1. /27 IUNIE 2023 - ISTORIE PE ZILE: Evenimenter, Nașteri
![Radu Șerban (? – 23 martie 1620) a fost domnul Țării Românești în octombrie 1601, între iulie 1602 și decembrie 1610 și între mai și septembrie în anul 1611[1]. Fiind un presupus descendent al lui Neagoe Basarab, a ajuns mare dregător în timpul domniei lui Mihai Viteazul. După urcarea pe tron, a fost un continuator al politicii de independență a Țării Românești, dusă de Mihai Viteazul. Având de luptat cu mari greutăți înăuntrul și în afara țării, a reușit să le facă față cu succes în cei aproape zece ani de domnie. În tot acest timp, s-a remarcat printr-o deosebită abilitate politică și pricepere militară, dovedindu-se a fi unul dintre voievozii de seamă ai țărilor române - (frescă de la Mănăstirea Hurezi) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org](https://www.unitischimbam.ro/wp-content/uploads/2015/12/Radu---erban-e1451337374854.jpg)
Radu Șerban – (frescă de la Mănăstirea Hurezi) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
.jpg)
Bătălia de la Poltava[e] (8 iulie 1709)[f] a fost victoria decisivă a Petru cel Mare (Petru I al Rusiei) peste Imperiul suedez forțele sub feldmarșal Carl Gustav Rehnskiöld, într-una dintre bătăliile din Marele Război al Nordului.
A fost începutul anului Imperiul suedezDeclinul ca european putere mare, in timp ce Țardomia Rusiei și-a luat locul ca națiune de frunte din nord-estul Europei. Bătălia are, de asemenea, o importanță majoră în ucrainean istorie națională, ca Hetman of Zaporizhian Host Ivan Mazepa s-au alăturat suedezilor, încercând să creeze o revoltă în Ucraina împotriva țaromului.
Astăzi, la locul bătăliei, există un complex de conservare a patrimoniului cultural de stat în Poltava cunoscut sub numele de câmpul de luptă Poltava, care constă din monumente și biserici care comemorează evenimentul.
PRELUDIU
Carol al XII-lea a condus forțele suedeze la victorii timpurii în Nordul Zeelandei (vara 1700) și în Bătălia de la Narva în noiembrie 1700. Cu toate acestea, ar trece șase ani înainte ca el să învingă August II de Saxonia-Polonia.[13]:701, 703 Petru I s-a retras din Polonia în primăvara anului 1706,[13]:700 și s-a oferit să-i cedeze bunurile baltice Suediei, cu excepția Sankt Petersburg, dar Charles a refuzat.[13]:703 Peter a adoptat ulterior un pământ ars politică pentru a priva forțele suedeze de aprovizionare.[13]:704
Charles a ordonat o atac final asupra inimii rusești cu un posibil atac asupra Moscova de la baza sa de campanie din Polonia. Armata suedeză de aproape 44.000 de oameni[13]:704 stânga Saxonia la 22 august 1707 și a mărșăluit încet spre est. Charles a intrat pe teren în noiembrie după ce a așteptat sosirea întăririlor.[13]:704 Continuând spre est, a traversat Râul Vistula la 25 decembrie 1707, apoi a continuat printr-un ostil Masuria și a luat Grodno la 26 ianuarie 1708 după ce trupele rusești abandonaseră orașul.[13]:704 La vremea respectivă, rușii fuseseră ocupați cu o mare rebeliune a Don Cazaci, cunoscut ca "Rebeliunea Bulavin"(1707–08). Această revoltă a fost cuprinsă parțial de forțele din Hetmanat cazac condus de Hetman Ivan Mazepa.[13]:704 Suedezii au continuat spre zona din jur Smorgon și Minsk, unde armata a intrat în cartierele de iarnă. Charles a lăsat 8.000 dragoni sub Maj. Gen. Ernst Detlof von Krassow în vestul Poloniei.[14]
Condițiile meteorologice și drumurile proaste au menținut trupele suedeze în cartierele de iarnă până în iunie 1708. În iulie, suedezii l-au învins pe mareșal Boris Sheremetyevforțele la Bătălia de la Holowczyn și avansat la Râul Nipru.[13]:704 În timpul primăverii Gen. Lewenhaupt în Curlanda i s-a ordonat să strângă provizii și să-și conducă armata de aproximativ 12.000 de oameni pentru a se alătura forțelor lui Charles. Cu toate acestea, plecarea sa din Mitau a fost amânat până la sfârșitul lunii iunie și, în consecință, s-a alăturat forțelor lui Carol doar la 11 octombrie.[15]
Mai degrabă decât iarna în Livonia sau așteptarea lui Lewenhaupt, Charles a decis să meargă spre sud în Ucraina și să se alăture lui Mazepa, care decisese să se răzvrătească împotriva lui Peter.[13]:706 Peter l-a trimis pe Sheremetev să umbrească armata suedeză.[16]:287 Lewenhaupt a urmat spre sud și a fost atacat în timp ce traversa un râu lângă un mic sat care a dat numele Bătălia de la Lesnaya, pierzând trenul de aprovizionare și jumătate din forța sa.[16]:288 Având nevoie de aprovizionare, Charles s-a îndreptat spre Baturyn, Sediul Mazepa, dar trupele rusești sub Aleksandr Menshikov a ajuns mai întâi în oraș. Anticipând sosirea suedeză, Menshikov a ordonat masacrul nemiloș al populației, distrugând orașul și distrugând sau jefuind arme, muniții și alimente.[16]:288
Până în primăvara anului 1709, forța lui Charles s-a micșorat la jumătate din dimensiunea inițială. După cea mai rece iarnă din Europa de peste 500 de ani, Charles a rămas cu 20.000 de soldați și 34 de tunuri.[13]:707 Lipsit de provizii, a asediat cetatea rusă la Poltava pe Râul Vorskla la 2 mai 1709.[13]:707–08 Forța de 80.000 a lui Peter a mărșăluit pentru a ușura asediul.[13]:708 La sosirea sa, Peter a construit o tabără fortificată pe Vorskla, la 4 km nord de Poltava.[16]:290 În timp ce observa poziția rusă la 20 iunie, Charles a fost lovit de un glonț rătăcit, rănindu-și piciorul suficient de tare încât să nu poată sta în picioare.[16]:289 În plus, ultima speranță a lui Charles de întărire a expirat, pe măsură ce erau sub forțele suedeze von Krassow s-a îndepărtat pentru a face față anti-suedezilor Confederația Sandomierz in Polonia.[16]:289
Între forțele rusă și suedeză, pădurile Yakovetski și Budyschenski au format un coridor, pe care rușii l-au apărat construind șase forturi peste gol.[17]:60 Peter, în plus, a comandat încă patru redute construit astfel încât întregul sistem de zece forturi să aibă un T forma, asigurarea foc flancant la un avans suedez.[17]:60 Două dintre redute erau încă în curs de construire în dimineața bătăliei, dar 4.000 de ruși au echipat restul de opt, cu 10.000 de cavaleri sub conducerea gen. Aleksandr Danilovich Menshikov staționat în spatele lor.[17]:60
LUPTĂ
Din cauza rănii sale, Charles a predat comandamentul operațional către feldmarșal Carl Gustav Rehnskiöld.[16]:289 Patru coloane de infanterie și șase coloane de cavalerie urmau să se formeze în timpul nopții, la 600 de metri sud de redute, intenționând să atace înainte de zori, pentru a ocoli rapid sistemul de redute și a lovi fortul rus.[17]:77 Infanteria era la locul său până la 2:30 a.m., dar cavaleria a sosit târziu, pierdându-și drumul.[17]:83 Călărind înainte, Axel Gyllenkrok i-a observat pe ruși lucrând la cele mai apropiate două redute și s-a dus înapoi pentru a-l informa pe Rehnskiöld.[17]:83 A recunoaștere de maiorul general. Wolmar Anton von Schlippenbach a fost descoperit de ruși și alarma a fost trasă prin tragerea unui pistol.[17]:84 După ce a pierdut elementul surpriză și fără un tun suficient pentru a încălca fortificațiile, Rehnskiöld s-a consultat cu Charles, Carl Piper și Lewenhaupt cu privire la continuarea sau nu a asaltului.[17]:91 Când Rehnskiöld a decis să continue atacul, citând: „În numele lui Dumnezeu atunci, să mergem înainte”, pe 28 iunie erau aproape 4:00 dimineața (calendarul suedez) și zorii se apropiau deja.[17]:91–92
Suedezii intră Carl Gustaf RoosColoana a depășit rapid primele două redute, ucigând fiecare soldat rus din interiorul lor, dar până la 4:30 am încercările de a lua a treia redută au încetat.[17]:97–99 Cele zece batalioane ale lui Lewenhaupt din dreapta au ocolit primele patru redute în întregime, înaintând spre linia din spate și, cu ajutorul cavaleriei, au luat unele redute în timp ce au ocolit altele.[17]:96, 105, 108 Două dintre batalioanele din spate ale lui Roos li s-au alăturat, indicând că ordinele emise nu aveau claritate dacă ar trebui să evite redutele sau să le atace în serie.[17]:94 Cavaleria din aripa stângă, comandată de generalul general Hamilton și un regiment de infanterie, au avansat trecând redutele din stânga și au acuzat cavaleria rusă, forțându-i să se retragă.[17]:105 Era ora 5:00 când aripile stânga și dreapta ale armatei suedeze au trecut de linia din spate a redutelor, trimițând cavaleria rusă în retragere.[17]:106, 108 Cu toate acestea, Rehnskiöld a ordonat cavaleriei sale să oprească urmărirea lor și Lewenhaupt, avansând deja spre fort, să se retragă spre vest.[17]:108–09 Acolo au așteptat batalioanele lui Roos timp de două ore, în timp ce cavaleria rusă și Ivan SkoropadskyCazacii au așteptat spre nord, cu 13 batalioane ruse desfășurate la nord de tabăra lor și zece spre sud, anticipând un avans suedez.[17]:125
Gen. Roos și șase batalioane (o treime din infanteria suedeză) au devenit izolați în timp ce încercau să ia a treia redută rusă.[17]:110 După ce a suferit victime grave din cauza mai multor încercări de asalt, Roos a condus restul de 1.500 din cei 2.600 de bărbați inițiali în pădurile Yakovetski spre est la 6:00 a.m.[17]:114 Rușii au reocupat primele două redute[17]:115 și a lansat un atac în două direcții al zece regimente în jurul orei 7:00, obligându-l pe Roos să se retragă spre Poltava și să se refugieze într-un fort abandonat până la 9:00, când nu a putut ajunge la lucrările de asediu suedeze.[17]:118–19, 127, 132 Roos a fost obligat să-și predea comanda[16]:290 la 9:30 a.m.[17]:134
Suedezii au continuat să aștepte revenirea trupelor lui Roos, neștiind de predarea lor.[16]:292 Odată cu trecerea timpului, Peter a condus cei 42 de batalioane de infanterie rusă - 22.000 de soldați - într-un avans din tabăra fortificată, susținut de 55 de tunuri de trei lire plus 32 de tunuri pe meterezele fortului.[17]:129, 138–39 Zece regimente de dragoni format sub Lt. Gen. Adolf Fredrik Bauer în dreapta rusă și șase regimente sub Menshikov în stânga.[17]:139 Chiar la vest de lagăr, rușii se confruntau cu 4.000 de infanteriști suedezi,[16]:292 format în zece batalioane cu patru piloți și cavaleria lui Creutz în spate.[17]:143 Rușii au mers încet înainte să se angajeze.[17]:143 Potrivit lui Charles și rapoartelor altor ofițeri suedezi, vremea la acea vreme era deja foarte fierbinte și umedă, cu soarele ascuns de fumul tunului rus din fort.
La 9:45, Rehnskiöld a ordonat lui Lewenhaupt și liniei suedeze să meargă înainte, avansând spre linia rusă, care a început să tragă tunul la 500 de metri.[17]:147, 151 Când suedezii se aflau la 50 de metri de linia rusă, rușii au deschis focul cu muschetele lor din toate cele patru rânduri.[17]:155 Înaintând la o distanță de 30 de metri de linia rusă, suedezii au tras un voleu propriu și au încărcat cu muschetele și pisii, iar prima linie rusă s-a retras spre a doua lor linie.[17]:156 Suedezii păreau în pragul unei descoperiri și aveau nevoie de cavaleria sub generalul Creutz pentru a sparge liniile rusești.[17]:157 Din păcate, pentru suedezi, Creutz și celelalte unități de cavalerie nu au putut să se reformeze complet și la timp.[16]:292 Cu linia rusă mai lungă decât linia suedeză, infanteria suedeză de pe flancul stâng a rămas în spatele dreptului și, în cele din urmă, a aruncat armele și a fugit.[17]:159 Pe măsură ce flancul drept suedez înainta încă, a început să se deschidă un decalaj în linia suedeză pe care rușii l-au umplut și bătălia s-a transformat într-un Cannae variație.[17]:165 Abia reușind să-și adune escadrile de cavalerie, Creutz a încercat să avanseze pe flancul drept, dar batalioanele rusești au reușit să se formeze în pătrate goale,[17]:158 în timp ce cavaleria lui Menshikov i-a depășit pe suedezi și i-a atacat din spate.[17]:160 În acest moment, asaltul suedez se dezintegrase și nu mai organizase trupuri de trupe pentru a se opune infanteriei sau cavaleriei rusești. Grupuri mici de soldați au reușit să străpungă și să fugă spre sud prin pădurile Budyschenski, în timp ce mulți dintre ceilalți au fost copleșiți, aruncați în jos sau capturați.[17]:174
Dându-și seama că erau ultimii suedezi pe câmpul de luptă, Charles a ordonat o retragere în pădure, adunând ce forțe rămase putea pentru protecție, inclusiv rămășițele detașamentului lui Creutz.[17]:175, 180 Rușii s-au oprit la marginea pădurii și focul lor de artilerie s-a oprit; doar cazacii și Kalmycks au cutreierat câmpiile la sud de pădure.[17]:189, 192 Ieșind din pădure în jurul prânzului, Charles - călare după ce litiera lui a fost distrusă și protejată de un pătrat de câteva mii de oameni - s-a îndreptat spre Pushkaryovka și trenul său de bagaje la 5 km spre sud, ajungând la el după ora 13:00, până când s-a terminat bătălia.[17]:194
Charles a adunat restul trupelor sale și al trenului de bagaje și s-a retras spre sud mai târziu în aceeași zi - în jurul orei 19:00 - abandonând asediul Poltava.[17]:197, 210 Lewenhaupt a condus suedezii supraviețuitori și câteva dintre forțele cazacilor spre râul Nipru, dar a fost urmărit cu obstinație de cavaleria regulată rusă și de 3.000 de auxiliari Kalmyk și forțat să predare trei zile mai târziu la Perevolochna, la 1 iulie.[18]
URMĂRI
Suedezii de rang înalt capturați în timpul bătăliei includeau feldmareșalul Rehnskiöld, generalul general Schlippenbach, generalul Stackelberg, generalul Hamilton și prințul Maximilian Emanuel, precum și Piper.[17]:199, 203 Petru cel Mare a ținut un banchet de sărbătoare în două corturi mari ridicate pe câmpul de luptă.[17]:202 Voltaire a presupus că motivul lui Petru pentru acest lucru, ridicând un toast generalilor suedezi ca stăpâni de război, a fost să trimită un mesaj propriilor săi generali despre neloialitate.[19]:108 Două morminte comune îi conțineau pe morții ruși, la 500 de metri sud-vest de tabăra lor.[17]:205 Învingându-l anterior pe Peter, Charles a mers atât de departe încât a plătit trupele rusești. Peter a luat în schimb mulți suedezi, cu mare mândrie, și i-a trimis la Siberia.[19]:107
Charles și Mazepa au scăpat cu aproximativ 1.500 de oameni în Bendery, Moldova, apoi controlat de Imperiul Otoman.[13]:710 Charles a petrecut cinci ani în exil acolo înainte de a se putea întoarce în Suedia în decembrie 1715.[16]:295 În acest timp, chiar cu handicap, el și-a păstrat comportamentul calm magisterial sub foc, luptându-se pentru a ieși din mai multe situații. Înaltul vizir dintre turci a fost în cele din urmă plătită, cu multe intrigi și spionaje implicate și comploturi în comploturi, la un moment dat implicând o răscumpărare a bijuteriilor coroanei rusești, potrivit traducătorului închisorii lui Charles.[20]
România rupându-și cătușele pe Câmpia Libertății de Constantin D.Rosenthal – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
În aceeasi zi are loc a doua adunare populară de la Lugoj a românilor din Banat care hotărăște:
- înființarea unei armate populare române prin înarmarea imediată a poporului;
- numirea lui Eftimie Murgu drept căpitan suprem al acestei armate;
- înlăturarea ierarhiei sîrbești în biserica română;
- introducerea limbii române;
- recunoașterea naționalității române;
Charles Sumner Tainter, Chichester Bell și Alexander Graham Bell au început să lucreze la îmbunătățirea fonografului Edison în 1881. În faza discuțiilor, au ajuns la concluzia că lipsa de viabilitate a acestei invenții rezida tocmai în suportul înregistrării. Folia de cositor se uza repede, iar după patru citiri sunetele deveneau neinteligibile.
Prima schiță a proiectului prevedea ca în locul cilindrului de cositor să se afle un disc de ceară, fildeș, cauciuc, celuloid sau lemn moale așezat vertical. Materialul trebuia deci să fie ușor de inscripționat, dar cât mai greu deformabil. În mai și septembrie 1881 au fost construite primele aparate experimentale, cu ajutorul cărora Tainter a descoperit faptul că înregistrările făcute în ceară erau de calitate superioară celor în folii de cositor. Din 8 noiembrie ale aceluiași an s-a păstrat un disc de ceară placată cu cupru, care conține striații laterale.
Perioada cuprinsă între sfârșitul lui 1881 și începutul lui 1882 este bogată în experimente. Tainter încearcă diverse metode de redare a sunetului, precum și diverse compoziții ale suportului pe care se făcea înregistrarea. După o scurtă vacanță, în august 1882 construiește un dispozitiv mecanic care îi va permite să obțină o viteză constantă de rotație a discului.
Până în 1885 va încerca diverse metode de înregistrare și reproducere a sunetelor, căutând în principal să reducă uzura și zgomotele parazite. În primăvara lui 1885 Tainter construiește un aparat care înregistrează sunetul pe fâșii lungi de hârtie acoperită cu ceară. Astfel, constată că trebuie să reducă dimensiunile striațiilor.
Pe 14 mai 1885 a fost terminat un aparat care înregistra sunetele pe un cilindru de hârtie acoperită cu ceară. Cilindrul avea 22,86 cm lungime, 2 cm în diametru, iar grosimea stratului de ceară era de 0,63 cm. Cu o frecvență a striațiilor de 47/cm, cilindrul totaliza 10 minute. În iulie 1885 o a doua mașină înregistra pe un cilindru de 15,24 cm lungime și 2,54 cm în diametru, la frecvența de 59 striații/cm. După ce și-a îmbunătățit aparatul (numit de acum grafofon), în august același an a dat comanda pentru construirea a 6 exemplare, terminate abia în decembrie. Unul dintre acestea se mai păstrează încă la Institutul Smithsonian.
În anii următori au fost perfecționate o serie de elemente: cilindrii de hârtie pe care se aplica ceara (1887), mecanismul de rotire constantă a cilindrului (1887), compoziția cerii (1887 și 1890), procedeul de turnare și șlefuire al cerii, care elimina eventualele bule de aer (1890) etc. Întrucât volumul de redare a sunetului era foarte mic, în 1888 Tainter introduce tuburile pentru ascultat. Aparatele sale încep să fie promovate și vândute ca dictafoane.
Progresele obținute de Tainter i-au suscitat interesul lui Edison, care a reluat lucrul la fonograf. A înlocuit folia de cositor cu cilindrul de ceară. Varianta sa a aparatului s-a dovedit în timp mai bună ca cea a lui Tainter, astfel încât i-a supraviețuit acesteia. În 1896, Edison și Easton (deținătorul din acel moment al patentei pentru grafofon) au făcut schimb de patente pentru a putea produce ambele modele, iar din 1897 încetează a mai fi fabricați cilindrii pentru grafofon.
Potemkin at anchor with the Romanian flag hoisted on her mast, Constanța, July 1905 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
La data de 27 iunie 1905, o revoltă a izbucnit la bordul vasului Potemkin, din marina de razboi rusa, la Odessa in Marea Neagra. Un marinar a fost ucis de către un ofiţer dupa ce s-a plans de carnea stricată servita la masa. Imediat, echipajul s- a rasculat la iniţiativa unui lider revoluţionar, Afanasi Matiouchenko. Opt ofiţeri li s-au alaturat, iar căpitanul şi mai mulţi ofiţeri fiind ucisi şi aruncati in mare. Marinarii de pe Potemkin au arborat pe catarg steagul roşu de revoluţie. Două alte nave au aderat la insurgenta. Două zile mai târziu, revolta s-a răspândit in portul Odesa şi in alte porturi ale Imperiului.
Matushenko, the leader of the mutiny, is seen to the left of centre. Photo taken July, 1905, after arrival at Constanța – officer at left is in Romanian uniform – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Autoritatile au instituit legea marţială , iar represiunea care a urmat şi in timpul represiunii au fost sute de morţi. După o lungă rătăcire în Marea Neagră, în cele din urmă rasculatii au cerut azil în România, în portul Constanţa. Revolta de pe Potemkin a devenit faimoasa si datorita nu mai putin faimosului film regizat de regizorul sovietic Serghei Eisenstein în 1925: “Crucisatorul Potemkin”.
Al doilea război balcanic. Armata Română trecând Dunărea pe un pod de vase la Zimnicea, în cadrul Campaniei pentru Turtucaia – foto: ro.wikipedia.org
Cel de-Al Doilea Război Balcanic s-a declansat în 1913 între Bulgaria pe de o parte şi Grecia şi Serbia si Muntenegru de cealaltă parte. Cauza războiului a fost neînţelegerea asupra împărţirii teritoriilor pierdute de turcii otomani în timpul Primului Război Balcanic, care a luat sfîrşit la 30 mai 1913, in care aceste tari fusesera aliate. Pentru Bulgaria, războiul oferea ocazia de a ocupa întreaga Macedonie şi de a domina Balcanii, în timp ce pentru Serbia şi Grecia războiul însemna şansa de a împărţi între ele Macedonia şi de a împiedica hegemonia Bulgariei. Astfel la 16 iunie 1913, regele Ferdinand al Bulgariei a ordonat trupelor sale să atace poziţiile sîrbe şi greceşti, declarînd în acelaşi timp război acestor tari.
”Guvernul U.R.S.S. a adresat Guvernului român o notă care a fost remisă la 26 iunie 1940, seara, de către Excelența Sa domnul Molotov, Președintele Comisarilor Poporului ai Uniunii Sovietice și Comisar al Poporului pentru Afacerile Străine, Excelenței Sale domnul Davidescu, Ministrul României la Moscova. Fiind însuflețit de aceeași dorință ca și Guvernul sovietic de a vedea rezolvate prin mijloace pacifice toate chestiunile care ar putea să producă o neînțelegere între U.R.S.S. și România, Guvernul Regal declară că este gata să procedeze imediat, și în sprijinul cel mai larg la discuțiunea amicală și de comun acord a tuturor propunerilor emanînd de la Guvernul sovietic.
În consecință, Guvernul român cere Guvernului sovietic să binevoiască a indica locul și data ce dorește să fixeze în acest scop. De îndată ce va fi primit un răspuns din partea Guvernului sovietic, Guvernul român iși va desemna delegații și nădăjduiește ca conversațiile cu reprezentanții Guvernului sovietic vor avea ca rezultat să creeze relațiuni trainice de bună înțelegere și prietenie între U.R.S.S. și România.“
Este evident faptul că Guvernul României nu a răspuns punctual la propunerile sovietice, încercînd să cîștige timp. Din această cauză, Guvernul sovietic trimite Guvernului României o a doua NOTĂ ULTIMATIVĂ din noaptea de 27/28 iunie 1940:
”Guvernul U.R.S.S. consideră răspunsul Guvernului Regal al României din 27 iunie ca imprecis, deoarece în răspuns nu se spune direct că el primește propunerea Guvernului sovietic de a-i restitui neîntîrziat Basarabia și partea de Nord a Bucovinei. Însă cum Ministrul României la Moscova, domnul Davidescu, a explicat că răspunsul menționat al Guvernului Regal al României înseamnă accedarea la propunerea Guvernului sovietic, Guvernul sovietic, primind această explicație a domnului Davidescu, propune:
- În decurs de 4 zile, începînd de la ora 14:00, după ora Moscovei, la 28 iunie, să se evacueze teritoriul Basarabiei și Bucovinei de trupele românești.
- Trupele sovietice în același timp să ocupe teritoriul Basarabiei și partea de Nord a Bucovinei.
În decursul zilei de 28 iunie, trupele sovietice să ocupe următoarele puncte: Cernăuți, Chișinau, Cetatea Albă.
- Guvernul Regal al României să ia asupra sa răspunderea în ceea ce privește păstrarea și nedeteriorarea căilor ferate, a parcurilor de locomotive și vagoane, podurilor, depozitelor, aerodromurilor, întreprinderilor industriale, uzinelor electrice, telegrafului.
- Să numească o comisie alcătuită din reprezentanți ai Guvernelor român și al U.R.S.S., cîte doi din fiecare parte, pentru lichidarea chestiunilor în litigiu în legătură cu evacuarea armatei române și instituțiilor din Basarabia și partea de Nord a Bucovinei.
Guvernul sovietic insistă ca Guvernul Regal al României să răspundă la propunerea sus-menționată nu mai tîrziu de 28 iunie, ora 12:00 ziua (ora Moscovei).“
În această notă nu se mai discuta de frontierele dintre cele două țări, ci numai despre evacuarea teritoriilor Basarabiei și Bucovinei de către armata română. Prins într-un clește și abandonat de aliații tradiționali, Guvernul României ia una din cele mai discutabile decizii, care va avea consecințe nefaste pentru milioane de români și va pecetlui soarta țării pentru următoarea jumătate de secol.
Pogromul de la Iași – (27 – 29 iunie 1941) – Evrei arestați de jandarmi români, Iași, 27 iunie 1941 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Pogromul de la Iași din 27 – 29 iunie 1941 a fost unul dintre cele mai violente pogromuri din istoria evreilor din România, inițiat de generalul Ion Antonescu, secondat de autoritățile publice locale, împotriva cetățenilor de etnie evreiască din orașul Iași. În conformitate cu datele prezentate de autoritățile române, în cele trei zile au fost uciși 13.266 de evrei.
Rotonda scriitorilor – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Rotonda scriitorilor (cunoscută inițial sub denumirea de Rondul Roman) este un ansamblu monumental, care a fost inaugurat pe 27 iunie 1943 în Parcul Cișmigiu din București, în timpul mandatului primarului Bucureștiului Ion Rășcanu, din inițiativa ministrului educației naționale, Ion Petrovici. Sunt amplasate busturile scriitorilor: Vasile Alecsandri, Nicolae Bălcescu, Ion Luca Caragiale, George Coșbuc, Ion Creangă, Bogdan-Petriceicu Hașdeu, Ștefan Augustin Iosif, Alexandru Odobescu, Alexandru Vlahuță, Duiliu Zamfirescu, Mihai Eminescu și Titu Maiorescu.
Primăvara de la Praga – foto preluat de pe www.historia.ro
Esența Primăverii de la Praga a fost surprinsă cel mai bine în „Manifestul celor 2000 de cuvinte”, document programatic al fenomenului cehoslovac din 1968. Elaborat de un intelectual, Manifestul reprezenta un îndemn adresat tuturor cetățenilor țării – „muncitori, fermieri, oficiali, oameni de știință, artiști și toată lumea”, după cum o spune și titlul – de a-și lua practic țara înapoi de la oficialii comuniști – corupți, slab pregătiți – care deturnaseră evoluția naturală a socialismului și aduseseră societatea la pragul cel mai de jos al declinului moral. Atenție însă:manifestul celor 2000 de cuvinte nu a fost un document anticomunist și nici nu cerea schimbarea regimului. A fost însă perceput ca atare și a servit drept pretext pentru acțiunea Uniunii Sovietice de înăbușire a Primăverii de la Praga.
Amplasarea Djiboutiului (verde) în Africa de Est – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Primele înregistrări apar în cântecele şi poeziile nomazilor, despre triburile somaleze şi afare de pe vremea când aceştia se ocupau cu comerţul de blănuri şi piei în Egipt, India şi China cu mii de ani în urmă. În prima jumătate a secolului XIX, ca răspuns al activităţii britanice în Egipt, Franta îşi manifestă interesul în Cornul Africii. Aceştia îşi extind protectoratul asupra unei părţi din Somalia şi instalează un guvernator formând astfel Somalia Franceză. În 1896 oraşul-port Djibouti devine noua capitală administrativă luând locul oraşului Obock.
Republica Djibouti şi-a câştigat independenţa în 27 iunie 1977, prin votul electoratului la un referendum pentru independenţă. Hassan Gouled Aptidon devine primul preşedinte al tării. Un război civil a început în 1991 între guvern şi grupul rebel predominant Afar, Frontul de Restaurare a Unităţii şi Democraţiei (FRUD). Conflictul a încetat în Decembrie 1994 când FRUD a semnat un acord de pace cu guvernul.
Hassan Gouled Aptidon a demisionat din funcţia de preşedinte în 1999, la vârsta de 83 ani. Succesorul său a fost nepotul său Ismail Omar Guelleh. La alegerile prezidenţiale ce au avut loc în 8 Aprilie 2005, Ismail Omar Guelleh a fost reales preşedinte pentru al doilea mandat de 6 ani.
Muhammad Ali în 1967 – foto: ro.wikipedia.org
Nascut in 17 ianuarie 1942 in Louisville, Kentucky, acesta este considerat unul dintre cei mai mari boxeri ai secolului XX. A inceput sa practice boxul de mic, iar la varsta de 18 ani a participat la Olimpiada din 1960 de la Roma, unde s-a inscris la categoria usoara. Dupa ce a refuzat sa intre in Armata SUA si sa plece in Vietnam, a fost nevoit sa isi suspende trei ani activitatea sportiva. A revenit in ring cu forta si a devenit cel mai bun boxer la categoria grea. A invins boxeri celebri, printre care Sonny Liston, George Foreman, pe ultimul facandu-l KO in 1974 cand a si castigat titlul mondial.
Si-a aparat titlul de zece ori inainte de a fi invins de Leon Spinks, pe care l-a batut insa sapte luni mai tarziu. S-a retras din activitate cu un record profesionist de 56 de victorii si 5 meciuri pierdute. In 1996, Ali a fost ales sa aprinda flacara olimpica in timpul ceremoniei de la olimpiada din Atlanta. In 1998, Ali a primit premiul “Mesagerul Pacii al Natiunilor Unite”, iar presedintele George Bush l-a decorat pentru activitatea sa.
1989: În mod simbolic, miniştrii de externe al Austriei, Alois Mock şi Ungariei, Gyula Horn taie la Sopron, între ţările lor gardul de frontieră – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Blindate de transport de personal în apropiere de Ljubljana (27/06/91) – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Emil Constantinescu (n. 19 noiembrie 1939, Tighina, acum în Republica Moldova), politician și om de știință român. A fost președinte al României între anii 1996 și 2000; din 1966 este cadru didactic al Facultății de Geologie a Universității din București – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
La Strategie participă 14 ţări dunărene, dintre care nouă state membre ale UE (Austria, România, Bulgaria, Cehia, Croaţia, Germania, ca stat federal, landurile Baden-Württemberg şi Bavaria, Slovacia, Slovenia, Ungaria) şi cinci state terţe (Bosnia-Herţegovina, Muntenegru, Serbia, Republica Moldova şi Ucraina).
Ladislau I al Ungariei – foto – ro.wikipedia.org
A dus o politică de expansiune teritorială în Croația. Învingător împotriva pecenegilor și cumanilor (în ungurește: kunok), a cucerit Slovenia și Croația, iar prin fondarea episcopatului de la Zagreb sub influență și control maghiar, Ungaria a obținut acces la Marea Adriatică. A murit în timp ce se pregătea să participe la Prima Cruciadă. Papa Grigore al VII-lea a cerut să fie comandantul armatei cruciade si el a acceptat însărcinarea, dar înaintea campaniei, i-a atacat pe cehi. În timpul războiului s-a îmbolnăvit și a murit în cetatea de la Nitra . A rămas în amintirea poporului și în documente ca suveran luminat. A desăvârșit increstinarea Ungariei (a emis un cod de legi împotriva păgânismului și de interzicere a șamanismului; a construit biserici și a transmis creștinismul și vecinilor).
Ca legislator creștin, Ladislau a promulgat legi deosebit de severe îndeosebi împotriva păgânismului și ereziei: de obicei aceste abateri erau pedepsite cu moartea. Conform opiniei specialiștilor, cea mai mare parte dintre legile sale aveau ca scop călăuzirea poporului maghiar spre dreptul european, în măsura în care acesta privea și apăra proprietatea privată si a fost încurajată migrația spre teritoriile mai puțin populate. A fost canonizat de Biserica Catolică în timpul domniei regelui Bela al III-lea în anul 1192, pe 27 iunie.
Manuel al II-lea al Bizanțului – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Manuel al II-lea al Bizanțului (n. 27 iunie 1350 – 21 iulie 1425) a fost un împărat bizantin din 1391 până în 1425. În ultimul an de viata a fost obligat să semneze un tratat de pace nefavorabil cu turcii otomani, prin care Imperiul Bizantin a trebuit să plătească tribut sultanului (în 1424 ). Manuel al II-lea a murit la 21 iulie 1425.
| Ludovic al XII-lea | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Rege al Franței; Duce de Bretania; Conte de Provence | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Carol al IX-lea al Franței – pictură de François Clouet – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Carol al IX-lea (27 iunie 1550 – 30 mai 1574) născut Charles-Maximilien, a fost rege al Franţei, din 1560 până la moartea sa. Fiul lui Caterina de’ Medici şi a lui Henric al II-lea al Franţei, la doar zece ani a urcat pe tronul Franţei după moartea prematură a fratelui său, Francisc al II-lea. În timpul domniei sale, Franţa era zguduită de războaiele religioase, în ciuda eforturilor pacifiste ale mamei sale. A rămas în istorie pentru masacrul din Noaptea Sfântului Bartolomeu, care a avut loc în timpul domniei sale. A murit în 30 mai 1574, la Vincennes cu o lună înainte de a împlini 24 de ani, de pleurezie.
* 1716: Louise d'Orléans (Louise Diane; 27 iunie 1716 – 26 septembrie 1736) a fost a șasea fiică și ultimul copil al lui Filip, Duce de Orléans (Regent al Franței din 1715 până în 1723) și a soției lui, Françoise-Marie de Bourbon, fiica cea mică recunoscută a regelui Ludovic al XIV-lea și a metresei sale Madame de Montespan. Ca membră a Casei de Bourbonși a Casei de Orléans, Philippine Élisabeth a fost prințesă de sânge. S-a născut în timpul regenței tatălui ei pe durata minoratului regelui Ludovic al XV-lea. Prințesă Conti prin căsătorie a murit la naștere la vârsta de 20 de ani.| Louise | |
| Prințesă Conti | |
 Louise de Pierre Gobert | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Louise Diane d'Orléans |
| Născută | 27 iunie 1716 Palais-Royal, Paris, Franța |
| Decedată | (20 de ani) Casteul d'Issy, Franța |
| Cauza decesului | sindrom puerperal[*]  |
| Părinți | Filip al II-lea, Duce de Orléans Françoise-Marie de Bourbon |
| Frați și surori | Jean Philippe d'Orléans[*] Louis d'Orléans, Duce de Orléans Louise Elisabeth de Orléans Charlotte Aglaé de Orléans Marie Louise Élisabeth de Orléans Louise Adélaïde de Orléans Philippine Élisabeth de Orléans Angélique de Froissy[*] |
| Căsătorită cu | Louis François, Prinț de Conti |
| Copii | Louis François Joseph, Prinț de Conti |
| Cetățenie |  Franța |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | Casa de Orléans |
Printre lucrările cele mai semnificative ale lui Alexis Bouvard figurează descoperirea unui număr de opt comete, precum și compilarea unor tabele astronomice pentru Jupiter, Saturn și Uranus. Primele două s-au dovedit relativ exacte, în timp ce în tabela privitoare la Uranus au apărut anomalii importante în timpul observațiilor care au urmat. Acest fapt l-a condus pe Bouvard să emită ipoteza că o a opta planetă (numită în epocă „planetă perturbatoare”) ar putea să fie la originea perturbațiilor orbitei lui Uranus. După moartea sa, poziția acestei planete, Neptun a fost calculată de John Couch Adams și Urbain Le Verrier. Alexis Bouvard (n. la Contamines-Montjoie, Haute-Savoie, 27 iunie 1767 – d. la Paris, 7 iunie 1843) a fost un astronom francez.
* 1844: Arthur Gardiner Butler (n. 27 iunie 1844 în Chelsea, Londra - d. 28 mai 1925 în Beckenham, Kent) a fost un entomolog, arahnolog și ornitolog englez. A lucrat la British Museum și s-a ocupat cu taxonomia păsărilor, insectelor și păianjenilor.
* 1870: Jaime de Borbón y de Borbón-Parma, numit Duce de Madrid și cunoscut în Franța drept Jacques de Bourbon, Duce de Anjou (27 iunie 1870 – 2 octombrie 1931) a fost pretendent carlist la tronul Spaniei sub numele de Jaime al III-lea și pretendent legitimist la tronul Franței sub numele de Jacques I.
| Jaime de Borbón | |||||||||||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||||||||||
Opera:
| Paul Laurence Dunbar | |
 |
| Nicu Flondor | |||||||||||||||||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||
.svg){kind=small}
Opera:
- 1928: Studiu asupra evoluției unei probleme de fizică: propagarea termică în solide ("Étude sur l'évolution d'un problème de physique: la propagation thermique dans les solides");
- 1929: Valoarea inductivă a relativității ("La valeur inductive de la relativitée");
- 1932: Pluralismul coerent al chimiei moderne ("La pluralisme cohérent de la chimie moderne");
- 1932: Intuiția momentului ("L'Intuition de l'instant");
- 1934: Noul spirit științific ("Le nouvel esprit scientifique");
- 1936: Dialectica duratei ("La dialectique de la durée");
- 1937: Experiența spațiului în fizica contemporană ("L'experience de l'espace dans la physique contemporaine");
- 1938: Psihanaliza focului ("La psychanalise du feu");
- 1941: Apa și visele, eseu asupra imaginației materiei ("L'eau et les rêves, essai sur l'imagination de la matière");
- 1943: Aerul și reveriile, eseu asupra imaginației mișcării ("L'air et les songes, essai sur l'imagination du mouvement");
- 1948: Pământul și reveriile, eseu asupra imaginației forțelor ("La terre et les rêveries, essai sur l'imagination des forces");
- 1948: Pământul și reveriile repaosului, eseu asupra imaginilor intimității ("La terre et les rêveries, essai sur les images de l'intimité");
- 1949: Raționalismul aplicat ("Le Rationalisme appliqué");
- 1957: Poetica spațiului ("Poétique de l'espace");
- 1960: Poetica reveriei ("Poétique de la rêverie")
- 1961: Flacăra unei lumânări ("La flamme d'une chandelle").
| Gaston Bachelard | |
 |
Raluca Ripan – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Raluca Ripan (n. 27 iunie 1894, Iași, România – d. 5 decembrie 1972, Cluj, RS România) a fost o chimistă, membră titulară a Academiei Române. Raluca Ripan a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunea 1952 – 1957, aleasă în regiunea Cluj, circumscripția electorală Cluj-Nord.
* 1920: I. A. L. Diamond (născut Ițec Domnici la 27 iunie 1920, Ungheni, Regatul României [în prezent Republica Moldova] – d. 21 aprilie 1988, Beverly Hills, California, Statele Unite) a fost un scenarist american de origine româno-evreiască.- Zborul destinului (roman, Ed. Eminescu, București, 2003).
- Oaspeții din Elizeu (roman, Ed. Eminescu, București, 2004).
- Stindarde transparente (poeme, Ed. Premier, Ploiești, 2006).
- Teatru: „Ispita și virtute”; „Neprihănăitul Iov”, (Două drame; Ed. MSM, București, 2006).
- Monografia orașului Boldești-Scăieni, (monografie, Ed. Premier, Ploiești, 2007).
- Ghid de conversație român-latin/Latinum Romanicumque colloquii enchiridion (primul ghid de acest fel, Ed. Premier, Ploiești, 2007).
- Enciclopedia imnurilor de stat ale țărilor lumii, Editura Ploiești, Mileniul III, 2008.
- Imnurile țărilor din Uniunea Europeană, carte editată de Consiliul județean Prahova și de Biblioteca județeană „Nicolae Iorga”, Ploiești, 2008.
- Eros-Sonete (Sonete în stil clasic), Editura Eminescu, București, 2009.
- Răzbunătorii, (Romanul luptei împotriva corupției din România; Ed. Premier, Ploiești, 2010).
- Eminescu și universul folcloric românesc/ (Influența literaturii populare în viața și opera lui Mihai Eminescu), Ed. Premier, Ploiești, 2011).
- Justin Capră, unul dintre marii inventatori români și universali ai secolului nostru, Ed. Ploiești-Mileniul III, 2012.
- Să apropiem Cerul de pământ/ (Dialog religios între doi scriitori de religii creștine diferite), Ed. Armonii Culturale, Adjud, 2012).
- Comori de vise/ (Antologie Universală Armonii Culturale, editată de Gheorghe A. Stroia, directorul Editurii Armonii Culturale, împreună cu Cristian Petru Bălan și Mariana Zavati Gardner, Ed. 'Armonii Culturale, Adjud, 2012).
- Meridiane lirice - antologia universală a poeziei românești contemporane, (832 de pagini cuprinzând 124 de poeți contemporani), Ed. 'Armonii Culturale, Adjud, 2012).
- Conexiuni (poeme), Ed. Armonii Culturale, Adjud, 2013.
| Krzysztof Kieślowski | |
 |
Regizor:
- Țapinarii (1982)
- Lisca (1986)
- Sania albastră (1987)
- Casa din vis (1993)
- Raport despre starea națiunii (2002)
- Lotus (2003)
- Margo (2006)
- O secundă de viață (2009)
- Oul de cuc (2010)
- Întoarcerea magilor (2016)
- Vlad nemuritorul (2000) - co scenarist
- În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură (2002) (regia Sinișa Dragin)
- Orient Express (2004) - în colaborare cu Sergiu Nicolaescu
Ioan Cărmăzan Date personale Născut (71 de ani)
Satchinez, Timiș, RomâniaFrați și surori Vera Lungu[*] Cetățenie 
România Ocupație regizor de film
profesor[*]
scenarist
Isabelle Adjani s-a născut pe 27 iunie 1955. Adjani a jucat în 30 de filme de-a lungul carierei sale, din 1970. Deține recordul pentru cele mai multe premii Cesar pentru interpretare, având în palmares cinci premii. Filmele pentru care a câștigat trofeele Cesar sunt: Possession din 1981, One Deadly Summer din 1983, Camille Claudel din 1988, Queen Margot din 1994 și Skirt Day din 2009. A primit alte două premii în 1981 la Festivalul de Film de la Cannes și două nominalizări ale Academiei de film pentru Cea mai bună interpretare feminină. A jucat în limba engleză, franceză și germană. S-a născut într-un cartier de imigranți din Gennevilliers, Hauts-de-Seine, o suburbie a Parisului. Tatăl său a fost soldat al Armatei Franceze în al doilea război mondial. Mama sa Augusta, căreia i se spunea Gusti, era de origine germană. A crescut știind la perfecție limba germană, ca limbă maternă. După ce a câștigat un concurs de recitat poezii, când era încă pe băncile școlii, și-a început și cariera de actriță amatoare într-o trupă până la vârsta de 12 ani. La 14 ani a jucat în primul său film de lungmetraj, Le petit bougnat, din 1970. Primul său rol notabil din teatru a fost cel din piesa Școala Femeilor de Moliere, interpretând rolul Agnès. A părăsit Comedia franceză căreia i se alăturase în 1972 pentru a-și începe cariera în film. După mai multe roluri minore a avut un succes răsunător în 1974 cu filmul La Gifle. În anul următor a primit rolul care i-a adus aprecierea criticii, în The Story of Adèle H. Pauline Kael i-a spus că este o actriță prodigioasă,[9][10] iar criticii i-au lăudat prestațiile artistice. A fost nominalizată la Premiile Oscar pentru „The Driver” din 1978 și pentru filmul biografic „Camille Claudel” în 1990
| Isabelle Adjani | |
 |
| Wojciech Cejrowski | |
 |
| Kelly Ayotte | |
 |
* 1973: Nicolae Marin (n. ) este un senator român, ales în 2012 la PPDD și apoi trecut la PSD
| Maria Radu | |||||||||||||||||||
 Rona Hartner, Paula Seling, Nico și Maria Radu la un concert caritabil
| |||||||||||||||||||
* 1976: Wagner Moura (n. ,[1] Salvador, Brazilia) este un actor brazilian. Este actorul principal al serialului Narcos, jucând rolul lui Pablo Escobar.
| Wagner Moura | |
_(cropped).jpg) |
* 1977: Minh Le (vietnameză Lê Minh, n. 27 iunie 1977), cunoscut și sub nick-ul său online Gooseman, este un programator canadian de origine vietnameză, care a creat în 1999 mod-ul popular Counter-Strike pentru Half-Life, ajutat de Jess Cliffe. Mai târziu a fost angajat de Valve Software, creatorii jocului Half-Life, și a lucrat 8 ani în Coreea pentru jocul multiplayer first-person shooter Tactical Intervention. Acum este sub contract cu un joc multiplayer first-person shooter Rust.
| Minh Le | |
 Minh Le |
* 1980: Takahiro Futagawa (n. 27 iunie 1980) este un fotbalist japonez.
* 1981: Ruben Castro Martin (Las Palmas de Gran Canaria, Spania, 27 iunie, 1981) este un fotbalist spaniol. Joacă ca atacant la Real Betis Balompié din Prima Divizie din Spania.
* 1984: José LIoyd Holebas (în greacă Χοσέ Λόυντ Χολέμπας; n. 27 iunie 1984) cunoscut și ca Iosif Cholevas (în greacă Ιωσήφ Χολέβας), este un fotbalist grec originar din Germania de Vest, care în prezent evoluează la clubul englez Watford și la echipa națională de fotbal a Greciei.
* 1984: Gökhan Inler (turcă Gökhan İnler,[2] n. 27 iunie 1984) este un fotbalist elvețian de origine turcă, care evoluează în Super Liga,Beșiktaș JK
* 1984: Kiril Pavliucek (în belarusă Кирыл Паўлючак; în rusă Кирилл Павлючек; n. 27 iunie 1984) este un fotbalist bielorus care joacă pe postul de fundaș.
* 1985: Vlatko Lozanoski - Lozano (macedoneană: Влатко Лозаноски -Лозано, n. 27 iunie 1985, Kičevo) este un cântăreț maacedonean. El, împreună cu Esma Redžepova vor reprezenta Macedonia la Concursul Muzical Eurovision 2013 cu piesa „Imperija"
| Vlatko Lozanoski (Macedoneană: Влатко Лозаноски) | |
 |
* 1986: Teodora Mărginean (n. 27 iunie 1986, Suceava) este o cântăreațăromână. A făcut parte din trupa Viva împreună cu Monica Ene și Ramona Lazăr și apoi din trupa Candy.Lansează sub numele Theodora piesa Greg Basso & Theodora - From Paris with Love.
| Teodora Mărginean | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Teodora Mărginean |
| Născută | (33 de ani) Suceava |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | muzician, dansator, compozitor |
| Activitate | |
| Gen muzical | pop, dance |
| Instrument(e) | voce[*] |
| Interpretare cu | Candy |
* 1988: Matthew Špiranović (n. 27 iunie 1988) este un fotbalist australian.
* 1992: Laura van der Heijden (n. 27 iunie 1992, în Amersfoort)[2] este o handbalistă olandeză care joacă pentru clubul maghiar FTC-Rail Cargo Hungaria[3] și pentru echipa națională a Olandei[4][5][1]. Handbalista evoluează pe postul de intermediar dreapta.
* 1995: Bobana Klikovac (n. 27 iunie 1995, în Cetinje)[3] este o handbalistămuntenegreană care joacă pentru clubul românesc SCM Craiova[4] și echipa națională a Muntenegrului[5] pe postul de pivot.
* 1999: Chandler Riggs (n. ,[3] Atlanta, SUA[4]) este un actor american, cunoscut pentru rolul Carl Grimes din The Walking Dead, un serial de televiziune horror oferit de AMC (2010–prezent).
| Chandler Riggs | |
 Riggs la San Diego Comic-Con(d) în 2017 |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu