4. /1 SEPTEMBRIE 2022 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT

JOHANN PACHELBEL

Johann Pachelbel
Date personale
Nume la naștere	Johann Pachelbel
Născut	1 septembrie 1653[1][2][3][4]  Nürnberg, Kurfürstentum Bayern⁠(d)
Decedat	3 martie 1706 (52 de ani)[1][5][6][7]  Nürnberg, Kurfürstentum Bayern⁠(d)
Copii	Amalia Pachelbel[*] Carl Theodorus Pachelbel[*] Wilhelm Hieronymus Pachelbel[*][3]
Cetățenie	Germania
Religie	luteranism
Ocupație	compozitor organist[*] profesor
Activitate
Studii	Universitatea din Altdorf[*]
Gen muzical	Fugă canon chaconne[*] muzică clasică
Instrument(e)	orgă[*]
Semnătură
Prezență online
Internet Movie Database VGMdb
Modifică date / text

Johann Pachelbel (a se citi: [ˈpaxɛlbl̩, ˈpaxl̩bɛl, paˈxɛlbl̩]) (n. 1 septembrie 1653,^[1][2][3][4] Nürnberg, Kurfürstentum Bayern^⁠(d) – d. 3 martie 1706,^[1][5][6][7] Nürnberg, Kurfürstentum Bayern^⁠(d)) a fost un compozitor german de muzică barocă, apreciat de Johann Sebastian Bach.

Din activitatea lui se poate aminti, printre altele, că a fost organist în Viena, Eisenach, Erfurt, Stuttgart, Gotha și din 1695 în Biserica Sebaldus din Nürnberg.

Opera lui cea mai cunoscută este „Kanon und Gigue in D-Dur” (Re major). Printre elevii săi se numără Johann Sebastian Bach.

The Best of Pachelbel. 1 Hour of Top Classical Baroque Music. HQ Recording Canon In D

NADEJDA CEPRAGA

Sari la navigareSari la căutare

Nadejda Cepraga
Date personale
Născută	1 septembrie 1956 (64 de ani)  Răspopeni, raionul Șoldănești, Moldova
Cetățenie	URSS  Rusia  Moldova
Ocupație	cântăreață
Activitate
Alma mater	Universitatea de Stat Alecu Russo
Premii	artist emerit al Federației Ruse[*] Artist al poporului din RSS Moldovenească Artist Emerit al RSS Moldovenești[*]
Modifică date / text

Nadejda Cepraga

Nadejda Cepraga (n. 1 septembrie 1956, Răspopeni, raionul Șoldănești) este o cântăreață de estradă din Republica Moldova.

BIOGRAFIE

Nadejda Cepraga s-a născut pe 1 septembrie 1956, în Răspopeni, raionul Șoldănești, fostul județ Soroca, într-o familie de muzicieni – Alexei și Zinaida Cepraga.^[1] În clasa a șasea s-a filmat într-o peliculă de scurt metraj la studioul „Telefilm-Chișinău” – „La cules la vie”, în rolul solistei ansamblului.^[2] A debutat în clasa a noua cu cântecul „Nunta veselă”, pe versuri proprii, muzică de Eugen Doga. Părinții săi visau s-o vadă profesoară de franceză, de aceea au trimis-o să facă studii la Universitatea de Stat din Bălți, iar ea a ales muzica și a venit să facă studii la Chișinău.^[3] În anul 1972 și-a început cariera profesională pe scena unui festivalul de folclor din Franța, unde a obținut medalia de aur.^[4] Între 1974–1984 a fost solistă a Orchestrei Simfonice de Estradă a Teleradiodifuziunii din Moldova. Din 1984 evoluează solo, acompaniată de o trupă. În 1977 a absolvit Școala de muzică „Ștefan Neaga” (vocal și dirijare), iar în 1982 a absolvit Institutul de Arte „Gavriil Muzicescu”, Facultatea vocal și dirijare corală.^[5]

Profesoara ei de la conservator, vestita Tamara Ciobanu, o sfătuise atunci să renunțe la estradă și să se devină cântăreață de operă, dar Nadejda Cepraga a continuat pe calea care și-a ales-o.^[3]

A participat la multe concursuri, festivaluri – laureată a Festivalului „Turnurile Vilniusului – 1974” (Lituania), laureată a Festivalului „Steaua Bulgariei” (Bulgaria), Premiul Mare la Festivalul „Intertalent” (1977, Cehoslovacia), laureată a Festivalului Tineretului și Studenților de la Berlin (1973).

Cepraga s-a filmat în șapte filme ale Televiziunii Centrale a URSS și în unsprezece filme ale studioului „Teleradio-Moldova”. A susținut turnee în diferite țări: Statele Unite ale Americii, Danemarca, Franța, Grecia, Coreea de Sud, Bulgaria, Polonia, Germania, Cehoslovacia, Ungaria, Rusia, Cuba, Israel etc. A lansat 15 albume, CD-uri în diverse țări, inclusiv în Rusia, Israel, Bulgaria și Statele Unite.^[5] În fondurile Televiziunii Centrale și ale „Teleradio-Moldova” se păstrează aproximativ 200 de melodii în interpretarea Nadejdei Cepraga.

Nadejda Cepraga s-a căsătorit devreme, la vârsta de 17 ani. Soțul ei este Evghenii Aleksandrovici Litvinov, un profesor și doctor în științe economice.^[1] Are un fiu pe nume Vasile.^[6]

DISTINCȚII ȘI DECORAȚII

În 1980 a fost distinsă cu titlul onorific „Artistă Emerită” a RSS Moldovenești, iar în anul 1988 titlul – „Artistă a Poporului” a RSS Moldovenești.^[7]

În 1999, Nadejda Cepraga a fost distinsă cu titlul onorific „Artistă Emerită a Rusiei”.

În 2003 a fost distinsă cu ordinul „Crucea de Aur”, pentru „munca plină de abnegație întru binele Rusiei”.

În 2004 primește diploma conducerii de la Moscova pentru participarea la programul anual de caritate „Copiii Păcii și Bunătății”.

În 2005 este distinsă cu Medalia de Aur către aniversarea a 100 de ani de la nașterea lui Mihail Șolohov, pentru participarea activă la festivalul „Primăvara lui Șolohov”.

În 2007 primește Medalia prefectului districtului de sud-est a Moscovei, pentru contribuție la dezvoltare.

În anul 2008 este decorată cu cea mai înaltă distincție socială din Rusia − Ordinul „Ecaterina cea Mare» de gradul I.

DISCOGRAFIE

Cepraga și Eugen Doga (1972).

CD-uri: 1991 — «День ангела» («Молд-рекордз») 1995 — «Раба любви» («AVA Records») 1998 — «Незамужняя» («ОРТ-рекордз») 2000 — «Лучшие песни разных лет» (РОФ «Звёзды Отечества») 2002 — «Имена на все времена» (Compilation «Квадро Диск») 2003 — «Звёздная серия» (S.T.R. Records) 2004 — «Любовное настроение» (фирма грамзаписи «Никитин») 2004 — «Шум дождя» («Парк-Рекордз») 2007 — «Перекати-поле» («Монолит-рекордс») 2008 — «Золотая коллекция РЕТРО» 2CD («Бомба-Мьюзик») 2008 — «ИЗБРАННОЕ» MP3 («Бомба-Мьюзик»)

Viniluri: 1976 — «Поёт Надежда Чепрага» («Мелодия») 1984 — «Только ты» («Мелодия») 1990 — «Вот она какая…» («Мелодия»)

FILMOGRAFIE

1. 19?? — На сборе винограда (Telefilm Chișinău)
2. 197? — Melodii nistrene (Telefilm Chișinău)
3. 1978 — Сказка как сказка (film artistic muzical)
4. 1982 — Встреча с Надеждой Чепрагой (film-concert, ЦТ)
5. 1984 — Поет Надежда Чепрага (film-concert, ЦТ)
6. 1992 — Эскизы к портрету (film-concert, ЦТ)
7. 1998 — Две руки, сердце и корона (studioul «Disney-Film», SUA)
8. 2001 — Два берега Надежды Чепраги (НТВ)
9. 2005 — Кулагин и партнёры (serial)

Nadejda Cepraga - Codrii mei frumosi - Asociatia DOR - Parma, Italia

Nadejda Cepraga - Moldova mea

BOBO BURLĂCIANU

Bobo Burlăcianu
Date personale
Nume la naștere	Bogdan Marian Burlăcianu
Născut	1 septembrie 1979 (41 de ani)
Ocupație	cântăreț, compozitor
Activitate
Origine	Dorohoi, România
Instrument(e)	Chitară
Ani de activitate	2001 - prezent
Interpretare cu	Fără Zahăr, Ada Milea, The Bread Pits, The small towns
Modifică date / text

Împreună cu Ada Milea în spectacolul "Nasul", la Teatrul Act (2008)

Cu Fără Zahăr în concert (2010)

Bobo Burlăcianu (n. 1 septembrie 1979, Dorohoi) este un interpret și compozitor român autodidact, membru fondator al formației Fără Zahăr.

BIOGRAFIE

A terminat în 1998 clasa de informatică a Liceului Teoretic "Grigore Ghica Vv." din Dorohoi. În 2002 este absolvent al Facultății de Biologie din cadrul Universității "Al. I. Cuza" din Iași, iar între 2007 și 2011 studiază Regie de film la Universitatea Hyperion din București.

Învață să cânte la chitară în timpul liceului și face parte din trupa de umor Patrula 0, unde îl cunoaște pe Bobi Dumitraș, viitorul coleg din Fără Zahăr. Între 1999 și 2004 activează în trupa de teatru Ludic la Casa de Cultură a Studenților din Iași.

În 2001 formează trupa Fără Zahăr și debutează în cenaclul folk Moldavia. Primul album apare în 2003 și se numește Episodu' unu: Amenințarea faitonului. Urmează albumele Episodu' 2 de la Dorohoi și Neamul lui Peneș Curcanul. Între 2004 și 2012 semnează, alături de Bobi, rubrica Voi n-ați întrebat, Fără Zahăr vă răspunde în Suplimentul de cultură. O parte din texte sunt publicate în volumul Voi n-ați întrebat, Fără Zahăr vă răspunde, de Bobi și Bobo, apărut la Editura Polirom în 2006.

În 2004 o cunoaște pe Ada Milea, cu care va colabora în spectacolele-concert Quijote, adaptare după Miguel de Cervantes, Nasul după N. V. Gogol, Deliruri și Alcool după poezii de Ion Mureșan, Insula după Gellu Naum și Cântece de iarnă.

În 2007 debutează în calitate de compozitor de muzică de spectacol cu piesa de teatru With a little help from my friends de Maria Manolescu, în regia lui Radu Apostol, la Teatrul Național Iași. Colaborează mai apoi cu teatre din București, Sibiu, Cluj-Napoca, Timișoara, Arad, Piatra Neamț. În 2018 debutează ca regizor muzical cu spectacolul concert PiSiCi la Teatrul Municipal "Matei Vișniec" din Suceava.

Anul 2020 marchează apariția unui nou disc Fără Zahăr, intitulat Comedie Amăruie.

DISCOGRAFIE

An	Artist	Album	Producător
2003	Fără Zahăr	Episodu' unu: Amenințarea faitonului	Zone Records
2005	Fără Zahăr	Episodu' 2 de la Dorohoi	Zone Records
2005	Ada Milea	Quijote	A&A Records
2006	Ada Milea	Quixote (english version)	A&A Records
2007	Ada Milea, Bogdan Burlăcianu	Nasul	A&A Records
2008	Fără Zahăr	Neamul lui Peneș Curcanul	Roton
2013	Ada Milea, Bobo Burlăcianu, Cristi Rigman	Alcool	Ada Milea
2015	Ada Milea, Anca Hanu, Cristi Rigman, Bobo Burlăcianu	Cântece de iarnă	Ada Milea
2020	Fără Zahăr	Comedie Amăruie

COLOANE SONORE

An	Spectacol	Autor	Regizor	Teatru
2007	With a little help from my friends	Maria Manolescu	Radu Apostol	Teatrul Național "Vasile Alecsandri" Iași
2007	LaLaLaDoDo	Oana Rusu	Daniela Andrei	Teatrul Ion Creangă București
2008	Re: Re: Re: Hamlet	Maria Manolescu	Radu Apostol	Teatrul Bulandra București
2009	România! Te pup	Bogdan Georgescu	David Schwartz	Teatrul Național "Vasile Alecsandri" Iași
2009	Undo 90	după Frederick Stroppel	Radu Apostol	Teatrul Luni de la Green Hours București
2010	Ca pe tine însuți	Maria Manolescu	Radu Apostol	Teatrul Foarte Mic București
2010	Roșia Montană - pe linie fizică și pe linie politică	Peca Ștefan, Gianina Cărbunariu, Andreea Vălean	Andreea Vălean, Gianina Cărbunariu, Radu Apostol	Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca
2011	Rinocerii	Eugene Ionesco	Claudiu Goga	Teatrul Național "Vasile Alecsandri" Iași
2012	M-am hotărât să devin prost	după Martin Page	Antonella Cornici	Teatrul Național Timișoara
2012	Sub pământ	Mihaela Michailov	David Schwartz
2012	Tigrul sibian	Gianina Cărbunariu	Gianina Cărbunariu
2012	Familia Offline	Mihaela Michailov	Radu Apostol
2013	Solitaritate	Gianina Cărbunariu	Gianina Cărbunariu	Teatrul Național "Radu Stanca" Sibiu
2013	Tipografic majuscul	Gianina Cărbunariu	Gianina Cărbunariu	Teatrul Odeon București
2013	Billy mincinosul	Keith Waterhouse și Willis Hall	Antonella Cornici	Teatrul Național "Mihai Eminescu" Timișoara
2014	Flori, fete, filme sau băieți	Mimi Brănescu	Antonella Cornici	Teatrul Clasic "Ioan Slavici" Arad
2014	De vânzare/For sale	Gianina Cărbunariu	Gianina Cărbunariu	Teatrul Odeon București
2015	Față de drepturi	Mihaela Michailov	Radu Apostol	Centrul de Teatru Educațional Replika București
2015	Aproape de tine... încă	John Cariani	Antonella Cornici	Teatrul Clasic "Ioan Slavici" Arad
2015	Apa de mină	Szekely Csaba		Teatrul Act București
2016	Oameni obișnuiți	Gianina Cărbunariu	Gianina Cărbunariu	Teatrul Național "Radu Stanca" Sibiu
2016	Despre dragoste, teatru și alte catastrofe	Călin Ciobotari	Antonella Cornici	Teatrul “Aureliu Manea” Turda
2016	Am căzut în cap, da-mi trece	după Slawomir Mrożek	Antonella Cornici	Teatrul Tineretului Piatra Neamț
2016	Privește înapoi cu mânie	John Osborne	Antonella Cornici	Teatrul "Mihai Eminescu" Botoșani
2016	În lumea lui Caragiale	adaptare de Călin Ciobotari după Schițe și povestiri de I.L.Caragiale	Antonella Cornici	Teatrul “Aureliu Manea” Turda
2016	În cuvintele tale	Peca Ștefan	Radu Apostol	Centrul de Teatru Educațional Replika București
2016	Artists Talk	Gianina Cărbunariu	Gianina Cărbunariu	Arcub București
2017	Familia fără zahăr	Mihaela Michailov, Bobi Dumtraș	Radu Apostol	Centrul de Teatru Educațional Replika/ Teatrul Mic București
2017	Scufița Roșie	Joel Pommerat	Diego Aramburo	Teatrul Gong Sibiu
2017	Dănilă Prepeleac Gem Seșăn	Ion Creangă	Octavian Jighirgiu	Ateneul din Iași
2017	Regele moare	Eugene Ionesco	Eliza Păuna	Teatrul Țăndărică București
2018	Balul sinucigasilor	Josiane BALASKO, Marie-Anne CHAZEL, Christian CLAVIER, Gérard JUGNOT, Thierry LHERMITTE și Bruno MOYNOT	Iulian Furtună	Teatrul Nottara București
2018	Loochy și Moochy	Andreea Vulpe	Andreea Vulpe	Teatrul Masca București
2018	Pisici	Bobi Dumitraș și Bobo Burlăcianu	Bobo Burlăcianu	Teatrul Municipal Matei Vișniec Suceava
2019	Frankenstein: Creatura lui Mary	Diego Aramburo	Diego Aramburo	Teatrul Gong Sibiu
2019	Orașul	Bobi Dumitraș și Bobo Burlăcianu	Bobo Burlăcianu	Teatrul Luceafărul Iași

Concert Ada Milea și Bobo Burlăcianu

EMIL RENGLE

Sari la navigareSari la căutare

Emil Rengle
Emil Rengle
Date personale
Născut	1 septembrie 1990 Oradea, Romania
Naționalitate	România
Cetățenie	România
Etnie	Român
Ocupație	Compozitor, coregraf, dansator, regizor, solist
Activitate
Domiciliu	București LGBT
Alma mater	UNATC
Pregătire	Muzicală
Ani de activitate	1998 – prezent
Patronaj	Agentia World Wide Creative Associates
Stil	Pop
Înălțime	1,77 m
Greutate	89 kg
Program de televiziune	Pro TV
Durată	5 ani
Prezență online
site web oficial pagină Facebook Instagram
Modifică date / text

Emil Rengle (n. 1 septembrie 1990, Oradea) este un compozitor, coregraf, dansator, regizor și solist din România. Este câștigătorul celui de-al optulea sezon al Românii au talent și primul dansator din istoria emisiunii care câștigă marele premiu.^[1][2]

CARIERĂ

În anul 2015, Emil a fondat proiectul muzical numit RENGLE, la care a lansat discurile single, „Click Click”, „Say Cheese”, „Lost You in Hong Kong” și „China” prin intermediul casei de discuri Roton.^[3] Emil a fost invitat să facă parte din echipa artistica a galei muzicale MTV Europe Music Awards al anului 2015.^[4] În anul 2017, Emil a participat la emisiunea de dans Uite cine dansează! împreună cu Dana Budeanu, la scurt timp cei doi s-au retras din competiție din cauza unui accident al Danei în timpul repetițiilor.^[5] Emil este de asemenea cunoscut pentru munca sa în calitate de coregraf cu artiști precum Alex Velea, Antonia, Loredana Groza, DJ Andi, Fly Project, Anda Adam, Corina, Alexandra Stan, Inna și regretata artistă Anca Pop.^[6] Emil de asemenea a participat pentru evenimente precum Coca Cola (Taste the Feeling), Media Music Awards 2012, Dubai XL Club, Untold Festival, și este coregraful principal al emisiunii Vocea României.^[7]

Emil Rengle a câștigat premiul de originalitate in valoare de 10.000 de euro și marele premiu in valoare 120.000 de euro la emisiunea-concurs Românii au talent.^[8]

VIAȚĂ PERSONALĂ

Într-un clip postat pe canalul său de YouTube, Emil Rengle a recunoscut că este bisexual.^[9]

DISCOGRAFIE

Single-uri

Titlu	Anul	Album
„Click Click”[10]	2015	N/A
„Say Cheese”[11] (Klyde în duet cu DREI și Rengle)	2016	N/A
„Lost You in Hong Kong”[12]	2017	N/A
„Merry Tik Tok” (& Olivia Addams)	2020	N/A

Videoclipuri

Anul	Videoclip	Regizor
2016	„Click Click”	Bogdan Păun și Emil Rengle
	„Say Cheese” (Klyde, Drei și RENGLE)	Bogdan Păun și Catalin Alionte
	„China”	Bogdan Păun
2017	„Lost You in Hong Kong

EMIL RENGLE: DA-MI AER - Florin Salam & What's UP

GEORGE GEORGESCU

George Georgescu
Date personale
Născut	12 septembrie 1887[2][3][4]  Sulina, Tulcea, România
Decedat	1 septembrie 1964 (76 de ani)[2][3][4]  București, România
Cetățenie	România
Ocupație	dirijor
Activitate
Studii	Universitatea Națională de Muzică București,  Universität der Künste Berlin[*]
Gen muzical	muzică clasică
Instrument(e)	violoncel
Case de discuri	Electrecord[1] Aprelevski zavod gramplastinok[1] Supraphon[*][1] Polskie Nagrania „Muza”[*][1] Editura Casa Radio[1] Melodia[*][1]
Premii	Ordinul Muncii
Membru corespondent al Academiei Române
Modifică date / text

George Georgescu (n. 12 septembrie 1887,^[2][3][4] Sulina, Tulcea, România – d. 1 septembrie 1964,^[2][3][4] București, România), dirijor român, academician, director al Orchestrei Filarmonice din București, unul din cei mai mari reprezentați ai stilului dirijoral clasic caracteristic școlii germane.

CARIERA MUZICALĂ

De la violoncelist la dirijor

George Georgescu și-a început cariera artistică studiind vioara și violoncelul la București, apoi la Școala superioară de Muzică din Berlin, elev al lui Hugo Becker, eminent profesor de violoncel. Din 1910, face parte ca violoncelist din cvartetul de coarde de sub conducerea violonistului Henri Marteau. În 1916 suferă un accident și este nevoit să abandoneze cariera de violoncelist. La sugestia cunoscutului dirijor Arthur Nikisch, care îi recunoaște calitățile muzicale neobișnuite, George Georgescu începe să studieze arta dirijorală și, în 1918, înregistrează un succes remarcabil la pupitrul prestigioasei orchestre filarmonice din Berlin.

Întors în țară preia direcția tinerei orchestre filarmonice din București. Cu fiecare nou concert, orchestra câștigă în maturitate și calitate interpretativă. Georgescu include în repertoriul orchestrei, alături de marii clasici ai compoziției, și operele compozitorilor români, în primul rând ale lui George Enescu.

Dirijor acasă și străinătate

George Georgescu dirija adesea în străinătate, fie împreună cu orchestra filarmonică din București, fie invitat la pupitrul unor renumite orchestre simfonice. Își alege programul în funcție de orchestre și de public. Asfel la Viena dirijează compoziții de Johannes Brahms și Richard Strauss, compozitorii săi preferați, la Paris compoziții de Maurice Ravel și Paul Dukas, la Praga uvertura la opera Mireasa vândută de Bedrich Smetana, la Sofia concertul pentru pian și orchestră de Pancio Vladigherof, la Varșovia simfonia Cântece nocturne de Karol Szymanowski, iar în Italia compoziții ale lui Ottorino Respighi. Începând din anul 1926 întreprinde turnee și în Statele Unite, în fruntea orchestrei filarmonice din New York sau împreună cu orchestra Concertelor Colonne.

În timpul celui de-al II-lea Război Mondial, România fiind aliată puterilor Axei, George Georgescu - în afara activității dirijorale din București - este prezent și în viața muzicală a țărilor ce făceau parte din această alianță. Odată războiul sfârșit, George Georgescu, fost colaboraționist, este îndepărtat de la conducerea Filarmonicei din București până în 1947 când, la intervenția lui George Enescu, își reia activitatea muzicală, la pupitrul orchestrei radiodifuziunii române.

Ordinul Muncii și Artist al Poporului

Abia după ce, în 1956, Constantin Silvestri - până atunci director al Filarmonicii din București - se expatriază în occident, la Paris (în 1957 emigrează în Anglia, la Bournemouth), George Georgescu revine la conducerea acestei orchestre, prestigioasele sale calități artistice neputând fi ignorate. În 1960 este decorat cu Ordinul Muncii clasa I și primește și titlul de Artist al Poporului. Înregistrează pentru casa de discuri Electrecord ediția integrală a simfoniilor lui Beethoven. Până la dispariția sa din viață în 1964, mai întreprinde turnee de concerte în străinătate, lucrând neobosit la perfecționarea interpretativă a orchestrei de sub conducerea sa.

George GEORGESCU film documentar TVR

George Georgescu: Beethoven - Uvertura "Leonora" Nr.3

ION LUICAN

Ion Luican
Date personale
Născut	29 decembrie 1907 Frumușani, Călărași, România Frumușani, Călărași, România
Decedat	1 septembrie 1992 (84 de ani) Frumușani, Călărași, România Frumușani, Călărași, România
Copii	Florina Luican (1945-2019)
Cetățenie	România
Ocupație	solist vocal
Activitate
Gen muzical	populară, romanțe, ușoară
Case de discuri	Odeon, Electrecord
Premii	Ordinul Meritul Cultural
Modifică date / text

Ion Luican (n. 29 decembrie 1907, comuna Frumușani, județul Călărași — d. 1 septembrie 1992, comuna Frumușani, Călărași) a fost un cântăreț român de muzică populară, romanțe și muzică ușoară. Numele artistului este indisolubil legat de „șlagărul” M-a făcut mama oltean.

BIOGRAFIE

Studiile

În perioada adolescenței urmează cursurile unui seminar teologic, unde învață să cânte pe note.^[1] Absolvă în 1934 Academia Regală de Muzică din București (unde i-a avut profesori pe Constantin Brăiloiu, Ion Chirescu),^[2] în 1943 Școala de cântări bisericești (aflată sub patronatul Sfintei Mitropolii a Ungro-Vlahiei și Arhiepiscopiei Bucureștilor), iar în 1945 termină studiile liceale la Liceul „Matei Basarab” din București. Absolvă în 1956 Institutul Teologic de Grad Universitar din București.^[1]

Debutul și activitatea artistică

În 1932 este angajat ca „diseur” la restaurantul „Izvorul rece”.^[3]

Debutează la Radio în 1933; cântă în direct reclame muzicale. În același an câștigă la un concurs organizat de casa de discuri Odeon; devine angajat al firmei. Imprimă pe plăci de gramofon în Berlin și debutează cu piesele: „Mi-e dor de-acasă” de Elly Roman și „Să-ți cânt, samovare” de Max Halm în 1937.^[4]

În această perioadă, a anilor 1930-1940, cântă cu orchestrele: Petrică Moțoi (cu care a și debutat la Radio), Vasile Julea, Frații Stănescu, Elly Roman, Ernst Hönigsberg, George Corologos, Ionel Vlădescu. Din 1948 începe să abandoneze genul de muzică ușoară, în favoarea muzicii populare și a romanței.

În numeroasele turnee întreprinse cântă cu orchestrele „Doina Gorjului” din Târgu-Jiu, „Doina Argeșului” din Pitești; cu orchestrele de muzică populară ale filarmonicilor: „Banatul” (din Timișoara), Cluj și Ploiești; cu orchestrele: Ansamblului „Perinița”, Sfatului Popular al Capitalei, Teatrului de estradă „Ion Vasilescu”.

I-au fost colegi de scenă: Maria Tănase, Maria Lătărețu, Ioana Radu, Rodica Bujor, Mia Braia, Iustina Baluteanu, Gică Petrescu, Petre Gusti, Emil Gavriș, Angela Moldovan, Ileana Constantinescu, Lucreția Ciobanu etc.

DECESUL

Se stinge din viață pe 1 septembrie 1992, în Frumușani. Este înmormântat în cimitirul Bisericii „Iancu Nou” din București.^[5]

DISTINCȚII

I se decernează, în 1968, medalia Ordinul Meritul Cultural, clasa a IV-a.^[6][2][7] Este desemnat cetățean de onoare al municipiului București.^[8]

Ion Luican - M-a facut mama oltean

Ion Luican Smaranda

Ion Luican - Mă dusei să trec la Olt

VICTORIA DARVAI

Victoria Darvai
Date personale
Născută	7 ianuarie 1926  loc. Biserica Albă, Ucraina Biserica Albă, Raionul Teceu⁠(d), Transcarpatia, Cehoslovacia
Decedată	1 septembrie 2016 (90 de ani)  București, România București, România
Ocupație	interpretă de muzică populară, culegătoare de folclor
Activitate
Alte nume	Victoria Darvai-Azoiței
Gen muzical	Muzică populară românească
Ani de activitate	1948 - 1988
Case de discuri	Electrecord
Modifică date / text

Victoria Darvai (n. 7 ianuarie 1926, Biserica Albă, actualmente în regiunea Transcarpatia, Ucraina — d. 1 septembrie 2016, București) a fost o interpretă de muzică populară românească din Maramureș.

BIOGRAFIE

Copilăria

Își petrece copilăria la bunicii din partea tatălui, Ștefan, în Dragomirești, pe Valea Izei, și la bunicii din partea mamei, Ana, în Văleni (Maramureș).

Studiile

Primele clase le face în Dragomirești (1933-1936). Urmează Școala Primară nr. 10 din Cluj până în 1937, apoi Liceul „Principesa Ileana” din Cluj până în 1941, unde se mută împreună cu familia.

Încheie studiile în 1942 la Turda, unde este nevoită să se transfere pe durata refugiului la Liceul de fete din Turda.

În perioada 1944-1946 este învățătoare la o școală din Valea Stejarului.

În 1948 participă la un concurs de admitere la Institutul de Artă Maghiară din Cluj și este admisă cu nota 10+. Începe cursurile în cadrul secției canto, însă necunoașterea limbii maghiare o determină ca, în paralel, să asiste la orele de canto clasic în perioada 1949-1950 la Școala Medie de Muzică din Cluj.

În 1952 se înscrie la Școala Medie de Muzică Nr. 1 (actualul Colegiu Național de Arte „Dinu Lipatti”) din București, secția canto clasic și în același an se transferă la canto popular, unde o are ca maestru de interpretare pe Maria Tănase, apoi profesoară pe Elisabeta Moldoveanu. Încheie studiile în 1956.

Debutul și activitatea artistică

Debutează în 1948 în Ansamblul artistic al Confederației Generale a Muncii (C.G.M.) din Sighetul Marmației, unde a fost încadrată în urma unui concurs.

Începând din 1953, cercetătorii Institutului de Folclor fac de la Victoria Darvai o importantă culegere de folclor muzical. La îndemnul acestora, debutează la Radio în 1954 cu cântecul „Buciumul”, bucurându-se de foarte mare succes și dobândind o binemeritată popularitate. Maria Tănase, apreciind valorosul repertoriu al Victoriei Darvai, a preluat câteva din cântecele sale („Buciumul”, „Toderel”, „Prin pădure trece-mi-oi”, „Horincuța”).

Încă elevă în ultimul an (1956), primește „Diploma de onoare” a Festivalului Republican al Școlilor și Institutelor de artă din R.P.R., fiind unica solistă de muzică populară distinsă cu această consacrare. În același an, pe 31 decembrie, apare pe coloana sonoră de inaugurare a Televiziunii Române cu piesa „Buciumul” acompaniată de doi tulnicași. În anii '50 cucerește titlul de laureată a concursurilor naționale „Tineri soliști” organizate în cadrul Festivalurilor Mondiale ale Tineretului și Studenților pentru Pace și Prietenie de la Varșovia (1955), Moscova (1957) și Viena (1959).

În perioada 1956-1958 lucrează ca redactor la redacția muzicală a Radiodifuziunii Române.

În martie 1959 s-a aflat între interpreții de seamă care au pus bazele Ansamblului artistic „Maramureșul” din Baia Mare.

Prin intermediul Oficiului de Spectacole și Turnee Artistice (O.S.T.A.) în anii 1982-1988 participă la spectacole pe litoral și în București.

Cu diferite formații și orchestre (Ansamblul „Maramureșul” din Baia Mare, Orchestra „Barbu Lăutaru” a Filarmonicii „George Enescu”, formațiile folclorice „Ciprian Porumbescu” din Suceava, „Doina Moldovei” din Iași etc.) a participat la numeroase turnee artistice întreprinse în toată țara, cântând alături de Maria Tănase, Maria Lătărețu, Ion Luican, Emil Gavriș, Alexandru Grozuță și alții. Peste hotare a cântat în U.R.S.S., Polonia, Ungaria, Iugoslavia, Bulgaria, Albania. De-a lungul carierei a colaborat cu dirijorii Ionel Banu, Ionel Budișteanu, Victor Predescu, Nicu Stănescu, George Vancu, Radu Voinescu și cu compozitorii Constantin Arvinte și Filaret Barbu.

Decesul

Moare, la 90 de ani, în București, la 1 septembrie 2016.

DESPRE „PINTEA VITEAZUL”

Cea mai interesantă creație a Victoriei Darvai este „Balada lui Pintea Viteazul”, pe care a obținut-o în urma prelucrării a șase variante ale baladei (toate culese de Victoria Darvai și păstrate la Institutul de Etnografie și Folclor) și la care a adăugat ca preludiu instrumental un semnal de bucium. Premiată în 1955 de Radiodifuziunea Română pentru creație și interpretare, „Balada lui Pintea Viteazul” a fost preluată și de alți interpreți din partea locului, între care și Angela Buciu, Gheorghe Turda, Dumitru Fărcaș (variantă instrumentală) și alții.

DISTINCȚII

• 1955 – Premiul III la concursul „Tineri soliști” organizat în cinstea celui de-al V-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților de la Varșovia
• 1956 – Diploma de onoare a Festivalului Republican al Școlilor și Institutelor de artă
• 1957 – Premiul II la concursul „Tineri soliști” organizat în cinstea de-al VI-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților de la Moscova
• 1959 – Premiul I la concursul „Tineri soliști” organizat în cinstea celui de-al VII-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților de la Viena
• 2002 – Diplomă de excelență acordată de Asociația Națională a Interpreților și Ansamblurilor Folclorice din România pentru meritele deosebite aduse artei și culturii de-a lungul întregii activități artistice
• 2002 – Diplomă de excelență acordată de Ministerul Culturii și Cultelor pentru contribuția de excepție la promovarea și punerea în valoare a folclorului românesc
• 2002 – Medalia Națională „Serviciul Credincios”, clasa a III-a
• 2006 – cetățean de onoare al comunei Dragomirești
• 2009 – cetățean de onoare al comunei Călinești

Victoria Darvai, colaj cu muzică populară veche din Maramureș

MUZICĂ PENTRU SUFLET:

1. 

The Most Beautiful Romantic Love Songs - Best Classical Piano Love Songs Instrumental Music

2. 

Hello Dolly! (Percy Faith Orchestra) HD Lyrics

3. 

Piotr Ilici Ceaikovski - Concert Pentru Vioară & Orchestră Op.6 Nr.1 în Re Major III