6. /27 AUGUST 2023 - POEZIE

EUSEBIU CAMILAR

Eusebiu Camilar
Scriitorul Eusebiu Camilar
Date personale
Născut	7 octombrie 1910 Udești, Austro-Ungaria
Decedat	27 august 1965, (55 de ani) București, Republica Socialistă România
Părinți	Ion și Natalia Camilar (născută Motrici)
Căsătorit cu	Magda Isanos
Copii	Elisabeta Camilar
Naționalitate	România
Cetățenie	România
Ocupație	scriitor, traducător
Activitate
Membru corespondent al Academiei Române
Modifică date / text

Casa memorială „Eusebiu Camilar” din Udești

Eusebiu Camilar (n. 7 octombrie 1910, satul Udești, Ducatul Bucovinei, Austro-Ungaria – d. 27 august 1965, București, România) a fost un scriitor și traducător român, membru corespondent (din 1955) al Academiei Române.^[1]

BIOGRAFIE

Părinții săi au fost țăranii Ion și Natalia Camilar (născută Motrici). A urmat cursurile școlii primare din satul natal și cele ale Liceului „Ștefan cel Mare" din Suceava, Colegiul Național „Ștefan cel Mare” de astăzi. A debutat în 1929 cu versuri în „Moldova literară”, revista Societății Literare "Tinerimea" din Mihăileni. A fost căsătorit cu poeta Magda Isanos cu care a avut un copil , Elisabeta.

OPERA LITERARĂ

Scrieri

• Chemarea cumpenelor, București, 1937 (versuri)
• Cordun, București, 1942 (roman)
• Prăpădul Slobodei, Iași, 1943 (roman)
• Avizuha, București, 1945 (povestiri)
• Turmele, București, 1946 (roman)
• Focurile, București, 1945 (dramă; coautoare: Magda Isanos)
• Valea hoților, București, 1948 (roman)
• Negura, vol. I-II, București, 1949-1950 (roman)
• Împărăția soarelui, București, 1955 (note de călătorie în China)
• Poarta furtunilor, București, 1955 (povestiri)
• Inimi fierbinți, București, 1956 (proză)
• Valea Albă, București, 1957 (dramă istorică în versuri)
• Farmecul depărtărilor, București, 1966 (note de călătorie)
• Povestiri eroice, București, 1965
• Viforul, București, 1966 (povestiri)
• Cartea de piatră, București, 1981 (jurnal)

Traduceri

• Nikolai V. Gogol, Însemnările unui nebun, București, 1945
• Aleksandr S. Pușkin, Fata căpitanului, București, 1946
• Alexei N. Tolstoi, Povestiri rusești, București, 1947
• Maxim Gorki, Foma Gordeev, București, 1949
• As Ma, fata ecoului, București, 1955 (poezie chineză)
• Din poezia chineză clasică, București, 1956
• 1001 de nopți, 4 vol., București, 1956-1963 (basme arabe)
• Ovidiu, Tristele, București, 1957
• Eschil, Perșii, "Cei șapte contra Tebei", București, 1960
• Li Tai-pe, Poezii, București, 1961
• Aleksandr S. Pușkin, Dama de pică, București, 1963
• Kalidasa, Śakuntalā, București, 1964 (dramă în limba sanscrită)
• Ovidiu, Epistole din exil, București.

POEZIE:

Doamne, sunt singur - Eusebiu Camilar

Doamne, sunt singur. Auzi-mă.
Focurile toate s-au trecut.
Trâmbițele-nalte, zadarnic
răsună pe ziduri de lut.

Nu se mai roagă la izvoarele soarelui
căprioarele, iezii mărunți;
încremeniți, ghemuiți, încleștați,
ciobanii dorm acoperiți de munți.

Chemându-te din slăvi în chiote,
în fulgerări de coase și pumnale,
atâtea rânduri de flăcăi și ierburi
au strălucit în țarinile tale -
și ți-au văzut în ploile înalte
picioarele de-argint cum strălucesc.
Flăcăi și ierburi putrezesc prin țarini
și alți flăcăi și ierburi cresc.

Doamne, sunt singur. Auzi-mă.
Focurile toate s-au trecut.
Trâmbițele-nalte, zadarnic,
răsună pe ziduri de lut...

Uneori se aud morile adâncului
măcinând pe sub munți, pe sub stânci;
sub uriașe turle de cremene
uneori s-aud buciume-adânci...

În zarea de cânepă vânătă
s-au dus verii mei, frații mei.
Ciobani străvechi mă așteaptă
de mult, să mă culc între ei...

"Cetatea Moldovei", nr. 1, 1 ianuarie 1943

Rugăciune - Eusebiu Camilar

Cum sã nu umblu trist prin grãdini?...
Din coastele tatei cresc rãdãcini.
Din inima lui ierburi multe-au crescut,
S-au înãltat, strãvezii, și-au cãzut...

Printre amurguri cânt și cosesc.
Sub care iarbã o sã-l gãsesc?
Mai multã rouã... Doamne, te-ndurã,
Sã-i înfloreascã trifoiul pe gurã...

Toate aceste minuni împlinește-le,
Cã el te-ar lãuda pentru toate:
Dar gura lui s-o deschidã nu poate
Nici pumnul, nici toporul, nici cleștele.

Butuci. Ierburi umede. Crini.
Cerșetori cu împãrații vecini.
Fructe în pârg. Rãdãcini.
Cine n-are pãrinți prin grãdini?

"Cuget moldovenesc", nr.4-5, aprilie-mai, 1942

Rugăciune - Eusebiu Camilar

• Adăugat de: Adina Speranta

Cum sã nu umblu trist prin grãdini?...
Din coastele tatei cresc rãdãcini.
Din inima lui ierburi multe-au crescut,
S-au înãltat, strãvezii, și-au cãzut...

Printre amurguri cânt și cosesc.
Sub care iarbã o sã-l gãsesc?
Mai multã rouã... Doamne, te-ndurã,
Sã-i înfloreascã trifoiul pe gurã...

Toate aceste minuni împlinește-le,
Cã el te-ar lãuda pentru toate:
Dar gura lui s-o deschidã nu poate
Nici pumnul, nici toporul, nici cleștele.

Butuci. Ierburi umede. Crini.
Cerșetori cu împãrații vecini.
Fructe în pârg. Rãdãcini.
Cine n-are pãrinți prin grãdini?

"Cuget moldovenesc", nr.4-5, aprilie-mai, 1942

Sonetul pelerinului - Eusebiu Camilar

De unde vii cu sufletu-ntristat
Şi unde mergi pe-aceste căi deşarte?
Ce glas te strigă, în pustiu, departe,
Drumeț de fericire însetat?

Opreşte-te copil bătut de soarte,
Lângă izvorul binecuvântat...
Căci bunul Crist, sublimul împărat,
Te va trezi din tină şi din moarte...

Înalță-te cu fruntea sus, spre soare,
O, pelerin călăuzit de astre...
Ale iubirii boabe roditoare

Le seamănă pe gliile sihastre
Şi-n sufletul pustiu o să-ți coboare
Împărăția slăvilor albastre!...

(„Zorile Romanațului”, IV , nr. 3,4 şi 5, mart., apr. şi
mai 1932)

MARIANA DUMITRESCU

Biografie

DUMITRESCU Mariana, se naste la 27 aug. 1924, Bucuresti - moare in 4 apr. 1967, Bucuresti. 
Poeta. 

Fiica lui Nicolae Serban, functionar si a Eufrosinei (n. Stefan). Licentiata a Facultatii de Litere si Filosofie a Univ. din Bucuresti (1946) si a Conservatorului de Muzica si Arta Dramatica din Bucuresti, sectia arta dramatica (1947). 

Actrita la Teatrul National din Bucuresti, s-a remarcat si ca scenarista, traducatoare de librete de opera etc Multe dintre poeziile sale au (ost transpuse pe muzica. Figureaza, de asemenea, pe un disc conti nind texte recitate de actori si insotite de comentariul lui Serban Ciocu-lescu. 

Debut editorial cu placheta Poezii (1942) - dupa mai multe incercari in revista scolare Mugurasul, Universul copiilor ele. -, de altfel ramasa si singura publicata in timpul vietii. Celelalte voi., Poezii (1967) si Iarba timpului (1968). sint postume.

D. scrie o poezie discursiva, constatati va, incarcata de suspensii, soapte, notatii, propozitii nominale, propunind intreguri contigue, nu similare realitatii. Statutul de document psihologic e depasit totusi de generalitatea emotiei si a ideii, generalitate pe care indeosebi finalurile stiu s-o reliefeze. 

Metrica sincopata, tectonica libera - amintind pe alocuri de Tudor Arghe-zi - imbraca un fond de vaga descendenta blagiana (fintina, fluviul, moara, mumele, semnul, sufletul, sarpele etc). Temele preferate, timpul, dragostea, moartea, se dezvolta in fertile intrepatrunderi. Peste toate planeaza, in-fiorindu-le, obsesia marii, a profunzimilor (neptunice, celeste), a infinitului. 

Atrag atentia si unele inflexiuni ale liricii populare, prelucrate de o sensibilitate cultivata. Neintrerupta contemplare a propriului destin amenintat cu stingerea.

OPERA: (cu numele Mariana Serban), Poezii, Bucuresti, 1942; Poezii, cuvint inainte de S. Cioculescu, Bucuresti, 1967; Iarba timpului, Bucuresti, .

REFERINTE CRITICE: E. Manu, in Astra, nr. . 1967: VI. Streinii, in Luceafarul, nr. 21, 1967; M. Tarangul, in Gazeta literara, nr. 35, 1967; Mariana Vintila-Nusi, in Viata Romaneasca, nr. 9, 1967.