4. /22 SEPTEMBRIE 2022 - TEATRU/FILM

CONSTANTIN DINU COCEA

Dinu Cocea
Date personale
Nume la naștere	Constantin Eugeniu Cocea
Născut	22 septembrie 1929  Periș, Ilfov, România
Decedat	26 decembrie 2013 (84 de ani)[1]  Noisy-le-Sec, Île-de-France, Franța
Cauza decesului	insuficiență cardiacă
Cetățenie	România
Ocupație	regizor de film scenarist actor
Activitate
Alma mater	Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Constantin (Dinu) Cocea^[2] (n. 22 septembrie 1929, comuna Periș, județul Ilfov - d. 26 decembrie 2013, Paris^[3]) a fost un regizor și scenarist român.

CUPRINS

• 1Biografie
• 2Filmografie
  • 2.1Regizor
  • 2.2Scenarist
  • 2.3Actor
• 3Note
• 4Legături externe

BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

S-a stabilit la Paris în anul 1986. Părinții săi erau Ilie Cocea, judecător, și Eugenia Cocea (născută Troteanu), profesoară. Dinu Cocea era nepot al scriitorului N.D. Cocea, fiind văr cu fiicele acestuia, actrițele Dina Cocea și Tanți Cocea.

FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Regizor[modificare | modificare sursă]

• D-ale carnavalului (1959) - prim asistent regie
• Băieții noștri (1960) - prim asistent regie
• Mîndrie (1961) - regizor secund
• Tudor (1963) - regizor secund
• Haiducii (1966)
• Răpirea fecioarelor (1968)
• Răzbunarea haiducilor (1968)
• Haiducii lui Șaptecai (1971)
• Zestrea domniței Ralu (1971)
• Săptămîna nebunilor (1971)
• Parașutiștii (1972)
• La Révolte des Haîdouks (1972) - serial TV
• Stejar – extremă urgență (1974)
• Nu opriți ventilatorul (1976)
• Lanțul neglijențelor (1976)
• Instanța amână pronunțarea (1976)
• Ecaterina Teodoroiu (1978)
• Iancu Jianu zapciul (1981)
• Iancu Jianu haiducul (1981)

Scenarist[modificare | modificare sursă]

• Răpirea fecioarelor (1968) - împreună cu Eugen Barbu și Mihai Opriș
• Răzbunarea haiducilor (1968) - împreună cu Eugen Barbu și Mihai Opriș
• Săptămîna nebunilor (1971) - împreună cu Eugen Barbu și Mihai Opriș
• Iancu Jianu zapciul (1981) - împreună cu Mihai Opriș și Vasile Chiriță
• Iancu Jianu haiducul (1981) (1981) - împreună cu Mihai Opriș și Vasile Chiriță

Actor[modificare | modificare sursă]

• Rug și flacără (1980)

Aura Urziceanu - Song din filmul 'Paraşutiştii'

Amza Pellea, Ion Besoiu, Toma Caragiu - Haiducii (1966)

AUGUSTIN BUZURA

Augustin Buzura
Date personale
Născut	22 septembrie 1938[2][3]  Berința, Copalnic-Mănăștur, Maramureș, România
Decedat	10 iulie 2017 (78 de ani)[4][2]  București, România
Cauza decesului	cauze naturale (infarct miocardic)
Copii	Anamaria Buzura[*]
Naționalitate	România -- română
Cetățenie	România
Ocupație	prozator, eseist
Activitate
Limbi	limba română[1]
Membru titular al Academiei Române
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Augustin Buzura (n. 22 septembrie 1938,^[2][3] Berința, Copalnic-Mănăștur, Maramureș, România – d. 10 iulie 2017,^[4][2] București, România) a fost un psihiatru, prozator și eseist român contemporan, autorul unor romane de succes și scenarii cinematografice. Din 1992 a fost membru titular al Academiei Române.^[5]

CUPRINS

• 1Schiță biografică
• 2Decorații
• 3Romane publicate
• 4Romane traduse în limba franceză
• 5Alte publicații
• 6Studii monografice
• 7Referințe critice
• 8Scenarist
• 9Note
• 10Legături externe

SCHIȚĂ BIOGRAFICĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu Secolul 16 - Secolul 17 Secolul 18 - Secolul 19 Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism Romantism - Realism Parnasianism - Simbolism Naturalism - Modernism Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism Suprarealism - Proletcultism Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română Scriitori după genuri abordate Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru) Poeți - Eseiști Nuveliști - Proză scurtă Literatură pentru copii

Portal România

Portal Literatură

Proiectul literatură

v • d • m

Augustin Buzura a fost primul născut al soților Ilie și Ana (n. Micle) Buzura. A urmat cursurile preuniversitare la Liceul „Gheorghe Șincai” (în prezent, Colegiul Național „Gheorghe Șincai” din Baia Mare), absolvind liceul în anul 1955. A absolvit Facultatea de Medicină și Farmacie din Cluj (1958-1964). În anul 1963 s-a căsătorit cu Maria Olimpia, născută Cardos, absolventă a Facultății de Filologie de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

A renunțat la profesia de medic psihiatru și s-a dedicat literaturii. Metodele psihiatrice de investigare a conștiinței umane se regăsesc în romanele sale.

Augustin Buzura a debutat în literatură cu nuvela Pământ, publicată în revista Tribuna (nr. 8 din 25 februarie 1960), apoi a apărut un volum de nuvele, intitulat Capul Bunei Speranțe (1963). A fost redactor la revista Tribuna din Cluj și apoi secretar general de redacție la aceeași revistă. Din 1990 a devenit președinte al Fundației Culturale Române, iar între 2003-2004 al Institutului Cultural Român. A fost director al revistei Cultura.

DECORAȚII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

A fost decorat în 20 aprilie 1971 cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.^[6]

În anul 2000 a fost decorat cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de mare cruce.^[7]

ROMANE PUBLICATE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• Absenții, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1970
• Fețele tăcerii, Editura Cartea Românească, București, 1974
• Orgolii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977 - carte distinsă cu Premiul Academiei Române
• Vocile nopții (1980), Editura Cartea Românească, București, 1980
• Refugii (1984)
• Drumul cenușii (1988)
• Recviem pentru nebuni și bestii, Ed. Semne, București, 1999
• Raport asupra singurătății (2009)^[8]

ROMANE TRADUSE ÎN LIMBA FRANCEZĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• Chemin de cendres, tradus de Jean-Louis Courriol, Éditions Noirs sur Blanc, 1993
• Requiem pour salauds et fous, tradus de Marily Le Nir, Éditions Noirs sur Blanc, 2001

ALTE PUBLICAȚII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• Teroarea iluziei. Convorbiri cu Crisula Ștefănescu. Editura Polirom, București, 2004
• Canonul periferiei, ediție îngrijită de Angela Martin, Editura Limes, 2012 ^[9]
• Nici vii, nici morți, Editura RAO, 2013 ^[10]

STUDII MONOGRAFICE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• Romanele lui Augustin Buzura. O lectura metacritica- Sorina Sorescu, Editura Aius, 2014

REFERINȚE CRITICE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Augustin Buzura se oprește în romanele sale din tinerețe asupra dramei intelectualului care intră în conflict cu sistemul comunist din lumea academică (Orgolii, Refugii) și în aceste romane experimentează din punct de vedere narativ procedeul fluxului conștiinței.

Următoarele romane sunt mai simple din punctul de vedere narativ, scrise la persoana a treia, eroii sunt hermeneuți care doresc să reconstituie evenimente din trecut, întotdeauna controversate, cum ar fi cooperativizarea forțată și fenomenul partizanilor și a rezistenței armate din munți, revolta minerilor din Valea Jiului și represiunea care a urmat după aceasta.

Buzura a continuat tematica romancierilor din "obsedantul deceniu" având la dispoziție informații mai variate, pe care le culegea uneori intervievând pe cei implicați în evenimente, ca un veritabil sociolog. Poate și din această cauză romancierul a fost unul dintre cei mai cenzurați în acea epocă, luptându-se cu cenzorii pentru fiecare frază.

SCENARIST[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Mai multe producții cinematografice și de televiziune au fost realizate după scenariile lui Augustin Buzura.

• Orgolii (1982, r. Manole Marcus, după romanul omonim)
• Pădureanca (1987, r. Nicolae Mărgineanu, după o nuvelă de Ioan Slavici) - în colaborare cu Nicolae Mărgineanu
• Undeva în Est (1991, r. Nicolae Mărgineanu, după romanul Fețele tăcerii)

 Augustin Buzura