2. /26 MAI 2023 - ISTORIE PE ZILE: Decese, Sărbători

DECESE

• 604:  A decedat Augustin de Canterbury, primul episcop de Canterbury.
• 

  
  

  Augustin de Canterbury, primul episcop de Canterbury – foto – augustineofcanterbury.org
  Este considerat sfant în Biserica Anglicana, Catolica si Ortodoxa.A fost trimis de către papa Grigore cel Mare să-i convertească pe englezi (care căzuseră din nou în idolatrie), la creștinism. Împreună cu 40 de călugări Sfântul Augustin a ajuns în Anglia, unde l-a convertit la creștinsim pe regele Ethelbert (care avea o soție creștină pe nume Berta).
• 818: Alī ibn Mūsā al-Riḍā (în arabă علي بن موسى الرضا) (cunoscut și ca Ali al-Ridha, Ali Rezā sau Ali Rizā) (n. 29 decembrie 765^[4] – d. 23 august 818) a fost un imam șiit. A aparținut celei de-al șaptea generații de descendenți ai lui Mahomed și a celei de-a opta din cadrul Celor doisprezece imami. I s-a mai dat și numele ‘Alī ibn Mūsā ibn Ja‘far.
  A fost al șaptelea fiu al imamului Musa al-Kazim. A avut un singur fiu, care i-a fost și succesor și anume Mohammad-Taqi al-Jawad. 
  Moscheea imamului Ridha
• 946: Edmund I (921 – 26 mai 946), numit cel Bătrân sau Magnificul, a fost rege al Angliei din 939 până la moartea sa. A fost fiul regelui Eduard cel Bătrânși fratele vitreg al regelui Athelstan. Athelstan a murit la 27 octombrie 939 iar Edmund i-a succedat la tronul Angliei.Edmund a venit la tron ca fiu al lui Eduard cel Bătrân, nepotul lui Alfred cel Mare, strănepotul lui Ethelwulf de Wessex, stră-strănepotul lui Egbert de Wessex și stră-stră-strănepotul lui Ealhmund de Kent. La scurt timp după proclamarea sa ca rege, el a trebuit să se confrunte cu mai multe amenințări militare. Regele Olaf al III-lea Guthfrithson cucerise Northumbria și invadase Midlands. Atunci când Olaf a murit în 942, Edmund a recucerit Midlands. În 943, Edmund a devenit nașul lui Olaf de York. În 944, Edmund a avut succes în recucerirea Northumbriei. În același an, aliatul lui Olaf de York a pierdut tronul și a plecat la Dublin, în Irlanda. Olaf a devenit rege la Dublin și a continuat să fie aliatul nașului său. În 945, Edmuns a cucerit Strathclyde, dar a cedat teritoriul regelui Malcolm I al Scoției, în schimbul unui tratat de sprijin militar reciproc. Edmund a stabilit astfel o politică de granițe sigură cât și relatii pașnice cu Scoția. În timpul domniei sale începea renașterea mănăstirilor din Anglia.
  Una dintre ultimele mișcări politice ale lui Edmund a fost rolul său în restaurarea lui Ludovic al IV-lea al Franței la tron. Ludovic, fiul lui Carol cel Simplu și a surorii vitrege a lui Edmund, Eadgifu, a locuit la curtea saxonilor până în 936, când s-a întors să fie încoronat rege al Franței. În vara anului 945, el a fost capturat de către nordici la Rouen și ulterior a fost eliberat și predat Ducelui Hugh cel Mare, care l-a ținut în custodie. Cronicarul Richerus susține că Eadgifu le-a scris atât lui Eduard cât și lui Otto I, în care le solicita sprijinul pentru fiul ei. Edmund a răspuns prin trimiterea unor amenințări furioase, iar Ludovic a fost restaurat ulterior.Pe 26 mai 946, Edmund a fost ucis de Leofa, un hoț exilat, în timp ce participa la slujba de Sf. Augustin în Pucklechurch (sudul Gloucestershire). Ioan din Worcester și William de Malmesbury au adaugat unele detalii, sugerând că Eduard era la un ospăț cu nobilii săi atunci când l-a zărit pe Leofa în mulțime. El l-a atacat pe intrus, însă Leofa l-a ucis. Leofa a fost ucis pe loc de către cei prezenți.
  Edmund a fost urmat la tron de către fratele său, Edred, din 946 până în 955. Fii lui Edmund au condus mai târziu Anglia.
• 

  
  

  Edmund I (n. 921) – foto: cersipamantromanesc.com
• 1421: Mehmed I, sultan otoman (n. 1389)
• 1512: Baiazid al II-lea, sultan otoman (n. 1447)
• 1535: Francesco Berni, poet italian (n. 1498)
• 1644: Alfonso al III-lea d'Este (22 octombrie 1591 – 26 mai 1644) a fost Duce de Modena și Reggio din 1628 până în 1629. El a fost soțul Prințesei Isabela de Savoia, fiica lui Carol Emanuel I de Savoia (1562–1630) și a Infantei Catalina Micaela a Spaniei.Născut la Ferrara, el a fost fiul Ducelui Cesare d'Este de Modena și a Virginiei de Medici. În 1613 a luat parte la războiul împotriva Lucca și a deținut un rol important în asasinarea contelui Ercole Pepoli, care își disputa ducatul cu Cesare (1617).
  În 1608 el s-a căsătorit cu Isabela de Savoia, fiica regelui Carol Emanuel I de Savoia. Profund îndrăgostit de ea, când Isabela a murit în 1626 el s-a apropiat de religie. Când a murit tatăl său, în 1628, Alfonso a devenit Duce de Modena și Reggio. Totuși, în iulie 1629 el și-a anunțat abdicarea. La 8 septembrie în același an a intrat la călugării capucini sub numele de fra' Giambattista da Modena.
  S-a distins ca predicator și a ajutat oamenii în timpul ciumei care a lovit ducatul în 1630-1631. În anul următor a revenit la Modena, dar discursurile sale împotriva costumelor curții l-au făcut nebinevenit, așa că s-a retras la o mănăstire din Castelnuovo di Garfagnana, construită de fiul său, Ducele Francesco I, unde a murit în 1644.

  COPII

  • Cesare d'Este (1609–1613), a murit în copilărie;
  • Francesco d'Este (1610–1658), viitorul Duce de Modena; s-a căsătorit cu Maria Farnese, Vittoria Farnese și Lucrezia Barberini; a avut copii;
  • Obizzo d'Este (1611–1644), episcop de Modena;
  • Caterina d'Este (1613–1628), călugăriță;
  • Cesare d'Este (1614–1677), a murit celibatar;
  • Alessandro d'Este (1615), a murit în copilărie;
  • Carlo Alessandro d'Este (1616–1679), a murit celibatar;
  • Rinaldo d'Este (1618–1672) Cardinal;
  • Margherita d'Este (1619–1692), s-a căsătorit cu Ferrante al III-lea Gonzaga, Duce de Guastalla;
  • Beatrice d'Este (1620), a murit în copilărie;
  • Beatrice d'Este (1622–1623), a murit în copilărie;
  • Filiberto d'Este (1623–1645);
  • Bonifazio d'Este (1624), a murit în copilărie;
  • Anna Beatrice d'Este (1626–1690), s-a căsătorit cu Alessandro al II-lea Pico della Mirandola și a avut copii; mama ei Isabela a murit dându-i ei naștere. 

    Alfonso al III-lea

• 1679: Ferdinand Maria, Elector de Bavaria (31 octombrie 1636 – 26 mai 1679) a fost conducător al Bavariei și prinț elector (Kurfürst) al Sfântului Imperiu Roman din 1651 până în 1679. A fost membru al Casei de Wittelsbach 
  Ferdinand Maria, portret de Paul Mignard
• 1727: Francesco Farnese (19 mai 1678 – 26 mai 1727) a fost al șaptelea și penultimul Duce de Parma și Piacenza din casa Farnese începând cu 1694 până la moartea sa.
  S-a căsătorit cu Dorothea Sofia de Neuburg, văduva fratelui său mai mare, Odoardo Farnese.

  Francesco Farnese

• 1762: Alexander Gottlieb Baumgarten, filosof german (n. 1714)
• 1802: Martha Dandridge Custis Washington(n. 2 iunie 1731 – d. 22 mai 1802) a fost soția lui George Washington, primul președinte al Statelor Unite ale Americii. În timpul vieții sale, ea era "Doamna Washington". În același timp, Martha Washington a fost întâia "Prima doamnă a Statelor Unite ale Americii."Născută pe plantația părinților săi, Chestnut Grove, la 2 iunie 1731, la 10:29 a.m., martha a fost cea mai mare fiica a plantatorilor din Virginia John Dandridge (1710-1785) și Frances Johnes.
  Martha a fost cea mai mare dintre cei trei frați și cele cinci surori ale sale. Frații săi fuseseră, John Dandrige (1733-1749), William Dandridge (1734-1776) și Bartholomew Dandridge (1737).

  Martha Washington

• 1883: A murit Abd el-Kader, învăţat arab, conducator al luptei algerienilor de eliberare naţională; (n. 1808).
  

  
  

  Abd el-Kader, învăţat arab – foto – en.wikipedia.org
• 1919: Mihail Andreas Barclay de Tolly (rusă Михаил Богданович Барклай-де-Толли n. 27 decembrie 1863 — d. 26 mai 1919) a fost un feldmareșal și ministru al apărării din Imperiul Rus, care a luptat în timpul Invaziei franceze a Imperiului Rus și în Războiul celei de-a Șasea Coaliții.
  Fragment din portretul lui M. A. Barclay de Tolly
  efectuat de^[1] George Dawe
• 1926: Leon Donici (Leonid Dobronravoff, n. 5 iunie 1887, Chișinău - d. 26 mai1926, Paris) a fost un scriitor român basarabean. După mamă, făcea parte din familia fabulistului Alexandru Donici. A locuit pînă în anul 1918 la Petersburg, unde a fost prieten cu mulți scriitori de vază ruși și unii politicieni, cum ar fi Kerenski. A publicat câteva romane cu numele Leonid Dobronravov. A revenit în țară după revoluția din octombrie. Una dintre cărțile de excepție a lui Donici este Revoluția rusă - o cronică captivantă a evenimentelor din 1914-1918 din Rusia. În ultimii ani de viață a locuit la Paris unde a și decedat. A fost înhumat la Chișinău, datorită lui Octavian Goga și Nichifor Crainic, care i-au transportat trupul în patrie.
  Leon Donici
• 1934: Prințul Alfonso Maria Giuseppe Alberto de Bourbon-Două Sicilii, Conte de Caserta (28 martie 1841 - 26 mai 1934) a fost al treilea fiu al regelui Ferdinand al II-lea al Celor Două Sicilii și a celei de-a doua soții, Maria Tereza de Austria.Născut la Caserta, Alfonso a fost al patrulea în linia de succesiune al tronul celor Două Sicilii la momentul nașterii sale. Înaintea lui, în linie, erau: fratele său vitreg Francisc al II-lea al Celor Două Sicilii și frații săi mai mari Prințul Louis și Prințul Alberto. La 12 iulie 1844, Alberto, în vârstă de aproape cinci ani, a murit iar Prințul Alfonso a devenit al treilea în linia de succesiune.
  La 22 mai 1859, Ferdinand al II-lea a murit. Francisc în vârstă de 23 de ani a devenit rege însă nu avea copii cu soția sa Maria Sofia de Bavaria. Prințul Louis a devenit moștenitor prezumptiv iar Alfonso al doilea în linie.
  Regatul celor Două Sicilii a fost cucerit prin Expediția celor O Mie condusă de Giuseppe Garibaldi în 1861. Casa regală detronată a supraviețuit avându-l încă pe Francisc ca șef al Casei. La 8 iunie 1886, Louis a murit. Singura lui fiică, prințesa Maria Tereza, nu era în linia de succesiune deoarece femeile erau excluse de la succesiune. Alfonso în vârstă de 45 de ani a devenit moștenitor prezumptiv al lui Francisc.
  La 27 decembrie 1894, Francisc al II-lea a murit iar Alfonso a devenit șef al Casei de Bourbon-Două Sicilii. El a murit la Cannes în 1934.Alfonso s-a căsătorit cu verișoara lui, Prințesa Maria Antonietta de Bourbon-Două Sicilii (1851–1938), la 8 iunie 1868. Ea era fiica Prințului Francis, Conte de Trapani și a Maria Isabella, Prințesă de Toscana. Bunicii ei paterni erau Francisc I al celor Două Sicilii și cea de-a doua soție, Maria Isabela a Spaniei. Bunicii ei materni erau Leopold al II-lea, Mare Duce de Toscana și cea de-a doua soție, Prințesa Maria Antonia a celor Două Sicilii.
  Alfonso și Maria Antonietta au avut 12 copii^[1]:
  • Prințul Ferdinand Pius de Bourbon-Două Sicilii, Duce de Calabria (25 iulie 1869 – 17 ianuarie 1960); s-a căsătorit cu Prințesa Maria Ludwiga Theresia de Bavaria, fiica regelui Ludwig al III-lea al Bavariei. Cuplul a avut șase copii.
  • Prințul Carlos de Bourbon-Două Sicilii (10 noiembrie 1870 – 11 noiembrie 1949); s-a căsătorit prima dată cu Mercedes, Prințesă de Asturia, fiica regelui Alfonso al XII-lea al Spaniei. Cuplul a avut trei copii. S-a recăsătorit cu Prințesa Louise de Orléans, fiica Prințului Philippe de Orléans, Conte de Paris, cu care a avut patru copii.
  • Prințul Francesco di Paola de Bourbon-Două Sicilii (14 iulie 1873 – 26 iunie 1876)
  • Prințesa Maria Immacolata de Bourbon-Două Sicilii (30 octombrie 1874 – 28 noiembrie 1947); s-a căsătorit cu Prințul Johann Georg de Saxonia, fiu al regelui George al Saxoniei; nu au avut copii.
  • Prințesa Maria Cristina de Bourbon-Două Sicilii (10 aprilie 1877 – 4 octombrie 1947); s-a căsătorit cu Arhiducele Peter Ferdinand de Austria, Prinț de Toscana, fiu al lui Ferdinand al IV-lea, Mare Duce de Toscana. Cuplul a avut patru copii.
  • Prințesa Maria di Grazia de Bourbon-Două Sicilii (12 august 1878 – 20 iunie 1973); s-a căsătorit cu Prințul Luís de Orléans-Braganza, fiu al Prințului Gaston de Orléans, Conte de Eu. Cuplul a avut trei copii.
  • Prințesa Maria Giuseppina de Bourbon-Două Sicilii (25 februarie 1880 – 22 iulie 1971)
  • Prințul Gennaro de Bourbon-Două Sicilii (24 ianuarie 1882 – 11 aprilie 1944); s-a căsătorit cu Beatrice Bordessa, contesă de Villa Colli; nu au avut copii.
  • Prințul Ranieri, Duce de Castro (1883–1973); s-a căsătorit cu contesa Maria Carolina Zamoyska, fiica lui Andrzej Przemysław Zamoyski, conte Zamoyski. Cuplul a avut doi copii.
  • Prințul Filippo de Bourbon-Două Sicilii (10 decembrie 1885 – 9 martie 1949); s-a căsătorit cu Prințesa Marie Louise de Orléans, fiica Prințului Emmanuel de Orléans, Duce de Vendôme. Cuplul a avut un copil. S-a recăsătorit cu Odette Labori cu care nu a avut copii.
  • Prințul Francesco d'Assisi de Bourbon-Două Sicilii (13 ianuarie 1888 – 26 martie 1914)
  • Prințul Gabriel de Bourbon-Două Sicilii (1 ianuarie 1897 – 22 octombrie 1975); s-a căsătorit cu prințesa Malgorzata Izabella Czartoryska, fiica prințului Adam Ludwik Czartoryski; cuplul a avut un copil. S-a recăsătorit cu prințesa Cecylia Lubomirska, fiica prințului Kasimierz Lubomirski.^[2] Cuplul a avut patru copii.

    Prințul Alfonso

    Conte de Caserta

• 1940: Prințul Wilhelm al Prusiei (germană Wilhelm Friedrich Franz Joseph Christian Olaf; 4 iulie 1906 – 26 mai 1940) a fost fiul cel mare al Prințului Moștenitor al Germaniei, Wilhelm și al soției lui, Cecilie de Mecklenburg-Schwerin. La naștere a fost al doilea în linia de succesiune la tronul german.
  Prințul Wilhelm în 1910
  Wilhelm s-a născut la 4 iulie 1906 la reședința familiei Hohenzollern, Marmorpalais, în apropiere de Potsdam, unde se stabiliseră părinții săi până când casa lor, Schloss Cecilienhof, urma să fie gata.^[1] Tatăl său a fost Wilhelm, Prinț Moștenitor al Germaniei, fiul cel mare al împăratului german Wilhelm al II-lea. Mama sa a fost Ducesa Cecilie de Mecklenburg-Schwerin. Împăratul Franz Joseph al Austriei a fost unul dintre nașii prințului.
  Alegerea unei bone pentru Wilhelm și fratele său mai mic, Louis Ferdinand(născut în 1907) a cauzat un stres considerabil în familie.^[2]
  La aniversarea de 10 ani, în 1916, Wilhelm a fost numit locotenent al regimentului 1 de gardă și a primit Ordinul Vulturului Negru, de la bunicul său.^[3] Doi ani mai târziu, monarhia germană a fost abolită. Wilhelm și familia sa au rămas în Germania deși bunicul său fostul împărat a plecat în exil în Olanda. Fostul Prinț Moștenitor și familia sa au rămas la Potsdam unde Wilhelm și fratele lui mai mic au urmat gimnaziul local.
  Wilhelm a studiat la Universitatea din Königsberg, Universitatea din Munchen și Universitatea din Bonn. În 1926, în timp ce era student la Bonn, Wilhelm s-a alăturat "Corps", o organizație studențească la care tatăl său, bunicul și alți membri ai familiei regale prusace erau membri 
  Fiica cea mare a lui Wilhelm, Prințesa Felicitas, împreună cu părinții lui Wilhelm.
  În timpul studenției la Bonn, Wilhelm s-a îndrăgostit de o colegă studentă, Dorothea von Salviati. Bunicul său nu a aprobat căsătoria deoarece în acel timp kaiserul încă spera în posibilitatea restaurației de Hohenzollern,^[5] și nu voia ca nepotul său să facă o căsătorie morganatică.
  Totuși, Wilhelm era hotărât să se căsătorească cu Dorothea. A renunțat la drepturile sale la succesiune pentru el și pentru viitorii copii în 1933.^[6][7] Wilhelm și Dorothea s-au căsătorit la 3 iunie 1933 la Bonn. Au avut două fiice. În 1940, căsătoria a fost recunoscută ca dinastică și fetele au primit titlul de prințesă a Prusiei.^[8]
  • Prințesa Felicitas Cecilie Alexandrine Helene Dorothea a Prusiei, (7 iunie 1934–1 august 2009)^[9]
  • Prințesa Christa Friederike Alexandrine Viktoria a Prusiei, născută la 31 octombrie 1936 la Schloß Klein-Obisch, în apropiere de Głogów
  În mai 1940, Wilhelm a luat parte la invazia Franței. A fost rănit în timpul luptelor în Valenciennes și a murit la spital la Nivelles la 26 mai 1940
  Prințul Wilhelm (stânga) cu fratele său mai mic Louis Ferdinand, în 1926.
• 1946: Friedrich, Prinț de Waldeck și Pyrmont (Friedrich Adolf Hermann Prinz zu Waldeck und Pyrmont; 20 ianuarie 1865 – 26 mai 1946) a fost ultimul Prinț de Waldeck și Pyrmont care a domnit din 12 mai 1893 până la 13 noiembrie 1918.

  Friedrich I

• 1955: Alberto Ascari, (născut 13 Iulie 1918 - decedat 26 Mai 1955), a fost un pilot de Formula 1, campion mondial în 1952 si 1953 cu Scuderia Ferrari.
• 1976: A murit filosoful Martin Heidegger, reprezentant al curentului existenţialist din filosofie; (n. 26 septembrie 1889).
• 1986: Toma Cocișiu (n. 28 august 1887, Vad, Comitatul Făgăraș, azi în județul Brașov - d. 26 mai 1986) a fost un inovator în pedagogie, care a promovat metodele active în procesul de predare-învățare.Toma Cocișiu s-a născut la 28 august 1887 în satul Vad, Comitatul Făgăraș, azi în comuna Șercaia, din județul Brașov. Părinții săi au fost Gheorghe și Ana Cocișiu.
  Studiile le-a făcut la școala din localitatea natală, Vad, apoi la Școala Grănicerească din Ohaba (sat vecin cu satul natal al lui Toma Cocișiu), la liceul românesc din Brașov^[1] și și-a încheiat studiile la Institutul Pedagogic Greco-Catolic din Blaj, pe vremea aceea, în comitatul Alba de Jos, făcând parte din prima promoție.
  S-a remarcat prin promovarea metodelor active de predare-învățare, lucru inovator în pedagogia și didactica epocii.
  În calitate de director, a fondat la Școala primară de stat de la Blaj^[2] o școală experimentală (Școală de experiență)^[3], unde și-a pus în practică metodele moderne pe care le susținea.
  A decedat la 26 mai 1986, la vârsta de aproape 99 de ani.
• 1993: Prințesa Ecaterina Olimpia Caradja cunoscută ca Princess Catherine Olympia Caradja (născută, Ecaterina Olimpia Crețulescu la 28 ianuarie1893, București – d. 26 mai 1993, București) a fost o aristocrată și filantroapă română, stabilită în Statele Unite ale Americii.
  Născută în București, educată în Anglia și Franța, a reușit să părăsească România în anul 1952, scăpând de regimul comunist de atunci cu ajutorul unei bărci, cu care a traversat Dunărea în Iugoslavia de atunci.
  Ca expatriată în Statele Unite, pentru mai mult de 35 de ani, a locuit în comitatul Hill din statul Texas, de unde s-a reîntors în România după 1989, pentru a locui în București, unde a și murit ca centenară. Fiica sa, Alexandra, a decedat în 1997; din familia extinsă mai sunt în viață nepoata sa de fată, Prințesa Brianna Caradja, ^[1]și de doi stră-nepoți. ^[2] Fiul său adoptiv, un german, Ottomar Rodolphe Vlad Dracula Prince Kretzulesco, nu mai trăiește, decedând de cancer în 2007.
  Ecaterina Olimpia Caradja
• 1994: Tiberiu Utan (n. 21 martie 1930, Văleni, Maramureș - d. 26 mai 1994, București) a fost un poet român contemporan.Tatăl său fiind învățător în comuna Vinerea, viitorul poet se înscrie ca elev la Liceul Aurel Vlaicu din Orăștie, urmând aici cele 8 clase secundare. Ca elev s-a remarcat la învățătură ca și în activitățile extrașcolare: bun recitator la serbările școlii, joacă permanent în piese de teatru, echipe de dans. După terminarea liceului se înscrie la Institutul Maxim Gorki din Moscova.
  Venit în țară, lucrează la diferite redacții ale revistelor actuale, e redactor șef la Gazeta literară, iar ulterior funcționează în cadrul Editurii tineretului.
  Ca poet, lirica sa cunoaște teme foarte variate. Motivul înstrăinării, al desprinderii de sat cunoaște la el o amplă dezvoltare. Plecat la studii în străinătate, Tiberiu Utan nu se simte un dezrădăcinat, nu are acel regret al omului care nu se poate adapta; el nu a rămas o entitate singuratică între oraș și sat, ci devine expresia fuziunii dintre ele.
  Fiind unul din creatorii care cu un minim de limbaj transmite cu exactitate o stare afectivă sau o idee, poetul a obținut totodată o remarcabilă sugestivitate. Întâlnim la el toate virtuțile cuvintelor bine potrivite: simțul vibrației intense și scurte.
  Mai multe cicluri de versuri ale poetului sunt rezultatul călătoriilor și vizitelor sale în străinătate, el considerându-se un pios cercetător de itinerarii. Pe lângă acestea a scris foarte multe poeme proletcultiste, ode dedicate Partidului Comunist sau celor doi conducători, Elena și Nicolae Ceaușescu.
• 1995: Ștefan Bănică (senior) (n. 11 noiembrie 1933, Călărași – d. 26 mai 1995București) a fost un actor complex de teatru și film. S-a mai remarcat ca un bun cântăreț.

  FILMOGRAFIE

  • Dincolo de barieră (1965)
  • Golgota (1966)
  • Haiducii (1966)
  • Împușcături pe portativ (1967)
  • Tunelul (1967)
  • Șeful sectorului suflete (1967)
  • Vin cicliștii (1968)
  • Zile de vară (1968)
  • Brigada Diverse intră în acțiune (1970) - Fane Încurcă-Lume
  • Cîntecele mării (1971)
  • Brigada Diverse în alertă! (1971)
  • Vifornița (1973)
  • Proprietarii (1973)
  • Păcală (1974)
  • Fair Play (1977)
  • Cianura și picătura de ploaie (1978)
  • Septembrie (1978)
  • Singur printre prieteni (1979)
  • Nea Mărin miliardar (1979)
  • De ce trag clopotele, Mitică? (1982)
  • O scrisoare pierdută (spectacol TV, 1982)
  • Harababura (1990)
  • Cel mai iubit dintre pământeni (1993) 
  Teatrul Giulești
  • Băiat bun, dar... cu lipsuri de Nicuță Tănase la Teatrul Giulești
  • O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale
  • ...escu de Tudor Mușatescu
• 1996: A murit istoricul şi criticul literar Ovidiu Papadima ; (n. 23 iunie 1909).
• 1997: A murit poetul poetul Cezar Baltag: “Vis planetar”, “Unicorn în oglindă”, “Ochii tăcerii” (n. 26 iulie 1939).
• 2002: A murit balerina Irinel Liciu, soţia poetului Ştefan Augustin Doinaş; (n. 22 februarie 1928). La 26 mai 2002 o veste trista a facut inconjurul lumii…Irinel Liciu,fosta mare balerina a Operei Romane, s-a sinucis cu o supradoza de somnifere, la cateva ore dupa ce sotul ei, marele poet Stefan Augustin Doinas, incetase din viata din cauza unui stop cardiac, în noaptea de 24 spre 25 mai 2002. Fusesera nedespartiti timp de 42 de ani. Ea avea 74 de ani (n. 22 februarie 1928).si el 80. Pe numele său adevărat Silvia Lia Voicu, a studiat baletul la Cluj-Napoca cu mătuşa sa, Elena Penescu Liciu, specializându-se la Moscova şi Leningrad. A debutat în 1948 cu piesa Faust. Între 1950 si 1970 a fost prim-solistă a baletului Operei Române din Bucureşti. A interpretat majoritatea rolurilor principale din baletele clasice, iar spre sfârşitul carierei a abordat şi dansul contemporan.După fiecare spectacol primea coşuri cu flori şi sticle cu şampanie de la potentatii vremii. In culise era aşteptată chiar si de Tanţi şi Lica Gheorghiu, fetele dictatorului comunist.A susţinut spectacole în mai multe state europene, printre care Franţa, Italia, Grecia, Bulgaria, Polonia şi Rusia, precum şi pe alte continente America, Asia sau Australia, alături de balerinii Magdalena Popa, Alexa Mezincescu, Elena Dacian, Gabriel Popescu, Gelu Barbu. Rolurile din Lacul Lebedelor şi Romeo şi Julieta au fost foarte bine primite de critici. Cu Lacul Lebedelor a înregistrat un uriaş succes la Moscova, unde a refuzat să rămână definitiv, pentru a dansa. Sotul ei, poetul Stefan Augustin Doinas (1922-2002), a fost condamnat in 1957 la un an de inchisoare pentru “omitere de denunt”. In 1958,cind a iesit din inchisoare acesta s-a casatorit cu Irinel Liciu, prima balerina a operei din Bucuresti, pe care a iubit-o pana la trecerea sa la cele vesnice.
• 2004: Nikolai Stepanovici Cernîh (în rusă Николай Степанович Черных, iar cu ortografie engleză: Nikolai Stepanovich Chernykh, n. 6 octombrie 1931 – d. 26 mai 2004) a fost un astronom sovietic/rus.
• 2006: A încetat din viaţă in urma unui naufragiu, Edouard Michelin, preşedintele grupului producător şi furnizor de pneuri Michelin; (n. 1963).
• 2008: A murit regizorul american Sydney Pollack, câştigător a două premii Oscar pentru filmul “Departe de Africa” (1985), celebru pentru rolurile din “Tootsie” şi “Michael Clayton”; (n. 1 iulie 1934).
• 2009: Mihail Papayannakis (n. 19 august 1941 - d. 26 mai 2009) a fost un om politic grec, membru al Parlamentului European în perioada 1999-2004 din partea Greciei.
•  2010: Jean Constantin, pe numele său real Constantin Cornel Jean^[2] (n. 21 august 1927, Techirghiol - d. 26 mai 2010, Constanța), a fost unul din cei mai mari actori români, interpret de roluri comice, considerat „maestrul comediei”. Printre personajele reprezentate de Constantin se numără cele din seria B.D. (Brigada Diverse), filmele de acțiune și de comedie ale regizorului Sergiu Nicolaescu și serialul de televiziune Toate pânzele sus(1976).Jean Constantin s-a născut în anul 1927,^[2] într-o familie multietnică, mama sa fiind de etnie grecească: "Mama mea era grecoaică venită cu părinții de la Salonic prin aproximativ 1880 și se numea Caliopi Stavreg Zaharia" - Jean Dumitru, iar tatăl său de etnie română: "Tatăl meu era român, Dumitru Jean, și era conductor arhitect." - Jean Constantin.^[3] Multă vreme s-a crezut că era născut în 1928; actorul însuși a menținut această confuzie, necontrazicându-i pe cei care l-au „întinerit” cu un an.^[2] Numele său de familie era Jean și nu Constantin.^[4] Deși s-a vehiculat mult timp ideea că ar fi țigan de origine, actorul nu a confirmat niciodată aceste zvonuri și a făcut haz de ele: "Eu mi-am jucat foarte bine rolurile de țigan și am convins etnia și nu numai, că sunt de al lor." - Jean Constantin. Reprezentanții țiganilor din Constanța au declarat că Jean Constantin nu era membru al acestei etnii și că acesta era cunoscut în oraș ca grec.^[3] Totuși, datorită tenului său mediteranean, a fost ales să joace roluri de țigan în mai multe filme.^[5]
  A lucrat ca normator într-o fabrică din Constanța, unde a pus bazele unei brigăzi artistice. A debutat ca artist la Casa de Cultură din localitate. La sfârșitul anului 1957, a fost primit în nou-înființata secție de estradă din cadrul Teatrului de Stat „Fantasio”. Actorul a rămas angajat al acestui teatru până la pensionare.A jucat în filme de la începutul anilor 1960. La sfârșitul deceniului este distribuit în producțiile de succes Prea mic pentru un război atât de mare (1969, r. Radu Gabrea) și Canarul și viscolul (1969, r. Manole Marcus), ambele având ca subiect pierderea pricinuită de apărarea cauzei politice (prin război sau ilegalism). Totuși, nu aceste roluri îl impun, ci partiturile comice jucate începând din 1970 pentru seria B.D. (Brigada Diverse), în compania actorilor Toma Caragiu, Puiu Călinescu, Iurie Darie, Sebastian Papaiani, Dumitru Furdui și Dem Rădulescu. În 1973 colaborează pentru prima oară cu regizorul Sergiu Nicolaescu în filmul Nemuritorii. Serialul Toate pânzele sus (1976), în regia lui Mircea Mureșan, îi aduce un alt rol cu mare priză la public – turcul Ismail. Revanșa (1978) de Sergiu Nicolaescu este primul film în care Constantin interpretează rolul Limbă. Un an mai târziu joacă în comedia Nea Mărin miliardar, de asemenea în regia lui Nicolaescu.
  În anii 1980 și 1990 este prezent într-un număr mai mic de producții, în mare parte comedii. Continuă să fie distribuit de Sergiu Nicolaescu în filmele sale. După o pauză de șapte ani, a revenit pe platourile de filmare cu rolul nea Florică din lung-metrajul de debut al lui Cătălin Mitulescu, Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii (2006). Ultimele sale filme, Supraviețuitorul(2008) și Poker (2010), au fost regizate de vechiul său colaborator Nicolaescu. A apărut și în serialul Regina, difuzat de postulAcasă TV.În 2009 și 2010, actorul a fost internat în mai multe rânduri din cauza problemelor cardiace. A murit miercuri, 26 mai 2010, în apartamentul său din Constanța. Vestea morții a fost făcută publică de către actorul Alexandru Arșinel. Jean Constantin a fost înmormântat în Cimitirul Central din Constanța în ziua de 28 mai.

  FILMOGRAFIE

  • Procesul alb (1965)
  • Haiducii (1966) - Parpanghel
  • Maiorul și moartea (1967)
  • Zile de vară (1968) – Aurel
  • Răzbunarea haiducilor (1968) – Parpanghel
  • Prea mic pentru un război atât de mare (1969)
  • Canarul și viscolul (1969)
  • Brigada Diverse intră în acțiune(1970) – Patraulea
  • Haiducii lui Șaptecai (1971) - Parpanghel
  • Zestrea domniței Ralu (1971) - Parpanghel
  • Săptămîna nebunilor (1971) - Parpanghel
  • Brigada Diverse în alertă! (1971) – Patraulea
  • B.D. la munte și la mare (1971) – Patraulea
  • Adio, dragă Nela! (1972)
  • Revolta haiducilor (1972, serial de televiziune) – Parpanghel
  • Explozia (1973) – Tilică
  • Ultimul cartuș (1973) - Floacă
  • Un comisar acuză (1974)
  • Frații Jderi (1974)
  • Stejar – extremă urgență (1974)
  • Nemuritorii (1974)
  • Mastodontul (1975)
  • Evadarea (1975)
  • Nu filmăm să ne-amuzăm (1975)
  • Zile fierbinți (1975)
  • Gloria nu cântă (1976)
  • Cuibul salamandrelor (1976) – Jean
  • Roșcovanul (1976)
  • Toate pînzele sus (serial TV, 1977) - Ismail (ep. 1-12)
  • Împușcături sub clar de lună (1977)
  • Totul pentru fotbal (1978) - Max, animatorul galeriei echipei de fotbal
  • Eu, tu, și... Ovidiu (1978) – Misică
  • Acțiunea „Autobuzul” (1978)
  • Revanșa (1978) – Limbă
  • Expresul de Buftea (1978) – controlorul de tren
  • Brațele Afroditei (1978)
  • Melodii, melodii (1978) – impresarul Grecu
  • Nea Mărin miliardar (1979) – șeful primei bande
  • Al treilea salt mortal (1980)
  • Pruncul, petrolul și ardelenii (1981)
  • Capcana mercenarilor (1981)
  • Iancu Jianu, haiducul (1981)
  • Un echipaj pentru Singapore (1981)
  • Duelul (1981) – Limbă
  • Am o idee (1981)
  • Misterele Bucureștilor (1983)
  • Secretul lui Bachus (1984) - oenologul Trandafir Bulbuc
  • Sosesc păsările călătoare (1984)
  • Un petic de cer (1984) - șoferul Gică
  • Masca de argint (1985)
  • Colierul de turcoaze (1986)
  • Coana Chirița (1986)
  • Chirița la Iași (1987)
  • Secretul lui Nemesis (1987) - James Giovanni Cocoloș
  • În fiecare zi mi-e dor de tine (1988)
  • Misiunea (1989) - serial TV
  • Miss Litoral (1991) – nea Mielu, căpitan de cursă lungă
  • Atac în bibliotecă (1992)
  • A doua cădere a Constantinopolului(1993) – Ismail
  • Paradisul în direct (1995)
  • Punctul zero (1996)
  • Sexy Harem Ada-Kaleh (1999) – Ismail
  • Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii(2006) – nea Florică
  • Păcală se întoarce (2006) – țiganul
  • Roming (2007) – Somali
  • Supraviețuitorul (2008) – Limbă
  • Poker (2010)
• 2018: Alan Bean, astronaut american (n. 1932)

Sărbători

• În Calendarul creștin ortodox:

Sf Ap Carp și Alfeu; Sf Mc Averchie și Elena (Dezlegare la pește)

Apostol Carp din Cei Şaptezeci – foto: doxologia.ro

Sfântul, slăvitul şi întru tot lăudatul Apostol Carp din Cei Şaptezeci este pomenit de Biserică în 26 mai împreună cu Sfântul Alfeu şi în 4 ianuarie cu Cei Şaptezeci. În a doua sa epistolă către Timotei, Sfântul Pavel cere “felonul pe care l-a lăsat la Troa cu Carp, și când vei veni, adu-l cu tine împreună cu cărţile.” Carp a fost episcop în Berroia (sau Veria), în Macedonia.

* Georgia - Ziua națională