6. /29 MAI 2023 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
ISAAC ALBENIZ
| Isaac Albéniz | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Isaac Manuel Francisco Albéniz y Pascual  |
| Născut | [1][4][3][5] Camprodon, Catalonia, Spania[6][5][3][7] |
| Decedat | (48 de ani)[1][4][3][7] Cambo-les-Bains, Aquitania, Franța[8][9][3][7] |
| Înmormântat | Cementerio de Montjuïc[*] |
| Cauza decesului | cauze naturale (nefrită[*]) |
| Copii | Alfonso Albéniz[*] Laura Albéniz[*] |
| Cetățenie |  Spania[10] |
| Ocupație | classical pianist[*] compozitor dirijor virtuoz pianist |
| Limbi vorbite | Limba catalană limba spaniolă[11] |
| Studii | Real Conservatorio Superior de Música de Madrid[*], Universitatea de Muzică și Teatru din Leipzig[*], Conservatorul Regal din Bruxelles[*], Conservatorul din Paris |
| Gen muzical | operă[2] Zarzuela sardana[*] |
| Instrument(e) | pian[3] |
| Premii | Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*] |
| Discografie | |
| Înregistrări notabile | Iberia[*] Pepita Jiménez[*] Chants d'Espagne[*] Concierto de Aranjuez[*] Asturias[*] Córdoba[*] Merlin[*] |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
Modifică date / text  | |
Isaac Manuel Francisco Albéniz (n. , Camprodon, Catalonia, Spania – d. , Cambo-les-Bains, Aquitania, Franța) a fost un compozitor și pianist spaniol.
Isaac Albéniz a compus în manieră națională spaniolă și, în același timp, a fost un virtuoz pianist. Acesta este motivul pentru care piesele sale pentru pian au cel puțin două elemente distincte: virtuozitate, dublată de poezie romanțată spaniolă.
Lucrările lui sunt pregnante tablouri sonore. Dintre acestea, amintim: Suita spaniolă, Amintiri din călătorii, Suita Spania, Cântece spaniole, ciclul Iberia, Navara, Rapsodia spaniolă pentru pian și orchestră, Concertul pentru pian și orchestră.
La comanda unor teatre a scris și opere: „Verigheta magică”, „Henry Clifford” (pentru opera londoneză) și „Pepita Jimenz” (pentru Opera din Paris).
Best of Isaac Albéniz - Classical Guitar Compilation
IONEL FERNIC
| Ionel Fernic | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 29 mai 1901 Târgoviște, RomâniaTârgoviște, Dâmbovița, România |
| Decedat | 22 iulie 1938 pădurea Negrileasa, România (accident aviatic) Stulpicani, Suceava, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | compozitor, aviator, parașutist |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Origine | român |
| Gen muzical | muzică ușoară |
| Instrument(e) | pian, chitară |
| Modifică date / text | |
Ionel Fernic (n. 29 mai 1901, Târgoviște – d. 22 iulie 1938, Bucovina) a fost un compozitor român de muzică ușoară, aviator (pilot civil) și unul dintre primii parașutiști români. Între alte preocupări ale sale au intrat scrisul (proze de mici dimensiuni, textier pentru multe dintre romanțele sale) și munca de gazetar.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Copilăria[modificare | modificare sursă]
Ionel Fernic s-a născut în anul 1901 la Târgoviște ca fiu al inginerului mecanic Teodor Fernic. Vărul său, inginerul George Fernic, a fost aviator și constructor de avioane, care a murit într-un accident de avion la o paradă aviatică la Expoziția aviatică de la Chicago din octombrie 1930. La câteva luni după naștere, din cauza sarcinilor de serviciu ale tatălui la șantierele navale din Galați, familia Fernic s-a mutat la Galați. La vârsta de doi ani, Fernic și-a pierdut mama, care a murit la nașterea fratelui sau, Grigore. Dupa ce a invatat, conform dorinței răposatei sale mame , la o școala primară luterană din București, s-a întors la Galați, unde a învățat la Liceul Vasile Alecsandri. Primele lecții de ghitară și pian le-a primit de la profesorul sau de muzica de la liceu, compozitorul Theodor Fuchs.
Studii. Debutul[modificare | modificare sursă]
Pasionat de muzică, dar și de aparatele de zbor, Ionel Fernic a fost îndrumat de părinți să-și continue studiile într-o facultate tehnică; totuși, a optat pentru Conservatorul din București, unde a intrat la secția de artă dramatică cu cea mai bună medie. Deși remarcat de profesorii săi, tânărul nu s-a impus pe specializarea oferită de școală. A avut ocazia să joace alături de Aristide Demetriade, Ion Manolescu, Mișu Fotino ș.a. O dată încheiate studiile (1924), Fernic și-a satisfăcut stagiul militar la Școala de ofițeri în rezervă din Ploiești; a rămas în oraș pentru câțiva ani și tot aici a compus o parte importantă a repertoriului său.
Poate sub îndrumarea profesorului Fuchs, Fernic a compus în ultimul an de liceu balada Cruce albă de mesteacăn (1919), prima sa piesă de muzică ușoară. După ce s-a stabilit la Ploiești, înțelegând nevoia de a compune muzică de succes, dar și totodată pentru a-și verifica posibilitățile, a scris romanțe și tangouri. Primul său tango, compus în 1931, s-a intitulat Minciuna (mai cunoscut prin titlul Pe boltă când apare luna, reprezentând primul vers din refren); în fapt, melodia este o adaptare a unei piese franțuzești, propusă de Nicolae Kirițescu. Versurile în limba franceză au fost înlocuite cu unele noi, scrise de Aurel Felea.
„Într-o zi stăteam acasă și exersam la pian. Simțeam oarecare inspirație în acel moment și am luat hârtia și condeiul în mână. După o muncă de o jumătate de oră, am compus «Minciuna», primul meu tango. Primul meu succes nu m-a îmbătat deloc, căci îmi dădeam seama cât e de ieftin, dar trebuia să trăiesc și m-am pus cu nădejde pe lucru, luptând din răsputeri să escaladez, cât era cu putință, zidurile banalității.”—Ionel Fernic
Activitate[modificare | modificare sursă]
Compozitor de succes[modificare | modificare sursă]
În doar câțiva ani, Ionel Fernic a devenit autorul a peste patru sute de șlagăre. Multe dintre compozițiile sale s-au bucurat de faimă în epocă și continuă să fie apreciate până în ziua de astăzi. În prezent, se editează anual sau la distanță de câțiva ani, noi compilații de muzică ușoară care includ piese semnate de Fernic.
Alte preocupări. Stabilirea în București[modificare | modificare sursă]
Din anul 1927, Fernic și-a încercat pentru scurt timp talentul scriitoricesc, publicând un volum de schițe, Misterele din Mizil (pe modelul seriilor publicate în foileton, de mare succes în Europa; de exemplu, Misterele Parisului). În 1928 a publicat un volum de poezii, Prăștii și câteva cărți pentru copii. A fondat revista satirică Să nu te superi că te-njur.
La începutul anilor treizeci, Fernic se mută definitiv în București.
În aer[modificare | modificare sursă]
Fernic a absolvit Școala de pilotaj de la Băneasa în primăvara anului 1935, primind brevetul de zburător. Figurează în evidențele piloților români de turism și sport; tot atunci se arată interesat de parașutism. Fernic execută primul salt cu parașuta în cadrul unui miting aviatic la aeroportul Băneasa. Va trebui să renunțe la parașutism din pricina unui accident la aterizare, în cadrul mitingului aviatic organizat la Ismail,[1] ocazie cu care își fracturează piciorul drept. Este numit directorul Școlii de pilotaj din Cernăuți; va fi medaliat de însuși regele Carol al II-lea cu o distincție importantă, „Virtutea Aeronautică”.
„L-am cunoscut într-o zi a anului 1937 pe un aerodrom din București, unde a aterizat cu avionul său pentru o mică revizie. În carlinga din față avea legată în chingi o chitară.
Când l-am întrebat ce-i cu chitara acolo, mi-a răspuns că «nu-i chitară, ci este iubita lui, care îl însoțește pretutindeni.» Socotindu-i zisele o mică și nevinovată nebunie, am râs și i-am acceptat ca bun răspunsul, deoarece noi, aviatorii acelor vremuri, aveam fiecare nebuniile noastre. Altfel n-am fi putut zbura cu aripile legate cu sârmă și proptite cu bandaje și atele din scânduri de gard atunci când o întâmplare nefericită făcea să ne ciobim la câte o aterizare forțată de vreun teren necunoscut.”—Ioan Crăciun, pilot-aviator în rezervă
Despre senzația provocată de săritura cu parașuta, Ionel Fernic mărturisea:
„Nu simt niciun fel de rău sau gol la stomac. Sunt perfect conștient, simt cum alunec în aer și aștept deschiderea parașutei. E o senzație de neînchipuit! Nici un zgomot, cât de mic, nu tulbură imensa și maiestuoasa tăcere a oceanului de azur. Ar trebui pana unui d'Anunzzio ca să poată descrie întreaga frumusețe și poezie a acestei fantastice călătorii pe undele nevăzute ale eterului.”—Ionel Fernic
Ionel Fernic și-a pierdut viața într-un accident aviatic pe data de 22 iulie 1938, la vârsta de 37 de ani. Pasager al unui zbor pe ruta Varșovia-București-Salonic (compania poloneză LOT), Fernic și-a pierdut viața alături de toți ceilalți pasageri, din cauze necunoscute, avionul prăbușindu-se în pădurea de la Negrileasa, în apropiere de satul Stulpicani, județul Suceava. Rămășițele lui Ionel Fernic au fost incinerate la Crematoriul bucureștean; la eveniment au participat prieteni și colaboratori din lumea muzicii și aviatori care, fie i-au cântat piesele mai îndrăgite, fie l-au omagiat printr-o demonstrație de zbor deasupra Bucureștiului.
Despre Ionel Fernic[modificare | modificare sursă]
„O personalitate care a întrunit prin valențele talentului său multilateral, inspirația poetului, harul cântărețului-interpret al propriilor romanțe și tangouri, curajul și pasiunea zburătorului îndrăzneț, afirmându-se ca pilot și parașutist sportiv, acesta a fost, în câteva cuvinte, Ionel Fernic.”—Ștefan Soverth - „Parașutiștii în luptă”
Compoziții[modificare | modificare sursă]
- În lipsa unor informații cronologice, titlurile nedatate vor fi așezate la capătul listei și ordonate alfabetic.
- Piesa Pe boltă când apare luna apare sub numele Minciuna, a doua variantă a titlului fiind preferată chiar de către autor.
| Titlul piesei | Forma muzicală | Versuri | Anul apariției | Interpretări mai cunoscute |
|---|---|---|---|---|
| Cruce albă de mesteacăn | romanță | Ion Sân-Giorgiu, Artur Enășescu | 1919 | Dorel Livianu, Jean Moscopol |
| Țiganca | romanță | Artur Enășescu | 1928 | Doina Badea, Ioana Radu, Ion Luican |
| La umbra nucului bătrân | romanță | Alexandru Dinescu | 1930 | Ioana Radu |
| Minciuna (Pe boltă când apare luna) | tango (tango-romanță) | Aurel Felea | 1931 | Jean Moscopol, Gică Petrescu, Cristian Vasile, Manole Stroici |
| Dar ești la fel (Quand même) | tango | Ionel Fernic (rom.) Nicolae Kirițescu (fr.) | 1931 | Cristian Vasile, Gică Petrescu, Manole Stroici |
| O dată | tango | Nicolae Kirițescu | 1931 | |
| Îți mai aduci aminte, doamnă | romanță | Cincinat Pavelescu | 1932 | Alexandru Giugaru, Jean Moscopol, Cristian Vasile, Petre Alexandru, Manole Stroici |
| Iubesc femeia | tango-romanță | Ionel Fernic | 1933 | Cristian Vasile, Nicu Stoenescu |
| Mi-a murit norocul | vals-boston | Nunuța Morțun Fernic | 1933 | |
| Inima e o chitară | foxtrot | Ionel Fernic | 1933 | |
| La geamul tău luminat | tango | Ionel Fernic | 1934 | Nicu Stoenescu |
| Pentru tine am făcut nebunii | tango | Ionel Fernic | 1934 | Cristian Vasile |
| E primăvară | tango argentinian | Ionel Fernic | 1935 | Cristian Vasile |
| Dormi, păpușă, noapte bună | foxtrot lent | Ionel Fernic | 1935 | |
| Adio, doamnă | tango | Ionel Fernic | indisp. | Gion, Jean Moscopol |
| Aprinde o țigară | tango | indisp. | Titi Botez, Constantin Florescu, Cristian Vasile | |
| Beau | tango | indisp. | Cristian Vasile | |
| Cea din urmă seară | romanță | Ionel Fernic | indisp. | |
| Cel din urmă trandafir | indisp. | |||
| Dă-mi mâinile să le sărut | romanță | indisp. | Zavaidoc | |
| De ce mi-ai spus că mă iubești | tango | Ionel Fernic | Cristian Vasile, Tudor Gheorghe | |
| În ochii tăi fermecători | tango | Robert Storeck | Cristian Vasile | |
| Iartă-mi | tango | Jurmann | indisp. | |
| Mai spune-mi înc-odată | tango | Ionel Fernic | indisp. | Jean Moscopol, Tudor Gheorghe |
| Mihalache, mană dragă | populară | Ionel Fernic | indisp. | Zavaidoc |
| Minte-mă | tango | indisp. | Cristian Vasile | |
| Nu cred | tango | Bachicha | indisp. | Gion |
| Nunuțo | tango | Ionel Fernic | indisp. | Cristian Vasile |
| Nu-mi mai spune iar minciuni de amor | tango | indisp. | Titi Botez | |
| Romanța celei care minte | romanță | Ion Minulescu | indisp. | Gică Petrescu, Traian Fortun |
| Să nu te superi că te-njur | romanță | indisp. | Zavaidoc | |
| Scrisoare de amor | romanță | indisp. | Mia Braia, Cristian Vasile | |
| Scrisoare de dor | Aurel Felea | indisp. | Margareta Pâslaru |
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ *** - Accidentul parașutistului Ionel Fernic, în Adevărul, anul 50, nr. 16168, 8 octombrie 1936, accesat la 24 august 2020 (digibuc.ro)
Articole[modificare | modificare sursă]
- Trei scrisori despre cântec și zbor. Medalion Fernic, articol publicat în almanahul „Flacăra” (1988, editat pentru Revelionul 1989), pag. 209-211
- Hai să ne promovăm valorile, ep. 37[nefuncțională], articol publicat pe blog-ul „Din și despre Galați” (31 octombrie 2006)
- Compozitorul, poetul și aviatorul Ionel Fernic, articol semnat de Mihai Athanasie-Petrescu (25 decembrie 2006)
Albume de piese[modificare | modificare sursă]
- Fernic, Ionel (1967). Melodii alese, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.S. România, București
- Cele mai frumoase romanțe de ieri și de azi (1983). Supliment al revistei „Muzica”, Editura Muzicală, București
Farmecul muzicii lui Ionel Fernic
Iubesc femeiaCristian Vasile Ionel Fernic )
Adio, doamnaGion Ionel Fernic)
Pe bolta cand apare lunaCristian Vasile Ionel Fernic)
Pentru tine am facut nebuniiCristian Vasile Ionel Fernic)
Nunuto-Cristian Vasile Ionel Fernic )
Dan Iordachescu IONEL FERNIC -- La umbra nucului batran romanta)
Corina Chiriac - Scrisoare de dor (1987)
MILI BALAKIREV
| Mili Balakirev | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2] Nijni Novgorod, Imperiul Rus[1][3][2] |
| Decedat | (73 de ani)[4] Sankt Petersburg, Imperiul Rus[5] |
| Înmormântat | cimitirul Tihvin[*] |
| Cetățenie |  Imperiul Rus |
| Ocupație | compozitor dirijor pedagog[*] muzicolog[*] pianist profesor de muzică[*] |
| Limbi vorbite | limba rusă[6][7] |
| Studii | Imperatorski Kazanski universitet[*][1], Nizhny Novgorod Institute of nobility[*] |
| Gen muzical | simfonie |
| Instrument(e) | pian |
| Premii | orden Sveatogo Stanislava 2-i stepeni[*] |
| Discografie | |
| Înregistrări notabile | Tamara[*] |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
| Modifică date / text | |
.jpg)
Mili Alekseevici Balakirev (în rusă Милий Алексеевич Балакирев) (n. 2 ianuarie 1837 / 21 decembrie 1836, Nijni Novgorod, Rusia - d. 29 mai 1910 / 16 mai 1910, Sankt Petersburg, Rusia) a fost un pianist, dirijor și compozitor rus. Balakirev a fost unul din membrii fondatori ai așa-numitei „Asociații Balakirev”, cunoscută și sub numele de „Grupul celor cinci”, din care făceau parte cei mai importanți muzicieni ai vremii: Alexandr Porfirievici Borodin, Nikolai Rimski-Korsakov, Modest Petrovici Musorgski și Mili Balakirev, cărora li s-a alăturat mai târziu și Cezar Antonovici Cui.
MILY BALAKIREV - ALL WALTZES FOR PIANO SOLO (audio + sheet music)
Mily Balakirev - Tamara, symphonic poem (1867-82)
Mily Balakirev - Russia, symphonic poem (1864)
MUZICĂ PENTRU SUFLET:
1.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu