3. /6 AUGUST 2023 - RELIGIE ORTODOXĂ, ARTĂ CULINARĂ - REȚETE PENTRU POSTUL ADORMIRII MAICII DOMNULUI

(+) Schimbarea la Față a Domnului (Dezlegare la pește)  

Schimbarea la Față a Domnului – istoric și semnificații

• • 
    

  • 

    Schimbarea la Față a Domnului – istoric și semnificații / Foto: Bogdan Zamfirescu
    

    Schimbarea la Față a Domnului – istoric și semnificații / Foto: Bogdan Zamfirescu

• • 

    Schimbarea la Față a Domnului – istoric și semnificații / Foto: Oana Nechifor

    Schimbarea la Față a Domnului – istoric și semnificații / Foto: Oana Nechifor

• • 

    Schimbarea la Față a Domnului – istoric și semnificații / Foto: Oana Nechifor

    Schimbarea la Față a Domnului – istoric și semnificații / Foto: Oana Nechifor

În fiecare an, pe 6 august, creștinii ortodocși prăznuiesc Schimbarea la Față a Mântuitorului Iisus Hristos, cunoscută în popor și sub denumirea de Probojenia. Această denumire provine din limba slavonă și înseamnă „transformare” sau „schimbare”.

Conform tradiției Bisericii noastre, minunea Schimbării la Faţă a Domnului s-a săvârșit cu puțin timp înainte de Pătimirile Sale, în anul 33, când i-a luat cu Sine pe Petru, Iacov și Ioan și au urcat împreună pe Muntele Taborului:

„S-a schimbat la față înaintea lor, și a strălucit față Lui că soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe că lumina. Și iată, Moise și Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El și, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: «Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voiești, voi face aici trei colibe: Ție una, lui Moise una și lui Ilie una». Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, și iată glas din nor zicând: «Acesta este Fiul Meu cel iubit; pe Acesta ascultați-L». Și, auzind, ucenicii au căzut cu fața la pământ și s-au spăimântat foarte” (Matei 17, 2-6; text paralel: Marcu 9, 2-7; Luca 9, 28-36).

Scopul Schimbării la Faţă a lui Hristos a fost acela de a-i întări pe ucenici în credinţa că El este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, pentru ca ei să nu fie deznădăjduiți în urma evenimentelor care aveau să se întâmple în zilele următoare, după cum arată IPS Ierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos şi Sfântul Vlasie:

„În troparele Bisericii se vădeşte acest adevăr. Într-unul dintre ele psalmodiem: «Mai înainte de cinstita Crucea Ta şi de Patimă, luând pe cei mai aleşi dintre sfinţiţii ucenici, Stăpâne, în Muntele Taborului Te-ai suit...». Şi în Condacul praznicului se spune: «Dacă Te vor vedea răstignit, au să cunoască Patima cea de bunăvoie şi lumii să propovăduiască că Tu eşti cu adevărat raza Tatălui». Sărbătorirea pe data de 6 august nu este întâmplătoare, pentru că precedă cu 40 de zile sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci (14 septembrie), care este socotită la fel ca Vinerea Mare”.

Părintele profesor Ene Branişte spune că această sărbătoare este mai nouă decât celelalte praznice împărăteşti. Se pare că, la început, în ziua de 6 august se făcea aniversarea anuală a sfinţirii bisericii zidite în sec. IV de Sfânta Elena pe muntele Taborului, în locul în care Domnul S-a schimbat la Faţă.

După unii, ea ar fi înlocuit o veche sărbătoare păgână a zeiţei Diana. Atât în Răsărit, cât şi în Apus, serbarea ei începe a fi menţionată în documente din prima jumătate a secolului V, de când avem cuvântări festive în cinstea ei, de la patriarhul Proclu al Constantinopolului, patriarhul Chiril al Alexandriei şi papa Leon cel Mare. O găsim indicată, de asemenea, şi într-un calendar liturgic local al Ierusalimului din secolul al VII-lea, iar în sinaxarele constantinopolitane şi în alte cărţi liturgice, apare menționată pe la începutul secolului al VIII-lea. Oricum, sărbătoarea era generalizată în tot Răsăritul până în secolul al VIII-lea, când Sfinţii Ioan Damaschinul şi Cosma de Maiuma au compus imne speciale pentru slujba din această zi.

Deşi ne aflăm în Postul Adormirii Maicii Domnului, Biserica a rânduit ca, pe 6 august, de praznicul Schimbării la Faţă a Domnului, să se facă dezlegare la pește, vin și untdelemn.

De asemenea, în această zi, agricultorii aduc la biserică struguri, faguri de miere, dar și alte roade ale pământului, pentru a fi binecuvântate, pe care mai apoi le oferă de pomană. Liturgistul Badea Cireșanu notează că datina creștină a binecuvântării roadelor pe 6 august este veche:

„Aceste prinoase sunt icoana mulţumirei noastre către Dumnezeu, dătătorul bunătăţilor. Găsim obiceiul în Epistola I către Corinteni (16, 2), în canonul 3 Apostolic, în canonul 28 al Sinodului al VI-lea Ecumenic, în scrierile Sfinţilor Părinţi ş. a.”.

Tot de sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului, în Biserica Rusă se face, în biserici şi la cimitire, pomenirea generală a morţilor şi mai ales a eroilor care și-au jertfit viața pentru apărarea patriei.

Schimbarea la Fata a Domnului este praznuita pe 6 august. Schimbarea la Fata este cunoscuta in popor si sub denumire de Probojenia. Primele reprezentari iconografice ale Schimbarii la Fata sunt din secolul al VI-lea: mozaicul din Biserica "Sfantul Apolinarie“ din Ravenna si cel din Manastirea "Sfanta Ecaterina“ din Sinai.

Din Scriptura aflam ca Mantuitorul luand pe Petru, Iacov si Ioan pe muntele Taborului, "S-a schimbat la fata inaintea lor, si a stralucit fata Lui ca soarele, iar vesmintele Lui s-au facut albe ca lumina. Si iata, Moise si Ilie s-au aratat lor, vorbind cu El si, raspunzand, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este sa fim noi aici; daca voiesti, voi face aici trei colibe: Tie una, si lui Moise una, si lui Ilie una. Vorbind el inca, iata un nor luminos i-a umbrit pe ei, si iata glas din nor zicand: "Acesta este Fiul Meu cel iubit; pe Acesta ascultati-L". Si, auzind, ucenicii au cazut cu fata la pamant si s-au spaimantat foarte" (Matei 17, 2-6; text paralel: Marcu 9, 2-7; Luca 9, 28-36).

Minunea s-a savarsit cu cateva zile inainte de patimile Mantuitorului, in anul 33 de la nasterea Sa, in scopul de a intari credinta apostolilor, ca atunci cand vor vedea patimile, moartea si ingroparea Mantuitorului sa nu se tulbure.

Schimbarea la Fata ne descopera ca Hristos a fost cu adevarat Fiul lui Dumnezeu. Prin firea omeneasca pe care a asumat-o, ne-a fost descoperita dumnezeirea Sa. In acest sens, Sfintii Parinti afirma ca "Hristos Se schimba la Fata, nu luand ceea ce nu era, nici preschimbandu-Se in ce nu era, ci aratand ucenicilor ceea ce era, deschizandu-le lor ochii si facandu-i din orbi vazatori".

Pe muntele Taborului, trupul Sau a fost strabatut de lumina propriei dumnezeiri. Astfel, aproape toti comentatorii Evangheliei sunt de acord ca Schimbarea la Fata a Domnului anticipeaza invierea Lui, iar invierea Sa o prefigureaza pe a noastra.

Faptul ca Evanghelistul Matei spune despre chipul lui Hristos ca era "ca soarele”, iar Luca, vorbind despre vesmintele Sale, mentioneaza ca "erau ca zapada”, ne descopera ca firea omeneasca nu a fost absorbita de cea dumnezeiasca in Hristos, dupa cum nici "zapada” nu a fost topita de "soarele” din El. Cele doua firi sunt unite in chip neamestecat, neschimbat, neimpartit si nedespartit in Hristos.

Pe 6 august, de sarbatoarea Schimbarii la Fata a Domnului, Biserica ofera dezlegare la peste pentru bucuria praznicului.

La inceput, sarbatoarea Schimbarii la Fata se pare ca a fost aniversarea anuala a sfintirii bisericii zidite in sec. IV de Sfanta Elena, pe locul de pe Muntele Taborului, unde a avut loc schimbarea Domnului la fata. Praznicul este mentionat in sec VII, intr-un calendar liturgic local al Ierusalimului, apoi in sec. VIII gasim sarbatoarea enumerata in sinaxarele constantinopolitane si in diferite carti liturgice si manuscrise grecesti. De asemenea, tot din sec. al VIII-lea se pastreaza o predica festiva a sfantului Andrei Criteanul la Sarbatoarea Probojeniei. Sarbatoarea a fost generalizata pana la sfarsitul sec al VIII-lea, cand Sfintii Ioan Damaschinul si Coma de Maiuma au compus imne pentru slujba zilei.

Dupa traditia populara, de Schimbarea la Fata, agricultorii aduc la biserica primele roade ale recoltelor pentru a fi binecuvantate.

ARTĂ CULINARĂ - REȚETE PENTRU POSTUL ADORMIRII MAICII DOMNULUI

Iubiţi prieteni,

Astăzi este Praznic Împărătesc şi, fiind în Postul Adormirii Maicii Domnului, este dezlegare la peşte şi vin pentru credincioşii care au ţinut postul.

Am pregătit în mod special câteva reţete adecvate:

 

A.   PLĂCINTE, GUSTĂRI

Fileuri de cod în foietaj

·       1 kg cod

·       500 g făină

·       400 g margarină

·       25 g ulei

·       20 ml oţet

·       Sare

Codul se spală în mai multe ape şi se scot fileurile.

          Din făină, margarină, o lingură de oţet şi sare se prepară un foietaj obişnuit, care se taie în fâşii cu lăţimea de 4 cm ce se rulează în jurul fileurilor de cod. Acestea au fost bine scurse înainte şi chiar şterse cu un ştergar curat de in.

          Se aşază rulourile în tăvi unse şi se coc la foc potrivit.

          Se scot pe platou şi se servesc reci sau calde.

 

B.   SALATE

Salată de peşte sărat

·       300 g peşte sărat

·       1 kg cartofi

·       200 g ceapă

·       300 g fasole albă

·       150 g măsline

·       200 g castraveţi muraţi

·       80 g ulei

·       40 ml oţet

·       Piper

·       Eventual sare dacă mai e nevoie

Peştele se desărează, se curăţă, se îndepărtează capul şi coada şi se taie felii late de 1 cm.

          Cartofii se fierb în coajă, se curăţă şi se taie felii subţiri.

          Ceapa se taie peştişori şi se fierbe 10 minute în apă cu oţet.

          Fasolea se fierbe separat schimbând 3-4 ape în timpul fierberii, apoi se scurge.

          Castraveţii muraţi se taie cuburi.

          Se amestecă totul, se adaugă măslinele, uleiul, oţetul şi se potriveşte gustul de piper şi sare.

          Se aranjează pe un platou şi se decorează după dorinţă şi inspiraţie.

 

C.   SOSURI

Nu este cazul să pregătim un sos separat pentru reţetele prezentate azi.

 

D.   BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Borş de urechiuşe

·       200 g morcovi

·       100 g pătrunjel

·       100 g păstârnac

·       100 g ţelină

·       350 g ceapă

·       500 g sfeclă roşie

·       200 g ulei

·       50 g ciuperci uscate sau 500 g ciuperci proaspete

·       300 g heringi

·       2 l borş de putină

·       2 legături pătrunjel verde

·       Piper

·       Sare

Se curăţă tot zarzavatul de supă şi se pune la fiert împreună cu 150 g ceapă, iar după ce legumele au fiert se strecoară.

          Borşul se fierbe separat.

          Din făină, sare şi puţină apă se prepară o cocă tare, ce se lasă să se odihnească circa 30 minute, apoi se întinde pe planşetă cu sucitorul, se taie pătrăţele cu latura de 5 cm, pe care se aşază umplutura, se lipesc marginile ca la colţunaşi, spre a se obţine urechiuşele.

          Umplutura pentru urechiuşe se prepară astfel: se toacă mărunt ceapa rămasă şi se prăjeşte în ulei, se adaugă ciupercile ce au fost fierte şi tocate şi fileurile de peşte ce au fost tăiate mărunt.

          Se lasă să se răcească, se trece totul prin maşina de tocat şi se potriveşte gustul de sare şi piper.

          Se amestecă supa de legume cu borşul de putină, se adaugă sare, apoi se pun în borş urechiuşele şi se lasă să fiarbă încet, circa 30 minute.

          După ce urechiuşele sunt fierte se adaugă verdeaţă, iar la sfârşit se toarnă în borş şi zeama de sfeclă roşie obţinută prin fierberea sfeclei rasă pe răzătoare sau tăiată cubuleţe.

 

 

E: MÂNCĂRURI

Plachie de crap

·       1,5 kg crap;

·       6 cepe;

·       6 roşii;

·       1 legătură pătrunjel verde;

·       Foi de dafin;

·       ¼ l vin;

·       Făină;

·       Ulei;

·       Sare;

·       Piper

Se taie peştele felii şi se dau prin făină, apoi se prăjesc.

Se taie cepele felii subţiri şi se rumenesc uşor.

Se adaugă câteva roşii, sau zeamă de roşii fierte şi strecurate, sau o lingură de bulion, paharul cu vin, sare, piper boabe, 2 – 3 foi de dafin şi pătrunjel verde tocat.

Se pun toate acestea într-o cratiţă, împreună cu bucăţile de peşte prăjit.

Se lasă să dea în fiert, apoi se trece cratiţa la cuptor şi se lasă să fiarbă încet şi să scadă cât trebuie, dar se ia în considerare că răcindu-se, mâncarea mai scade.

Se aşază într-o farfurie rotundă şi se lasă la rece.

Se serveşte a doua zi când sosul e puţin închegat, mai ales dacă s-a pus şi capul peştelui la plachie.

Se poate servi şi caldă, dar e mult mai bună rece.

 

Păstrăvi cu sos de vin

·       4 păstrăvi;

·       2 păhărele vin;

·       150 g ciuperci;

·       3 cepe;

·       30 g margarină

Se curăţă peştii, se spală şi se pun să fiarbă 15 minute în vin roşu, cu sare, piper şi o bucăţică de margarină.

Se curăţă, se spală şi se toacă ciupercile şi ceapa apoi se trag în margarină, se presară puţină făină, se amestecă totul pe foc şi se stinge cu vinul în care au fiert peştii.

Se lasă să fiarbă 20 minute.

Se leagă cu margarină, se toarnă sosul în farfurie, iar deasupra se aşază păstrăvii.

Se presară pătrunjel verde tocat.

 

E.   DULCIURI

Budincă de mere cu fulgi de ovăz
* 1 cană fulgi de ovăz,

·       3 mere rase pe răzătoarea mare,

·       1/2 cană de stafide,

·       1/2 cană de nuci pisate,

·       1 cană suc de fructe

Fulgii de ovăz se amestecă cu sucul de fructe şi apoi cu restul ingredientelor.

Compoziţia obţinută se pune într-un vas de Jena pentru cuptor şi se dă la cuptor, la foc mic, timp de aproximativ 30 de minute.

Sfat: amestecul de ovăz cu suc de fructe şi mere se poate servi şi nepreparat termic, în acest fel se vor păstra vitaminele şi elementele nutriţionale intacte.