1. /26 MAI 2023 - ISTORIE PE ZILE: Evenimente, Nașteri

Evenimente

• 17: Germanicus se intoarce la Roma si celebreaza Triumful pentru victoria asupra triburilor germanice.
  
  

  Decimus Claudius Nero Germanicus – general roman – foto preluat de pe cersipamantromanesc.com
  Decimus Claudius Nero Germanicus,cunoscut sub numele de Germanicus (n.24 mai 15 i.HR – d. 19 octombrie 19), a fost un general roman, fiul lui Nero Claudius Drusus și al Antoniei Minor. In anul 4 a fost adoptat de imparatul Tiberius. Triumful (triumphus in latina), era o ceremonie romana in cursul careia un conducator de osti invingator defila in fruntea trupelor sale, primind ovatiile multimii.
• 451: Are loc Bătălia de la Avarayr între rebeli armeni creștini conduși de Vardan Mamikonian și Imperiul Sasanid. Imperiul învinge militarii armeni, dar le garantează libertatea de a practica în mod deschis creștinismul.
  
  

  “Bătălia de la Avarayr” miniatură de Karapet Berkretsi – foto: ro.wikipedia.org
  Bătălia de la Avarayr, cunoscută și ca Bătălia de la Vartanantz, s-a desfășurat la 26 mai 451 D.Hr. pe Câmpia Avarayr din provincia armeană Vaspurakan, între o armată armeană creștină condusă de Vardan Mamikonian și o armată persană sasanidă,
  
  

  Imperiul Sasanid la apogeu, în 610 – foto: ro.wikipedia.org
  Imperiul Sasanid sau Imperiul Persan Sasanid a fost ultimul imperiu persan preislamic condus de dinastia sasanidă între 224 și 651. În anul 651, statul sasanizilor a fost cucerit de arabi. Imperiul Sasanid, succedând Imperiul part, a fost o putere în Asia Centrală și Orientul Apropriat, amenințând granița romano-bizantină timp de aproximativ 400 de ani. Imperiul Sasanid a fondat de Ardashir I, după înfrângerea ultimului rege part Artabanus al V-lea. La întinderea maximă în secolul al VII-lea, Sasanizii controlau teritorii actualelor state Turkmenistan, Uzbekistan, Afghanistan, Yemen, Oman, Israel, Liban, Siria, Emiratele Arabe Unite, Iordania, Turcia, Georgia, Armenia, Azerbaijan, și părți din Kazakhstan, Pakistan, India, Rusia, Arabia Saudită, Egipt, Libia, Kîrgâzstan și Tajikistan. Conform legendei, vexiloidul Imperiului Sasanid a fost Derafsh Kaviani. Imperiul Sasanid, în Antichitatea Târzie, este considerată o perioadă importantă pentru cultura iraniană înaintea cuceririi musulmane.
• 946: Regele Edmund I al Angliei este ucis de un hoț în timp ce participa la massa Sfântului Augustin.
• 1135: Alfonso VII de Leon și Castilia este încoronat în Catedrala din León ca „Imperator totius Hispaniae” („Împăratul intregii Spanii”).
  
  

  Alfonso al VII-lea (1 martie 1105 – 21 august 1157), născut cu numele de Alfonso Raimúndez , a devenit regele Galiciei în 1111 și regele Leonului și al Castiliei în 1126 – foto preluat de pe cersipamantromanesc.com
• 1293: Un cutremur lovește Kamakura, Kanagawa, Japonia, omorând în jur de 23.000 de oameni.^[1]
• 1488: Se construieste biserica „Sf. Gheorghe” de la Voroneţ, ctitorie a Domnului Ştefan cel Mare si Sfant.
  
  

  Manastirea Voronet – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
  Mănăstirea Voroneț, supranumită „Capela Sixtină a Estului”, este un complex monahal medieval construit în satul Voroneț, astăzi cartier al orașului Gura Humorului. Mănăstirea se află la 36 km de municipiul Suceava și la numai 4 km de centrul orașului Gura Humorului. Ea constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ștefan cel Mare (1457-1504). Biserica a fost ridicată în anul 1488 în numai 3 luni și 3 săptămâni, ceea ce constituie un record pentru acea vreme. De mici proporții, cu plan trilobat, având turla cu boltă moldovenească pe naos, biserica face parte dintre puținele monumente de arhitectură religioasă din nordul Moldovei care-și păstrează în mare măsură forma inițială. În anul 1547 mitropolitul Grigore Roșca, văr al lui Petru Rareș a inițiat adăugarea unui pridvor închis, pentru care adoptă o soluție unică, în cadrul căreia arhitectura este vizibil subordonată decorului pictat: peretele de vest al pridvorului este un perete plin fără nici o deschidere, precum și pictarea zidurilor exterioare, din temelie până în streașină, lucrări ce au dat construcției o mare stralucire. Mănăstirea Voroneț a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004, având codul de clasificare SV-II-a-A-05675. De asemenea, lăcașul de cult este inclus în patrimoniul mondial UNESCO.Din punct de vedere geografic, mănăstirea este situată la sud de orașul Gura Humorului din județul Suceava, pe valea râului Voroneț.
  
  
• 1679: A început construirea ansamblului arhitectural Mânăstirea Cotroceni, ctitorie a lui Şerban Cantacuzino, domn al Munteniei (1678–1688); biserica mânăstirii a fost demolată în 1984, reconstrucţia ei începând în 2003.
  
  

  Biserica Manastirii Cotroceni – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
  Istoria Cotroceniului începe acum patru secole și mai bine pe când era înconjurată de vestiții codri ai Vlăsiei. În vârful dealului Cotroceni se afla un schit numit de călugări denumit Cotrocenii cei de sus, pentru a face deosebire de Cotrocenii de jos, denumire care se referă la satul de cărămidari care se afla la baza dealului.Satul si moșia sunt atestate documentar pentru prima oară într-un hrisov domnesc din 27 noiembrie 1614 sub forma Cotroceni. Ele au existat cu siguranță și înainte de 1600, deoarece primii proprietari pe care-i menționează documentele – Stoica, Preda și Istfan – susțin că înainte de a fi devenit proprietatea domnească a lui Mihai Viteazul ei au stăpânit Cotrocenii”.
• 1770: Se incheie cu un dezastru Revolta Orlov, o încercare revolta a grecilor împotriva Imperiului Otoman, care a avut loc înainte de Războiul de Independență al Greciei.
  
  

  Acțiunilor flotei ruse în 1770 – foto – ro.wikipedia.org
  Rascoala a fost pregătită și sprijinită activ de Imperiul Rus, fiind coordonată cu expediția maritimă condusă de Alexei Grigorievici Orlov, comandantul flotei imperiale ruse în timpul Războiului Ruso-Turc din 1768-1774. O escadră rusa comandata de amiralul Andrei Spiridov (3 nave de linie și 2 fregate, 2.500 de oameni) a ajuns pe 17 februarie 1770 în dreptul coastei Moreei. O zi mai târziu, corăbiile ruse au aruncat ancora în portul Vitula, unde au așteptat sosirea sosirea lui Alexei Orlov, aflat la bordul fregatei cu 36 de tunuri „Sfântul Nicolae”. Pe 20 februarie, Fiodor Orlov a sfințit steagul elen într-o mănăstire locală. Tot aici, voluntarii greci au jurat credință Rusiei. Acești voluntari au fost împărțiți în două „legiuni spartane” (estică și vestică), care au intrat imediat în luptă. Rasculatii au obtinut initial o serie de victorii impotriva turcilor, obligandu-l pe sultanul Mustafa al III-lea sa ordone ca cea mai mare parte a rezervelor din regiunea Dunării să fie deplasată spre Grecia. Forțele albaneze au preluat inițiativa în Peloponez , au înfrânt insurgenții din Messalongi și Patras și au ucis numeroși civili din regiune O parte dintre rebelii care au scăpat din luptele cu turcii au încercat să ajungă într-un port de unde s-au refugiat pe corăbiile escadrei ruse, reusind astfel sa se salveze impreuna cu drapelul de luptă al grupării lui Psaro.
  Principala cauză a eșecului expediției a fost subestimiarea de către liderii ruși a forței turcilor si supraestimarea puterii insurgenților gerci. Insurgenții, în ciuda efectivelor numeroase pe care le-au mobilizat, au fost prost înarmați și organizați. Armata rusă nu a reușit să organizeze aprovizionarea insurgenților greci cu arme, muniție și nu a putut să asigure pregătirea lor militară. Înfrângerea revoltei a avut consecințe dramatice asupra populației Peloponezului. Această provincie bogată a Greciei a fost devastată de război, iar numeroși locuitori au căzut victime ale violențelor și terorii. Multe localități au fost distruse sau jefuite. A avut loc o amplă migrare a populației spre zonele muntoase, spre insulele Mării Egee sau chiar în Asia Mică. Istoricul Georgios Sakellarios apreciază că aproximativ 40.000 de locuitori ai regiunii au fost uciși, au părăsit țara sau au fost vânduți ca sclavi, adică aproximativ 15% din populația Moreei. Războiul ruso-turc din 1768 – 1774 s-a încheiat cu semnarea tratatului de pace de la Kuciuk-Kainargi de pe 10 iulie 1774. Acest tratat i-a dat Rusiei dreptul să intervină în afacerile interne a Imperiului Otoman, in probleme care priveau populatia de religie crestina.
• 1805: Napoleon Bonaparte este incoronat cu Coroana de Fier a Lombardiei la Domul din Milano, devenind rege al Italiei.
  
  

  “Încoronarea lui Napoleon” este o pânză pictată de Jacques-Louis David în perioada 1805-1807. Tabloul se găsește la Muzeul Louvre, Paris – foto: ro.wikipedia.org
  Coroana de Fier a Lombardiei ( Corona Ferrea ), este una dintre cele mai vechi însemnele regale din Europa si unul din simbolurile cele mai vechi ale Regatului lombarzilor şi mai târziu al regatului medieval din Peninsula Italica.
• 1877: La Bucureşti, apare ziarul “Socialistul”, prima gazetă socialistă din România. Ziarul a fost editat de Cercul socialist creat de Nicolae Codreanu. Dupa apariţia a trei numere, în urma unui avertisment al autorităţilor, ziarul şi-a schimbat numele în “Cuvîntul”, suprimat de asemenea după un scurt timp de guvern.
• 1885: În grădina publică din orasul Chişinău, este inaugurat bustul lui Aleksandr Sergheevici Puşkin, poet rus, exilat un timp în gubernia Basarabia.
  
  

  bustul lui Aleksandr Sergheevici Puşkin, poet rus – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
• 1896: Nicolae al II-lea este incoronat ţar al Rusiei.
  
  

  Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei (1868 – 1918) – foto: ro.wikipedia.org
  Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei sau Nikolai Alexandrovici Romanov (n. 6 mai 1868 (S.N. 18 mai) – d. 17 iulie 1918) a fost ultimul împărat al Rusiei. A domnit din 1894 până la abdicarea sa din 15 martie 1917 la sfârșitul revoluției din februarie. A fost asasinat împreună cu întreaga sa familie de către bolșevici la ordinul lui Lenin. Pe 4 august 2000, tarul Nicolae și membrii apropiați ai familiei lui au fost canonizați drept sfinți de sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse, nefiind numiți „mucenici, ”atâta vreme cât moartea lor nu a fost un rezultat imediat legat de credința lor creștină, dar în schimb ei au fost canonizați drept “cuviosi”(supuși pătimirii)”.
• 1896: A fost publicat pentru prima oară indicele bursier Dow Jones Industrial Average. Dow Jones Industrial Average este unul dintre cei mai cunoscuți indici bursieri din lume. Indicele, calculat pentru prima oară pe 26 mai 1896, urmărește evoluția celor mai importante 30 de blue chip-uri (companii stabile, de dimensiuni mari, și profitabile) din Statele Unite. Indicele a fost creat de Charles Dow, co-fondator al Dow Jones & Company și editor al revistei The Wall Street Journal.
• 1918: Se constituie Republica Democrata Georgia, fost teritoriu ocupat de Imperiul Rus.
  
  

  Localizarea Republicii Democrate Georgia – foto – ro.wikipedia.org
  
  
  
  

  epublica Democrata Georgia, Şedinţa Consiliului Naţional din 26 mai 1918 – foto – ro.wikipedia.org
  
  
  
  

  Republica Democrata Georgia – Drapel – foto – ro.wikipedia.org
• 1920: Constantin Brâncuşi a participat, la Paris, la „Festivalul Dada”, împreună cu André Gide, Paul Valéry, F. Léger etc., fiind unul dintre semnatarii manifestului intitulat „Contre Cubisme, contre Dadaisme”.
  
  

  Constantin Brâncuși  - foto: ro.wikipedia.org
• 1940: Are loc Bătălia de la Dunkerque din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
  
  

  Punga de la Dunkerque, 21 mai 1940 – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
  Batălia de la Dunkerque este numele sub care sunt cunoscute apărarea şi evacuarea forţelor Aliaţilor care fuseseră separate de principalele trupe ale defensivei franceze de înaintarea rapidă a celor germane. După cele zece luni ale războiului ciudat, Bătălia Franţei a început în dimineaţa de 10 mai 1940. În est, Grupul de Armate B germană a invadat şi a ocupat Olanda. După aceasta, a înaintat spre vest prin Belgia. Pe 14 mai, Grupul de Armate B a năvălit prin regiunea Ardenilor şi a înaintat rapid spre vest spre Sedan, după care şi-a schimbat direcţia de atac spre Canalul Mânecii. Această mişcare a fost numită de mareşalul Erich von Manstein „tăietura de seceră”. Cele câteva contraatacuri aliate nu au reuşit să oprească înaintarea avangardei germane, care a atins coasta Atlanticului pe 20 mai, separând Corpul Expediţionar Britanic de restul trupelor aliate lângă Armentières, iar Armata I franceză şi armata belgiană ceva mai la nord. După ce au reuşit să atingă coasta Canalului Mânecii, germanii şi-au schimbat direcţia de atac spre nord pentru a cuceri porturile din zonă şi pentru a prinde în capcană forţele britanice şi franceze mai înainte ca acestea să poată fi evacuate în Anglia. Pe 24 mai, Hilter a vizitat cartierul general al lui Gerd von Rundstedt de la Charleville. Von Rundstedt a sugerat ca infanteria să atace forţele britanice la Arras, iar blindatele comandate de Kleist să se plaseze pe un front la sud şi vest de Dunkerque, de unde să distrugă forţele aliate care se retrăgeau din faţa Grupului de Armate B. O asemenea manevră ar fi permis germanilor să-şi consolideze poziţiile şi se pregătească pentru o înaintare spre sud, împotriva restului forţelor franceze. În plus, terenul din jurul Dunkerque-ului era considerat nepotrivit pentru atacul tacurilor, aşa că distrugerea forţelor aliate trebuia făcută de Luftwaffe şi de infanteria Grupului de Armate B.
  
  

  Soldaţi britanici facuti prizonieri la Dunkerque – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
  Pe 25 mai 1940, comandantul Grupului expediţionar britanic, generalul Gort, a decis să înceapă evacuarea forţelor din subordinea sa. Începând cu 25 mai până pe 28 mai, britanicii s-au retras cam 50 de kilometri spre nord-vest într-o pungă de rezistenţă de-a lungul frontierei franco-belgiene, care se întindea de la Dunkerque până la Poperinge. Belgienii s-au predat pe 28 mai, pentru ca a doua zi să capituleze elementele Armatei I franceze care se aflau în afara pungii de la Dunkerque.Începând cu ziua de 27 mai a început evacuarea de la Dunkerque. Blindatele germane au primit în aceiaşi zi ordinul să reia atacul, dar defensiva bine organizată le-a oprit înaintarea pentru început, pentru ca mai apoi să oblige trupele aliate să se retragă până pe 31 mai într-o fâşie îngustă pe coasta Canalului, lată doar de 5 km, care se întindea de la De Panne prin Bray-Dunes.
  Din punga de Dunkerque au fost evacuate trupe aparţinând la cinci naţiuni: britanici, francezi, belgieni, olandezi şi polonezi.Evacuarea cu succes a celor 338.000 soldaţi aliaţi de la Dunkerque a încheiat prima fază a Bătăliei Franţei. A asigurat creşterea moralului britanic, dar a lăsat armata franceză singură în faţa asalutului german. Divizia a 51-a britanică a fost lăsată în ariergardă să acopere retragerea. Mulţi dintre ei au căzut în luptă sau au căzut prizonieri. Trupele germane au intrat în Paris pe 14 iunie şi Franţa a capitulat pe 22 iunie. La Dunkirk (Dunkerque), a fost ridicat un monument din marmură după război. Textul se traduce prin: „Pentru glorioasa memorie a piloţilor, marinarilor şi soldaţilor armatelor franceză şi aliate care s-au sacrificat în bătălia de la Dunkerque mai iunie 1940”.
• 1941: Distrugătorul polonez Piorun intra in lupta cu cuirasatul german Bismarck, mândria flotei germane, si îi semnalizează poziţia către flota engleză, care va reuşi să-l distrugă.
  
  

  Cuirasatul german Bismarck – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
  Construcţia cuirasatului Bismarck a fost parte dintr-un plan mai amplu prezentat după mijlocul anilor ’30 cancelarului Adolf Hitler de către amiralul Erich Raeder, conducătorul flotei germane (temuta Kriegsmarine). Potrivit “Planului Z” întocmit de specialiştii lui Raeder, până în 1947 flota germană trebuia să o egaleze pe cea britanică – cea mai puternică flotă a epocii. După aproape trei ani de muncă asiduă, în condiţii de maxim secret, cuirasatul Bismarck a fost lansat la apă în februarie 1939; începutul războiului în Europa, planificat de către Hitler pentru începutul toamnei aceluiaşi an, avea nevoie de această veritabilă fortăreaţă plutitoare, aparent invulnerabilă. Căpitanul vasului, Ernst Lindemann, era unul dintre cei mai capabili ofiţeri ai marinei germane, celebru pentru calmul, priceperea şi talentul de a stabili cu echipajul relaţii de stimă reciprocă.
  Cuirasatul avea un deplasament de 50 153 de tone, iar armamentul pe care-l purta era redutabil: 8 tunuri de 38 cm., 12 tunuri de 15 cm, şi câte 16 mitraliere antiaeriene de 105 si 37 mm.Armura de protecţie a vasului, din oţel special, era groasă de 320 mm.; aceasta îl făcea aproape de neatins într-un atac cu torpile din partea unor nave de război, singura preocupare reală pentru germani fiind un atac masiv cu bombe lansate de avioane inamice. În ciuda proporţiilor sale, vasul era capabil de o viteză maximă impresionantă: aproape 30 de noduri pe oră. Cu excepţia cuirasatului Tirpitz (vas german de război, adevărat “frate geamăn” al cuirasatuluiBismarck), această minune a tehnicii de război nu mai avea egal în nici una dintre flotele ţărilor ce aveau să intre în conflict.(geopolitikon.wordpress.com).
• 1944: În România se realizează o înţelegere de colaborare politică în lupta antihitleristă între Partidul Comunist Român şi gruparea liberală condusă de Gheorghe Tătărăscu.
• 1961: A fost înfiinţată fundaţia Amnesty International.
  
  

  Amnesty International
• 1966: Guyana Britanică își câștigă independența și devine Guyana.
• 1967: The Beatles lansează albumul Sgt. Pepper's Lonely Hearts Club Band.^[2]
• 1969: Programul Apollo: Apollo 10 se întoarce pe Pământ, după un test de succes de opt zile a tuturor componentele necesare pentru viitoarea primă aselenizare cu echipaj uman.
• 1977: Americanul George Willig, a escaladat una dintre clădirile World Trade Center din New York, în trei ore şi jumătate, fiind „premiat” de poliţie cu o amendă de un dolar şi 10 cenţi.
•  1986: Comunitatea Europeană adoptă steagul european.
  Steagul european e format dintr-un cerc de douăsprezece stele aurii pe un fundal albastru. Deși steagul este asociat de obicei cu Uniunea Europeană, a fost folosit inițial de Consiliul Europei, pentru a reprezenta acest continent ca un întreg. Steagul a fost adoptat inițial de Consiliul Europei la 8 decembrie 1955, proiectul câștigător aparținându-i lui Arsène Heitz. De la început, Consiliul Europei a dorit ca acest steag să fie folosit de alte organizații regionale care doreau integrarea europeană. Comunitatea Europeană l-a adoptat la 26 mai 1986. Uniunea Europeană, care a fost înfințată prin Tratatul de la Maastricht în 1992 pentru a înlocui Comunitatea Europeană și a-i prelua atribuțiile, a adoptat de asemenea acest steag. De atunci, utilizarea lui a stat sub controlul atât al Consiliului Europei, cât și al Uniunii Europene.
  Steagul apare pe aversul tuturor bancnotelor euro, iar stelele pe monedele euro, precum și pe permisele de conducere și plăcuțele de înmatriculare eliberate în țările membre ale UE. Numărul de stele de pe steag este fix (12), și nu are legătură cu numărul de state membre ale Uniunii. În 1953, Consiliul Europei avea 15 membri. S-a propus ca steagul să aibă câte o stea pentru fiecare membru, și să nu se schimbe la aderarea unor noi membri. Germania de Vest a obiectat la această măsură, deoarece unul dintre membri era regiunea disputată Saarland, iar o stea proprie ar implica suveranitatea acestei regiuni. Franța a obiectat la un proiect cu paisprezece stele, deoarece acest lucru ar fi implicat integrarea Saarlandului în Germania. În cele din urmă, a fost adoptat numărul 12, ca simbol al perfecțiunii, fără conotații politice.
• 2007: Filmul romanesc “California Dreamin’ (nesfârşit)” al regretatului regizor Cristian Nemescu, a câştigat marele premiu al secţiunii „Un Certain Regard”, la cea de-a 60-a ediţie a Festivalului de la Cannes.
• 2019: La alegerile europarlamentare din România clasamentul partidelor este următorul: PNL - 27,00%, PSD - 22,51%, Alianța USR-PLUS - 22,36%, PRO România - 6,44%, PMP - 5,76%, UDMR - 5,26%, ALDE - 4,11%; prezența la vot a fost de 49,02%. La Referendumul pe tema justiției, 80,9% au votat "Da" la prima întrebare și 81,1% au votat "Da" la a doua întrebare; prezența la vot a fost de 41,28%.

NAȘTERI

Papa Clement al VII-lea

• 1478: Papa Clement al VII-lea (d. 1534)
• 1566: S-a nascut sultanul otoman Mehmed al III-lea ( d. 21/22 decembrie 1603). A domnit din 1595 până la moartea sa si a rămas notoriu în istoria otomană pentru că a avut nouăsprezece frați și pe jumătate dintre ei i-a executat, pentru a-și asigura domnia.
  
  

  Sultan Mehmet III of the Ottoman Empire – foto – en.wikipedia.org
• 1602: Philippe de Champaigne, pictor francez (d. 1674)
• 1650: John Churchill, Duce de Marlborough (d. 1722)
• 1667: Abraham de Moivre, matematician francez (d. 1754)
• 1796: Aloys al II-lea, Prinț de Liechtenstein, născut Aloys Maria Joseph Johann Baptista Joachim Philipp Nerius (25 mai/26 mai 1796 – 12 noiembrie 1858), a fost Prinț suveran de Liechtenstein între 1836 și 1858. A fost fiul lui Johann I Joseph, Prinț de Liechtenstein (1802–1887) și a soției acestuia, Josepha de Fürstenberg-Weitra. A fost nepot al lui Aloys I și tatăl lui Johann al II-lea, Prinț de Liechtenstein și al lui Franz I, Prinț de Liechtenstein. Alois a contribuit activ la dezvoltarea economică și politică a Liechtenstein.

  Aloys al II-lea

• 1799: S-a născut scriitorul rus Aleksandr Puşkin (6 iunie s.n/26 mai s.v): “Povestirile răposatului Belkin”, “Evgheni Oneghin”, “Istoria lui Pugaciov”; (d. 10 februarie s.v/29 ianuarie s.n 1837) .
  
  

  Aleksandr Puşkin, scriitorul rus – foto preluat de pe cersipamantromanesc.com
  Este considerat unul dintre cei mai mari poeti rusi și unul dintre fondatorii literaturii ruse moderne, care a influențat intr-o foarte mare masura scriitorii ruși care i-au urmat.
• 1822: Prințesa Augusta Reuss de Köstritz (Auguste Reuss; 26 mai 1822 – 3 martie 1862) a fost prima soție a lui Frederic Francisc al II-lea, Mare Duce de Mecklenburg.Prințesa Augusta, al treilea copil și a doua fiică a Prințului Heinrich LXIII Reuss-Köstritz și a primei lui, contesa Eleonore de Stolberg-Wernigerode, s-a născut la Klipphausen, Regatul Saxoniei.^[1]
  Familia ei aparținea liniei junior a Casei de Reuss.La 3 noiembrie 1849 la Ludwigslust, Augusta s-a căsătorit cu Frederic Francisc al II-lea, Mare Duce de Mecklenburg, fiu al lui Paul Friedrich, Mare Duce de Mecklenburg-Schwerin.^[1] Împreună au avut șase copii.^[2]
  • Frederic Francisc III (1851–1897) tatăl Alexandrinei, regină a Danemarcei și a Cecilei, ultima Prințesă Moștenitoare a Prusiei.
  • Paul Frederic (1852–1923) căsătorit cu Prințesa Marie de Windisch-Graetz
  • Maria (1854–1920) căsătorită cu Marele Duce Vladimir Alexandrovici al Rusiei. Fiul lor, Kiril a devenit pretendent la tronul Rusiei după asasinarea vărului său Nicolae al II-lea al Rusiei.
  • Nikolaus (1855–1856)
  • Johann Albert (1857–1920) regent al Ducatului de Brunswick
  • Alexandru (1859-1859) Decesul timpuriu al Augustei a ridicat câteva întrebări la curte. S-a spus că Augusta a murit de "probleme bronhiale asociate cu boli de inimă".^[3] Un biograf a afirmat că a murit de un tip de febră.^[4]
    Augusta a fost înmormântată în grădina Castelului Schwerin.
    Prințesa Augusta în 1856, pictură de Friedrich Kaulbach
• 1826: Richard Christopher Carrington (n. 26 mai 1826 – d. 27 noiembrie 1875) a fost un astronom amator englez ale cărui observații astronomice din 1859 au arătat în primul rând existența exploziilor solare, precum și influența lor electrică asupra Pământului și asupra aurorelor sale; și ale căror evidențe 1863 de observații petelor solare a demonstrat rotația diferențiată a Soarelui.
• 1826: Marea Ducesă Elisabeta Mihailovna a Rusiei (26 mai 1826 – 28 ianuarie1845) a fost al doilea copil al Marelui Duce Mihail Pavlovici al Rusiei și a soției sale, Charlotte de Württemberg care și-a luat numele de Elena Pavlovna după convertirea la ortodoxism. Prin tatăl ei a fost nepoata Țarului Pavel I al Rusiei și nepoata de frate a împăraților Alexandru I al Rusiei și Nicolae I al Rusiei. 

  Marea Ducesă Elisabeta Mihailovna

  Ducesă de Nassau

• 1867: S-a nascut Mary de Teck, soţia regelui George al V-lea al Regatului Unit; (d. 1953).
  
  

  Mary de Teck, soţia regelui George al V-lea al Regatului Unit – foto – en.wikipedia.org
• 1867: Robert Tait McKenzie (uneori scris Mackenzie) (n. 26 mai 1867, Mississippi Mills, Lanark County, Ontario, Canada – d. 28 aprilie 1938) a fost un sculptor, creator de medalii canadian, medic, militar, atlet și promotor al cercetășiei.Născut în Mississippi Mills, Lanark County, Ontario, Canada, el a locuit în mai multe orașe, printre care Montreal și Philadelphia, înainte de a se stabili, în final, cu reședința la Mill of Kintail în Almonte, Lanark County, Ontario, Canada.
  În anii 1930, Robert Tait McKenzie a desenat Medalia Fields, care este echivalentă, în domeniul matematicii, a Premiului Nobel.
  Robert Tait McKenzie, prin anii 1910 - 1915
• 1877: Isadora Duncan (n. 26 mai 1877 sau 27 mai 1878, San Francisco - d. 14 septembrie 1927, Nisa) a fost o dansatoare americană, creatoare a unui stil expresiv în arta dansului, inspirat din dansul antic grecesc, care a influențat coreografia modernă a secolului al XX-lea.
  S-a născut la San Francisco într-o ambianță familiară modestă, cu numele ei adevărat de Angela Isadora Duncan. În timpul adolescenței, s-a deplasat împreună cu unii din membrii familiei la Chicago sau New York, apărând ca balerină în diverse spectacole, fără vreun succes deosebit. Cariera sa profesională începe în 1896 cu ajutorul producătorului de film Augustin Daly, care o convinge să înceapă un turneu în Europa. Ajunsă la Londra, în fața unui public cultivat și înstărit, obține un succes enorm, ceea ce i-a permis să-și continue turneul pe scenele teatrelor din Viena, Budapesta și Berlin. În 1904 deschide o școală de dans la Grünwald în Germania, propagând astfel noul său stil de dans, în care interpreta coreografic muzică de Beethoven sau alți compozitori clasici. Urmară alte două școli la Paris (1914) și Moscova (1921). Un turneu în Statele Unite ale Americii în anul 1908 este mai curând un fiasco, publicul american neacceptând dansul pe o muzică ce nu fusese creată anume pentru balet.
  

  Isadora Duncan și Serghei Esenin
  În viața privată, alături de succesele profesionale, duce o existență dezordonată și este lovită de evenimente tragice. Doi copii, o fiică dintr-o legătură cu scenaristul Edward Gordon Craig și un fiu dintr-o aventură cu industriașul Isaac Singer, celebrul producător de mașini de cusut, mor într-un accident de circulație în 1913 la Paris.
  La sfârșitul unei perioade de depresie psihică, regăsește energia necesară pentru a se ocupa intens de elevii săi, dintre care a adoptat șase, deveniți oarecum înlocuitorii propriilor săi copii dispăruți. În 1922 se căsătorește cu poetul rus Serghei Esenin, de care se separă după un an, neputând suporta excesele alcoolice și violențele acestuia. Viața sa a luat un sfârșit tragic în 1927 la Nisa, murind strangulată de un șal lung ce-l purta în jurul gâtului, prins de roata automobilului descoperit.
  Stilul de dans al Isadorei Duncan era caracterizat de mișcări libere, curgătoare, încărcate emoțional, oglindind fascinația idealurilor antice cu privire la corpul omenesc în mijlocul elementelor naturii. În mod obișnuit apărea îmbrăcată într-o tunică scurtă cu brațele, gambele și picioarele goale, cu părul fluturând în aer, dând impresia unui dans improvizat. Stilul său coreografic a fost preluat și dezvoltat de maeștri ai baletului ca Mihail Fokin, Ted Shawn și de dansatoarea Ruth Saint Denis.
  Isadora Duncan în Amfiteatrul Dionysos din Atena
• 1895: Paul Lukas (numele la naștere Pál Lukács n. 26 mai 1895 - d. 15 august1971) a fost un actor născut într-o familie evreiască din Budapesta, Ungaria. Emigrat în Statele Unite ale Americii, a avut după aceea o carieră artistică încununată de realizări.

  Paul Lukas

• 1896: Aurel Băeșu, pictor român (d. 1928)
• 1900: Vítězslav Nezval (cehă: [ˈviːcɛslaf ˈnɛzval]; n. 26 mai 1900 – d. 6 aprilie1958) a fost unul dintre cei mai prolifici scriitori avangardiști cehi din prima jumătate a secolului al XX-lea și un co-fondator al Mișcării suprarealiste din Cehoslovacia.
  Vítězslav Nezval
• 1907: S-a nascut celebrul actor de cinema John Wayne (d. 11 iunie 1979), vedetă a nenumărate western-uri.
  
  

  Publicity portrait of John Wayne. Frank Driggs Collection – oto – en.wikipedia.org
• 1909: Sir Alexander Matthew (Matt) Busby (n. 26 mai 1909 — d. 20 ianuarie 1994) a fost un fotbalist și antrenor de fotbal scoțian, cunoscut mai ales pentru perioada petrecută la clubul Manchester United (1945–1969 și 1970–1971).
•  1914: Friedrich „Fritz” Haffer (n. 26 mai 1914, data și locul decesului necunoscute)^[1] a fost un handbalist de etnie germană care a jucat pentru echipa națională a României. Haffer a fost component al selecționatei în 11 jucători a României care s-a clasat pe locul al cincilea la Olimpiada din 1936, găzduită de Germania.^[2][3] El a jucat în toate cele trei meciuri disputate de România.^[1][2]
  Fritz a fost fratele lui Karl Haffer, membru și el al naționalei României care a participat la Olimpiada de la Berlin.
  La nivel de club, Fritz Haffer a fost component de bază al echipei Hermannstädter Turnverein^(de) (Societatea de Gimnastică Sibiu) din Sibiu.
• 1916: S-a născut scriitorul roman Vintilă Corbul (d. 30 ianuarie 2008).
  
  

  Vintilă Corbul, scriitor roman -foto – moviespictures.org
  Numele sau complet era Vintilă Dumitru Corbul Economu Popescu Intre cele mai cunoscute lucrari ale sale se numara : „Moarte și portocale la Palermo”, cu Eugen Burada; „Cenușă și orhidee la New York”, cu Eugen Burada; „Cavalcadă în iad”, – 2 volume, închinate tatălui autorului, Generalul Constantin P. Corbul și participării României la cel de-al Doilea Război Mondial; „Căderea Constantinopolelui’– 2 volume. Romanele sale au fost cele mai bine vandute carti in timpul regimului comunist.Tot impreuna cu prietenul sau de o viata, Eugen Burada, a scris scenariile pentru filmele regizate de Sergiu Nicolaescu ” Un comisar acuză”, 1973; „Revanșa”, 1978; „Nea Mărin miliardar” (inițial piesă de teatru), 1978; „Duelul”, 1981. Un clasament realizat de Uniunea Autorilor și Realizatorilor de Film din România arată că „Nea Mărin Miliardar” este cel mai vizionat film românesc din toate timpurile. Pelicula a fost vizionată de nu mai puțin de 14,6 milioane de români și are, de departe, cea mai mare cotă de popularitate în rândul telespectatorilor ultimelor două generații.Vintila Corbul Vintilă Corbul a părăsit ilegal România în 1979, în plină glorie, împreună cu Eugen Burada, ajutați de fostul ministru de externe Ștefan Andrei și de soția acestuia, cunoscuta actriță Violeta Andrei. Multe dintre operele sale au fost editate în franceză, poloneză, rusă, arabă. Opera literară: 
• Moarte și portocale la Palermo, cu Eugen Burada
• Cenușă și orhidee la New York, cu Eugen Burada
• Cavalcadă în iad, - 2 volume, închinate tatălui autorului, Generalul Constantin P. Corbul și participării României la cel de-al Doilea Război Mondial
• Căderea Constantinopolelui - 2 volume
• Dinastia Sunderland - Beauclair - Idolii de aur - 3 volume
• Asediul Romei 1527 - 2 volume
• Dinastia Sunderland - Beauclair 2 - Păsări de Pradă - 3 volume
• Uragan asupra Europei, cu Eugen Burada
• Salvați-mă! Sunt miliardar
• Sclavii pământului
• Babel Palace
• Roxelana și Soliman, cu Eugen Burada
• Oameni în Rolls-Royce, cu Eugen Burada
• Iubirile imposibile ale lui Petronius
• Casa din Cherry Street
• Hollywood - infernul viselor
• Groaza vine de pretutindeni, cu Eugen Burada
• Sunt regele Franței! Regele Soare!
• Împărateasa fără coroană
• Calea ducesei, cu Eugen Burada
• Plângi, plângi, balalaikă, cu Eugen Burada
• Atenție! Los Angeles va sări în aer
• Mafia și miliardarii
• Extaz, moarte și rock'n roll
• Miliarde și picioare lungi
• 1917: Mariana Șora, critic literar și eseist (d. 2011)
• 1921: Leon Livovschi (grafiat și Livovski) (n. 26 mai 1921, Vărzărești, România- d. 6 iulie 2012, Montreux, Elveția) a fost un om de știință român, cu contribuții în mecanică, matematică și informatică.
  A fost profesor la Facultatea de Matematică și Informatică a Universității din București.
  Într-o discuție cu academicianul Grigore C. Moisil, tânărul inginer Leon Livovski i-a atras atenția asupra unor articole din revista sovietică „Electricestvo", privind utilizarea logicii matematice clasice în studiul circuitelor de comutație. În felul acesta, academicianul Moisil a luat cunoștință, în jurul anilor 1950, cu cercetările sovietice (în special ale lui Șestakov și Gavrilov) privind aplicațiile logicii matematice în tehnică.^[1]
  Leon Livovschi a utilizat primul, pe plan mondial calculul implicațiilor la proiectarea circuitelor automate cu contacte și relee, în 1952.^[2]
  Leon Livovschi este și autorul unor metode de reprezentare prin grafuri a evoluției automatelor secvențiale, elaborând, în acest sens, și algoritmi de analiză și sinteză a automatelor secvențiale. Studiul automatelor discrete s-a făcut inițial prin utilizarea logicii matematice clasice
• 1926: S-a nascut cântărețul american de jazz, Miles Davis compozitor și conducător de orchestră ; (d. 1991).
  
  

  Jazz musician Miles Davis – foto – en.wikipedia.org
  
  
  * 1926:  Petre Sirin (n. 29 mai 1926, Chișinău - d. 3 aprilie 2003, Bran, județul Brașov) a fost un scriitor si regizor de filme documentare român.Petre Sirin studiază la Liceul „Matei Basarab”, apoi este admis la Institutul Francez din București. Îl are ca mentor spiritual pe Roland Barthes, de care îl va lega o mare amiciție. Între 1946 și 1951 urmează cursurile Facultății de Istorie, fiind repartizat după aceea într-o școală bucureșteană, unde lucrează ca profesor timp de trei ani. În 1952 susține examenele de admitere la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” și este admis la secția Regie de film. La absolvire este repartizat la Studioul „Al. Sahia”, unde regizează unul-două filme de scurtmetraj pe an și își dedică restul timpului lucrărilor literare de sertar. În 1979 se retrage la Bran. Până la pensionare (1986), va conduce Catedra de artă teatrală și cinematografică a Școlii Populare de Artă din Brașov. Moare pe 2 aprilie 2003, la Bran.

  FILMOGRAFIE

  • Cetatea Neamțului (1958)
  • Letopisețul de piatră al Dobrogei (1962)
  • Tradiții maramureșene (1966)
  • Ultima primăvară la Ada-Kaleh (1968)
  • Nicolae Iorga (1966)
  • Arhitectura feudală românească (1969)
  • Carpații Orientali (1971)
  • Cultura dacilor (1972)
  • Caietele de front ale lui Nicolae Grigorescu (1977)
• 1933: Petre T. Frangopol (n. 26 mai 1933, Constanța) este un inginer chimist român, membru de onoare al Academiei Române - Secția de științe chimice^[1] din anul 2012.După absolvirea cursului este repartizat în colectivul ciclotron. La Institutul de Fizică Atomică a promovat toate treptele cercetării științifice, până la cercetător științific principal I și a fost adjunct (1960-1964) apoi șeful Laboratorului de compuși organici marcați izotopic (1964-1974) la a cărui creare și dezvoltare a contribuit decisiv.
  Din cauza lipsei unor laboratoare adecvate la Măgurele, aflate în construcție, conducerea institutului îl detașează în perioada de început (1958-1964) să lucreze în cadrul Laboratorului de chimie organică al Facultății de chimie industrială a Institutului Politehnic din București, condus de profesorul Costin D. Nenițescu.
  A avut o contribuție semnificativă la proiectarea și punerea în funcțiune (1978) a Centrului de Producție Radiochimică a Institutului de Fizică Atomică.
  În perioada de început s-a ocupat cu punerea la punct a tehnologiei de realizare în țară, la reactorul nuclear VVR-S de la Măgurele pus în funcțiune în 1957, a Iodului radioactiv I-131 (radioizotopul cel mai solicitat - până astăzi - de piața medicală românească). Descrierea tehnologiei de preparare^[4][5] a fost preluată integral în presa străină de specialitate^[6].
  De asemenea, Petre Frangopol a desfășurat activitate didactică la diferite universități din țară: profesor de biofizică și chimie biofizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași - Departamentul de biofizică și fizică medicală al Facultății de fizică (1991-1999), la Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad - Departamentul de biofizică al facultății de medicină (1997-1999), la Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca - Facultatea de chimie (1999-2002) și la Departamentul de fizică al Universității Politehnica din București (2002-2004).
  În perioada cât a lucrat la Iași a contribuit la crearea secției de Biofizică și a primei secții de Fizică Medicală într-o Universitate românească.
  A lucrat în Institutul de Fizică Atomică până în 1993. După pensionare a pus la dispoziția societății experiența acumulată, ocupând diverse posturi de consilier. În perioada 1995-1998 a fost consilier al vicepreședintelui Academiei Române iar în perioada 2002-2010 a fost consilier științific la Consiliul Național al Cercetării Științifice. De asemenea, a fost consilier la Institutul Național de Fizică și Inginerie Nucleară "Horia Hulubei" și membru în Comisia prezidențială pentru analiza și elaborarea de politici în domeniul educației și cercetării.
  A fost sau este membru al mai multor societăți de renume:
  • Institutul internațional de Oceanografie - Centrul Operațional al Mării Negre (din 1999);
  • Societatea Franceză de Chimie (1969-1990);
  • Societatea Americană de Chimie (1970-1990);
  • Societatea Germană de Chimie (din 1971);
  • Societatea Română de Chimie;
  • Societatea Română de Biofizică.
  Printre domeniile în care Petre Frangopol a avut preocupări se numără: chimia organică, chimia fizică organică, radiochimia, chimia biofizică, biofizica, fizica medicală, arheometrie, oceanografie, politici ale științei și management în acest domeniu, scientometrie, istoria chimiei în România.
  În prezent este membru al Societăților de Chimie din România și Germania. 

  Petre T. Frangopol

• 1936: Hiroshi Saeki (n. 26 mai 1936, Hiroshima, Japonia – d. 2010) a fost un fotbalist japonez.
• 1939: Vasile Mihalache (n. 26 mai 1939 - d. 27 octombrie 2018^[1]) a fost un politician român, care a deținut funcția de primar al sectorului 4 în perioada iunie 2000 - iunie 2004, din partea PDSR.^[2] A fost profesor de desen la Școala Generală nr. 194 din sectorul 4.
• 1941: Oana Manolescu (n. 26 mai 1941, orașul Târgu Jiu, județul Gorj) este un fost deputat român de origine albaneză, reprezentant al acestei minorități în Parlamentul României în legislaturile din perioada 1996-2016. Oana Manolescu este absolventă a facultății de chimie de la Universitatea București din anul 1965, profesoară de chimie în perioada 1969 -1996 la liceul "Electroputere" din Craiova; necăsătorită. În cadrul activității sale parlamentare, Oana Manolescu a fost membru în următoarele grupuri parlamentare de prietenie:
  • în legislatura 1996-2000: Macedonia, Republica Austria, Albania, Regatul Suediei;
  • în legislatura 2000-2004: Regatul Suediei, Albania;
  • în legislatura 2004-2008: Regatul Țărilor de Jos (Olanda), Regatul Suediei, Albania;
  • în legislatura 2008-2012: Albania, Marele Ducat de Luxemburg, Regatul Suediei;
  • în legislatura 2012-2016: Albania, Marele Ducat de Luxemburg.
• 1941: Iosif Demian (n. 26 mai 1941, Oradea) este un regizor și operator român care trăiește în prezent în orașul Sydney (Australia).Iosif Demian s-a născut la data de 26 mai 1941 în orașul Oradea într-o familie mixtă etnic: tatăl său era român, iar mama sa era unguroaică. Filmografie: 
• Apa ca un bivol negru (1970) - operator imagine
• Așteptarea (1970) - operator imagine
• Nunta de piatră (1972) - operator imagine
• Zidul (1975) - operator imagine
• Duhul aurului - operator imagine
• Buzduganul cu trei peceti (1977) - operator imagine
• Urgia (1978) - in co-regie
• O lacrimă de fată (1980)- regizor, coautor imagine
• Baloane de curcubeu (1982)- regizor
• Bunicul și o biată cinste (1984)- regizor
• Lovind o pasăre de pradă (1984) -regizor
• Piciul (1985)-regizor
• Memoria de piatră (2010) - regizor 

  Iosif Demian

• 1941: Kenji Tochio (n. 26 mai 1941) este un fost fotbalist japonez.
• 1942: Corneliu Ioan Dida, politician român (d. 2008)
• 1950: Ion Dur (n. 26 mai 1950, Poiana, Gorj) este un filosof, critic literar și eseistromân. Activează în istoria filosofiei, istoria culturii române, estetică, critică literară și filosofică, critică media și mentalitate (post)totalitară românească.Între 1957-1965 a fost elev al Școlii Elementare din comuna Poiana, județul Gorj, iar cursurile medii le-a urmat la Liceul nr. 3 din Craiova (1968-1972), azi Elena Cuza. A efectuat serviciul militar la arma „vînători de munte”, la Cîmpulung Muscel, fiind prima promoție de militari cu termen redus (9 luni: 1973-1974). A urmat cursurile Facultății de Filosofie (1974-1978) a Universității din București, specializarea filosofie.
  Din 1978 pînă în 1989 a fost profesor de științe sociale la mai multe licee din Craiova: Liceul Industrial „7 Noiembrie”, Liceul Militar „Tudor Vladimirescu”, Liceul Industrial nr. 9.
  În ianuarie 1990 a venit la Sibiu și a lucrat cîteva luni ca redactor la Dimineața, primul ziar postdecembrist din localitate. Din 1990 și pînă în 1992 a făcut parte din Grupul de Presă și Editură „Continent” din Sibiu, unde a fost publicist-comentator la Revista Continent și directorul Editurii Continent.
  În 1999 a obținut titlul academic de doctor în filosofie la Universitatea din București.
  A fost profesor titular la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu (1992 – 2015), decan (2005-2011) la Facultatea de Jurnalistică din aceeași instituție de învățămînt.
  Din 2007, este conducător științific de doctorat la Centrul Universitar de Nord din Baia Mare, Facultatea de Litere, specializarea filosofie.
  A coordonat douăzeci de ani ca redactor-șef Revista Saeculum (serie nouă), publicație fondată de Lucian Blaga (1943), iar acum e director de onoare al revistei. Membru al Uniunii Scriitorilor din România (1998), cu șapte premii acordate de filiala din Sibiu. A obținut premiul Mircea Florian pentru filosofie al Academiei Române.
• 1950: Alberto Di Stasio (n. 26 mai 1950, Napoli, Italia) este un actor și regizor italian.Născut într-o familie de cântăreți de operă, a studiat la Accademia d'arte drammatica Silvio d'Amico din Roma. A lucrat ca actor cu mari regizori de teatru italian, alternând spectacolele de teatru tradițional cu spectacolele de teatru experimental ale școlii romane. Ca regizor a participat la festivaluri naționale și internaționale, a pus în scenă piese ale unor autori contemporani, cum ar fi Mishima, Pinter sau Muller. A fost director artistic al Teatrului Trianon din Roma. A colaborat din 1997 la Università degli Studi Roma Tre, în cadrul departamentului de literatură comparată.
  El a jucat în serialul de televiziune Boris și în filmul făcut după el, Boris - Il film, regizat de Luca Vendruscolo, James Ciarrapico și Mattia Torre, unde a interpretat rolul Sergio Vannucc 

  Alberto Di Stasio

• 1951: Silviu Cărpinișianu (n. 26 mai 1951) este un fost senator român în legislatura 1990-1992 ales în județul Alba pe listele partidului FSN. În cadrul activității sale parlamentare, Silviu Cărpinișianu a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Republica Italiană și Canada.
• 1951: José Ramón Calderón Ramos (n. 26 mai 1951 în Palencia, Spania) este un avocat și ex-președinte al clubului de fotbal spaniol Real Madrid.
• 1954: Liviu Nicolae Angelescu (n. 26 mai 1954, București) este un scrimerromân specializat pe spadă, campion universitar pe echipe în 1977 și în 1981.
• 1956: Lisa Anne Haapaniemi Swayze DePrisco (n. 26 mai 1956,^[1] Houston, SUA),^[2] cunoscută și sub numele de scenă Lisa Niemi, este o actriță, dansatoare, scenaristă, coregrafă, fostă soție a actorului Patrick Swayzetimp de 34 de ani între 1975 până la moartea acestuia în 2009. Actualmente este recăsătorită cu Albert DePrisco (din 2014).
  Niemi și Patrick Swayze pe covorul roșu la Academy Awards 1989
• 1956: Doru-Adrian Pănescu (n. 26 mai 1956) este un senator român, ales în 2016 pe listele PSD
• 1957: Mary Flora Bell (n. 26 mai 1957) este o femeie britanică ajunsă celebră pentru că la vârsta de 10 ani (în 1968) a omorât doi băieței în Scotswood, o suburbie a Newcastle upon Tyne.Într-o zi Mary ispitește un băiețel de 4 ani, Martin Brown, într-o casă părăsită și îl strangulează. Peste o saptămână, Mary ucide alt băiețel de 3 ani și taie cu o foarfecă pe burta lui litera „M” care vine de la Mary și litera „N” inițiala numelui complicei ei, Norma. Peste o zi, când Mary împlinește 11 ani, distruge o sală de clasă alături de Norma. Cu toate că Mary a anunțat că ea l-a ucis pe Martin nimeni nu a crezut-o.Polițiștii au văzut că Mary avea un comportament ciudat (la o înmormântare a victimei râdea și-și freca mâinile de satisfacție). Ei le-au interogat pe fete dar după mai multe minciuni de-ale lui Mary referitoare că Norma a ucis băieții, Norma le-a spus totul, cum a fost martor la prima crimă și că a distrus sala de clasă. În 1968 Mary este condamnată la închisoare pe viață, Norma trebuind să plătească o amendă pentru distrugerea clasei.Reporterii află de crimele micuței fetițe și o numesc Bloody Mary.Peste tot se scria că ea a șocat lumea la vârsta de 10 ani. A ajuns una dintre cele mai celebre criminale.
  În prezent ea are 60 de ani, este mama unei fete dar și bunică. Cazul crimelor ei a fost difuzat în cadrul serialului Deadly Women.
• 1959: Ole Bornedal (n. 26 mai 1959) este un regizor danez de film, actor și producător.Bornedal s-a născut în Nørresundby, Danemarca. El a scris și regizat filmul Nattevagten (Nightwatch, 1994), un thriller despre un student la drept care lucrează într-o morgă ca paznic pe timpul nopții și devine implicat într-o serie de ucideri a unor prostituate. El a regizat, de asemenea, o refacere în limba engleză a acestui film (Nightwatch) în 1997, cu Ewan McGregor, Nick Nolte si Patricia Arquette în rolurile principale. În 2002 a regizat I Am Dina. Printre alte filme daneze se numără The Substitute / Vikaren (2007), Just Another Love Story (2007) și Deliver Us from Evil. În 2012, el a regizat filmul în limba engleză The Possession.
  Este unul dintre producătorii filmului Mimic.
  Bornedal a regizat numeroase filme de televiziune.Este căsătorit cu actrița daneză He Helle Fagralid cu care are trei copii.
• 1960: Doug Anthony Hutchison (n. 26 mai 1960) este un actor american, cunoscut în principal pentru jucarea rolurilor de personaje antagoniste.
• 1961: Ludo Graham (născut 26 mai 1961) este producătorul și directorul unei televiziuni britanice Graham a fost căsătorit cu prezentatoarea TV Kate Humble din 1992.^[5] în 2007, s-au mutat la Monmouthshire pentru ca să trăiască la o fermă din Valea Wye.
• 1964: Leonard Albert „Lenny” Kravitz (n. 26 mai 1964) este un cântăreț, compozitor și producător american, ale cărui compoziții incorporează elemente de rock, soul, funk, raggae, hard rock, folk și balade. A câștigat premiul Grammy pentru Best Male Rock Vocal Performance patru ani la rând, din 1999 până în 2002.
  În data de 6 mai 2019, Lenny Kravitz va concerta în România 
  Lenny Kravitz
• 
  

  Lenny Kravitz – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
  
  
  * 1965: Gjekë Marinaj (n. 26 mai 1965) este un poet, scriitor, traducător și critic literar^[1] de origine albanezo-americană, și fondatorul Teoriei Protonismului.^[2] Locuind în mod curent in Statele Unite ale Americii, el a fost primul președinte a Asociației Scriitorilor Albanezo-Americani, fondată în 2001^[2][3] și a publicat multiple cărți de poezie, proză și critică literară. În 2008, lui Marinaj i-a fost acordat Premiul Pjetër Arbnori pentru literatură de către QNK, ce face parte din Ministerul Turismului, Culturii, Tineretului și Sportului al Albaniei.
  * 1966:S-a născut la Londra. Mama sa este Elena, psihoterapeut^[1], iar tatăl său, Raymond, fost bancher și reprezentant al Băncii Naționale din Anglia la Fondul Monetar Internațional în anii 60.^[1] [2][3] Familia sa are puternice legături politice. Are doi frați, Edward și Thomas. Este rudă îndepărtată cu Ian Fleming, autorul seriei James Bond. A urmat cursurile liceului South Hampstead. Dorința ei era să urmeze mai departe cursurile Cambridge, dar părinții săi nu au fost de acord pentru că le-a fost teamă ca Helena să nu renunțe la ele pentru a-și urma visul de a deveni actriță. Când avea numai cinci ani, mama sa a avut o serioasă cădere nervoasă. Abia după trei ani a reușit să își revină. După cinci ani tatăl său a suferit afecțiune cerebrală care a necesitat o intervenție chirurgicală complicată. În urma acestei operații, tatăl actriței a rămas pe jumătate paralizat, într-un scaun cu rotile.

  Helena Bonham Carter

• 1966: Helena Bonham Carter (n. 26 mai 1966) este o actriță britanică. Și-a făcut debutul în film cu pelicula A Pattern of Roses. Este cunoscută și îndrăgită pentru rolurile sale din seria Harry Potter. A fost nominalizată la Oscarpentru rolul Kate Croy din filmul The Wings of the Dove. Pentru rolul Enid Blyton din filmul Enid a primit o nominalizare la premiile BAFTA, iar prestația sa din Alice în țara minunilor i-a adus o nominalizare la Globurile de Aur. Pentru Oscarul din 2011 este nominalizată la categoria Cea mai bună actriță într-un rol secundar, cu filmul The King's Speech, film care a primit 12 nominalizări.
• 1967:  Valentin Blănariu (n. 26 mai 1967) este un deputat român, ales în 2012 din partea grupului parlamentar Democrat și Popular.Pe 9 decembrie 2014 a trecut în deputați neafiliați, apoi s-a mutat în grupul parlamentar al Partidului Social Democrat (pe data de 29 iunie 2015).
• 1968: Frederic, Prinț moștenitor al Danemarcei (daneză Frederik André Henrik Christian, Kronprins til Danmark; n. 26 mai 1968) este moștenitorul tronului Danemarcei. Frederik este fiul cel mare al reginei Margareta a II-a a Danemarcei și a Prințului Consort, Contele Henrik de Monpezat. Dacă Prințul Frederik va deveni rege, va domni sub numele Frederik al X-lea al Danemarcei. Actualul său titlu oficial este de Alteța Sa regală, prințul moștenitor Frederik al Regatului Danemarcei.La 14 ianuarie 1972 după ce mama sa a urcat pe tronul danez ca regina Margareta a II-a, Frederik a devenit Prinț moștenitor al Danemarcei.
  Frederik a urmat școala elementară în perioada 1974-1981. Între anii 1974-1976 ca elev particular la Palatul Amalienborg iar din clasa a III-a la școala Krebs’ Skole. În perioada 1982-1983 a fost elev internist la la École des Roches din Normandia, Franța. În 1986 Frederik a absolvit liceul Øregaard Gymnasium.
  A studiat științele politice la Harvard între 1992-1993 sub numele de Frederik Henriksen, iar în februarie 1995 a absolvit Științele Politice la Universitatea din Århus, Danemarca. Prințul Moștenitor a servit la Misiunea Daneză ONU în New York în 1994 și a fost Prim Secretar al Ambasadei Danemarcei la Paris din octombrie 1998 până în octombrie 1999.
  Frederik și-a început educația militară în 1986 ca recrut în Regimentul Gărzii Reginei. La început a fost locotenent apoi în 1988 a devenit comandant de pluton în Regimentul Regal Danez de Husari. A făcut ample studii militare și formare profesională în toate cele trei servicii militare; a participat la antrenamentele navale subacvatice ale Forțelor Speciale Subacvatice din Marina Regală Daneză. În 1997, Prințul Moștenitor a fost numit căpitan în rezervă al armatei și în 2000 căpitan în rezervă al aviației. În perioada 2001-2002 Prințul Frederik a încheiat etapa a II-a de antrenamente pentru lideri la Colegiul Regal Danez pentru Apărare.
  În 2002, Frederik a fost numit maior în rezervă al armatei și aviației și comandant al marinei. În aprilie 2004 a fost numit comandant cu grad de senior în marină, locotenent colonel în armată și locotenent colonel în aviație.Pe data de 14 mai 2004, ASR Prințul Moștenitor s-a căsătorit cu Mary Elizabeth Donaldson, care în urma căsătoriei a devenit ASR Prințesa Moștenitoare Mary Elizabeth a Danemarcei. Ceremonia nunții a avut loc la Catedrala din Copenhaga și festivitățile de nuntă s-au desfășurat la Castelul Fredensborg.
  La 25 aprilie 2005 curtea regală daneză a anunțat că Prințesa Mary este însărcinată cu primul copil al cuplului iar la 15 octombrie 2005 ea l-a născut pe Prințul Christian al Danemarcei. La 21 aprilie 2007 s-a născut cel de-al doilea copil al prinților moștenitori, Prințesa Isabella, prima prințesă daneză născută din 1946.
  La 6 august 2010 s-a anunțat că Prințesa Mary a Danemarcei este însărcinată cu gemeni.^[1][2] La 8 ianuarie 2010, Prințesa Moștenitoare l-a născut pe Prințul Vincent la ora ocală 10:30 (greutate 2,674 kg, lungime 47 cm) și pe Prințesa Josephine la ora 10:56 (greutate 2,554 kg, lungime 46 cm) 

  Frederic

  Prinț Moștenitor al Danemarcei

• 1971: Matthew Richard "Matt" Stone (născut pe 26 mai 1971) este un scenarist, producător, artist vocal, muzician și actor american cunsocut în special ca și co-creator al serialului animat South Park alături de partenerul său de creație și cel mai bun prieten: Trey Parker.
  Stone și-a început cariera în film în anul 1992 realizând un scurt metraj numit "Jesus vs. Frosty". Însă primul său succes a venit prin "Cannibal! The Musical". Apoi a realizat alt scurt metraj numit "Jesus vs. Santa". Filmul este important deoarece l-a determinat să creeze seria Tv animată "South Park" împreună cu Trey Parker. Serialul rulează la Tv de peste un deceniu. Matt Stone a primit trei premii Emmy pentru rolul său din South Park.
  În South Park, Matt Stone interpretează următoarele personaje: Kyle Broflovski, Kenny McCormick and Butters Stotch, Gerald (tatăl lui Kyle), Stuart (tatăl lui Kenny). De asemenea, Matt Stone interpretează și vocile unor personaje secundare sau episodice precum Jimbo Kern, Jesus, Saddam Hussein, Big Gay Al, Pip, Terrance, Tweek, Craig Tucker, Father Maxi, Skeeter, Mr. Adler și Osama bin Laden.
  Stone la The Amazing Meeting în 2007
• 1975: Lauryn Noelle Hill (născută pe 26 mai 1975 în New Jersey) este o cantautoare, rapperiță, actriță și producătoare americană.^[1] Hill este cunoscută pentru lansarea albumului The Miseducation of Lauryn Hill în august 1998,^[2] material care a fost comercializat în peste șapte milioane de exemplare,^[3] a fost aclamat de către critica de specialitate și a ajutat-o pe interpretă să câștige cinci premii Grammy 
  Lauryn Hill în concert (2005).
• 1975: Alexander Nuno Alvaro este un om politic german, membru al Parlamentului European în perioada 2004-2009 din partea Germaniei.
• 1977: Annes (n. 26 mai 1977, sub numele Ana Constantin) este o cântăreață de muzică pop/dance din România. Ea a devenit cunoscută odată cu apariția albumelor Înger bun (2002) și Dependentă de tine (2005) " Rază de soare" 2013 ^[1] www.facebook.com/annes.ro
• 1977:Mark Hunter (n. 26 mai 1977) este un muzician și blogger american, vocalist al formației heavy metal Chimaira.
  Mark Hunter evoluând live cu Chimaira la Nokia Theatre Times Square, 25 iunie 2008
• 1977: Luca Toni Ufficiale OMRI (pronunție în italiană: /ˈluːka ˈtɔːni/; n. 26 mai 1977 la Pavullo nel Frignano, Modena) este un jucător italian de fotbal retras din activitate. A câștigat alături de reprezentativa Italiei titlul mondial în 2006.
• 1978: Florina-Raluca Presadă (n. 26 mai 1978) este un senator român, ales în legislatura 2016-2020 pe listele USR (Uniunea Salvați România).
• 1981: Răzvan Dincă Raț (n. 26 mai 1981, Piatra Olt, România) este un fost fotbalist român care a evoluat la clubul spaniol Rayo Vallecano din La Liga și fostul căpitan al echipei naționale de fotbal a României. Cele mai mari performanțe le-a obținut la clubul Șahtior Donețk, la care și-a petrecut 10 ani din carieră și a cucerit numeroase titluri.
• 1982: Maia Andreevna Petrova (în rusă Майя Андреевна Петрова) (născută pe 26 mai 1982, în Volgograd, RSSF Rusă)^[3] este o handbalistă din Rusia care joacă pentru clubul Rostov-Don și echipa națională a Rusiei. Petrova evoluează pe postul de pivot.
• 1983: Tudor Ulianovschi (n. 26 mai 1983, Florești) este un diplomat moldoveancare din 10 ianuarie 2018 deține funcția de Ministru al Afacerilor Externe și Integrării Europene al Republicii Moldova în Guvernul Pavel Filip. În perioada martie 2016– 2017 a fost Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Moldova în Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein, cu reședința la Geneva^[1], iar anterior între 2014-2016 a fost Viceministru al Afacerilor Externe și Integrării Europene a Republicii Moldova, responsabil inclusiv de diplomația economică, relațiile economice internaționale și relațiile bilaterale.
• 1983: Demy Patrick René de Zeeuw (n. 26 mai 1983, Apeldoorn, Olanda) este un jucător de fotbal olandez, care joacă pentru Ajax Amsterdam și pentru Echipa națională de fotbal a Olandei.
• 1984: Virgil Sălișcan (n. 26 mai 1984, Ploiești) este un scrimer român specializat pe floretă, care a participat la Jocurile Olimpice din 2008 de la Beijing. Este de șase ori campion național în perioadă 2004-2013
• 1984: Łukasz Szukała (n. 26 mai 1984, Gdańsk, Polonia) este un fotbalist polonezcare evoluează la echipa MKE Ankaragücü pe postul de fundaș central.^[1] De asemenea este și un component al echipei naționale a Poloniei.
• 1985: Simeon Bulgaru (n. 26 mai 1985 la Chișinău) este un fotbalist din Republica Moldova care în prezent evolează la clubul Volga Nijni Novgorod din Prima Ligă Rusă
• 1985: Mirela Mirabela Roman (nume de fată: Toma; n. 26 mai 1985, Focșani)^[2]este o handbalistă română ce joacă pentru echipa CSM Ploiești pe postul de intermediar stânga.
• 1988: Juan Guillermo Cuadrado Bello (n. 26 mai 1988), uzual numit simplu Cuadrado, este un fotbalist columbian care evoluează pe postul de mijlocaș la clubul italian Juventus Torino și la echipa națională de fotbal a Columbiei.
• 1988: Susann Müller (n. 26 mai 1988, în Saalfeld) este o handbalistă germană care joacă pentru clubul SG BBM Bietigheim și echipa națională a Germaniei. Müller evoluează pe postul de intermediar dreapta și a reprezentat Germania la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 2013, desfășurat în Serbia
• 1997: Andrei Rareș Toader (n. 26 mai 1997) este un atlet român specializat pe aruncarea greutății, laureat cu argint la Jocurile Olimpice de Tineret 2014^[1]și la Campionatul European pentru juniori din 2015.^[2]
  S-a apucat de atletism urmând exemplul bunicului său, Aurel Berbece, campion național la săritura în înălțime în 1967.^[3] În iunie 2016 și-a îndeplinit baremul pentru Jocurile Olimpice de vară din 2016 de la Rio de Janeiro cu o aruncare de 20,54 m la Campionatele Internaționale de Atletism ale României. Astfel a stabilit un nou record național de tineret.^[4]În iulie a participat la Campionatul European de seniori, unde s-a clasat pe locul 6 cu o aruncare de 20,26 m.