MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

5. /22 SEPTEMBRIE 2023 - GÂNDURI PESTE TIMP

AUGUSTIN BUZURA

Augustin Buzura

Date personale

Născut

22 septembrie 1938^[2]^[3]

Berința, Copalnic-Mănăștur, Maramureș, România

Decedat

10 iulie 2017 (78 de ani)^[4]^[2]

București, România

Cauza decesului

cauze naturale (infarct miocardic)

Copii

Anamaria Buzura[*]

Naționalitate

România -- română

Cetățenie

România

Ocupație

prozator, eseist

Activitate

Limbi

limba română^[1]

Studii

Colegiul Național „Gheorghe Șincai” din Baia Mare

Membru titular al Academiei Române

Prezență online

Internet Movie Database

Augustin Buzura (n. 22 septembrie 1938,^[2]^[3] Berința, Copalnic-Mănăștur, Maramureș, România – d. 10 iulie 2017,^[4]^[2] București, România) a fost un psihiatru, prozator și eseist român contemporan, autorul unor romane de succes și scenarii cinematografice. Din 1992 a fost membru titular al Academiei Române.^[5]

SCHIȚĂ BIOGRAFICĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Literatura română
Pe categorii
Istoria literaturii române
Evul mediu Secolul 16 - Secolul 17 Secolul 18 - Secolul 19 Secolul 20 - Contemporană
Curente în literatura română
Umanism - Clasicism Romantism - Realism Parnasianism - Simbolism Naturalism - Modernism Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism Suprarealism - Proletcultism Neomodernism - Postmodernism
Scriitori români
Listă de autori de limbă română Scriitori după genuri abordate Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru) Poeți - Eseiști Nuveliști - Proză scurtă Literatură pentru copii
Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
v • d • m

Augustin Buzura a fost primul născut al soților Ilie și Ana (n. Micle) Buzura. A urmat cursurile preuniversitare la Liceul „Gheorghe Șincai” (în prezent, Colegiul Național „Gheorghe Șincai” din Baia Mare), absolvind liceul în anul 1955. A absolvit Facultatea de Medicină și Farmacie din Cluj (1958-1964). În anul 1963 s-a căsătorit cu Maria Olimpia, născută Cardos, absolventă a Facultății de Filologie de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

A renunțat la profesia de medic psihiatru și s-a dedicat literaturii. Metodele psihiatrice de investigare a conștiinței umane se regăsesc în romanele sale.

Augustin Buzura a debutat în literatură cu nuvela Pământ, publicată în revista Tribuna (nr. 8 din 25 februarie 1960), apoi a apărut un volum de nuvele, intitulat Capul Bunei Speranțe (1963). A fost redactor la revista Tribuna din Cluj și apoi secretar general de redacție la aceeași revistă. Din 1990 a devenit președinte al Fundației Culturale Române, iar între 2003-2004 al Institutului Cultural Român. A fost director al revistei Cultura.

DECORAȚII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

A fost decorat în 20 aprilie 1971 cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.^[6]

În anul 2000 a fost decorat cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de mare cruce.^[7]

ROMANE PUBLICATE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Absenții, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1970
Fețele tăcerii, Editura Cartea Românească, București, 1974
Orgolii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977 - carte distinsă cu Premiul Academiei Române
Vocile nopții (1980), Editura Cartea Românească, București, 1980
Refugii (1984)
Drumul cenușii (1988)
Recviem pentru nebuni și bestii, Ed. Semne, București, 1999
Raport asupra singurătății (2009)^[8]

ROMANE TRADUSE ÎN LIMBA FRANCEZĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Chemin de cendres, tradus de Jean-Louis Courriol, Éditions Noirs sur Blanc, 1993
Requiem pour salauds et fous, tradus de Marily Le Nir, Éditions Noirs sur Blanc, 2001

ALTE PUBLICAȚII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Teroarea iluziei. Convorbiri cu Crisula Ștefănescu. Editura Polirom, București, 2004
Canonul periferiei, ediție îngrijită de Angela Martin, Editura Limes, 2012 ^[9]
Nici vii, nici morți, Editura RAO, 2013 ^[10]

STUDII MONOGRAFICE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Romanele lui Augustin Buzura. O lectura metacritica- Sorina Sorescu, Editura Aius, 2014

REFERINȚE CRITICE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Augustin Buzura se oprește în romanele sale din tinerețe asupra dramei intelectualului care intră în conflict cu sistemul comunist din lumea academică (Orgolii, Refugii) și în aceste romane experimentează din punct de vedere narativ procedeul fluxului conștiinței.

Următoarele romane sunt mai simple din punctul de vedere narativ, scrise la persoana a treia, eroii sunt hermeneuți care doresc să reconstituie evenimente din trecut, întotdeauna controversate, cum ar fi cooperativizarea forțată și fenomenul partizanilor și a rezistenței armate din munți, revolta minerilor din Valea Jiului și represiunea care a urmat după aceasta.

Buzura a continuat tematica romancierilor din "obsedantul deceniu" având la dispoziție informații mai variate, pe care le culegea uneori intervievând pe cei implicați în evenimente, ca un veritabil sociolog. Poate și din această cauză romancierul a fost unul dintre cei mai cenzurați în acea epocă, luptându-se cu cenzorii pentru fiecare frază.