4. /22 IUNIE 2023 - TEATRU/FILM
| Vlad Mugur | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  București, România |
| Decedat | (74 de ani) |
| Înmormântat | Cimitirul Bellu |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | regizor de teatru actor de teatru[*] |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
A absolvit Institutul de Teatru din București (clasa regie) ca șef de promoție în 1949, dar începuse să regizeze piese de teatru cu doi ani înainte, în 1947.[1]
În 1965 a devenit directorul Teatrului Național din Cluj.[2] A rămas la Cluj până în 1971, când s-a decis să emigreze în Italia, deoarece îi displăcea atmosfera de lucru creată pentru oamenii de artă de către Tezele din iulie - atacul politico-ideologic lansat la adresa intelectualilor nonconformiști - inițiate de Nicolae Ceaușescu. Ulterior s-a mutat în Republica Federală Germania.
În România a regizat la teatrele din București, Craiova, Cluj, Târgu Mureș, Galați, Turda. E celebru al său Hamlet punk clujean caligarian dinante de moarte.
În Germania a regizat piese de teatru la München, Konstanz, Hanover, Esslingen, Münster etc.[3]
A montat piese de William Shakespeare, Carlo Goldoni, Luigi Pirandello, Konstantin Simonov, Anton Cehov, Vsevolod Vishnevski, Peter Handke, Walter Jens, Alexei Arbuzov, Albert Camus, Radu Cosașu, Alexandru Andrițoiu etc.
A fost căsătorit cu actrița Magda Stief. Este înmormântat la Cimitirul Bellu.
Premiul Vlad Mugur - decernat de către Teatrul Maghiar de Stat din Cluj - este denumit astfel în memoria sa.
PREMII ȘI DISTINCȚII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.[4]
- Ordinul „Meritul Cultural” clasa a II-a (28 noiembrie 1969) „pentru activitate îndelungată și merite deosebite în domeniul artei dramatice, cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la înființarea Teatrului Național din Cluj”[5]
- Premiul UNITER pentru întreaga sa activitate (1999).
- Premiul UNITER pentru spectacolul Slugă la doi stăpâni (2000).[6]
- Personalitatea teatrală a anului 2000, decernat de Fundația Tofan.[6]
| Alexandru Solomon | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (55 de ani) București, România |
| Căsătorit cu | Ada Solomon |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | regizor de film |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
| Modifică date / text | |
Alexandru Solomon (n. 22 iunie 1966, București) este un regizor și producător de film, operator de imagine și scenarist român.
BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Este fiul lui Petre Solomon și al lui Yvonne Hasan.[1][2] A absolvit IATC, secția Imagine film, în 1993[3]. A regizat peste zece documentare, continuându-și cariera de director de imagine pentru filme de ficțiune[3] colaborând cu regizori ca Nicolae Mărgineanu, Sinișa Dragin, Andrei Blaier, Titus Munteanu, Marius Barna. A fost premiat la festivaluri de film din Europa și SUA[3].
Este căsătorit cu producătoarea de film Ada Solomon.
FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Operator imagine[modificare | modificare sursă]
- 1995 - Stare de fapt - cameraman
Regizor[modificare | modificare sursă]
- 1993 - Strigăt în timpan, regia Alexandru Solomon și Radu Igazsag
- 1993 - Earthcake
- 1993 - 2 X 5
- 1994 - Duo pentru Paoloncel și Petronom
- 1996 - Via Regis
- 1996 - Cronica de la Zürich, regia Alexandru Solomon și Radu Igazsag
- 1997 - Paznic de cetate
- 1998 - Viață de câine [4] - Premiul pentru film documentar la Festivalul de film DaKINO
- 2001 - Omul cu o mie de ochi
- 2002 - Franzela exilului
- 2004 - Marele jaf comunist[5]
- 2006 - Clara B. [6]
- 2007 - Război pe calea undelor (Cold Waves) (2007) [7]
- 2008 - Apocalipsa dupa soferi
- 2010 - Kapitalism - Rețeta noastră secretă
- 2015 - Ouăle lui Tarzan
- 2015 - România: patru patrii[8]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu