6. /17 IUNIE 2023 - POEZIE

EMILIA PLUGARU

Emilia Plugaru
Date personale
Născută	17 iunie 1951 (69 de ani) Cetireni, Ungheni, Republica Moldova
Naționalitate	român
Cetățenie	România
Ocupație	poet, prozator, dramaturg, pictor, ceramist, arhitect
Limbi	limba română
Activitatea literară
Mișcare/curent literar	modernism
Specie literară	poezie, proză, teatru
Operă de debut	Sunt elevă-n clasa-ntâi
Prezență online
site web oficial
Modifică date / text

Emilia Plugaru, (n. 17 iunie 1951, Cetireni, Ungheni, Republica Moldova) este o scriitoare român-basarabeancă care s-a manifestat mai ales prin literatura pentru copii (poezii, povești, ghicitori, scenete de teatru).

Autoarea debutează în 1996 cu volumul de versuri pentru copii și desene de colorat „Sunt elevă-n clasa-ntâi” (editura Albinuța, Chișinău). Urmează un ciclu de povești, poezii, ghicitori, și scenete pentru copii. Premiată în cadrul Concursului Național de Dramaturgie (2001), piesa „Vârcolacii au furat luna” este jucată din 1998 și până în prezent pe scena Teatrului Republican de Păpuși „Licurici” din Chișinău.

În 2018, Emilia Plugaru publică „Anotimpuri colorate”, poezii pentru copii, pentru care obține premiul BNC „Ion Creangă” în cadrul Salonul Internațional de Carte pentru Copii și Tineret din Republica Moldova.

În 2019, apare primul volumul de versuri pentru adulți „A sunat aseară mama” (editura R. P. Editor, Chișinău), după poezia cu același nume care a devenit virală pe rețelele de socializare.

În 2020, autoarea publică „O toamnă ca un cântec” (R. P. Editor, Chișinău), un volum de versuri închinate naturii.

Emilia Plugaru este membră a Uniunii scriitorilor din Republica Moldova.

DATE BIOGRAFICE

Emilia Plugaru s-a născut la 17 iunie 1951 în satul Cetireni de lângă orașul „de graniță” Ungheni, Republica Moldova, în familia lui Ion și Maria Ciobanu, fiind al șaselea dintre cei nouă copii. Din fragedă copilărie a început să picteze și să scrie, manifestându-se în special la școala din satul Cetireni, pe care o absolvă în 1968. Se află în dilema de a alege între visul de a scrie și cel de a picta. Alege pe ultimul, urmând Facultatea de Arhitectură și Urbanistică a Institutului Politehnic din Chișinău, lucrând mai apoi în calitate de arhitect. Se căsătorește, crește patru copii, lăsând cariera de arhitect și îmbrățișând-o pe cea de mamă. Între timp, însă, își dedică o mare parte a timpului pentru scris astfel încât în 1996 cele două mari visuri din copilărie se regăsesc în debutul său literar - volumul de versuri și desene de colorat pentru copii „Sunt elevă-n clasa-ntâi”. De atunci scrie numeroase opere literare pentru copii apreciate de comunitatea culturală românească și distinse cu premii la diverse concursuri. Premiată în cadrul Concursului Național de Dramaturgie (2001) - piesa Vârcolacii au furat luna este jucată până în prezent pe scena Teatrului Republican de Păpuși „Licurici” din Chișinău. Cartea de poezii pentru copii „Anotimpuri colorate” este distinsă cu premiul special al Bibliotecii Naționale pentru Copii „Ion Creangă”^[1].

Printre altele, scriitoarea îndrăgește deasemenea și arta olăritului, manifestându-se ca ceramist și realizând diverse obiecte de artă artizanală.

OPERA

1996: Debutează cu primul volumul de versuri și desene de colorat pentru copii „Sunt elevă-n clasa-ntâi” (Albinuța, Chișinău).

1999-2002: Urmează mai multe piese de teatru pentru copii, premiate în cadrul Concursului National de Dramaturgie din Republica Moldova: „Puiul de elefant a urcat pe curcubeu” (1999, mențiune), „Vârcolacii au furat luna” (2001, Premiul III), „Școala din pădure” (2002, Premiul III).

Începând cu 2010, Emilia Plugaru își face cunoscută opera literară pe internet și pe rețelele de socializare. Astfel, prima versiune a site-ului http://www.povesti-pentru-copii.com/ lansat în 2011 de fiul său Radu Plugaru, programator de meserie, conține poeziile, poveștile și ghicitorile autoarei^[2][3][4]. În scurt timp, site-ul devine cel mai popular portal de literatură pentru copii din România, operele autoarei fiind vizualizate de cititorii români din România și din lume^[5].

Autoarea este activă pe pagina sa de Facebook unde își difuzează unele creații publicului larg. Astfel, poezia „A sunat aseară mama” postată pe 3 decembrie 2017 devine în doar câteva zile virală^[6].

2018: Apare a doua carte de poezii pentru copii „Anotimpuri colorate” (editura R. P. Editor, Chișinău), ilustrată în acuarelă de maestrul acuarelist Ion Cârchelan. Lansarea cărții are loc la Chișinău, pe 11 decembrie 2018, în incinta bibliotecii centrale a BM „B. P. Hasdeu” din Chișinău^[7]. Oaspeții prezenți la eveniment au apreciat calitatea poeziilor și stilul deosebit al ilustrațiilor realizate de acuarelistul Ion Cârchelan. Poetul și eseistul Ianoș Țurcanu a afirmat că „Emilia Plugaru este un poet care scrie cum gândește, scrie cum respiră”, iar poeta Galina Furdui a salutat capacitatea autoarei de a înțelege lumea din jur și de a o transpune în „limba copiilor”. În cadrul lansării, scriitoarea a declarat că publicația sa a fost scrisă pentru copii, dar ajunge și la sufletele maturilor. A început să scrie fiind copil, însă nu și-a dorit să fie scriitoare. Apoi a făcut studii în arhitectură, a lucrat în acest domeniu și a uitat să mai scrie. A revenit la scris când copii săi au mai crescut: „Pasiunea a venit din faptul că omul nu pierde niciodată copilul din el. Atunci când ești mamă redevii copil. Când scrii despre copii uiți de toate necazurile. De multe ori e o salvare de viața plictisitoare”^[8].

Pe 19 septembrie 2018, este organizată o lansare a cărții și în cadrul filialei „M. Ciachir” a bibliotecii municipale „B. P. Hasdeu”^[9], principalii invitați fiind copiii (elevii clasei a doua de la Liceul ”M.Kogălniceanu”), precum și scriitorii Mihai Vîlcu, Lidia Vrabie si Alexandru Plăcintă^[10].

Cartea „Anotimpuri colorate” se bucură rapid de recenzii literare pozitive, în special în revistele pentru copii: „Recent, scriitoarea Emilia Plugaru a editat o frumoasă carte de versuri pentru voi, dragi copii. Autoarea a înmănuncheat toate anotimpurile în unul singur, cel al Copilăriei și, împreună cu pictorul Ion Cârchelan, ilustratorul cărții, au creat această cărțulie minunată.”, revista „Amic”, „Anotimpurile colorate ale Emiliei Plugaru”, Lecturi amicale, p.25, Chișinău, octombrie 2018^[11].

„Fiecare anotimp vine cu farmecul și cu bucuriile sale. Ne place vara, veselă și luminoasă, cu cireșe la urechi. Toamna ne aduce în poală roadele-i dulci. Poeții, asemeni copiilor, se bucură de primii fulgi, aștern pe coală albă de hârtie rânduri de poezie, sinceră și curată. Apoi, cu inima plină de dor, așteaptă să se trezească ghioceii, chemând în versuri primăvara. Nu-și poate imagina cele patru anotimpuri fără poezie nici Emilia Plugaru, o scriitoare care adoră copiii și visează frumos împreună cu ei. Cartea sa de versuri „Anotimpuri colorate”, apărută recent, vine, parcă, să le îndeplinească dorințele (...)”, revista Florile Dalbe, „În așteptarea celui mai frumos anotimp”, Chișinău, octombrie 2018^[12].

Octombrie 2019: Apare volumul de poezii de dor A sunat aseară mama (R. P. Editor, Chișinău).

Poeta Galina Furdui, în prefața cărții, menționează că: „ „A sunat aseară mama” este o carte marcată de răvășitoare confesiuni, șoapte ale inimii, care conține file cu mesaje înțelepte, sincere și care răscolesc simțirile prin bonomia revărsată în verb cu multă discreție. „Citești și te descoperi alergând prin poiana adânc-ocrotitoare a copilăriei, vegheată de blajinătatea mamei” ”.

Într-un interviu acordat agenției de presă IPN, Emilia Plugaru a declarat că acest volum conține „poezii care ating sufletul omului”^[13]. Dintr-un șir de poezii pe care le are scrise, le-a selectat pe cele cu teme de dor, sat, tradiții, părinți.

Octombrie 2020: Apare volumul de poezii închinate naturii O toamnă ca un cântec” (R. P. Editor, Chișinău).

Lansată, în condițiile pandemiei de Covid-19, pe pagina de Facebook a autoarei pe 6 noiembrie 2020, „O toamnă ca un cântec”: „e despre toamna vieții. E despre frumusețea toamnei. E despre frumusețea noastră. E despre noi și despre emoțiile pe care le simțim atunci când toamna ne bate la ușă, ne stă în prag, sau noi ne aflăm în pragul ei…”. „E un volum de versuri despre natură, despre ce sentimente ne trezește natura” a declarat într-un interviu pentru agenția de presă IPN Emilia Plugaru^[14].

De-a lungul anilor, Emilia Plugaru a compus numeroase opere literare pentru copii, dintre care unele au fost premiate de către Ministerul Culturii din Republica Moldova. Cele mai importante sunt:

• Poezii
  • A sunat aseară mama
  • Sunt elevă-n clasa-ntâi
  • Rățușca cea curioasă
  • Fotbalistul Gică
  • Toamnă
  • Pisoiul rotofei
  • Muțunache
  • Culorile țării
  • Bătrânul Nistru
  • Trenul cu nepoței
  • Purcelușii
  • Iepurașul, pictor mare
  • Colegi de clasă
  • La căsuța cu povești
  • Tânără e Baba Iarnă
  • A-nflorit iarăși caisul
  • S-a sfârșit vacanța mare

• Povești
  • Visul lui Tigruț
  • Urechiușele Măgărușului
  • Telescopul
  • Blestemul Comorii
  • Adevăratul Prieten
  • Blăniță Neagră
  • Crus, Hep și peștișorul de Aur
• Scenete
  • Școala din Pădure
  • Puiul de elefant a urcat pe curcubeu
  • Vârcolacii au furat Luna
  • Căsuța iepurașului Urechiușă-Gri
  • Un extraterestru în codru

REFERINȚE CRITICE

Versurile și desenele de colorat pentru copii din cartea de debut „Sunt elevă-n clasa-ntâi” au fost apreciate de către criticul literar Mihai Cimpoi în felul următor: „Poeziile inspirate ale doamnei Emilia Plugaru li se adresează celor mai mici, pe care vrea să-i facă să înțeleagă prin imagini, sunete, culori ce este frumosul, binele și lumea din jur. Adăugați câte o culoare-două la ceea ce vă propune ea și o sa vedeți că această lume este frumoasă, bună, dar trebuie să fie și mai frumoasă și mai bună”.

În cadrul unei întâlniri cu scriitoarea la Biblioteca Națională pentru copii „Ion Creangă”, din 12 noiembrie 2020, moderatoarea și poeta Claudia Partole a menționat că: „Atunci când am descoperit-o, am avut impresia că Emilia Plugaru este o soră mai mică a Elenei Farago”^[15]. „În lumea Emiliei Plugaru toate vietățile naturii au suflet, toate au grai, toate simt așa cum simțim și noi”. La întrebarea Claudiei Partole „Ce doriți să spuneți lumii prin creația dvstra?”, Emilia Plugaru a răspuns: „În jurul nostru pe lângă tot binele și frumosul, mai este atât de mult urât și atâta răutate. Atunci când scriu, scriu ca lumea să fie mai bună”. „În cele mai mici lucruri trebuie să vedem frumosul” a mai spus autoarea.

În cadrul aceleași întâlniri, cu referire la cartea pentru copii „Anotimpuri colorate”, Eugenia Bejan, directorul general al Bibliotecii Naționale pentru Copii „Ion Creangă” a menționat că: „Poezia Emiliei Plugaru este o poezie de imagine. E o poezie care ne spune o poveste, care reușește să ne surprindă”. „Se citește cu multă plăcere și nu doar de către copii, dar și de către adulți. Adevărata poezie e pentru toate vârstele”.

DISTINCȚII LITERARE

• Concursul Național de Dramaturgie (1999) - Mențiune pentru piesa Puiul de elefant a urcat pe curcubeu;
• Concursul Național de Dramaturgie (2001) - Premiul III pentru piesa Vârcolacii au furat luna;
• Concursul Național de Dramaturgie (2002) - Premiul III pentru piesa Școala din pădure;
• Salonul Internațional de Carte pentru Copii și Tineret din Republica Moldova (2019) - Premiul special al Bibliotecii Naționale pentru Copii „Ion Creangă” pentru cartea Anotimpuri colorate.

POEZII:

A venit primăvara

A venit primăvara

Cu soarele ei,

Pe câmpie aleargă

O turmă de miei.

Fluturaşi de mătase

Se avântă în zbor,

A venit primăvara

Şi lumea-i a lor!

Azorică

Azorică, vino iute!

Să te trag de urechiuşă.

Iarăşi mi-ai furat ciupicii

De aici, de lângă uşă.

Nu cumva azi îţi ies dinţii,

Cum le ies şi la toţi picii?

Gingina te doare poate,

Că îmi rozi mereu ciupicii?

Haide vino, nu te teme.

Nu te trag de urechiuşă.

Eşti micuţ şi ţi-am adus

Să morsoci o nuieluşă.

Plec la școală

Azi în clasa-ntâi

Pleacă Ionel.

Bunii şi părinţii

Merg şi ei cu el.

Ionel le zice

Foarte supărat:

– Eu mă duc la şcoală,

Am de învăţat!

Şcoala ştiţi, desigur,

E pentru cei mici,

Vreau în clasa-ntâi

Fără de bunici!

Drumul către şcoală

Îl cunosc prea bine

Şi nu vreau să vină

Nimenea cu mine.

– Lasă-ne, copile,

Să te însoţim,

Îi zâmbesc cu toţii,

Vrem să ne-amintim

De cei ani frumoşi

Ce-au trecut şuvoi,

Chiar dacă nu crezi

Am fost pici şi noi.

EMILIA MILICESCU

Emilia Milicescu
Date personale
Născută	6 aprilie 1908  Bechet, Dolj, România
Decedată	17 iunie 1999 (91 de ani)  București, România
Cetățenie	România
Ocupație	poetă prozatoare[*] publicist istoric literar[*]
Activitate
Alma mater	Universitatea din București
Modifică date / text

Emilia Milicescu (n. 6 aprilie 1908, Bechet – d. 17 iunie 1999, București) a fost o poetă, prozatoare, publicistă și istoric literar de origine română.^[1]

MILICESCU Emilia St, se naste la 6 apr. 1908, comuna Bechet, judetul Dolj - moare in 1990, Bucuresti.

Istoric literar.

Fiica grefierului Paul Sadoveanu si a Marianei (n. Stoian). Licentiata in litere si filosofie a Univ. din Bucuresti (1929); doctor in filologie (Iasi, 1965); conf. univ. (Brasov, 1965-l969); prof. univ. (Sibiu, 1969-l972).

Debuteaza cu povesti in ziarul Lumea romaneasca (1938).

VIAȚĂ TIMPURIE

Este fiica grefierului Paul Sadoveanul și a Marianei. Pe linie maternă se trage din Ștefan Ogrineanu, un ostaș al lui Mihai Viteazul. Bunicul ei, Gheorghe-Nicola Stoian-Ogrineanu, este autorul unei monografii a Bechetului care este publicată la 60 de ani de la scriere la inițiativa Emiliei.^[1]

Își obține licența în Litere și Filosofie în 1929 la Universitatea din București iar mai apoi, în 1965, doctoratul în filologie la Iași.

ACTIVITATE

Este profesoară de limba română și franceză la Târgu-Jiu și la Drobeta-Turnu Severin între 1930 și 1938, conferențiar universitar la Brașov între 1965 și 1969 și apoi profesoară la Universitatea din Sibiu (1969-1972).^[2]

Debutează în 1929 cu povești publicate în revista „Lumea românească”. Va mai publica, de-a lungul vieții, versuri, nuvele și articole în mai multe reviste culturale ale vremii, printre care „România Literară”, „Licurici”, „Steaua”, „Tribuna”, „Iașul literar”, „Hotarul”, „Jurnalul de dimineață”, „Argeș”, „Astra”, „Cronica”, „Timpul”, „Tânărul scriitor” și „Adevărul literar și artistic”. În revistele publicate înainte de 1989 scrie sub pseudonim, Anca, Tanți Mili, Simina Calomfir, Otilia Florin, Sulfina fiind doar câteva dintre ele.

A făcut parte din Uniunea Scriitorilor din România filiala Brașov.^[2]

Opera literară

Deși a scris pentru reviste și a lansat un volum de poezii, cea mai mare contribuție a sa pentru istoria literaturii este dată de volumele de monografie pentru Barbu Ștefănescu Delavrancea (i-a dedicat 40 de ani din viață), drept pentru care Cella Delavrancea a numit-o „cercetătoare înnăscută”:^[1][2]

• Delavrancea, om, literat, patriot, avocat (1940);
• Dă-mi o fărâmă de lumină, poeme (1942);
• Delavrancea. Bibliografie, (1958);
• Delavrancea (1975);
• Cronica din Bechet (1976);
• Monografie Gheorghe Lazăr (1982);
• Pe urmele lui Delavrancea (1986).

Publica (si sub. pseudonimul Simina Calomfir, Otilia Florin, Tanti Mili) nuvele, versuri si art. in Licurici, Romania literara, Viata Romaneasca, Steaua, Tribuna, lasul literar etc. Singurul volum de literatura publicat este Da-mi ofarima de lumina (1942), versuri. Editeaza opera lui Delavrancea (10 voi., 1965-l979), scriitor caruia ii inchina doua monografii (1940; 1975), si publica o monografie Gheorghe Lazar (1982). A ingrijit ed. din Gh. Stoian Ogrineanu si Margarita Miller-Verghy.

Premiul Asoc Scriitorilor din Brasov pe 1969 si 1979.

Trecind peste citeva articole si peste citeva studii din Limba si literatura (despre Balcescu, Zaharia Stancu, metodica predarii literaturii romane etc), activitatea Emiliei St. Emilia Milicescu este, pina in ultimii ani, marturia pasiunii si a devotamentului cu care s-a dedicat unui singur subiect: viata si opera lui Delavrancea. Opera i-a publicat-o intr-o editie exemplara. Viata si activitatea i-a studiat-o in doua monografii.

In 1940 ii inchina o monografie sentimentala; literalizind - in stilul lui Delavrancea („Ursitoarele isi rotira trei zile trupul diafan deasupra casutei nevoiase") - cartea se retine prin reconstituirea simpatetica a vietii si activitatii scriitorului si mai putin prin analiza operei, redusa la o suita de rezumate bogat ornate cu comparatii.

In 1975 revine asupra subiectului, rescriindu-l intr-o monografie de structura traditionala, care se vrea, si ca ton (impotriva structurii „artiste" a autoarei), stiintifica. Opera lui Delavrancea se bucura acum de o mai atenta cercetare, care epuizeaza subiectul, fara interpretari inedite, la nivelul afirmatiilor comune, intr-o dispunere didactica a materialului, cu unele suparatoare impreciziuni (in comentarea curentelor literare, in confuzia intre „caractere" si simbol etc).

Meritul monografiei consta in bogatul material documentar utilizat. Acelasi e si meritul monografiei Gheorghe Lazar (1982), valoroasa prin informatia inedita din arhvie straine (sirbesti, austriece, maghiare).

OPERA: Delavrancea, om, literat, patriot, avocat, Bucuresti, 1940; Da-mi o farima de lumina, poeme, Bucuresti, 1942; Delavrancea. Biobiliografie, Bucuresti, 1958 (ed. II, 1959); Delavrancea, Cluj-Napoca, 1975; Gheorghe Lazar, Cluj-Napoca, 1982; Pe urmele lui Delavrancea, Bucuresti, 1986.

REFERINTE CRITICE: R Dugneanu, in Luceafarul, nr. 37, 1975; Al. Sandulescu, in Viata Romaneasca, nr. 9, 1975; S. Cioculescu, in Romania literara, nr. 51, 1979; M. Anghelescu, in Transilvania, nr. 5, 1980; I.N. Vlad, in Luceafarul, nr. 42, 1982; Cella Delavrancea, Dintr-un secol de viata, 1987.

PREMII

• Premiul Asociației Scriitorilor (1969, 1970).^[2]