2. /16 MAI 2023 - ISTORIE PE ZILE: Decese, Sărbători

Decese

·     1703 - A murit Charles Perrault, povestitor, dramaturg, traducător francez; (n. 1628).

Charles Perrault - foto preluat de pe cersipamantromanesc.com

Charles Perrault, povestitor, dramaturg, traducător francez.

·  1826 - A murit Elisabeta Alexeievna, soţia ţarului Alexandru I al Rusiei; (n. 1779).

·       1830 - A decedat matematicianul francez Jean Baptiste Fourier (n. 1768).

·         1864 (16/28): A murit Simion Bărnuţiu, jurist, filosof (a introdus predarea în limba română a filosofiei în Transilvania), estetician (a predat la Iaşi primul curs universitar de estetică) şi om politic (unul dintre conducătorii Revoluţiei de la 1848-1849 din Transilvania,vicepreşedinte al Adunării de pe Câmpia Libertăţii şi preşedinte al Comitetului Naţional Român); (n. 1808).

* 1880: Simion Balint (n. 10 septembrie 1810, Copăceni, Cluj – d. 16 mai 1880, Roșia Montană) a fost unul dintre revoluționarii români care a luptat alături de Avram Iancu, în calitate de prefect al Legiunii Arieșului. A fost descendent al unei familii nobiliare de preoți din Vima Mică (Țara Lăpușului).

Simion Balint a urmat studii teologice și a fost numit preot capelan în Roșia Montană. În timpul revoluției din 1848 i s-a încredintat conducerea luptelor din părțile Abrudului, Câmpeni până la Iara-Buru. A dat dovadă de înalte calități ostășești, încât Farkas Kemény (hu), comandantul trupelor maghiare a operațiunii din 8–19 iunie de la Abrud, neputând să treacă de el și ținând cont că majoritatea comandanților lui Iancu erau preoți, a afirmat că „dracul să se mai bată cu popii”.^[1]

În vara anului 1848 a fost arestat de autoritățile revoluționare maghiare și întemnițat la Abrud, ca agitator. Casa în care a fost închis la Abrud a luat foc, iar preotul Balint a putut scăpa desculț și cu capul descoperit. Soldatul galițian Tutsek care-l păzea l-a scăpat dintr-un tumult popular iscat cu ocazia incendiului, după ce a arătat că nu Balint poartă vina pentru casa arsă. Ulterior a fost mutat la Aiud.^[2]

A fost pus în libertate ca urmare a petiției formulate în acest sens la Adunarea Națională de la Blaj.

Pentru fapte de vitejie a fost decorat de împăratul din Viena și de țarul Rusiei.

După revoluție s-a retras ca preot paroh în parohia română unită din Roșia Montană, unde a rămas până la sfârșitul vieții. A fost căsătorit cu fiica preotului Zacheu Golgoțiu și a avut o fată, Ana Balint, căsătorită cu Iosif Hodoș, mama folcloristului Enea Hodoș.

Simion Balint, pictură de Barbu Iscovescu

Mormântul lui Simion Balint din Roșia Montană

Baia Mare, bustul lui Simion Balint

·         1891: Ion C. Brătianu (n. 2 iunie 1821, Pitești – d. 16 mai 1891, satul Florica, județul Argeș) a fost un om politic român, fratele lui Dumitru C. Brătianu. A fost membru de onoare (din 1888) al Academiei Române

Ion C. Brătianu s-a născut în anul 1821 și a fost fiul lui Constantin „Dincă” Brătianu și al Anei Brătianu (n. Tigveanu). A urmat cursurile primare la Pitești avându-l ca dascăl pe Nicolae Simonide. A intrat în armata munteană în 1838 și a vizitat Parisul pentru a studia. Întors în Muntenia, a luat parte, împreună cu prietenul său, C.A. Rosetti și alți politicieni proeminenți, la rebeliunea română din 1848, fiind prefect al poliției în guvernul provizoriu al acelui an.

După restaurarea rusească și otomană, la puțin timp după aceea, s-a mutat în exil, refugiindu-se la Paris, dorind să influențeze opinia publică franceză în favoarea uniunii propuse și autonomia principatelor dunărene.

Ion C. Brătianu

Statuia lui Ion C. Brătianu din Galați

A fost inițiat în francmasonerie ca și fratele său, Dumitru Brătianu în 1846 la Paris, în Loja Ateneul Străinilor, după care se afiliază Lojii Trandafirul Perfectei Tăceri, în care i se acordă, la 14 iulie 1847, gradul de Maestru. În 1848 era afiliat Lojii bucureștene Frăția, apoi se reîntoarce la Paris, unde va fi arestat după câțiva ani pentru participare la atentatul împotriva lui Napoleon al III-lea. Se întoarce la București și fondează, în 1857, alături de alți frați reveniți și ei din exil, Loja Steaua Dunării. ^[2]

În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), Brătianu a fost un lider liberal proeminent. A asistat în 1866 la demiterea lui Cuza și la alegerea Prințului Carol I al României, sub domnia căruia a avut mai multe mandate ministeriale în următorii patru ani. A fost arestat pentru complicitate în revoluția din 1870, dar eliberat la scurt timp.

În 1876, ajutat de Constantin A. Rosetti, a format un cabinet liberal, care a rămas la putere până în 1888, fiind ministru în timpul Războiul Ruso-Turc din 1877, Congresului de la Berlin, formarea Regatului Român, revizuirea constituției și alte reforme.

După 1883, Brătianu a fost singurul lider al liberalilor, cu ajutorul lui C.A. Rosetti, prietenul și aliatul politic al său timp de aproape patruzeci de ani.

În afară de a fi un politician important al României în timpul anilor critici 1876–1888, Ion C. Brătianu fost și scriitor. Pamfletele sale politice în franceză: Mémoire sur l'empire d'Autriche dans la question d'Orient(1855), Réflexions sur la situation (1856), Mémoire sur la situation de la Moldavie depuis le traité de Paris (1857) și La Question religieuse en Roumanie (1866) au fost bine primite la Paris.

În anul 1886 a avut loc atentatul împotriva primului ministru Ion C. Brătianu în timp ce mergea agale pe jos, pe o stradă in București, împreună cu Constantin F. Robescu deputat și viitor primar al Capitalei. Atentatul a eșuat iar agentul secret care îi însoțea pe cei doi l-a arestat pe agresor. În afară de Stoica Alexandrescu (agresorul) au mai fost arestați Gh. Protopopescu, Pompiliu Stănescu, agent electoral, și Iordache Tănăsescu, cel care i l-a arătat ex-râmniceanului pe Brătianu. Dacă Stoica Alexandrescu a fost condamnat la 20 de ani de muncă silnică, Iordache Tănăsescu a fost trimis pentru un an la închisoare corecțională.

Copii:

Caliopi-Pia Pleșoianu în 1858, la căsătoria cu Ion C. Brătianu

A avut opt copii împreună cu Pia Brătianu:

• Florica, dispărută la numai 3 ani,
• Sabina (1863-1941), căsătorită cu doctorul Constantin Cantacuzino
• Ion (1864-1927), de cinci ori prim-ministru, cel mai mare om politic și de stat al României
• Constantin (1867-1950), inginer constructor și agronom, ultimul președinte al PNL
• Vintilă (1867-1930), prim-ministru, primar modernizator al Capitalei
• Maria (1868-1945), mama poetului Ion Pillat
• Tatiana (1870-1940), căsătorită cu Ion I. Niculescu-Dorobantu
• Pia (1872-1946), căsătorită Alimăneșteanu.

I.C. Brătianu

(portret de Mișu Popp)

·         1892: A murit Melchisedec Ştefănescu, episcop şi istoric; unul dintre fruntaşii luptei pentru Unirea Principatelor şi pentru consolidarea ei; membru titular al Societăţii Academice Române din 1870; vicepreşedinte al Academiei Române (1882-1885); (n. 1823).

·        1926 - A murit Mehmed VI, ultimul sultan otoman (n. 1861).

36th and last Sultan of the Ottoman Empire,also 115 th Caliph of Islam ;Mehmed Vahideddin VI – foto preluat de pe en.wikipedia.org

În 1922 in Turcia a avut loc o lovitură de stat, care l-a detronat pe sultanul Mehmet al VI-lea Vahdettin. Republica Turcia a fost proclamată pe 29 octombrie 1923, fiind constituită din rămășițele Imperiului Otoman.

Departure of Mehmed VI, last Sultan of the Ottoman Empire, 1922 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

·         1947 - A murit biochimistul si fiziologul englez Sir Frederick Gowland Hopkins; Premiul Nobel pentru Medicina pe 1929 (pentru contributii originale in studiul vitaminelor); in 1900 a identificat aminoacidul numit triptofan (n. in Eastbourne Sussex la 20.06.1861

·         1953 - A murit, la New York, Nicolae Radescu, prim-ministru al Romaniei; in 1946 a parasit tara, ajungand in SUA. Din strainatate a actionat prin numeroase memorandumuri catre marile puteri pentru restabilirea democratiei in Romania. Ultimul guvern Radescu (6.12.1944-5.03.1945) a fost si ultimul guvern in care erau reprezentate si partidele traditionale. La 23.11.2000 ramasitele pamantesti ale fostului premier au fost aduse din SUA si reinhumate la Cimitirul Bellu din Bucuresti (n. 30.03.1874).

·    1954 - S-a stins din viaţă, la Jilava, monseniorul Vladimir Ghika, deţinut politic in timpul regimului comunist din Romania; (n. 1873).

Monseniorul Vladimir Ghika – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

A fost diplomat, scriitor, om de caritate si preot catolic român, nepotul lui Grigore Alexandru Ghika ultimul principe al Moldovei. Tatăl lui Vladimir Ghika a fost Ioan Grigore Ghika ministru de externe al Romaniei. După venirea la putere a comuniștilor refuză de asemenea să plece cu trenul regal alegand sa ramana in mijlocul credinciosilor. Este arestat la 18 noiembrie 1852 sub acuzația de „înaltă trădare” și întemnițat la Jilava unde este amenințat, bătut până la sânge, torturat. Un an mai târziu are loc procesul, iar în 16 mai 1954 trece la cele veșnice din cauza tratamentului bestial la care a fost supus.

La 27 martie 2013 Papa Francisc a semnat decretul prin care Biserica recunoaște „martiriul slujitorului lui Dumnezeu Vladimir Ghika, preot diecezan […] ucis din ura față de credinta […], la 16 mai 1954”. Miercuri, 8 mai 2013, s-a anunțat că Monseniorul Vladimir Ghika va fi beatificat sâmbătă, 31 august 2013, în cadrul unei Sfinte Liturghii solemne, ce va fi săvârșită la Romexpo, de la ora 11. Sfânta Liturghie va fi prezidată de Eminența Sa, cardinalul Angelo Amato , Prefectul Congregației pentru Cauzele Sfinților. După beatificare, sărbătoarea sa va fi la 16 mai , data martirajului său.

·     1957 - A murit Elliot Ness, celebrul sef echipei de lupta impotriva gangsterilor din Chicago n anii’30, cunoscuta sub numele de “Incoruptibilii”(The Untouchables). (n. 19 aprilie 1903)

Eliot Ness - foto preluat de pe cersipamantromanesc.com

·         1971 - A murit, la Paris, George Silviu, poet, dramaturg, traducator ; a emigrat in Franta in 1961 (n. 2.01.1901).

*1978 - A fost gasit cadavrul lui Charlie Chaplin , la trei luni după furtul sicriului sau din cimitirul Corsier-sur-Vevey din Elvetia.

·       1980 - Scriitorul Marin Preda a murit subit la casa de creaţie de la Mogoşoaia.

Marin Preda – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

La 16 mai 1980, la Mogoșoaia, România, se stinge din viață Marin Preda (n. 5 august 1922, Siliștea-Gumești, județul Teleorman) nuvelist, romancier, scriitor și director de editură român. În 1974 este ales membru corespondent alAcademiei Române. Marin Preda debutează în aprilie 1942 cu schița Părlitu’ în ziarul, la pagina literară ”Popasuri”, girată de Miron Radu Paraschivescu. Debutul la 20 de ani îi dă încredere în scrisul său, publicînd în continuare schițele și povestirile:Strigoaica, Salcîmul, Calul, Noaptea, La cîmp. Experiență sa militară o descrie în romanele Viața ca o pradă și Delirul. În 1945 devine corector la ziarul ”România liberă”.

În 1956 primește Premiul de Stat pentru romanul Moromeții. În 1954 se căsătorește cu poeta Aurora Cornu. Scrisorile de dragoste trimise poetei au fost publicate postum. Au divorțat în 1959. S-a recăsătorit apoi cu Eta Vexler, care ulterior a emigrat în Franța la începutul anilor 70. Cu cea de-a treia soție, Elena, a avut doi fii: Nicolae și Alexandru. Din 1952 devine redactor la revista ”Viaț raomânească”. În 1970 – traduce în colaborare cu Nicolae Gane romanul lui Fiodor Dostoievski: Demonii. Romanul său, Marele singuratic, primește premiulUniunii Scriitorilor pe anul 1971.

În 1980, la editura pe care o conducea, publică ultimul său roman: Cel mai iubit dintre pămînteni. O lună mai tîrziu este ales deputat în Marea Adunare Națională. Pe 16 mai 1980 moare la vila de creație a scriitorilor de la Palatul Mogoșoaia. Fratele scriitorului, Saie, crede că a fost asasinat de Securitate, dar probele din dosarul CNSAS român ar fi dispărut. Familia sa este convinsă că moartea sa fulgerătoare are o legătură cu publicarea romanului Cel mai iubit dintre pămînteni și a survenit în condiții oculte.

·         1982: Iosif Pervain, istoric literar (n. 1915)

·         1984: Irwin Shaw, autor american (n. 1913)

·   1990 - A murit americanul Jim Henson, creatorul cunoscutelor “papusi Muppets”.

Jim Henson - foto preluat de pe brainpickings.org

Jim Henson, creatorul cunoscutelor “papusi Muppets”

·         1990: A murit dansatorul, cantaretul si muzicianul american Sammy Davis Jr.

* 1997: Puiu Călinescu (născut Alexandru Călinescu; n. 21 iunie 1920, București - d. 16 mai 1997, București) a fost un actor de comedie român, celebru datorită grimaselor sale.

Alexandru Călinescu s-a născut în București, în cartierul Grivița și a fost fiul Fotinei Călinescu din București și al actorului Jean Tomescu din Craiova. A fost crescut de mama lui, care lucra la o fabrică de țigarete. La vârsta de 6 ani, după moartea mamei lui (23 de ani), a fost luat și crescut de bunica din partea mamei. Nu i-a prea plăcut școala, repetând un an de studiu. După această perioadă, în timpul adolescenței, se vede nevoit să se angajeze și să-și facă un rost în viață, întrucât unchiul său, în casa căruia locuia, i-a impus aceasta, spunându-i că nu îi va mai da de mâncare. Această remarcă despre viața tumultuoasă a actorului a fost făcută de el însuși în 1996 într-o emisiune TV a Eugeniei Vodă, cu puțin timp înainte de moartea artistului.

Puiu Călinescu și-a început cariera jucând în „revistele” de cinematograf ce prefațau cândva în sălile de cinema proiecția unui film. Din 1948 a intrat în trupa Teatrului de comedie „Constantin Tănase”, care l-a consacrat și căruia artistul i-a rămas credincios până la sfârșitul vieții. Și-a scris singur partiturile comice pentru spectacolele de pe Calea Victoriei, cu titluri trăsnite („Un băiat de zahăr ars”, „Trăsnitul meu drag”, „Idolul femeilor” etc.), al căror protagonist a fost zeci de ani. Creator al unui personaj unic, a fost un actor de comedie prin vocație, declanșând râsul doar la simpla sa apariție. Puiu Călinescu a creat pe malurile Dâmboviței o variantă românească a îndrăgitului actor Louis de Funès.

A rămas celebru datorită rolului Trandafir din serialul Brigada Diverse (B.D.) unde a jucat alături de marii actori Dem Rădulescu, Jean Constantin, Toma Caragiu, Reka Nagy, Sebastian Papaiani, Ștefan Bănică.

·         2000: A murit regizorul şi animatorul de teatru Gheorghe (Goange) Marinescu, organizatorul unor evenimente artistice care au impus, după 1990, Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea pe harta artistică a ţării (n. 1947) – 15 ani.  NOTĂ: Unele surse dau ca dată a morţii data de 14 mai 2000.

·         2002: A murit preotul, scriitorul şi ziaristul basarabean Vasile Ţepordei; a editat şi condus revistele „Raza” şi „Basarabia”, a fost lider al basarabenilor refugiaţi în România. A fost arestat în septembrie 1948 şi a executat 8 ani de muncă silnică în mai multe lagăre siberiene, ultimul fiind la Vorcuta, dincolo de Cercul Polar; eliberat în 1956, a fost reintegrat în preoţie, ca paroh în Islaz, jud. Ilfov (1956-1966) şi la biserica “Mărcuţa” din Bucureşti (din 1966); (n. 1908)

·         2008 - A încetat din viaţă Ion Mâinea, actor al Teatrului de Stat din Oradea (n. 23 septembrie 1929).

·         2012: Maria Bieșu (n. 3 august 1935, Volintiri, raionul Ștefan Vodă, Moldova – d. 16 mai 2012, Chișinău, Moldova) a fost o cântăreață de operă, soprană și lied din Republica Moldova.

Elena Vdovina, muzicolog din Republica Moldova, afirmă că "vocea Mariei Bieșu impresionează până în adâncul sufletului prin tembrul ei irepetabil, pătruns de frumusețe, căldură și prospețime. Ea te cucerește prin neobișnuita eleganță a vocalismelor, prin tehnica filigranată a romanțelor – prin stacatto ireproșabil de compact și diafan și prin surprinzător de curatul legatto al vertiginoaselor fiorituri. Cântăreței îi reușește cu brio sclipitoarea coloratură în aria Leonorei (Trubadurul), accentele dramatice pline de pasiune ale eroinelor sale: Aida, Liza, Santuzza, cantilenele lirice ale Tatianei, Iolantei, Mimi."^[19]

"Soprana cu o voce neobișnuită, întinsă uniform, cu regulatitate impecabilă, pe suprafața celor trei registre - o voce amplă, și, în același timp, foarte mobilă, capabilă se se plieze la toate solicitările, până la nuanțele cele mai fine, cele mai discrete" (Der Tagesspleger, noiembrie 1973, Berlinul de Vest)^[20]

Despre viitorul muzical al sopranei, Claudia Partole afirmă că "Maria Bieșu a putut să-și conserveze vocea, s-o păstreze așa cum i-a fost destinată, menținând-o în aceeași condiție formidabilă."  Maria Bieșu afirmă: „Dacă am luat „do" în registrul de sus cu "piano", înseamnă că o să mai cânt... Când se vor termina acutele, atunci le vine sfârșitul și rolurilor mele...

ROLURI DIN OPERE INTERPRETATE

Opera	Rolurile	Anul interpretării
Tosca (Puccini)	Floria Tosca	1962
Evgheni Oneghin (Ceaikovski)	Tatiana	1963
Aurelia (David Gherșfeld)	Aurelia	1963
Madame Butterfly (Puccini)	Cio-Cio-san	1963
Dama de pică (Ceaikovski)	Liza	1965
Aida (Verdi)	Aida	1966
Otello (Verdi)	Desdemona	1967
Trubadurul (Verdi)	Leonora	1969
Eroica baladă (Alexei Stârcea)	Domnica	1970
Paiațe (Leoncavallo)	Nedda	1971
Aleko (Rahmaninov)	Zemfira	1973
Glira (Gheorghe Șt. Neaga)	Glira	1974
Vrăjitoarea (Ceaikovski)	Nastasia	1974
Norma (Bellini)	Norma	1975
Boema (Puccini)	Mimi	1977
Turandot (Puccini)	Turandot	1979
Iolanta (Ceaikovski)	Iolanta
Serghei Lazo (David Gherșfeld)	Olga	1980
Cavaleria rusticană (Mascagni)	Santuzza	1980
În furtună (Hrennikov)	Natalia	1980
Forța destinului (Verdi)	Leonora	1981
Vivat, maestro! (Donizetti)	Serafina	1982
Adrienna Lecouvreur (Cilèa)	Adrienna	1984
Doidona și Enea (Purcell) (interpretare concertistică)	Didona	1984
Aici e liniște în zori (Molceainov)	Rita	1985
Don Carlos (Verdi)	Elizabetha	1985
Alexandru Lăpușneanu (Gheorghe Mustea)	Ruxanda	1987
Un ballo in maschera (Verdi)	Amelia	1989
Nabucco (Verdi)	Abigaille	1995

FILMOGRAFIE

Portretul Mariei Bieșu pe o coliță din Republica Moldova.

• Cântă Maria Bieșu (Telefilm-Chișinău, 1971), FC-7;
• Мой голос для тебя (Telefilm-Chișinău, 1971), FC-7;
• Cântă Maria Bieșu (Telefilm-Chișinău, 1976), FCТ-19;
• Cu dragoste către tine (Telefim-Chișinău, 1978), FC-36;
• Песни любви (Moldova-Film, 1980);
• Cio-Cio-san (Moldova-Film, 1981);
• Floria Tosca (Telefilm-Chișinău, 1982);
• O, Maria! (Ekran, 1984);
• Ave Maria! (Teleradio-Moldova, 2000);
• O viață în scenă (Telefilm - Chișinău, 2005).

DISCOGRAFIE

• Bellini Vincenzo, Norma (Melodia, C. 10.25601/1);
• Puccini Giacomo, Cio-Cio-san (Melodia, CM-03905-10)
• Puccini Giacomo, Tosca (Melodia, C10=17403/00);
• Purcell Henry, Didona și Enea (Melodia, C-10-22433/001);
• Arii din operele compozitorilor: Borodin, Ceaikovski, Glinka, A. Rubinstein, Boito, Cilèa, Leoncavallo, Puccini, Verdi (Melodia, C-10-18749-20);
• Мария Биешу; Русская вокальная школа (Голоса России, RCD 16023);
• Мария Биешу; Оперные арии, румынские фольклорные песни (CD).
• Maria Bieșu, Arii din operele compozitorilor apuseni (Melodia C10-0741/2);
• Maria Bieșu, Arii din operele compozitorilor apuseni (Melodia, 33C-01761/2);
• Maria Bieșu, Arii și scene din operele compozitorilor ruși (Melodia, 33CCM-02698)

Maria Bieșu

·         2013: Heinrich Rohrer, fizician elvețian, laureat Nobel (n. 1933).

* 2018:  Lucian Pintilie, regizor român de teatru și film (n. 1933). Lucian Pintilie (n. 9 noiembrie 1933,^[1][2] Tarutino, Județul Cetatea-Albă, România – d. 16 mai 2018,^[3] București, România) a fost un regizor de teatru și film român. Filmele și montările sale au provocat mari controverse astfel încât a fost invitat de regimul comunist să emigreze. Lucian Pintilie s-a născut la data de 9 noiembrie 1933, la Tarutina, în Basarabia de Sud (în Bugeac, azi în regiunea Odesa, Ucraina). După absolvirea Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, a montat o serie de spectacole la Teatrul Bulandra din București, printre care se pot enumera câteva spectacole antologice: Copiii soarelui (1961), Proștii sub clar de lună (1962), Cezar și Cleopatra (1963), Biedermann și incendiatorii (1964), Inima mea e pe înălțimi (1964), D'ale carnavalului (1966), Livada cu vișini (1967), Revizorul (1974), spectacol interzis de cenzură după cea de-a treia reprezentație), precum și două filme de lung metraj: Duminica la ora 6 și Reconstituirea.

Cel de-al doilea film al său, Reconstituirea narează povestea reconstituirii unui incident banal, o bătaie între doi tineri, întreprinsă de Miliție, care se transformă într-o crimă. Filmul a provocat un imens scandal, iar Nicolae Ceaușescu a dispus interzicerea filmului. Rolurile principale erau interpretate de Vladimir Găitan și George Mihăiță. Criticii de film consideră că acesta din urmă a făcut în Reconstituirea rolul cel mai important al carierei sale.

După scandalul interzicerii piesei Revizorul, Lucian Pintilie a primit un pașaport și a fost lăsat să plece din țară. Interdicția de a mai lucra în România îl determină să se expatrieze în 1975.^[4] A continuat în străinătate seria spectacolelor de teatru montate pe câteva din scenele importante ale lumii. Dintre aceste montări amintim doar câteva:

• Théâtre National de Chaillot din Paris: Turandot (1974);

• Théâtre de la Ville din Paris: Pescărușul (1975), Biedermann și incendiatorii (1976), Jacques sau Supunerea și Viitorul e în ouă (1977), Cei din urmă (1978), Trei surori (1979), Rața sălbatică (1981), Azilul de noapte (1983]), Arden din Kent (1984), Astă seară se improvizează (1987), Trebuie să trecem prin nori (1988), Dansul morții (1990);

• Guthrie Theater din Minneapolis: Pescărușul (1983), Tartuffe (1984), Rața sălbatică (1988);

• Arena Stage din Washington: Tartuffe (1985), Rața sălbatică (1986), Livada cu vișini (1988).  În paralel cu activitatea de regizor de teatru, a montat și spectacole de operă:
  • Festivalul de la Avignon: Orestia (1979);
  • Festivalul de la Aix-en-Provence: Flautul fermecat (1980, spectacol reluat la Opera din Lyon, Opera din Nisa, Teatro Reggio din Torino);
  • Welsh National Opera din Cardiff: Rigoletto (1985), Carmen (1986, spectacol reluat la Opera din Vancouver).  În 1973 a realizat la Televiziunea iugoslavă filmul Salonul nr. 6 după nuvela omonimă a lui Cehov. În 1979 a filmat în România De ce trag clopotele, Mitică? după un scenariu propriu pornind de la piesa D'ale carnavalului a lui Ion Luca Caragiale, film interzis vreme de peste zece ani, până în 1990.
    După 1990 se repatriază și face o serie de filme în România, în prima perioadă a deceniului al nouălea din secolul trecut, proiecte mai vechi, pe care nu le-a dus la bun sfârșit din pricina intervenției cenzurii. Toate sunt coproducții româno-franceze. În 1998 obține premiul juriului la Festivalul de Film de la Veneția pentru coproducția franco-română Terminus Paradis.  

    VOLUME PUBLICATE

    • În 1992 a publicat la Editura Albatros volumul Patru scenarii, care conține scenariile Colonia penitenciară (după Franz Kafka), Duelul (după A.P. Cehov), Balanța (ecranizat), și De ce bat clopotele, Mitică? (după D-ale carnavalului, de I.L. Caragiale, ecranizat).
    • În 2003 a publicat la Editura Humanitas volumul autobiografic Bric-a-brac.
    • În 2005 a publicat la Editura LiterNet volumele Pompa cu morfină și Capul de zimbru (scenariu după V. Voiculescu), disponibile în limbile română și franceză la Editura Liternet. Descărcarea volumelor e gratuită.
    • În 2017 a re-publicat la Editura Nemira volumul autobiografic Bric-a-brac - o ediție revizuită și adăugită.  

      FILMOGRAFIE

      Ca regizor

      • Duminică la ora 6 (1965)
      • Reconstituirea (1968)
      • Salonul numărul 6 (1978)
      • De ce trag clopotele, Mitică? (1981)
      • Balanța (1992), adaptarea romanului omonim al lui Ion Băieșu, a doua ecranizare după un alt film, Mere roșii, în regia lui Alexandru Tatos.
      • O vară de neuitat (1994), adaptare a nuvelei Salata din romanul fluviu Cronică de familie de Petru Dumitriu
      • Prea târziu (1996)
      • Terminus Paradis (1998)
      • După-amiaza unui torționar (2001)
      • Niki Ardelean, colonel în rezervă (2003) (titlul francez Niki et Flo)
      • Tertium non datur (2006), un scurt metraj realizat prin adaptarea nuvelei lui Vasile Voiculescu, Capul de zimbru

      Ca scenarist

      • Prea târziu (1996)
      • Terminus Paradis (1998)
      • După-amiaza unui torționar (2001)
      • Tertium non datur (2006)
      • Colonia penitenciară după Franz Kafka, publicat în 1992, neecranizat
      • Duelul după A.P. Cehov, publicat în 1992, neecranizat
      • Capul de zimbru după V. Voiculescu, publicat în 2005

      Ca actor

      • Valurile Dunării (1959)  

        Lucian Pintilie
        Date personale
        Născut	9 noiembrie 1933[1][2]  Tarutino, Județul Cetatea-Albă, România
        Decedat	16 mai 2018 (84 de ani)[3]  București, România
        Căsătorit cu	Clody Bertola
        Naționalitate	România
        Cetățenie	România
        Ocupație	regizor
        Activitate
        Educație	Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București
        Alma mater	Colegiul Național I.L. Caragiale din București
        Lucrări remarcabile	Reconstituirea, D'ale carnavalului, De ce trag clopotele, Mitică?
        Partid politic	Grupul pentru Dialog Social
        Premii	1. Ordinul Meritul Cultural 2. Premiul Gopo pentru întreaga operă

Sărbători

• În calendarul ortodox: Sf Cuv Teodor cel Sfințit; +) Sf Cuv Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei 

  Sfântul Cuvios Teodor cel Sfințit și Sfântul Nou Mucenic Nicolae Icoană sec. XX, Grecia, Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto: doxologia.ro

• Ziua Sfantul irlandez Brendan, supranumit “Navigatorul” (n.484- mort in 574 sau 578).

  

  Sfantul irlandez Brendan, supranumit “Navigatorul” – foto preluat de pe cersipamantromanesc.com

  Este unul dintre primii sfinti ai irlandezilor si este considerat primul crestin ortodox care a pasit pe pamant canadian, si astfel, este primul dintre sfintii din America de Nord. Este cunoscut în special pentru legendara sa căutare a „Insulei Fericiților”, cunoscută de asemenea sub numele de Insula Sfântului Brendan (legenda a ajuns până la a-l credita pe Brendan cu prima călătorie a unui european în America). De asemenea, Brendan a fost unul dintre cei 12 apostoli ai Irlandei. La catolici, greco- catolici si protestanti, ziua Sfântului Brendan este fixată în data de 16 mai.

• Ziua internaţională pentru convieţuirea paşnică

  Ziua internaţională pentru convieţuirea paşnică, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, prin rezoluţia 72/130 din 8 decembrie 2017, este marcată, an de an, la data de 16 mai, potrivit site-ului oficial al ONU, www.un.org. Convieţuirea paşnică se referă la acceptarea diferenţelor şi la abilitatea de a-i asculta, de a-i recunoaşte, de a-i respecta şi de a-i aprecia pe ceilalţi, iar instituirea acestei zile are ca scop promovarea păcii, a toleranţei, a incluziunii, a înţelegerii, a solidarităţii, dar şi a dorinţei de a trăi şi de a acţiona împreună, pentru a putea construi o lume paşnică, solidară şi armonioasă.

• Ziua internaţională a luminii (UNESCO)

  Comitetul executiv al UNESCO a adoptat la 19 septembrie 2016 o rezoluţie pentru susţinerea Zilei internaţionale a luminii. Rezoluţia a fost înaintată Comitetului de către statele Ghana, Mexic, Noua Zeelandă şi Federaţia Rusă, iar o decizie favorabilă a fost luată împreună cu încă 15 co-sponsori din: Argentina, Republica Dominicană, Ecuador, Egipt, Iran, Liban, Malaezia, Maroc, Nicaragua, Serbia, Nigeria, Paraguay, Qatar, Vietnam şi Uganda. Rezoluţia a fost adoptată la cea de-a 39-a sesiune a Conferinţei Generale a UNESCO, la 7 noiembrie 2017. Cu această ocazie, încă 12 state s-au mai alăturat cauzei: Columbia, Republica Cehă, Republica Democrată Congo, Finlanda, Coasta de Fildeş, Kenya, Madagascar, Africa de Sud, Sudan, Suedia, Togo şi Zimbabwe, potrivit www.lightday.org.

  Ziua de 16 mai a fost aleasă pentru a marca prima operaţiune de succes a laserului realizat de fizicianul şi inginerul Theodore Maiman, în 1960. Această descoperire reprezintă exemplul perfect de inovaţie ştiinţifică care a adus beneficii revoluţionare pentru societate în comunicaţii, sănătate şi alte domenii