27 OCTOMBRIE 2023 - RELIGIE ORTODOXĂ, ARTĂ CULINARĂ - REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI
+) Sf Cuv Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor (ale cărui moaște se află la Catedrala Patriarhală);
Sf. Mucenic Nestor
+) Sf Cuv Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor (ale cărui moaște se află la Catedrala Patriarhală)
Viața Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, ale cărui moaște sunt la Patriarhia Română
Căutând cu tot dinadinsul, au aflat în apă sfintele moaște ale Cuviosului Dimitrie, care erau pline de mâl și de prundiș, și le-au scos întregi, strălucind ca aurul.
Acest cuvios părinte, Dimitrie cel Nou, a trăit în vremea drept-credincioșilor împărați româno-bulgari și era dintr-un sat care se numește Basarabov, sat așezat pe marginea apei Lomului. La început a fost păstor de vite în satul lui, apoi văzând că toate ale lumii sunt trecătoare, a ieșit din satul Basarabov și s-a sălășluit mai întâi într-o peșteră din apropierea acestui sat, iar apoi s-a făcut monah la mănăstirea care era înăuntrul peșterii. Dar cine poate spune ostenelile, postul, rugăciunea și privegherile pe care le făcea și prin care s-a învrednicit și de darul facerii de minuni? EI și-a cunoscut și vremea ieșirii sufletului din trup când, intrând în mijlocul a două pietre, și-a dat prealuminatul său suflet în mâna lui Dumnezeu.
După multă vreme apa Lomului a venit mare încât a luat și lemnele și pietrele dimprejurul ei și atunci au căzut în apă și cele două pietre, care erau în apropierea peșterii, împreună cu moaștele sfântului, și multă vreme au rămas acolo. Vrând Dumnezeu să-l descopere, s-a arătat îngerul Domnului în vis unei copile, fiica unui om drept-credincios, copilă care pătimea de duh necurat, și i-a zis: „Dacă părinții tăi mă vor scoate din apă - și i-a arătat locul - eu te voi tămădui pe tine”. Sculându-se dimineață copilă, a spus părinților săi visul pe care l-a avut.
Adunându-se mulți oameni și preoți, s-au dus toți împreună la locul cel arătat de copilă, unde de multe ori se arăta o lumină și cei care o vedeau socoteau că acolo este ascunsă o comoară de bani. Căutând cu tot dinadinsul, au aflat în apă sfintele moaște ale Cuviosului Dimitrie, care erau pline de mâl și de prundiș, și le-au scos întregi, strălucind ca aurul. Luându-le de acolo, le-au dus în satul Basarabov. Și străbătând vestea prin toate părțile dimprejur despre aflarea sfintelor moaște ale lui Dimitrie, a ajuns și la urechile domnului de la București, care îndată a trimis preoți și boieri ca să aducă moaștele Sfântului Dimitrie și să le așeze în biserica domnească. Deci, mergând trimișii Domnului în satul Basarabov, au luat moaștele sfântului și au purces cu ele ca să le aducă în Valahia. Ajungând cu dânsele până aproape de un sat care se cheamă Ruși, au stat sfintele moaște la o fântână și de acolo sfântul n-a mai vrut a merge mai departe. Văzând preoții și boierii acea minune și nedumerindu-se ce să fie, s-au sfătuit să facă ceea ce au făcut cei de altă seminție cu sicriul mărturiei Domnului. Și au înjugat doi juncani tineri neînvățați la carul cu moaștele sfântului și l-au lăsat să meargă unde vor voi ei, căci din aceasta se va ști și voia sfântului. Atunci juncanii s-au întors îndată la Basarabov cu moaștele sfântului și au stat în mijlocul satului. Iar preoții și boierii, întorcându-se fără nici o ispravă, au spus celui care i-a trimis despre toate acestea. Domnul Valahiei a trimis boieri cu bani și au făcut o biserică cu numele cuviosului Dimitrie în satul Basarabov, în care au așezat moaștele sfântului. Și multe minuni făceau acele moaște celor ce cu credință năzuiau la el, dintre care vom consemna câteva de la oameni vrednici de credință, care le-au văzut cu ochii lor și care le-au scris pentru popor, spre încredințarea și adeverirea celorlalte minuni.
Două femei surori, Aspra șa Ecaterina, din satul care se numește Cernavodă, au făcut o preafrumoasă biserică, punându-i hramul Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, și s-au sfătuit între ele cum ar putea face ca să poată lua o părticică din moaștele Sfântului Dimitrie și s-o aducă în biserica lor, căci a le lua cu totul socoteau că nu va voi sfântul, precum a și fost. Deci, venind cu smerenie și cu evlavie și închinându-se sfântului, au luat în taină o mică părticică din moaștele lui și vrând să plece cu căruțele lor, caii nicidecum nu s-au putut mișca din locul acela, cu toate că vizitiii îi băteau mereu. Iar ele, cunoscând pricina, s-au coborât din căruțe și cu lacrimi au alergat și au căzut la moaștele sfântului și punând părticica la locul ei, s-au rugat sfântului să le ierte greșeala. Astfel, izbăvindu-se de nevăzuta oprire, s-au întors cu pace în satul lor.
Altădată a venit prea sfințitul mitropolit Nichifor al Tîrnovului, împreună cu sinodul lui, ca să se închine sfintelor moaște ale cuviosului Dimitrie. Închinându-se mai întâi mitropolitul și sărutând sfintele moaște, s-a depărtat puțin și s-a așezat pe un scaun. După aceea, mergând pe rând toți ceilalți din sinodul său și sărutând sfintele moaște, un oarecare monah Lavrentie, în vreme ce săruta moaștele, s-a ispitit ca să rupă cu gură o mică parte din moaștele sfântului și a rămas cu gura căscată. Toți, uitându-se la dânsul și văzându-l cu gura căscată, nu pricepeau ce a pătimit. Iar mitropolitul i-a poruncit ca să se dea la o parte ca să se poată închina și ceilalți. Dar el, fiind fără glas, abia s-a depărtat puțin de la sicriul sfântului, cerându-și iertare, și astfel i s-a dezlegat limba și a grăit ca mai înainte. După aceea au mers cu mitropolitul la gazdă și atunci i-a povestit toate cele ce a pătimit. Iar mitropolitul i-a zis: „O, păcătosule, cum de n-ai socotit că de-ar fi fost să se împartă sfintele moaște la toți cei care vin să se închine, până acum n-ar mai fi rămas nimic? Deci de acum pocăiește-te, că ai greșit lui Dumnezeu și sfântului”.
Un iubitor de Dumnezeu, episcopul Ioanichie al Preslaviei, cazând într-o boală foarte grea și neputându-se vindeca, l-au purtat patru oameni la biserica Sfântului Dimitrie. Acolo l-au pus cu așternutul în biserică și, slujindu-se Sfânta Liturghie, după trei ceasuri s-a sculat sănătos și umbla pe picioarele sale, mulțumind lui Dumnezeu și lăudându-l pe sfânt.
Acestea și multe alte minuni a făcut Sfântul Dimitrie, care însă n-au fost scrise.
Între anii 1769 și 1774, fiind război între Rusia și Poarta otomană și cuprinzând și pe ofițerii țării noastre, generalul Petru Salticov a trecut Dunărea și a pornit război împotriva Rusciucului și a trecut și prin satul Basarabov, unde se aflau moaștele sfântului. Generalul a luat aceste moaște pe care voia să le trimită în Rusia. Iar creștinul Hagi Dimitrie, fiind în acea vreme lângă general, s-a rugat ca să nu înstrăineze sfintele moaște, ci să le dăruiască țării noastre pentru prăzile și jafurile ce le-a pătimit din pricina războiului și s-o mângâie cu acest dar, adică cu sfintele moaște. Generalul, înduplecîndu-se, le-a dăruit Țării Românești. Și primindu-le tot poporul, cu mare cinste le-a așezat în biserica cea mare a Mitropoliei Ungrovlahiei, în zilele preasfințitului mitropolit Grigorie. Și îndată a simțit tot poporul ocrotirea și sprijinul sfântului, căci nu numai că a încetat războiul dintre muscali și turci, ci a contenit și ciumă cea înfricoșată. Mult ajutor și mare folos câștiga toți cei ce cu credință năzuiesc către moaștele sfântului. Pentru ale cărui rugăciuni, Dumnezeule, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi toți, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Ev. Matei 11, 27-30
Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu și nimeni nu cunoaște pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaște nimeni, decât numai Fiul și cel căruia va voi Fiul să-i descopere. Veniți la Mine, toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi odihni pe voi. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun și povara Mea este ușoară.
Ap. Efeseni 4, 7-13
Fraților, fiecăruia dintre noi i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos. Pentru aceea zice: «Suindu-Se la înălțime, a robit robime și a dat daruri oamenilor». Iar aceea că: «S-a suit» – ce înseamnă decât că S-a pogorât în părțile cele mai de jos ale pământului? Cel ce S-a pogorât, Acela este Care S-a suit mai presus de toate cerurile, ca pe toate să le umple. Și El a dat pe unii apostoli, pe alții proroci, pe alții evangheliști, pe alții păstori și învățători, spre desăvârșirea sfinților, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toți la unitatea credinței și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârșit, la măsura vârstei deplinătății lui Hristos.
„Credința și smerenia aduc tămăduirea de boală și învierea din morți” – Părintele Patriarh Daniel, la Sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou
Ne rugăm Sfinților prezenți astăzi alături de noi: Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Sfintei Mucenițe Filofteia și Sfântului Dionisie al Cetății Albe din Basarabia să mijlocească pe lângă Mântuitorul Iisus Hristos, ca să ne dăruiască smerenie adâncă, credință puternică și iubire milostivă.
„Îndrăznește fiică, credința ta te-a mântuit!”
Evanghelia Duminicii a 24-a după Rusalii ne vorbește despre Învierea fiicei lui Iair. Rezumatul concentrat al acestei evanghelii se poate exprima astfel: credința și smerenia aduc tămăduirea de boală și învierea din morți.
Evanghelia ne arată că Mântuitorul a fost întâmpinat în Capernaum de mai marele Sinagogii, Iair, care a căzut la picioarele lui Iisus și l-a rugat să intre în casa lui, pentru că avea o fiică de 12 ani care se afla pe moarte. Văzând smerenia lui și simțind credința lui, Iisus i-a făgăduit că va merge să-i tămăduiască fiica. Dar pe când Iisus se îndrepta spre casa acestui mai mare al Sinagogii, deodată apare în fața lui mulțime multă de oameni care-L împresurau, pentru că mulți dintrei ei căutau vindecare, iar alții veneau să asculte învățăturile Sale. Și pe când îl împresurau mulțimile, o femeie s-a atins de haina Lui, pe ascuns, iar Mântuitorul Iisus a simțit acest fapt și a zis: „Cine s-a atins de Mine? Pentru că am simțit că o putere care a ieșit din Mine.” Atunci ucenicii au zis: „Învățătorule, mulțimile te îmbulzesc și tu întrebi cine s-a atins de Tine?”, adică o mulțime de oameni au vrut să se atingă de El. Dar când Iisus a spus că a simțit puterea care a ieșit din El, atunci femeia respectivă și-a dat seama că a fost vădită. Și a venit în fața lui Iisus tremurând, spune evanghelia, și a mărturisit, de față cu tot poporul, că s-a atins de haina lui Iisus pentru că era bolnavă de scurgere de sânge de 12 ani. Același număr de ani ca și viața copilei care se afla pe moarte în casa lui Iair.
Această întâlnire a lui Iisus Hristos cu întristarea unui tată care suferea pentru că era unicul său copil, fetița sa era pe moarte, și întâlnirea cu o femeie care suferea de 12 ani de hemoragie, ne arată cât de mare era suferința și întristarea în care a înaintat Iisus în timp ce mulțimile îl împresurau. Evanghelia ne mai spune că femeia a cheltuit toți banii ei cu doctorii. Și atunci a mai rămas singur El, Iisus – Doctorul sufletelor și al trupurilor. Remarcăm aici și faptul că Mântuitorul răspunde chemării mai marelui Sinagogii, pentru că a văzut în el trei mari virtuți: smerenie, credință și mai ales iubire de tată milostiv, un tată care s-a identificat cu suferința fiicei sale. De aceea Mântuitorul a răspuns cu smerită iubire milostivă acestui tată îndurerat și a promis că va merge la casa sa.
Când a ajuns în casa lui Iair, a găsit multă jale acolo. Iisus, însă, i-a scos din casă pe toți și i-a lăsat numai pe părinții fetei și pe trei dintre ucenici (Petru, Iacov și Ioan). Și după ce s-a apropiat de copila care era moartă, a zis:„Nu plângeți! N-a murit, ci doarme.” Și stând lângă această tânără și i-a zis: „Copilă, scoală-te!”. Și duhul ei s-a întors și a înviat îndată. Atunci Iisus a poruncit să i se dea copilei să mănânce. Și au rămas uimiți părinții ei, iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.
De ce a scos Iisus mulțimea afară din casă?
Pentru că a dorit să rămână acolo doar oameni credincioși și îndurerați, nu curioși și gălăgioși. Ceea ce înseamnă că El nu a săvârșit minunea pentru că a dorit să se afirme, n-a săvârșit minunea ca pe un spectacol, ci din compasiune, din împreuna-suferință cu părinții fetei. De aceea, îndată dup ce a înviat din morți pe această copilă, a poruncit părinților să nu spună nimănui ceea ce să-a întâmplat. Iar aceasta confirmă faptul că Mântuitorul Iisus Hristos a săvârșit minunea din multăsmerenie.
Deci, în concluzie, învățăm de la acești doi oameni care trec prin suferință, smerenia lor, credința și iubirea lor milostivă. De la femeia vindecată învățăm că viața este dar, iar când am pierdut acest dar (darul sănătății), atunci trebuie să căutăm sănătatea. Ea nu a căzut în disperare, s-a luptat timp de 12 ani, a căutat vindecare, a căutat sănătate deplină. Învățăm așadar smerenie și curaj, smerenie si speranță, acești doi oameni devenind pentru noi învățători.
Ne rugăm Sfinților prezenți astăzi alături de noi: Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Sfintei Mucenițe Filofteia și Sfântului Dionisie al Cetății Albe din Basarabia să mijlocească pe lângă Mântuitorul Iisus Hristos, ca să ne dăruiască smerenie adâncă, credință puternică și iubire milostivă, spre Slava Preasfintei Treimi și a noastră mântuire. Amin.
Sf. Mucenic Nestor
Viața Sfântului Mucenic Nestor
Sfântul Nestor, luând binecuvântare, a alergat degrabă la luptă și, aruncându-și hainele sale înaintea tuturor, cu mare glas a strigat: „Eu vreau să mă lupt cu Lie”.
Păgânul împărat Maximilian, care se mai numea și Gherculie, prieten al lui Dioclețian, mergând în cetatea Solunului și punând în temniță pe Sfântul Dimitrie, antipatul, pentru mărturisirea lui Hristos, se îndeletnicea cu jocuri publice și cu priveliști, lăudându-se cu luptătorul său, Lie, care era din neamul vandalilor, zicând că nimeni nu-l poate birui pe el. Acel Lie era ca un alt Goliat, cu trup mai mare decât alți oameni, înfricoșat la căutătură, cu chipul și năravul de fiară, cu glasul ca de leu ce răcnește, iar de căutătura și de glasul lui tremurau cei ce-l vedeau. Puterea lui era nespus de mare și nebiruită, căci în el locuiau duhuri necurate și nimeni nu-i putea sta împotrivă. Lie omorâse un însemnat număr de oameni viteji și puternici și era foarte iubit de împărat pentru tăria lui, căci împăratul, fiind nesățios de sânge omenesc, îl iubea pe acesta, fiindcă toată puterea lui trupească o întrebuința pentru vărsarea sângelui.
Acestui necurat Lie i-a pregătit împăratul în mijlocul cetății un loc pe stâlpi, înalt și larg, pe care el putea să-și desfășoare luptele sub privirea tuturor. Iar sub acest loc erau înfipte mulțime de sulițe cu ascuțișul în sus, ca astfel, pe cel care îl va birui Lie, îndată să-l arunce pe acele arme ascuțite și să-l omoare. Astfel luptându-se Lie cu oamenii, îi arunca sub pod în sulițe și-i omora, iar împăratul, cu toată mulțimea oștilor sale, privea spre acea luptă cu bucurie și se mândrea cu luptătorul său. La aceste lupte asista și poporul Solunului, în care era mulțime de credincioși, care, văzând sângele omenesc vărsat de aceea fiară fără de omenie, suspina cu greu, pentru că ucisese mulți creștini, pe care necurații îi aduceau cu sila pe pod și îi puneau să se lupte cu Lie.
Atunci era în cetate un tânăr cu numele de Nestor, viteaz și frumos la față, abia ieșindu-i mustața și barba. Tânărul îi era cunoscut Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, de la care învățase sfânta credință: Acesta, văzându-i pe creștini că sunt uciși fără de milă, s-a aprins de mânie și a vrut să se lupte cu Lie.
Alergând la sfântul Dimitrie care era în temniță, i-a spus că Lie a ucis o mulțime de creștini, apoi i-a zis: „Roagă-te pentru mine, plăcutule al lui Dumnezeu, să-mi ajute pentru sfintele tale rugăciuni, ca, mergând să mă lupt cu acel potrivnic, să-l biruiesc pe el și să ridic ocara creștinilor”.
Iar Sfântul Dimitrie, făcând pe frunte și pe pieptul lui semnul crucii, l-a binecuvântat și i-a prorocit, zicând: „Pe Lie îl vei birui și pe Hristos vei mărturisi”. Sfântul Nestor, luând binecuvântare, a alergat degrabă la luptă și, aruncându-și hainele sale înaintea tuturor, cu mare glas a strigat: „Eu vreau să mă lupt cu Lie”. Iar împăratul, văzând îndrăzneala acelui tânăr, s-a mirat și, fiindu-i milă de tinerețea și de frumusețea lui, a zis către dânsul: „Oare nu ai văzut tu pe câți a biruit Lie, mai puternici și mai tari decât tine? Tu ești mic de stat și tânăr. Îndrăznești oare a merge împotriva aceluia cu care nu se aseamănă nimeni sub soare?”. Iar el a zis: „Deși sunt mic și neputincios, însă mare și nebiruită este puterea Hristosului meu, spre Care nădăjduiesc și în numele Lui binevoiesc să mă lupt cu uriașul Lie”. Împăratul, auzind de numele lui Hristos și cunoscând că Nestor este creștin, s-a mâniat și a poruncit să meargă la pod, socotind că Nestor va fi omorât de Lie, cum au fost omorâți și ceilalți. Atunci Nestor s-a suit cu curaj la locul de luptă. Iar Lie, sărind, a năvălit asupra sfântului, care, dacă a văzut că se apropie Lie, și-a făcut semnul crucii și cu mare glas a strigat, zicând: „Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!”.
Apropiindu-se de Lie, a început a se lupta. Iar Dumnezeu, Cel ce a întărit odată pe David împotriva lui Goliat, a întărit și pe robul său, Nestor, asupra necuratului Lie, spre necazul împăratului și spre veselia credincioșilor săi. Căci Nestor cel mic, s-a arătat mai mare cu vitejia sa decât Lie cel puternic, pe care, apucându-l ca pe o pasăre, l-a aruncat de pe podul cel înalt în sulițele cele ascuțite, în care, cazând Lie ca un stejar, i-a ieșit ticălosul său suflet și a pierit pomenirea lui cu sunet; apoi s-a spulberat puterea lui cea mândră și deșarta laudă a lui Maximilian pentru luptătorul său. După aceea tot poporul Solunului, dar mai ales creștinii, văzând acea neașteptată și preaslăvită biruință, cu mare glas au strigat: „Mare este Dumnezeul lui Dimitrie”. Iar împăratul, sculându-se cu rușine, s-a dus în palatele sale, necăjindu-se și întristându-se foarte mult pentru iubitul său Lie. Mâniindu-se asupra lui Nestor, a poruncit să fie prins. Și aflând că marele Mucenic Dimitrie a fost pricinuitorul morții lui Lie, că el a întărit la luptă pe Nestor, prorocindu-i lui biruința, a poruncit să fie uciși amândoi. Sfântul Dimitrie a fost ucis cu sulițe, iar lui Nestor i s-a tăiat capul și amândoi au primit cununile biruinței de la Hristos, răsplătitorul de nevoințe întru împărăția cea cerească, căreia și noi să ne învrednicim cu rugăciunile sfinților răbdători de chinuri. Amin.
ARTĂ CULINARĂ - REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI
A.
PLĂCINTE, GUSTĂRI
Chiftele de post
Ingrediente: cutie ciuperci, 2 cartofi potriviţi, 2 linguri orez. 2
cepe mici, frunze de pătrunjel, sare, piper, ulei, 3 linguri făină.
Mod de preparare: Cartofii se curăţă şi se fierb. Separat, se fierbe
orezul. Ceapa tocată se caleşte. Cartofii fierţi se scurg, se pasează şi se
amestecă cu orezul fiert, ceapa călită, pătrunjelul tocat şi ciupercile date
prin maşina de tocat. Se adaugă boia, sare şi piper. Din compoziţia rezultată
se fac chifteluţe care se dau prin faină şi se prăjesc în ulei.
B.
SALATE
Salată de legume cu macaroane
Ingrediente:
6 cepe verzi, 500 g
macaroane scurte, 4 rosii, 1 morcov mijlociu, o jumatate conserva de fasole
verde, o conserva mica de boabe de porumb, 50 g alune prajite.
Preparare:
Se pun la fiert
macaroanele, se strecoara si se amesteca cu putin untdelemn. Se curata si se
spala ceapa verde, se taie pe diagonala in 3-4 bucati. - Rosiile se oparesc, se
curata de pielita si de codita si se taie in feliute subtiri. Morcovul se
curata, se spala, se taie in patru pe lung, apoi in stifturi cat mai subtiri.
Se scoate fasolea din conserva, se scurge bine, la fel si boabele de porumb.
Alunele se prajesc in tigaie fara untdelemn, apoi se sfarama (nu prea marunt)
in piulita. Se pun toate legumele si alunele intr-o salatiera, se toarna
deasupra sosul bine batut cu furculita.
C.
SOSURI
Sos pentru salată
6
linguri untdelemn fin (masline sau floarea-soarelui), 5 linguri otet alb sau
otet de mere, 1 lingurita de zahar, sare, piper macinat, 1 lingurita de ardei
iute tocat marunt, verdeata tocata (patrunjel sau marar).
D.
BORŞURI SUPE CREME DE LEGUME
Supă cremă de legume
Ingrediente:
- 3-4 morcovi
medii
- 2 radacini de patrunjel
- 2 teline mici
- 6 cartofi potriviti
- crutoane
- 2-3 cepe
-1 legatura patrunjel
- sare, piper
- 1 ardei
- 3-4 linguri ulei
- 1/2 lamaie
Mod de preparare:
Se spala si se taie legumele marunt. Se pun la fiert intr-o oala mare cu apa si
piper pana se sfarama. Cand toate legumele sunt fierte, le scoatem si le mutam
intr-un castron (exceptand ceapa pe care o dam afara de tot) unde le pasam pana
obtinem o crema. Se adauga apoi zeama care ne-a ramas, dar cu masura astfel
incat sa nu fie prea subtire. Iar daca ramane prea consistenta mai putem adauga
apa. La sfarsit adaugam verdeata, sare si lamaie dupa gust. Se serveste cu
crutoane.
E.
MÂNCĂRURI
Ardei umpluţi cu orez şi soia
1/2 ceasca orez nefiert
3/4 cana apa
4 ardei grasi, verzi
1 ceapa, tocata
4 linguri ulei de masline
200-230 g granule de soia
2 linguri patrunjel proaspat, tocat
2 cesti pasta de tomate
sare si piper negru, dupa gust
1.
Intr-un vas de dimensiuni medii, lasa orezul la fiert. Asteapta pana cand apa
da in clocot, apoi lasa focul mic si mentine vasul la fiert pentru inca 15
minute.
2.
Incalzeste cuptorul.
3.
Indeparteaza cotorul ardeilor, curata-i de seminte si aranjeaza-i intr-o tava
pentru copt. Dupa ce ai scos "capacele" ardeilor, toaca marunt
bucatile de ardei care mai pot fi folosite.
4.
Intr-un alt vas, pe foc mediu, prepara un sote din uleiul de masline, bucatile
de ardei "recuperate" de la cotoare si ceapa, si mentine vasul pe foc
pana cand legumele devin moi. Incorporeaza granulele de soia si patrunjelul.
Lasa focul mic si amesteca inca 5 minute. Incorporeaza orezul fiert si 1 1/5
ceasca pasta de tomate. Asezoneaza cu sare si piper, dupa gust. Umple ardeii cu
aceasta compozitie si, drept capac, foloseste restul de pasta de tomate.
5.
Introdu tava la cuptor, acoperita, timp de 45-55 de minute. Ardeii umpluti se
servesc calzi.
F.
DULCIURI
Prăjitură cu mere şi cafea
250 ml cafea preparata mai
slabuta
6 linguri de zahar
8 linguri de faina
3-4 linguri margarina topita
1/2 cana stafide
1 cana mere (decojite) taiate cubulete
1 plic praf de copt,esenta rom,vanilie
zahar farin,
zahar vanilinat
Se amesteca intr-un vas: faina, zaharul, cafeaua si praful de copt pana se omogenizeaza. Apoi se adauga si
margarina topita;trebuie sa arate ca o compozitie de chec.
Se unge o tava cu ulei se tapeteaza cu faina si se toarna aluatul se aseaza
merele si stafidele, distribuindu-se uniform pe toata suprafata. Se da la
cuptor penrtu 20-25 min.
Se lasa sa se raceasca bine in tava apoi se pudreaza cu zahar farin amestecat
cu zahar vanilinat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu