4. /6 AUGUST 2023 - TEATRU/FILM
| Monica Davidescu | |
 Monica Davidescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (48 de ani) Câmpina, România |
| Căsătorită cu | Aurelian Temișan (1996 - prezent) |
| Cetățenie |  România  |
| Ocupație | actriță actriță de film |
| Alte premii | |
| Ordinul Meritul Cultural clasa I[*] (2004)[1] | |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Monica Davidescu (n. 6 august 1972, Câmpina[2]) este o actriță română, cunoscută începând cu debutul ei pe scena Teatrului Național din București. În prezent[Când?] activează în cadrul Teatrului Național „Ion Luca Caragiale” din București.
DATE BIOGRAFICE
Monica Davidescu este căsătorită (din 1996) cu Aurelian Temișan. Cei doi au o fetiță.[3]
CARIERA
A absolvit Facultatea de Artă Teatrală și Cinematografică, secția actorie, la clasa profesorului Grigore Gonta. Înainte de a fi actriță a fost învățătoare, dansatoare și model. În toamna anului 1992, la vârsta de 19 ani a venit în capitală, unde timp de trei ani a fost secretară, manechin într-un magazin de haine, făcând parte și dintr-o trupă de dans. Din 1998 joacă pe scenă Teatrului Național din București. În stagiunea 2009-2010 a jucat în Visul unei nopți de vara, Take, Ianke și Cadîr, Sânziana și Pepelea, Molto, gran'impressione și Comedia norilor.[2]
Monica Davidescu a jucat în filme ca Natures mortes în 2000, œVlad trei ani mai târziu, în 2007 Ticăloșii. A jucat și în câteva seriale TV cum ar fi Cu un pas înainte, în 2007, iar în 2008 a jucat în Vine poliția!.[2]
În toamna anului 2012, Monica Davidescu a participat la “Dansez pentru tine” ca parteneră a lui George Bochian.[4] A rezistat doar o ediție.[4] La repetițiile pentru dansul în ploaie, concurentul a alunecat și a căzut peste ea, accidentând-o grav la picioare. La un an după incident, actrița a dat postul de televiziune în judecată.[4]
FILMOGRAFIE
- Omega Rose (2014)
- Boeing Boeing (2013)
- Fratii (2012) - Aneta
- O zi obișnuită de sâmbătă (2009)
- Vine poliția! (2008) ca Roxana Dima
- Cu un pas înainte (2007) ca Edith Dinescu
- Greșeala din trecut (2007)
- Ticăloșii (2007) ca balerina Trailer
- Fix alert (2005)
- Vlad (2003) ca Linsey
- Frumoasa călătorie a urșilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt (TV) / (2001) ca Ea
- Omul zilei (1997)[5]
- Soul- Consilier Jerry A (dialog română)[6][7]
Teo Show (27.05.2021) - Monica Davidescu si Aurelian Temisan, povesti cu haz far' de necaz!
| Sică Alexandrescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | București, România |
| Decedat | (76 de ani) Cannes, Provence-Alpes-Côte d'Azur, Franța |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România |
| Ocupație | regizor de teatru regizor[*] |
| Activitate | |
| Premii | Ordinul Muncii () Ordinul Meritul Cultural () |
| Modifică date / text | |
Vasile (Sică) Alexandrescu (n. , București, România – d. , Cannes, Provence-Alpes-Côte d'Azur, Franța) a fost un regizor român format la școala realistă a lui Paul Gusty.
A montat comedii ale lui Gogol și Goldoni și lucrări dramatice românești și rusești dintre care fac parte „O chestiune personală” de Alexandru Stein, „Anii negri” de Aurel Baranga și N. Moraru. A fost prim regizor artistic la Teatrul Național "I. L. Caragiale". A fost de două ori laureat al Premiului de Stat.
În anii 1940 a reușit să întrunească toate teatrele importante din București, realizând - fie ca regizor sau ca director de teatru - spectacole cu distribuții extraordinare, în care chiar și rolurile mici erau ținute de mari actori. Între ele:
- „Azilul de noapte” (Gorki), cu: Tony Bulandra, George Vraca, Gheorghe Storin, Romald Bulfinski, Beate Fredanov, Jules Cazaban, Dina și Tanți Cocea, Ion Morțun, Ion Talianu, Agnia Bogoslava, Fifi Harand
- „Tâlharii” (Schiller), cu: George Vraca, Mihai Popescu, Dina Cocea, Cristofor Etterle, Ion Iancovescu, Ciprian
- O noapte furtunoasă (Caragiale), cu: Alex. Giugaru, Florica Demion, Leny Caler, Ion Iancovescu, Gheorghe Timică, Silvia Dumitrescu-Timică.
DISTINCȚII
Prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, regizorului Sică Alexandrescu i s-a acordat titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”.[1] Ulterior (anterior anului 1960) a primit și titlul de Artist al Poporului.
A fost distins cu Ordinul Muncii clasa I (1952) „pentru munca depusă cu ocazia «Centenarului Caragiale»”,[2] cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice”[3] și cu Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a II-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.[4]
Teatrul din Brașov îi poartă numele.[5]
FILMOGRAFIE
Regizor
- O scrisoare pierdută (1954) - în colaborare cu Victor Iliu
- Bădăranii (1960) - în colaborare cu Gheorghe Naghi
Scenarist
- Bădăranii (1960) - în colaborare cu Mircea Ștefănescu
Consultant
- Telegrame (1960)
OPERĂ LITERARĂ
- Caragiale în timpul nostru, București (1962)
- Un comediant și o fată de familie, București (1967)
- Cu teatrul românesc peste hotare, București (1968)
- General la patru ani, București (1969)
- Povestiri. Marea și mica bătălie teatrală, București (1970)
- Tovarășul meu de drum, tutunul, București (1973)
- Un drum în teatru, București (1980)
TRADUCERI
- O zi de odihnă de Valentin Kataev, București (1948) în colaborare cu Aurel Baranga
- Cavalerul din Olmedo de Lope de Vega, București (1949) în colaborare cu Aurel Baranga
- Revizorul de N.V. Gogol, București (1952) în colaborare cu Gabriela Leonte
- Fiica omului de Jean de Beer, București (1958)
- Cei șapte frați de Aleksis Kivi, București (1963)
FARSA „BIRLIC”
In 1934 Tudor Mușatescu a tradus și adaptat o farsă a autorilor vienezi Franz Arnold și Ernst Bach, pe care regizorul Sică Alexandrescu a pus-o în scenă la deschiderea primei stagiuni a Teatrului Vesel din București. Pe afiș spectacolul a apărut cu titlul „Birlic”. Acțiunea farsei a fost plasată în nordul Moldovei, eroul principal fiind contabilul Costache Perjoiu, poreclit Birlic, din Fălticeni. Rolul lui Costache Perjoiu a fost încredințat tânărului actor Grigore Vasiliu, care a rămas și el ulterior cu porecla Birlic. Numele „Birlic” este de origine turcească („birlik”), însemnând „as la jocul de cărți”.
Prim-Plan - Sică Alexandrescu
| Petre Gheorghiu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | Iași, România |
| Decedat | (71 de ani) |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | actor |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Petre Gheorghiu (n. 20 iunie 1929, Iași – d. 6 august 2000, București) a fost un actor român de teatru, film si televiziune, un renumit profesor de teatru.
BIOGRAFIE
Familia
Petre Gheorghiu s-a născut la Iași și a fost fiul lui Vasile Gheorghiu, membru al Filarmonicii din Iași, a cântat sub conducerea unor dirijori celebri, ca Sergiu Celibidache și al Elenei Gheorghiu-Nistor, angajată a teatrului Lucia Struza Bulandra, deținând funcția de cabinieră șefă. Conform celor declarate de mama actorului în repetate rânduri, familia lui e înrudită direct cu David Creangă, bunicul marelui scriitor și povestitor Ion Creangă.
Activitatea profesională
A urmat studii la Conservatorul de Artă Dramatică din Iași, absolvit în 1950. Și-a început activitatea teatrală la Teatrul Național din același oraș, după care a fost remarcat de doamna Lucia Sturdza-Bulandra și în 1956 a fost adus de ea la Teatrul Municipal din București, unde actrița Lucia Strudza-Bulandra punea bazele unei trupe de elită sub titulatura „Teatrul Municipal”. A avut o bogată activitate teatrală la Teatrul Municipal, și a făcut parte din „generația de aur” a teatrului, generație care includea actori ca Ștefan Ciubotărașu, Fori Etterle, Clody Bertola, Victor Rebengiuc, Ileana Predescu, Irina Petrescu, Florian Pittiș, regizorul de teatru și film Liviu Ciulei, regizorul de teatru și film Lucian Pintilie, cărora li s-a alăturat mai târziu și neuitatul Toma Caragiu. După moartea doamnei Bulandra, Teatrul Municipal a devenit Teatrul Lucia Sturdza-Bulandra.
Renumit actor și profesor de teatru, a avut o școală particulară pe vremea când instituțiile particulare erau interzise de regimul dictatorial aflat la putere înainte de 1989. Rațiunea pentru care i s-a permis acest lucru a fost faptul că era un actor extrem de respectat de autorități, în ciuda faptului că era total apolitic. De asemenea, numeroși fii și fiice ale nomenclaturii s-au perindat pe la școala lui. Se știe că erau tratați cu aceiași intransigență și etică profesională și umană cu care erau tratați toți elevii lui. Clasa lui de teatru era compusă din tineri veniți din toate colțurile țării, iar admiterea era rezultatul unui proces foarte drastic. Numai cei deosebit de talentați erau acceptați, iar regimul de lucru impus trebuia respectat cu dedicație. Petre Gheorghiu obișnuia să organizeze clase de teatru cu grupul lui în satul Cheia, județul Prahova, or regiune extrem de pitorească și la vremea respectivă puțin cunoscută în lumea turiștilor. De-a lungul timpului el a produs numeroși actori și actrițe de renume. Printre ei se numără Florian Pittiș, Ion Caramitru, Michaela Caramitru, Liana Ceterchi, Viriginia Mirea, Jeanine Stavarache, Dan Puric, Ștefan Bănică Jr., Florin Piersic Jr., Mihai Bisericanu, Daniela Nane, Petre Moraru, Valeria Ogășanu, Lamia Beligan, George Visu, Vladimir Găitan și mulți alții.
Debutul său pe ecran s-a produs în 1957, în filmul „Citadela sfărâmată”[1], în regia lui Haralambie Boroș în compania actriței Lica Gheorghiu, fata lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Președintele României. Intrat în producție în aprilie 1956 (după ce studioul renunță la o primă adaptare datorată lui Haralambie Boroș și Ion Daniel). Filmările au avut loc în august – decembrie 1956, cele interioare la Buftea, iar cele exterioare în București. A jucat numeroase alte roluri în film, teatru, televiziune și radio, roluri care au rămas în memoria teatrului și filmului românesc ca realizări de marcă. Printre realizarile memorabile pe scena tatrului Bulandra se numără Nick în "Clipe de Viață" de William Saroyan, Trahanache în "Scrisoarea Pierdută" de Ion Luca Caragiale, și Sir Toby Belch în "A Douăsprezecea Noapte" de William Shakespeare.
Petre Gheorghiu a decedat în luna august a anului 2000 ca urmare a unor grave complicații cauzate de diabetul de care suferea de ani de zile. A fost înmormântat la Cimitirul Belu din București.
Politică
I s-a acordat azil politic de două ori în America, o dată în timpul regimului Ceaușescu și a doua oară în timpul regimului Iliescu, după intervenția violentă a minerilor în București din iunie 1990. În timpul demonstrației anti-regimul Iliescu și anit-FSN din primăvara anului 1990 de la Piața Universității în București, Paul Gheorghiu a fost comentator politic și social pentru ziarul România Liberă, un ziar de opoziție. Petre Gheorghiu și soția lui erau suporteri ai lui Ion Iliescu și a grupului din spatele său, Frontul Salvării Naționale. Acesta a fost unul dintre principalele motive pentru care fiul lor s-a distanțat definitiv de ei, și după tragicele evenimente din iunie 1990, Paul Gheorghiu va deveni în cele din urmă cetățean american. Deși mai târziu el va face tentative în această direcție și a reluat legăturile, temporar, cu mama lui după moartea lui Petre, practic el nu se va reconcilia cu familia niciodată.
VIAȚA PERSONALĂ
Soție, Ani (Anica) Gheorghiu, soție (20.07.1932- ). Născută în Basarabia, Republica Moldova de azi. Fiul său, Paul Gheorghiu, (n. 03.07.1953 - ) și el actor, a absolvit Institutul de Teatru în 1978 la clasa profesorului Amza Pelea. Vasile Gheorghiu, frate (n. 01.05.1937- d.2012), a fost actor la Teatrul Mic din București. A emigrat în Statele Unite în 1973 unde a devenit cetățean american.
Petre Gheorghiu are doi nepoți rezultați din căsătoria lui Paul Gheorghiu și Lucia Predescu. Amândoi sunt cetățeni americani. Vlad Gheorghiu (n.1989- ), e un muzician talentat asociat cu lumea rock and roll-ului american. Și-a schimbat numele în Vlad Holiday și, printre altele, e fondatorul și liderul formației de rock independent-alternative Born Cages. A concertat împreună cu formația Guns N' Roses, și cu formația The Claypool Lennon Delirium, formație a cărui lider e Sean Lennon, fiul lui John Lennon, fostul membru al formației Beatles. Matei Gheorghiu (n.1987- ), este designer-programator pentru firma Spotify, unul dintre liderii industriei music streaming.
DISTINCȚII
A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.[2]
PIESE DE TEATRU
- Cezar și Cleopatra de George Bernard Shaw
- Ferma de David Storey
- Filumena Marturano de Eduardo De Filippo
- Frumosul cotidian de Ion Bucheru
- Gin Rummy de Donald L. Coburn
- Madame Sans-Gene de Victorien Sardou și Émile Moreau
- Meșterul Manole de Lucian Blaga
- Mincinosul de Carlo Goldoni
- O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale
- Lungul drum al zilei către noapte de Eugene O'Neill
- Livada cu vișini de Anton Cehov
- Un tramvai numit dorință de Tennessee Williams
- Clipe de viață de William Saroyan
- Azilul de noapte de Maxim Gorki
- A douăsprezecea noapte de William Shakespeare
- Omul care a văzut moartea de Victor Eftimiu
- Platonov de A. Cehov
- Sfântul Mitică Blajinul de Aurel Baranga
- Ultima oră de Mihail Sebastian
- Romeo și Julieta la sfârșit de noiembrie de Jan Otcenasek
FILMOGRAFIE
- Citadela sfărâmată (1957)
- Avalanșa (1959)
- Tudor (1963)
- Neamul Șoimăreștilor (1965)
- Canarul și viscolul (1969)
- Mihai Viteazul (1971)
- Nunta de piatră (1972)
- Astă seară dansăm în familie(1972)
- Un zâmbet pentru mai târziu(1974)
- Orașul văzut de sus (1975)
- Dincolo de pod (1976)
- Trei zile și trei nopți (1976)
- Roșcovanul (1976)
- Marele singuratic (1977)
- E atât de aproape fericirea(1977)
- Gustul și culoarea fericirii(1978)
- Totul pentru fotbal (1978) - contabilul Smeu
Trepte spre cer 1978 contabilul Buzatu
- Blestemul pămîntului – Blestemul iubirii (1980)
- De ce trag clopotele, Mitică?(1981)
- Am o idee (1981)
- Ștefan Luchian (1981)
- O scrisoare pierdută(spectacol TV, 1982) - Zaharia Trahanache
- Așteptând un tren (1982)
- Prea tineri pentru riduri(1982)
- Horea (1984)
- Moromeții (1987) - primarul Aristide
- Romeo și Julieta la sfârșit de noiembrie - teatru TV (1990)
- Mușcata din fereastră - teatru TV
- Destin fatal (1997)
- Terminus Paradis (1998)
A studiat Istoria Artelor la Institutul de muzeografie, paleografie si biblioteconomie de la Arhivele Statului si a urmat cursul experimental de cinematografie ținut de regizorul, scenaristul si actorul Jean Georgescu. A studiat singura filmele regizorilor străini si isi începea cariera ca asistenta de regie pentru documentarele lui Jean Georgescu numite Petrolul si Pădurile. A fost asistenta acestuia si la regizarea filmelor In sat la noi, Directorul nostru, apoi asistenta lui Dinu Negreanu la realizarea filmului Nepoții gornistului, a Marietei Sava si a lui Victor Iliu la regizarea filmului Mitrea Cocor.
Prima regie personală a fost cea a filmului Bijuterii de familie (1957), inspirat din nuvela lui Petru Dumitriu, dar in timpul filmărilor a fost intreruptă, a continuat cu Vânt de martie, tot după o din nuvela a lui Petru Dumitriu, filmul având aceeași soartă. In 1958 i s-a înscenat un proces de demascare si a fost acuzata de sabotaj ideologic si anticomunism, a fost arestată si închisă, iar timp de 8 ani a fost interzisă in cinematografie.
In perioada 1968-1987 a realizat 8 filme: Gioconda fără surâs (1968), Serata (1971), Trecătoarele iubiri (1974), Întoarcerea lui Voda Lapușneanu (1979), Liniștea din adâncuri (1982), Pe malul stâng al Dunării albastre (1983), O lumină la etajul zece (1984), Figuranții (1987), la care a scris scenariile si pe care le-a regizat, a urmat o alta pauza de 8 ani, caci se înăsprise cenzura comunista. Pentru ca nu putea regiza filme dupa scenariile scrise de altcineva, si-a intrerupt activitatea.
A revenit in 1995 cu filmul de televiziune Aici nu mai locuiește nimeni, al cărui scenariu fusese refuzat de cinematografie, in anul 2002 a apărut filmul Ce lume veselă. In anul 2003 i s-a decernat premiul special al juriului la Premiile Uniunii Cineaștilor din România pentru acest film, marcând retragerea Malvinei Urșianu din activitate.
A fost căsătorită cu scriitorul si publicistul Paul Anghel, decedat in 1995.
| Maria Ciucurescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 1866 |
| Decedată | 1939 (73 de ani) |
| Ocupație | actriță |
| Modifică date / text | |
Maria Ciucurescu (n. 1866 – d. 1939) a fost o actriță română, promotoare a școlii realiste românești de la sfârșitul secolului XIX. A jucat în cele mai variate forme ale comediei, dar mai ales în rolurile comediei de tip clasic (Shakespeare, Moliere, Gogol, Caragiale), remarcându-se prin vioiciunea și naturalețea interpretării.
 |
| Maria Ciucurescu în anul 1913 |
 |
| Maria Ciucurescu alături de Trupa Antonescu în turneu prin Transilvania în anul 1913 (revista "Cosînzeana", numerele din 19 și 26 octombrie 1913 |
 |
| Portret din "Universul Literar" - 21 martie 1911 |
Din acest moment rolurile au venit unul după altul – sute de roluri memorabile într-o cariera de 50 de ani pe scena Teatrului National. Amintesc doar câteva, din anii de început: Martina din “Doctorul fără voie”, Toaneta din “Bolnavul închipuit”, Dorina din ”Tartuffe”, Frosina din “Avarul” - roluri care au făcut din Maria Ciucurescu “un stâlp al teatrului clasic al lui Molliere, Regnard, Corneille”. Rolul memorabil, cel care avea să o impună definitiv, interpretarea ce avea să fie una de referință pentru toți actorii ce aveau să îl joace mai târziu, a fost cel al Vetei din “O noapte furtunoasă“. În numeroase cronici teatrale interbelice ale unor puneri în scena ale acestei piese de teatru am găsit referiri la intrepretarea, considerată de referința, a Mariei Ciucurescu.
 |
| Maria Ciucurescu în rolul Vetei din "O noapte furtunoasă" |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu