, Mehta și Orchestra de Stat a Bavariei a dat un concert la Academia Muzicală din Chennai (Madras) în India. În 2006 Mehta și-a încheiat contractul cu Orchestra de Stat Bavareză.
La 7 septembrie 2013 el a dirijat într-un concert special Ehsaas e Kashmir, în Grădinile Mogulilor din Srinagar, tot cu Orchestra de Stat a Bavariei, din inițiativa ambasadei germane în India. Încasările au fost donate în scopuri de caritate. La finele anului 2019 s-a retras din viața concertistică din motive de boală.
STILUL DE INTERPRETARE
Mehta a fost de timpuriu apreciat pentru interpretarea sa dinamică a muzicii simfonice de vastă amploare a lui Bruckner, Richard Strauss și Gustav Mahler. Dirijatul său e renumit ca fiind răscolitor și viguros.
PREMII ȘI ONORURI
- 1966 Premiul Padma Bhushan - din partea guvernului Indiei
- 1991 Premiul de Stat al Israelului,cu titlu special, fiind singurul cetățean străin căruia i s-a atribuit acest premiu
- 1995 Premiul Wolf pentru arte (Israel)
- 1999 Premiul pentru pace si toleranță al ONU, pentru activitatea sa de o viață
- 2001 Premiul Padma Vibushan din partea Indiei
- 2006 Premiul Centrului Kennedy
- 2007 Premiul Dan David (Israel)
- 2007 Inelul Nikisch din partea Filarmonicii din Viena
- 2008 Premiul Imperial Takamatsu pentru cultură al Japoniei
- 2011 I s-a conferit o stea pe Aleea Stelelor de la Hollywood - Hollywood Walk of Fame
- 2011 Legiunea de onoare a Franței cu rangul de ofițer
- 2011 Premiul Echo Klassik la Berlin, pentru întreaga sa activitate
- 2013 Premiul Tagore pentru armonie culturală, din partea președintelui Indiei
VICTOR BURUIANĂ
| Victor Buruiană | |
 Victor Buruiana, concert, 2007 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Victor Buruiană |
| Născut |  (62 de ani)Chișinău Chișinău, RSS Moldovenească, URSS  |
| Cetățenie |  Republica Moldova |
| Ocupație | inginer-proiectant de echipamente electronice, inventator muzician, compozitor, cântăreț, chitarist, bas-chitarist, orchestrator, inginer de sunet, realizator și prezentator radio și TV |
| Activitate | |
| Gen muzical | Folk, pop folk, pop rock, muzică orchestrală, muzică pentru spectacole și filme |
Modifică date / text  | |
Victor Buruiană (n. 29 aprilie 1959, Chișinău, Republica Moldova) este un inginer-electronist, compozitor, textier, interpret vocal, bas-chitarist, chitarist, orchestrator, maestru de sunet, autor-prezentator de emisiuni radio și TV din Republica Moldova.
Activează în domeniul muzicii folk, a muzicii ușoare și a muzicii de spectacol și film, în radio, dar și în domeniul proiectării de echipamente electronice, în special a celor de studio. A fost președintele Asociației Folkiștilor din Moldova, unul dintre organizatorii festivalului de muzică folk "Galbenă Gutuie", prezentator de emisiuni de radio și TV, inițiatorul creării posturilor "Euro TV", "Radio Antena C", "Radio 10". Deține brevete de invenții și inovații în domeniul electronicii.
DESCENDENȚA[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Tata - Adrian Buruiană (n.1934, jud.Lăpușna - d.2002 Chișinău), a fost inginer de cinematografie (abs.Institutul Politehnic din Kiev), autorul concepției și pe parcursul a aproape întregii vieți directorul tehnic al studioului "Moldova-film", descendent al unei familii de mai multe generații de preoți ortodocși.
Mama - Elena Buruiană (n.1933 Elena Cheianu, jud.Lăpușna - d.2019 Chișinău), a fost profesoară de biologie (abs.Universitatea de Stat din Chișinău, biologie-ihtiologie), apoi inginer în secția prelucrare peliculă a companiei "Teleradio Moldova", descendentă a unei familii de mai multe generații de preoți ortodocși.
DATE BIOGRAFICE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Victor Buruiană s-a născut la Chișinău pe 29 aprilie 1959, și-a făcut studiile la Școala nr.1 din Chișinău (astăzi Liceul "Gheorghe Asachi") (1966...1976) și la Institutul Politehnic din Chișinău, facultatea semiconductoare (1977...1982). Și-a început activitatea în calitate de mecanic de cinema la cinematograful "40 лет ВЛКСМ" (40 de ani ai UTC) în 1975, fiind încă elev și a continuat-o fără întreruperi, inclusiv în ultimul an de școală și în anii de studenție. În 1976, 1977 a fost asistent de operator la studioul "Moldova Film". În 1990 - S-a căsătorit cu Inga Druță. În 1991 - S-a născut fiul său, Sabin Buruiană.
Între anii 1983-1992 a lucrat la Uzina Experimentală a Institutului de Fizică Aplicată a Academiei de Științe a RSSM, unde a proiectat utilaje de prelucrare electrofizică a metalelor, obținând brevete de invenții și inovații, Medalia de Bronz a Expoziției Realizărilor Naționale a URSS.
În anii 1992...2004 este maestru de sunet și regizor la Direcția Culturii a Primăriei Chișinău, efectuând înregistrări audio și video, realizând emisiuni TV și sonorizând practic toate concertele oficiale din piețile centrale ale capitalei.
În 2004-2005 este conducător al secției de muzică a teatrului de păpuși "Licurici"
În anii 2005-2007 - maestru de sunet și orchestrator în studioul de înregistrări "Cantabile”.
În 2007 - a divorțat de Inga Druță
În anii 2007, 2008 este maestru de sunet și realizator de emisiuni la postul "Eu TV”
Este autor al concepției, realizator și director al postului "Radio 10" din 2008 și până în 2010.
Din 2011 este realizator de emisiuni muzicale ("Fonograf" și "Ora de Muzică") și inginer-șef la "Radio România Chișinău" ( numit inițial "Radio Arena FM").
În 2016 - 2018, continuându-și activitatea la radio, revine la lucrul de inginer de sunet (mixajul de concert), colaborând cu compania "Sens Music".
Din 2018 în studioul său personal începe reînregistrarea muzicii sale acumulate pe parcursul vieții.
ACTIVITATE ARTISTICĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
În anii de școală frecventează mai multe cercuri artistice și tehnice - dansuri, teatru dramatic, teatru de păpuși, filme cu desene animate, pictură, iahting, radioamatori și altele. În1966 pentru prima dată prezentă la TV emisiunea "Semafor", fiind ales de echipa de creație dintre elevii scolii. În anii 1975,1976 - cântă în formația de muzică ușoară a școlii, apoi în 1977 organizează pe lângă școala NR.1 din Chișinău, împreună cu foștii colegi de clasă Victor Moraru, Oleg Pulbere, Emil Dușchin, formația de muzică ușoară "Furtuna" cu care activează pînă în 1983. Fiind angajat la Academia de Științe, în 1984-1988 activează în formația de muzică ușoară "Contact" de acolo. Rămas fără formație, în 1988 compune prima sa piesă folk ”Închinare” pe versuri de Vasile Romanciuc, și o înregistrează la radio, participând la concursul muzical - "Nume noi" În 1989 grație acestui cântec se lansează pe scena profesionistă, participă la primele concerte, primește primele invitații la radio și TV, câștigă primul concurs "Topul speranțelor" la Radio Moldova.
În 1989 este invitat de către Tatiana Petrache să participe la fondarea Asociației Folkiștilor din Moldova (AFM), iar în 1991 este ales președinte a AFM.
În 1991 este câștigător al Marelui Premiu al festivalului de muzică folk " Galbenă Gutuie ", prima ediție și devine în continuare directorul acestui festival.
În 1992 participă la numeroase concerte pe front în timpul Războiului de pe Nistru, la concerte și festivaluri de muzică folk în România
În 1992 și 1993, la invitația lui Victor Socaciu, prezintă recitaluri la festivalul de muzică folk "Om bun", București
Începând cu anul 1992 și până în 1997 este directorul și prezentatorul festivalului de muzică folk " Galbenă Gutuie ". La edițiile din 1996 și 1997 încearcă o prezentare mai neobișnuită a festivalului - după un cuvânt introductiv trece la pupitrul de mixare din sală și continuă prezentarea de acolo, realizând și sonorizarea spectacolelor.
În 1993 organizează formația de muzică folk "Noiembrie", în componenta căreia îi cooptează pe Ion Rață (voce, chitară), Mihai Budurin (Voce, chitară-bas) și Sergiu Musteață (clape). După o serie de participări de succes la spectacole și emisiuni TV formația își sistează activitatea din cauza problemelor de sănătate a unuia dintre membri. Doi ani mai târziu este propusă reluarea activității cu reorientarea spre muzica de dans, neacceptată de Victor Buruiană. Formația își schimbă denumirea în "Catharsis", înlocuindu-l pe Victor Buruiană cu Igor Cojocaru.
În 1993 ți 1994 prezintă emisiunea "Telematinal" la Teleradio Moldova și realizează subiecte pentru această emisiune și pentru emisiunile de știri ca reprezentant al Direcției Cultură a Primăriei Chișinău. Tot în 1993, 1994 realizează și prezintă la "Teleradio Moldova" emisiunea sa de autor "La castelul cu menestreli" dedicată muzicii folk.
În 1997-1999 realizează o serie de spectacole muzicale din ciclul "Întâlniri cu laureații festivalului Galbenă Gutuie", în care exploatează din plin modul de îmbinare a sonorizării și a prezentării, fiind un fel de intermediar între spectatori și interpreți, citind la microfon și bilețelele cu întrebările trimise de către spectatori.
În 1999 organizează formația "Clepsidra" în care îi invită pe Gicu Cimbir (voce, chitară) și Viorel Țăranu (vioară). Formația activează până în 2002, înregistrând un album "Clepsidra" în anul 2000.
În 2001 și 2002 - organizează împreună cu Silvia Grigore o serie de spectacole folk-pop cu titlul generic "Primăvara care-a fost", în care interpreții Silvia Grigore (voce, chitară), Victor Buruiană (voce, chitară-bas, chitară), Gicu Cimbir (voce, percuție, chitară), Viorel Burlacu (voce, clape, chitară, chitară-bas), Valentin Boghean (voce, saxofon, chitară), Georgeta Voinovan (voce, clape), Licu Goncear, Igor Țurcanu (voce, chitară), Viorel Țăranu (vioară), Gary Tverdohleb (percuție) se așezau în scenă pe scaune și își interpretau piesele, jucând atât rolul de soliști vocali, cât și de membri ai orchestrei. În timpul spectacolelor interpreții își prezentau singuri piesele, intercomunicau cu spectatorii, răspundeau la întrebări venite din sală.
În 2003-2005 Victor Buruiană participă la spectacolele folk-pop cu genericul "Anotimpul dragostei", inițiate de Silvia Grigore ca o o continuare a spectacolelor "Primăvara care-a fost", dar cu cooptarea de instrumentiști profesioniști, cum ar fi Rustam Agaev (baterie), Sergiu Testimițeanu (chitară-bas), Roman Demirov (chitară-bas), Valeriu Gonța (chitară), dar și cu invitați, printre care duetul "Catharsis", grupul "Ștefan-vodă", Vasile Șeicaru, Silvia Cărăuș, Ștefan Caranfil, Radu Dolgan, Cezara, Aura, etc.
În 2001 Victor Buruiană începe lucrul la poemul muzical "Întoarcerea din cruciadă" pe versurile marelui poet român Radu Gyr, pe care îl finisează în 2006. La această lucrare mai participă actorii Ion Popescu și Nicolae Jelescu și interpreții Viorel Burlacu și Anatol Rudei. Pe disc poemul apare în 2007. De asemenea în acești ani Victor Buruiană înregistrează cărți audio, compune muzica la circa 20 de spectacole pentru mai multe teatre, în special de păpuși, înregistrează și mixează muzică la filmele artistice "Lupii și zeii" și "Nuntă în Basarabia", compune și orchestrează muzică pentru diverși interpreți.
Din 2015, după o pauză de mai mulți ani, Victor Buruiană revine în scenă cu participări ocazionale la diverse spectacole, iar în 2018 începe să reînregistreze piesele sale compuse și cântate pe parcursul a peste 40 de ani.
DISCOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
2000 "Clepsidra" - album folk-pop realizat împreună cu Gicu Cimbir si Viorel Tăranu, cuprinzând cântece compuse de Victor Buruiană și Gicu Cimbir
2007 "Întoarcerea din Cruciadă" - poem muzical pe versuri de Radu Gyr, realizat în colaborare cu actorii Nicolae Jelescu și Ion Popescu, interpreții vocali Viorel Burlacu și Anatol Rudei.
2008 ”Povești de adormit copiii. Ion Creangă” Dramatizare, înregistrare și muzică Victor Buruiană.
2008 ”Povești de adormit copiii. Frații Grimm” Dramatizare, înregistrare și muzică Victor Buruiană.
2008 ”Povești de adormit copiii. Christian Andersen” Dramatizare, înregistrare și muzică Victor Buruiană
2018 "Timpul pierdut” - album de piese orchestrale
2018 ”Cântece în aer liber” - album de piese folk compuse în perioada renașterii naționale.
2019 "Colindul timpului" - album de poezie cântată.
2020 ”Vals pentru mama” - album de piese orchestrale.
2021 "Versuri pe portativ” - album de poezie cântată, realizat în colaborare cu Nica Zaharia (România-Australia) pe versurile unor poeți români consacrați.
PREMII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
1989 Medalia de bronz a Expoziției Realizărilor Economiei Naționale a URSS, Moscova.
1989 Premiul întâi, concursul "Topul Speranțelor", Chișinău
1991 Marele premiu al festivalului de muzică folk Galbenă Gutuie, Chișinău
1992 Premiul întâi al festivalului de muzică folk "Floare de colț", Galați
1992 Premiul pentru cel mai bun grup folk (împreună cu Inga Druță), festivalul de muzică folk "Întâmplare simplă", Baia-Mare
1993 Premiul onorific al combatanților conflictului de pe Nistru pentru activitate artistică pe front.
2005 Premiile speciale pentru cel mai bun text și cea mai bună orchestrație, festivalul “ DOUĂ INIMI GEMENE “, Chișinău
2008 Premiul "Inimă de aur" al fundației Pentru Democrație Creștină din Republica Moldova
LUCIA DUMITRESCU
| Lucia Dumitrescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Lucia Dumitrescu |
| Născută | (30 de ani) Buzău, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | Cântăreață |
| Activitate | |
| Gen muzical | Pop |
| Instrument(e) | Voce |
| Ani de activitate | 1997 - prezent |
| Modifică date / text | |
Lucia Dumitrescu (n. 29 aprilie 1990, la Buzău) este o cântăreață română de muzică pop.
A absolvit: Facultea de Psihologie și Științele Educației, Masterul de „Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului, familiei” din cadrul Universității din București, Facultatea de Muzică, Colegiul Național „Iulia Hașdeu” din București, și a câștigat numeroase premii la diverse competiții muzicale naționale și internaționale.
Are numeroase apariții radio/TV și în diferite publicații muzicale.
A prezentat numeroase emisiuni de copii la Radio România Cultural în colaborare cu Daniel Horhocea.
A făcut parte din orchestra emisiunii „O la la” de la Pro TV.
Lucia Dumitrescu a făcut parte din echipa care s-a deplasat la Moscova pentru a reprezenta România în 2009 la concursul Eurovision. Ea a fost selectată pentru a face backing vocals la piesa The Balkan Girls interpretată de Elena Gheorghe.
În anul 2010 s-a calificat în finala Selecției Naționale cu piesa See You in Heaven, Michael.
Din anul 2010 prezintă emisiunea Top Românesc, difuzată la Radio România Actualități, alături de Titus Andrei.
Este solista trupelor Blue Motors, Cardinal Show Orchestra, Trupa Arena.
ACTIVITATE MUZICALĂ
Festivaluri naționale
2010 – Festivalul Național ”Mamaia 2010” – Premiul I la secțiunea creație, cu piesa „La umbra ta”, compusă de Robert Anghelescu și Dragoș Dincă (Proconsul)
2010 – Participare la Selecția Națională «EUROVISION» cu piesa «See you in Heaven, Michael», compozitor Mircea Romcescu
2007 – Festivalul Național Mamaia 2007 TROFEUL FESTIVALULUI
2007 – Festivalul Național Mamaia 2007 Premiul I
2007 – Festivalul Național Mamaia 2007 Premiul de excelență Radio România pentru interpretare
2007 – Festivalul Callatis Premiu de excelență Radio România pentru merite deosebite în muzica ușoară românească pentru copii și tineret
2007 – Festivalul Național Nufărul alb – Tulcea PREMIUL I
2007 – Festivalul Național Ghiocelul de aur – Alexandria – TROFEUL FESTIVALULUI
2006 – Festivalul Național Iulian Andreescu– Tr.Severin – TROFEUL FESTIVALULUI
2006 – Festivalul Național Aurelian Andreescu– București – PREMIUL I
2006 – Festivalul Național Cântecul Orașului- Rm. Sarat(Buzău) – PREMIUL I
2006 – Festivalul Național Amara 2006 – PREMIUL I
2006 – Selecția Națională Eurovision, alături de Laurențiu Cazan, cu piesa “I belive in my star”, LOCUL IV
2006 - Festivalul Național Constelații dunărene - Galați - PREMIUL I
2005 – Festivalul Național Dan Spătaru - Medgidia - TROFEUL FESTIVALULUI (acompaniamentul susținut de orchestra condusă de Viorel Gavrilă)
2005 – Festivalul Național Sulina 2005 - TROFEUL FESTIVALULUI
2004 – Festivalul Național Sulina 2004 - PREMIUL I
2004 – Festivalul Național de interpretare Delfinul de aur – Năvodari, TROFEUL FESTIVALULUI.
2004 – Festivalul Național de interpretare "Ursulețul de aur" – Baia Mare, TROFEUL FESTIVALULUI.
2004 – Emisiunea-concurs Fresh Club (acompaniamentul susținut de trupă) – PREMIUL II
2002 - Festivalul Național Steluțele mării Năvodari, PREMIUL I
2001 - Festivalul Național "Mamaia copiilor", PREMIUL I
2001 - Trofeul emisiunii-Concurs Ploaia steluțelor TVR (a imitat-o pe Whitney Houston, interpretând piesa “I will aways love you”)
2001 - Festivalul Ti amo - Onești (Romania) - PREMIUL I
2000 - Festivalul Ti amo - Onești (Romania) - PREMIUL III.
1999 - Membră a grupului „Școala Mini-vedetelor”, activitate artistică care s-a defășurat la PrimaTV și TVR sub îndrumarea lui Titus Munteanu și a Danei Mladin.
1999 - Festivalul de muzică ușoară pentru copii "Steluțele mării"- Constanța - PREMIUL II.
1999 - Festivalul Ti amo-Onești - PREMIUL I
1998 - Festivalul de muzica usoara pentru copii Ti amo-ONESTI - MENTIUNE
1998 - Festivalul de muzică ușoară pentru copii „Ursulețul de aur- Baia Mare - PREMIUL I
1997 - Festivalului de muzică ușoară pentru copii Ursulețul de aur- Baia Mare , PREMIUL I (debut muzical)
Festivaluri internaționale
2007 – Festivalul Internațional „Vocea Asiei” – Astana (Kazakstan) – Premiul pentru cea mai bună interpretare a piesei din repertoriul kazah.
2007 – Festivalul Internațional Școlar „Anapie” – San Nicandro Garganico (Italia) – PREMIUL I
2006 – Festivalul Tinereții International – Costinești (România) – PREMIUL I (creație, împreună cu compozitorul George Natsis pentru piesa „Te-am iubit cu adevărat”)
2006 – Festivalul Internațional „Cesme” – Izmir (Turcia) – PREMIUL III
2005 – Festivalul Tinereții Internațional – București (România) PREMIUL I(interprtare) & PREMIUL I (creație – împreună cu compozitorul George Natsis pentru piesa „E Prima Iubire”.
2005 – Festivalul Internațional Balkan Festival - Turcia – Premiu pentru cea mai bună voce și cea mai bună prestație scenică oferit de Academia de Muzică și arte din Turcia.
2005 – Festivalul Internațional al Nilului de Cântece Pentru Copii din Egipt - Premiul I alături de compozitorul Cornel Fugaru pentru piesa „Good bye my friend for ever”.
2004 – Festivalul Internațional "Steaua de aur” (România), (secțiunea interpretare, adolescenți) - Cântecul "I love you' – Trofeul festivalului. În urma obținerii acestui premiu a fost declarată de către ziarul “Jurnalul National” - OMUL ZILEI - deoarece a reușit să păstrez in România trofeul festivalului pentru a doua oară .
2003 - Festivalul internațional Slavianski Bazaar (Belarus), PREMIUL II, interpretare.
2003 – Festivalul Internațional al Nilului de cântece pentru copii (Egipt), Premiul I (secțiunea creație) împreună cu compozitorul Cornel Fugaru pentru piesa “I belive”.
2003 - Festivalul "Veo-Veo” (Spania) PREMIUL I - interpretare.
2001 - Festivalul internațional "Veo-Veo" (Spania), PREMIUL II al festivalului PREMIUL I – interpretare.
2001 –Festivalul Internațional Steaua de aur- București (România), împreună cu compozitorul Marius Țeicu, cu piesa “Dacă vreau aprind o stea”- TROFEUL
EMIL KLEIN
.jpg)
Emil Klein (n. 5 mai 1955, Roman - d. 29 aprilie 2004, Reggio nell'Emilia, Italia) a fost un violoncelist și dirijor român.
Născut la Roman în 5 mai 1955, la numai patru ani începe sa studieze violoncelul sub îndrumarea tatălui său. Urmează Liceul de muzică din Iași și începe Conservatorul „Ciprian Porumbescu" din București. În 1978 se stabilește în Germania, la Hamburg unde termină studiile, diplomându-se cu nota maximă, cu maestrul David Geringas. Devine asistent al acestuia din 1985 până în 1988. Cântă împreună în „Geringas Baryton Trio". A fost membru al trioului „Lipatti" și al cvartetului „Sonare", la Frankfurt. Premiul criticii pentru înregistrarea operei omnia a lui Ernst Krenek pentru cvartet de coarde. Cariera solistică îl poartă să cânte cu cele mai prestigioase orchestre simfonice (Berlin, Viena, Londra, Philadelphia, Gran Canarie, Magdeburg, Radio București etc.), în Europa, Statele Unite, Canada, Japonia, Australia, Africa, în cele mai faimoase săli de concert din lume. Participă timp de patru ani (din 1993 în 1996) ca docent de Violoncel și Muzică de Cameră la cursurile Academiei internaționale de vară din Cervo (IM - Italia). În 1995 fondează, la Hamburg, orchestra de cameră „Hamburger Solisten", pe care o va duce în turnee în toată lumea, în calitate de dirijor și solist. Orchestra funcționează și în prezent, sub conducerea violoncelistului Boris Matchin. Înregistrează peste optzeci de CD-uri cu un repertoriu foarte vast, de la Bach, Vivaldi, Mozart, Donizetti, Boccherini, la Paul Hindemith și Ernst Krenek. Premiul criticii în Germania pentru înregistrarea Vivaldi - Anotimpurile. O boală gravă îl lovește în 1998 dar, în ciuda numeroaselor intervenții chirurgicale, continuă seria de concerte, ultimul la Brescia (Italia) în 11 martie 2004 cu dificilul Concert pentru violoncel și orchestră de Friedrich Gulda. Se stinge după o lună, în 29 aprilie 2004, după o carieră strălucită, la numai 49 de ani, la Reggio Emilia (Italia), unde se transferase în ultima vreme, la sora lui, Olga.
MUZICĂ PENTRU SUFLET:
1.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu