3. /8 IUNIE 2023 - RELIGIE ORTODOXĂ

+) Sf Mc Nicandru și Marcian; 

Aducerea moaștelor Sf Mare Mc Teodor Stratilat

+) Sf Mc Nicandru și Marcian

Sfinții Mucenici Nicandru și Marcian

• • 

În cursul unui război pe care Imperiul Roman l-a purtat împotriva perșilor, în anul 298, împărații de atunci, Dioclețian și Galeriu au hotărât să îndepărteze din armata romană pe toți aceia care erau creștini.

Au fost ostași în armata romană în legiunile de la Dunăre și își îndeplineau serviciul militar la Durostorum, în provincia romană Moesia Inferior. În cursul unui război pe care Imperiul Roman l-a purtat împotriva perșilor, în anul 298, împărații de atunci, Dioclețian și Galeriu au hotărât să îndepărteze din armata romană pe toți aceia care erau creștini, considerând că aceștia nu luptă cu destulă vitejie pentru a apăra hotarele sau integritatea Imperiului Roman. Astfel, în cetatea Durostorum au mărturisit pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos și au suferit pentru El moarte martirică doi ostași din armată romană și anume Marcian și Nicandru. Aflându-se că sunt creștini și recunoscând ei înșiși acest lucru au fost aruncați în închisoare și îndemnați să nege pe Hristos și să jertfească zeilor. Refuzând aceste îndemnuri la apostazie au fost supuși la mai multe chinuri, însă nu au renunțat la credința creștină, ci au rămas statornici în credința lor și l-au mărturisit în continuare pe Iisus Hristos. Astfel, din dispoziția imperială în ziua de 8 iunie 298 li s-au tăiat capetele.

Aducerea moaștelor Sf Mare Mc Teodor Stratilat

Sfântul Mare Mucenic Teodor Stratilat este ocrotitorul militarilor datorită curajului, credinței puternice și al puterii lui de mărturisire A sacrificat absolut tot ceea ce avea, la numai 23 de ani, pentru a-l mărturisi pe Hristos Adevăratul Dumnezeu. Este serbat de două ori în calendarul ortodox: în data de 8 februarie, atunci când a trecut la cele veșnice și în ziua de 8 iunie când a avut loc mutarea Sfintelor sale moaște.

Viața Sfântului Mare Mucenic Teodor Stratilat

Sfântul Mare Mucenic Teodor Stratilat a trăit pe vremea împăratului păgân Liciniu din al cărui ordin, primind moarte martirică în numele credinței în Domnul Iisus Hristos, a fost supus la foarte multe chinuri, în cetatea Eraclia.

Sfântul Teodor Stratilat, era pus de împărați ca "stratilat", adică voievod, iar cetatea Eracliei era dată în stăpânirea lui, ca merit pentru vitejia sa (vestită în acel timp, fiindcă omorâse un balaur în Evhaita),fiind foarte apreciat atât pentru virtuțile sale morale cât și pentru calitățile sale oratorice, motiv pentru care mulți căutau să îi fie aproape. Într-o perioadă în care creștinii erau asupriți pentru credința lor, Sfântul Teodor Stratilat a pus la cale un plan de subminare a credinței păgâne spre folosul celor aflați în nevoie. Astfel, el i-a cerut împăratului Liciniu, în ochii căruia se bucura de admirație, idolii de aur și argint pe care acesta îi venera, afirmând în mod fals, că vrea să îi cinstească pe aceștia în casa sa. De fapt, Sfântul Mare Mucenic Teodor Stratilat și-a asumat acest gest pentru a distruge idolii și a împărți metalul prețios din care erau confecționați, săracilor cetății.

să fie închis, pentru ca 5 zile mai târziu să fie răstignit, asemenea lui Hristos, fiindu-i pironite mâinile și picioarele iar, mai târziu, trupul său a devenit țintă a arcașilor păgâni, aceștia țintindu-l cu mulțime de săgeți. Bunul Dumnezeu l-a vindecat însă pe Sfântul Său și uimiți de această tămăduire miraculoasă mulți păgâni au crezut în Hristos. Speriat de faptul că foarte mulți supuși s-au convertit la creștinism în urma martiriului, împăratul Liciniu

• • 

Acolo, pe un perete, era pictat chipul Sfântului Mare Mucenic Teodor, iar într-o zi oarecare, șezând mulți saracini și vorbind în biserica aceea, unul dintre dânșii a luat un arc și o săgeată și, încordând arcul, a săgetat în acel chip și a nimerit cu săgeata în umărul drept al sfântului și îndată a curs sânge din icoană, ca dintr-un om viu.

Sfântul Mare Mucenic Teodor a pătimit pentru Hristos de la păgânul împărat Lichinie, în cetatea Eracliei, unde era voievod. Vremea sfârșitului său a fost în opt zile ale lunii februarie, iar în această lună și zi se cinstește aducerea cinstitelor lui moaște din cetatea Eracliei în Evhaita, patria lui. Pentru că așa i-a zis el lui Uar, slugii sale, care a privit la pătimirea sa și a scris-o pe aceea: „Trupul meu să-l pui în Evhaita, în stăpânirea strămoșilor mei”. Deci cel ce va voi să știe toate cele despre acest sfânt, să citească pătimirea lui cea scrisă pe larg și pusă în ziua de opt februarie. Iar noi să pomenim aici o minune care s-a făcut de icoana lui și pentru care Sfântul Anastasie Sinaitul și Sfântul Ioan Damaschin ne încredințează. Acea minune a fost astfel:

Departe de cetatea Damascului, ca la patru mii de pași, era un loc care se numea Carsat, unde era biserica Sfântului Mare Mucenic Teodor Stratilat. Și când au luat saracinii locul acela în stăpânirea lor și au început a locui acolo, mulți dintre dânșii au intrat în biserica mucenicului și au întinat-o cu toate necurățiile, pentru că au băgat în ea dobitoacele lor, femeile și copiii și făceau acolo multe păcate trupești spurcate și urâte. Și acolo, pe un perete, era pictat chipul Sfântului Mare Mucenic Teodor, iar într-o zi oarecare, șezând mulți saracini și vorbind în biserica aceea, unul dintre dânșii a luat un arc și o săgeată și, încordând arcul, a săgetat în acel chip și a nimerit cu săgeata în umărul drept al sfântului și îndată a curs sânge din icoană, ca dintr-un om viu. Și văzând saracinii această minune, s-au mirat, însă n-au ieșit din biserică, ci locuiau în ea și își săvârșeau necurățiile după obiceiul lor cel spurcat. Și erau cei ce locuiau acolo douăzeci de saracini, fiecare având femeile și copiii lor; și în puține zile toți au pierit cu moarte amară, fiind loviți fără de veste. Iar cei ce locuiau afară din biserică, toți au rămas sănătoși în acea vreme. Și spune Cuviosul Anastasie Sinaitul despre acea icoană, că a văzut-o el însuși și era pe ea semnul sângelui ce cursese din rană.

Această minune a fost spre înfricoșarea saracinilor necredin­cioși, iar nouă credincioșilor spre învățătură, ca să știm că suntem datori a cinsti sfintele icoane, căci prin ele se fac minuni și lucrează minunat darul Dumnezeului nostru.