4. /22 OCTOMBRIE 2023 - MUZICĂ, PE O ARIPĂ DE CÂNT
FRANZ LISZT
.svg){kind=small}
Franz Liszt sau Liszt Ferenc (n. ,[1][3][4][5] Raiding(d), Imperiul Austriac – d. ,[6][1][3][4] Bayreuth, Bavaria, Imperiul German), a fost un compozitor maghiar și unul dintre cei mai renumiți pianiști ai tuturor timpurilor.
VIAȚA[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Franz Liszt a fost singurul fiu al funcționarului Ádám Liszt și al soției acestuia, Maria Anna (1788-1866), născută Lager, în familia unui brutar din Krems an der Donau (Krems la Dunăre). Localitatea sa natală, Raiding, făcea parte la acea vreme din Transleithania, parte maghiară a Imperiului Austro-Ungar ce a fost format abia în 1867. Naționalitatea lui a devenit o temă controversată după destrămarea Imperiului Austro-Ungar[9]: unii susțineau etnia germană, alții etnia maghiară, dar au fost și unii care susțineau originea lui slovacă.[10] Dar înainte de 1918, când aceasta nu era o temă controversată, era acceptată naționalitatea sa în concordanță cu biografia de 3 volume scrisă de Lina Ramann.[11], conform celor scrise de Ramann despre părinții lui Liszt: „Tatăl lui era maghiar, mama austriacă”.[12]. Tatăl lui Franz Liszt era în serviciul familiei Esterházy, familie care îl patronase și pe compozitorul Joseph Haydn. După ce în 1821 s-a mutat la Viena, a luat lecții de pian cu Carl Czerny și de compoziție cu Antonio Salieri. Doi ani mai târziu, în 1823, s-a mutat împreună cu familia la Paris, de unde a plecat în multe turnee ca pianist. Influențat de măiestria violonistului Niccolò Paganini, a decis să dezvolte o tehnică interpretativă similară pentru pian. În 1835 a plecat din Paris cu amanta sa Marie d'Agoult, alături de care a întreprins multe călătorii în anii următori, timp în care reputația sa de pianist a continuat să crească. În anul 1844 s-a despărțit de amanta sa, mamă a celor trei copii ai săi, iar în 1848 s-a stabilit la Weimar, alături de prințesa Carolyne zu Sayn-Wittgenstein. Atenția sa a început să se concentreze pe compoziție și, în special, pe crearea unui nou gen muzical, poemul simfonic. În anul 1861, Liszt s-a mutat la Roma. Din 1869 s-a întors cu regularitate la Weimar, unde a avut numeroși elevi, mai târziu acceptând să predea muzică la Budapesta, unde era privit ca un erou național. Franz Liszt a fost socrul compozitorului Richard Wagner; el și-a petrecut ultima parte a vieții sale la Bayreuth. A murit la 31 iulie 1886, la patru ani după decesul ginerelui său, Richard Wagner, la Bayreuth, unde a fost înmormântat.[13] Casa în care a murit (Bayreuth, Wahnfriedstr. 9) a devenit „Muzeul Franz Liszt”.
CONCERTE ÎN PRINCIPATELE ROMÂNE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Liszt a întreprins diverse turnee în Muntenia, Moldova și Transilvania, unde de fiecare dată a fost primit cu mare căldură, înregistrând succese notabile.[14]
În urma contactului cu muzica populară românească, compune o Rapsodie română.
COMPOZIȚII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Viața și creația sa (atât ca pianist concertist cât și ca compozitor) se structurează în trei perioade distincte :
- cariera de virtuoz ( 1820 - 1847 ) îi impune călătorii , având însă Parisul ca centru general iar pianul este instrumentul spre care se îndreaptă cu predilecție lucrările sale .
- din momentul numirii sale ca director de muzică al Curții din Weimar începe cea de a II a perioadă ( 1847 - 1861 ) , cea mai fructoasă din punctul de vedere al creației sale muzicale .Totodată în aceste momente cariera lui se află la apogeu
- ultimei perioade ( 1861 - 1866 ) îi corespund plecarea la Roma și predilecția pentru muzica religioasă în compozițiile sale .
La campanella, Liebesträume, Transcendental Études, Années de pèlerinage, Hungarian Rhapsody No. 2, Sonata in B minor, Grandes études de Paganini, Totentanz, Mephisto Waltzes, Les préludes, Mazeppa, Piano Concerto No. 1, Faust Symphony, Dante Symphony, Rhapsodie espagnole, Transcendental Étude No. 4, Piano Concerto No. 2, Dante Sonata, Christus, Harmonies poétiques et religieuses, Symphonic poems, Two Concert Études, Hexameron, Funérailles, Fantasy and Fugue on the chorale "Ad nos, ad salutarem undam", Sposalizio, Transcendental Étude No. 5, Hungarian Rhapsody No. 1, Fantasy and Fugue on the Theme B-A-C-H, Transcendental Étude No. 2, Hungarian Fantasy, Transcendental Étude No. 12, Concerto pathétique, Orpheus, Réminiscences de Don Juan, Consolation No. 3, La lugubre gondola, Transcendental Étude No. 8, Hungarian Rhapsody No. 14, Transcendental Étude No. 11, Don Sanche, Prometheus, Transcendental Étude No. 10, Hungaria, Hunnenschlacht, Hungarian Rhapsody No. 3, Transcendental Étude No. 9, Grand galop chromatique, Ballade No. 2 in B minor,
Liszt: The Great Piano Works - Part 1, 2
CORNELIU STROE
| Corneliu Stroe | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  București, România |
| Decedat | (67 de ani)[2][1] Constanța, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | baterist compozitor jurnalist |
| Activitate | |
| Studii | Universitatea „Ovidius” din Constanța |
| Gen muzical | jazz blues[3] rock[4] Muzică beat[4] World music[4] |
| Instrument(e) | baterie |
Modifică date / text  | |
Corneliu Stroe (n. ,[1] București, România – d. ,[2][1] Constanța, România) a fost un percuționist român.
Între 1981-2005 a fost membru al duoului „Creative” împreună cu Harry Tavitian, cu care a participat la multe festivaluri de jazz din România: Sibiu, Galați etc.
ALTE COLABORĂRI[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Harry Tavitian
- Ovidiu Lipan
- Jazzographics
- Blues Community (Rotaru, Stroe, Hoefer)
- Aromanian Ethno Band (Stroe, Stelu Enache, Mircea Cazan)[5]; participare la FMM Sines - Festival Músicas do Mundo, Portugalia
- Mike Godoroja & Blue Spirit[6]
- Corneliu Stroe Balkan Blues Band[7]
- Vasile Șeicaru[8]
- Foxy Lady Band
- Direcția 5
- Pasărea Colibri
- Night Loosers
- Puiu Pascu,
- Jonny Răducanu
- Alexandru Andrieș
- A.G. Weinberger
PREMII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Marele Premiu al Artei Studențești (1974)[9]
DISCOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Horizons, Leo Records, Londra, 1985 (cu Harry Tavitian)
- Transylvanian Suite, Leo Records, Londra, 1986 (cu Harry Tavitian)
- Creațiunea, București, 1991 (cu Harry Tavitian)
- Roots (cu Blues Community) (casetă)
- Visul toboșarului (cu Ovidiu Lipan etc.)
DIVERSE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
În viața de zi cu zi, Corneliu Stroe este director al postului Radio Contact.[10]
Fiica sa, Roxana Stroe, este una din puținele chitariste de muzică blues din România.[9][11][12]
Harry Tavitian & Corneliu Stroe – Transilvanian Suite (full album)
IONEL TUDOR
Ionel Tudor s-a născut la 22 octombrie 1955, la Bucureşti.
A studiat la Liceul „George Enescu” şi este absolvent al Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti (1976-1980), la clasa de pian, unde a studiat cu Mircea Costache, Dan Grigore, Dinu Petrescu şi Sandu Sandrin.
Pe perioada celor patru ani de studii, Tudor a activat ca interpret la clape în formaţia de rock progresiv – pop-rock „Academica” – înfiinţată în 1974, la iniţiativa lui Mircea Romcescu, student, pe atunci, la Conservator – alături de Mircea Romcescu (chitară solo, voce), Eugen Tegu (bas) şi Sorin Scurtu (tobe). Cei patru aveau să impresioneze la Festivalul Naţional al Artei Studenţeşti, din 1977, unde obţin locul I, iar piesa “Mesaj de pe Vega”, compoziţia lui Mircea Romcescu, câştigă “premiul de creaţie”. De asemenea, sunt invitaţi apoi, la Gala “Săptămâna”, din martie 1977, iar la sfârşitul anului, aceeaşi revistă îi consideră cea mai bună trupă a anului la categoria “speranţe”.
Dealtfel perioada în care Ionel Tudor s-a aflat alături de „Academica” a fost una dintre cele mai glorioase din istoria trupei, trupa câştigând mai multe premii la festivalurile studenţeşti de la Craiova (1978) şi Galaţi (1979), a participat la “Gala Săptămâna Top ‘79”, a obţinut trei premii la faza finală a Festivalului ”Cântarea României” – cea mai bună “trupă profesională”, cel mai bun pianist – Ionel Tudor şi cel mai bun solist vocal – Mircea Romcescu. Sunt invitaţi în repetate rânduri în show – uri de televiziune, înregistrează mai multe piese pentru Radiodifuziune, în 1979 înregistrează, la “Electrecord”, albumul „Purtăm un cânt” şi participă la Festivalul Club A, ediţia a III-a, în perioada 5 – 8 iunie 1979.
Între anii 1980 şi 1991, Ionel Tudor a fost profesor la Şcoala Populară de Artă din Bucureşti, în care a pregătit şi lansat numeroşi solişti ce au căpătat notorietate în timp, printre care Monica Anghel, Gabriel Cotabiţă, Adrian Enache, Nicola, Carmen Trandafir, regretata Mădălina Manole, sau Alexandra Ungureanu.
În anul 1981 a debutat în calitate de compozitor şi tot în acelaşi an a devenit un orchestrator cunoscut şi apreciat, fiind solicitat de marea majoritate a compozitorilor şi soliştilor români.
Din anul 1982, pe lângă activitatea de profesor, compozitor, orchestrator şi colaborator al Orchestrei Radio, a condus, ca dirijor şi şef de orchestră, un grup instrumental propriu – Formaţia Ionel Tudor – , cu care a asigurat acompaniamentul orchestral la toate marile festivaluri şi concursuri naţionale de creaţie şi interpretare de muzică uşoară, cum ar fi Festivalul Mamaia, Festivalul Melodii şi Festivalul Bucureşti şi alături de care a obţinut premii şi diplome ca dirijor şi şef de orchestră.
După o colaborare de tânăr, de la vârsta de 14 ani, ca pianist, cu orchestrele radio, perioadă în care a evoluat sub baghetele dirijorilor Sile Dinicu, Cornel Popescu şi Ion Cristinoiu, din anul 1991 s-a angajat ca pianist al Big Band-ului Radio cu care a realizat numeroase spectacole de muzică uşoară, jazz şi blues, recitaluri şi gale, a acompaniat pe scenele prestigioase ale Festivalului Internaţional Bucureşti, Festivalul Internaţional „Cerbul de aur” de la Braşov şi pe scena Festivalului de la Mamaia, iar din anul 1994 conduce Big-Band-ul Societăţii Române de Radiodifuziune din Bucureşti.
Este compozitor, membru al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania (UCMR) – din 1990 – şi membru al biroului de conducere a secţiei de muzică pop şi jazz a UCMR.
De-a lungul timpului a devenit membru al Consiliului Director al Asociaţiei Dreptului de Autor din România (ADA) şi membru al Comisiei Centrale pentru Atestarea calităţii de artist liber profesionist.
A fost, de asemenea, membru sau preşedinte de jurii la numeroase concursuri şi festivaluri muzicale naţionale şi internaţionale. A susţinut nenumărate recitaluri şi gale muzicale şi a dirijat pe scenele prestigioase ale Festivalului Internaţional „Bucureşti”, Festivalului Internaţional Cerbul de Aur Braşov, Festivalului Mamaia, Festivalului George Enescu, la Festivalul Internaţional de Teatru, la Festivalurile Internationale de Jazz de la Bucureşti şi Sibiu. A dirijat, de asemenea, şi pe numeroase scene de peste hotare.
Este compozitor al coloanelor sonore a patru filme artistice de lungmetraj, colaborând astfel cu regizori precum Gheorghe Vitanidis, Nicolae Corjos, Mircea Moldovan şi Şerban Marinescu. Inspiraţia sa muzicală a stat astfel la baza peliculelor „În fiecare zi mi-e dor de tine” (1987, regia Gheorghe Vitanidis, muzica fiind realizată în colaborare cu George Grigoriu), „Expediţia” (1988, regia Mircea Moldovan), „Un studio în căutarea unei vedete” (1989, regia Nicolae Corjos) şi „Turnul din Pisa” (2002, regia Şerban Marinescu).
A compus musicaluri sau muzica de scenă pentru piese de teatru, incluzând aici şi reorchestrarea musicalului „Bunp seara, domnule Wild” de Henri Mălineanu. Astfel, i-am ascultat muzica în „Mi se pare că mă-nsor” (1975), muzică de scenă la piesa lui Emil Braghinski şi Eldar Riazanov, în româneşte de Călin Florian şi Tudor Steriade, în „Elefănţelul Bimbo (1985), musical pentru copii, libretul de George Mihalache, „Elefănţelul Bimbo şi Pantera roz (1980), musical pentru copii, libretul de George Mihalache, „Ah, misterele iubirii (2003), musical, libretul de Flavia Buref, „Un noroc cu cântece” (2005), musical, libretul de Flavia Buref şi „Importanţa de a fi prost” (2006), musical, libretul de Aurel Storin, după Oscar Wilde.
A compus zeci şi zeci de piese muzicale, unele devenite şlagăre. Între acestea regăsim melodii precum Piano-Pianissimo (1981), pe versuri de Harry Negrin, „La cinci şi jumătate, la Universitate (1983), pe versurile soţiei sale, Andreea Andrei, „Nu îţi spun te iubesc” (1985), pe versuri de Andreea Andrei, „Te-aştept să vii” (1987), pe versuri de Andreea Andrei, „Noapte Albastră” (1987), pe versuri de Andreea Andrei, „Te rog, domnişoară, nu pleca” (1991), pe versuri de Andreea Andrei, „Uneori” (1991), versuri de Andreea Andrei, „El Amor” (1992), pe versuri de Joey de Alvare, „Mi-e dor de ochii tăi” (1993), pe versuri de Andreea Andrei, „Se repetă istoria” (1995), pe versuri de Luana Mitran, „Şansa e de partea mea” (1996), pe versuri de Andreea Andrei, „Mama” (1996), pe versuri de Elena Cârstea, „Nu-i târziu” (1997), pe versuri de Andreea Andrei, „Drumul meu, viaţa mea” (1998), versuri de Andreea Andrei, „Ia-mi şi sufletul cu tine” (2001), versuri de Andreea Andrei, sau „Tell me why” (2002), pe versuri de Mirela Fugaru.
A obţinut sute de premii şi trofee, atât în calitate de compozitor cât şi ca dirijor.
Melodiile compuse sau orchestrate de Ionel Tudor au obţinut, printre altele, Trofeul „Şlagăre în devenire” – 1981, Premiul Publicului – „Şlagăre în devenire” – 1982, Diploma pentru merite în activitatea cultural-artistică – decernată de Comitetul de Cultură Bucureşti – 1984, Premiul Publicului-Festivalul Naţional „Melodii ’81”, Premiul Juriului – „Melodii ’82”, Premiul Publicului – Mamaia ’83, Premiul III – Festivalul „Bucureşti ’84”, Diploma pentru contribuţia adusă la reuşita concursului – „Melodii ’83”, Diploma pentru contribuţia adusă la reuşita concursului – „Mamaia ’84”, Premiul Ansamblului Tineretului – 1985, Premiul Juriului „Melodii ’85”, Premiul III – „Mamaia ’85”, Premiul I – ”Mamaia ’86”, Diploma şi Titlul de Laureat al festivalului – „Melodii ’87”, Premiul I – „Mamaia ’88”, Diploma şi Titlul de Laureat – „Mamaia ’89”, Premiul I şi Trofeul – „Mamaia ’91”, Premiul de creaţie al UCMR – 1991, Premiul I şi Trofeul – „Mamaia ’93”, Premiul III – „Mamaia ’95”, Premiul III – „Mamaia ’96”, Premiul II – secţiunea şlăgare – „Mamaia ’97”, Premiul II – secţiunea creaţie – „Mamaia ’97”, Trofeul Festivalului „Cântecul de dragoste” – 1997, Premiul I – „Mamaia ’99”, Premiul de creaţie al UCMR – 2000, Premiul Juriului – Festivalul „Cântecul de dragoste” – 2002, Premiul „Bravo-Bravissimo” pentru promovarea imaginii României în lume – 2002, Diploma de Onoare în semn de recunoaştere şi preţuire pentru contribuţia la promovarea cântecului românesc – decernată de Ministerul Culturii şi Cultelor – 2002, Locul 8-9 – Eurovision 2002, cu piesa „Tell me Why” interpretată de Monica Anghel şi Marcel Pavel, Premiul Special pentru cea mai bună reprezentare a României la Festivalul Eurovision, în cadrul Premiilor muzicale Radio România ediţia a III-a – 2003, Premiul „Tradiţie şi Profesionalism în muzică”, decernat de revista „Actualitatea Muzicală” pe anul 2003, Trofeul Steaua de Aur – Bucureşti – 2004, Premiul UCMR pentru Muzical – 2003, Premiul I – secţiunea creaţie – Mamaia 2006, Premiul presei – Mamaia 2006, Trofeul „Duminica în familie – 10 ani” – 1998-2008, Diploma in Honoris acordată de Primăria Municipiului Bucureşti – 2009, sau Premiul de excelenţă – Mamaia – 2010.
În calitate de şef de orchestră a obţinut premii şi distincţii precum Diploma pentru formaţia orchestală Ionel Tudor – „Mamaia ’84”, Diploma dirijorului Ionel Tudor pentru merite în activitatea cultural-artistică – decernată de Comitetul de Cultură Bucureşti, Diploma formaţiei Ionel Tudor – „Melodii ’85”, Diploma formaţiei Ionel Tudor – la festivalurile „Mamaia ’85”, „Mamaia ’86”, „Melodii ’87”, „Mamaia ’87”, „Mamaia ’88” şi „Mamaia ’98”, Diploma şi Premiul de Excelenţă pentru Big Band-ul Radiodifuziunii Române – dirijor Ionel Tudor – pentru întreaga activitate profesională – „Mamaia 2001”, Premiul I pentru recitalul Big Band-ului Radio la concursul Caselor de producţie muzicală din Romania – „Mamaia 1998”, Trofeul Jazz 2002 – la Gala Premiilor Radio Bucureşti – pentru Big Band-ul Radio – 2003, Premiul Criticii de Jazz pentru CD-ul „Big Band Blues” pe anul 2002, Trofeul TVR50 şi Diploma de excelenţă pentru rolul avut în istoria Televiziunii Române – 2006, Premiul pentru Jazz – decernat de revista Actualitatea Muzicală – 2007, Diploma Aniversară Radio România 80 – 2008, sau Trofeul “Duminica în familie” 1998-2008 – în martie 2009.
Este căsătorit cu textiera Andreea Andrei de 40 de ani (din 4 septembrie 1980), cei doi având un fiu, Andrei Tudor, care a urmat cariera muzicală remarcabilă a tatălui său.
Ionel Tudor - Evening Waltz (Valsul Serii) - Score Preview
DAN CREIMERMAN
N. 22 octombrie 1958, București
Festivalul Naţional de muzică uşoară 'Mamaia'. În imagine (de la stg la dr): Dan Creimerman, Dana Bartzer, Silvia Dumitrescu şi Aurelian Temişan. (Mamaia, 31 august 1996)
I-au fost decernate mai multe menţiuni şi premii
Dana Bartzer ~ Spune-mi Tu
Dana Bartzer - Un minut și o secundă
ANCA POP
| Anca Pop | |
.jpg) Anca Pop în timpul unui serviciu fotografic pentru albumul său de debut. | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Anca Pop |
| Născută | 22 octombrie 1984 Moldova Nouă, România |
| Decedată | (34 de ani) Svinița, Mehedinți, România |
| Cauza decesului | accident rutier[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Canada România |
| Ocupație | |
| Activitate | |
| Instrument(e) | |
| Ani de activitate | 2008 — 2018 |
| Case de discuri |
|
| Colaborare cu | |
| Semnătură | |
 | |
| Prezență online | |
| site web oficial pagină Facebook cont Twitter | |
| Modifică date / text | |
Anca Pop (n. 22 octombrie 1984, Moldova Nouă – d. 16 decembrie 2018, Svinița) a fost o cântăreață română-canadiană.[1] Aceasta a lansat albumul său de debut omonim la data de 12 iulie 2017 în Japonia, care include discurile single: „Free Love”, „Super Cool”, „Ring Around”, „Loco Poco” și „Ederlezi”.[2][3][4]
În 2008, a făcut cunoștință cu muzicianul iugoslav Goran Bregović, compunând două dintre piesele celui de-al treisprezecelea său album de studio, Champagne for Gypsies.[5] La data de 27 iulie 2015, a lansat o altă versiune pentru videoclipul piesei „Free Love”, exclusiv pentru revista Playboy. De asemenea, a apărut pe coperta revistei respective în numărul lunilor iulie-august.[6][7]
COPILĂRIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Anca Pop s-a născut la data de 22 octombrie 1984. La vârsta de doar trei ani, părintii săi au decis să fugă din România, trecând Dunărea, în Serbia. Acolo au stat într-o tabără de refugiați politic timp de 7 luni, înainte de a emigra în Canada. Odată cu ajungerea sa în Ontario, Canada, a început să fie atrasă de muzică, iar la vârsta de 7 ani a început să ia lecții de mandolină și canto. În paralel a făcut și sport, a luat lecții de desen și literatură. Mai târziu, ea și părinții săi au revenit în România pe la sfârșitul comunismului.[8][9]
CARIERĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
2004-12: Începutul carierei și colaborarea cu Goran Bregović[modificare | modificare sursă]
În anul 2004, un demo de-al său a fost auzit de către președintele casei de discuri 604 Records Jonathan Simkin, care a încurajat-o să scrie melodii pentru materialul său discografic de debut. Anca Pop a declarat că s-a întors în România pentru inspirație.[10][11] În anul 2008, Anca Pop l-a cunoscut pe muzicianul iugoslav Goran Bregović cu care a început să compună diverse cântece pentru cel de-al treisprezecelea său album de studio, Champagne for Gypsies. În anul 2012 a fost lansată piesa „Jealous Monster” în mod independent, împreună cu un videoclip muzical care acompaniază piesa.[12]
2013-16: Semnarea la Roton Music și „Free Love”[modificare | modificare sursă]
După semnarea sa la casa de discuri Roton, Anca a lansat discul single de debut „Free Love” la data de 28 aprilie 2015, videoclipul muzical a fost lansat în aceeași zi.[13][3] Discul single s-a bucurat de succes în mare parte în Regatul Unit, fiind votat de un număr de peste 100.000 de persoane drept cea mai bună piesa pop a lunii iulie în cadrul unui sondaj realizat de site-ul OurStage.[14] În luna iulie a aceluiași an au fost lansate două versiuni pentru videoclipul piesei „Free Love”, unul pentru revista Playboy, iar cel de-al doilea pe o plajă.[6][7] La data de 24 martie 2016 a fost lansat „Super Cool”, cel de-al doilea extras pe single al albumului său omonim.[4] În luna mai din același an a fost invitată împreună cu Emil Rengle de către Warner Music Group la festivalul de film din Cannes, Franța cu posibilitatea de a obține o colaborare pe termen lung cu această casă de discuri.[15] Anca face o apariție cameo în videoclipul lui RENGLE „Click Click” care a fost publicat la data de 23 mai 2016.[16]
2017-2018: „Ring Around” și „Loco Poco”[modificare | modificare sursă]
La data de 25 ianuarie 2017 „Ring Around” a fost lansat ca cel de-al treilea extras pe single. Videoclipul piesei regizat de către Bogdan Păun și filmat în Macau, China a fost lansat în aceeași zi pe canalul de YouTube al casei sale de discuri Roton.[17][18][19] Anca a susținut mai multe concerte în diferite orașe din Japonia.[20] A fost invitată pentru a doua oară de către Warner Music Group la festivalul de film din Cannes, Franța, care a avut loc la data de 17 mai. Cel de-al patrulea disc single „Loco Poco” a fost lansat la data de 26 mai 2017 la nivel internațional.[21] Cântecul „Split the Bill” a fost lansat la data de 18 ianuarie 2019 ca al șaselea single extras de pe albumul său de debut, fiind, de asemenea, primul single care a fost lansat după moartea artistei.[22] La data de 8 februarie, a fost lansat piesa „Bank Machine” ca al doilea single care a fost lansat în urma decesului.[23] „Maria Magdalena” a fost lansat la data de 22 februarie, și conclude, de asemena, ultimul single care să fie lansat din seria de discuri single post-mortem.[24]
VIAȚA PRIVATĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
A locuit într-un apartament din București. A fost pasionată de spiritualitate și a căutat inspirație în Peru, India și Thailanda.[25] A avut o relație cu Fraga dar, într-un episod din Totul pentru dragoste, și-a declarat intenția de a nu se căsători.[26] La începutul anului 2019, sora ei a explicat că relația dintre Anca și Fraga era mai mult o prietenie, spunândː „Dacă se asculta atent, ele nu spun că sunt împreună ca și cuplu. Vorbesc despre o energie între ele [...] Anca nu s-ar fi justificat niciodată. Anca arunca «pastila», apoi lăsa lumea să interpreteze ce vrea. Eu nu sunt Anca. Eu mă justific și simt nevoia să o justific.”[27]
DECESUL[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Artista a decedat la data de 16 decembrie 2018 după ce a pierdut controlul volanului din motive necunoscute, iar mașina a plonjat în Dunăre, lângă comuna Svinița, în timp ce artista se îndreptase spre casă pentru a petrece sărbătorile care se apropriau împreună cu familia.[28] Poliția Județeană Mehedinți a confirmat decesul ei în următoarea zi.[29] Deși strada nu dispunea de parapeți, nu a fost considerată una cu punct de risc de accidente.[30] Trei scafandri, ajutați de către militari de la inspectoratul pentru situații de urgență au fost implicați pentru recuperarea cadavrului.[31] La scurt timp după deces, au apărut speculații în legătură cu faptul că ar fi vorba despre o sinucidere, lucru care a fost exclus de către sora ei, Tina Pop, care a declarat că: „nu s-a sinucis, dacă voia să se sinucidă, o făcea altfel.”[32] Înmormântarea a avut loc la data de 20 decembrie 2018, pe malul Dunării, în comuna Svinița, fiind dorința artistei de a fi îngropată cât mai aproape de locul decesului.[33][34]
DISCOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Albume de studio[modificare | modificare sursă]
| Titlu | Detalii |
|---|---|
| Anca Pop |
|
Albume remixate[modificare | modificare sursă]
| Titlu | Detalii |
|---|---|
| Super Cool (Remixes) |
|
| Loco Poco (Remixes) |
|
DISCURI SINGLE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Ca artist principal[modificare | modificare sursă]
| Titlu | An | Album |
|---|---|---|
| „Free Love”[3] | 2015 | Anca Pop |
| „Super Cool”[4] | 2016 | |
| „Ring Around”[17] | 2017 | |
| „Loco Poco”[37] | ||
| „Ederlezi”[38] (în colaborare cu Goran Bregović) | ||
| „Split the Bill”[39] | 2019 | |
| „Bank Machine”[40] | ||
| „Maria Magdalena”[41] |
Ca artist secundar[modificare | modificare sursă]
| Titlu | An | Album |
|---|---|---|
| „Love Is”[42] (FUMI★YEAH! în colaborare cu Anca Pop) | 2017 | Anca Pop |
CÂNTECE COMPUSE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
| Cântec | An | Artist | Album |
|---|---|---|---|
| „Champagne for Gypsies” | 2012 | Goran Bregović în colaborare cu Selina O'Leary | Champagne for Gypsies |
| „On a Leash” | |||
| „Go to Her” | Anca Pop | N/A | |
| „Soul Cancer” | N/A | ||
| „Jealous Monster” | Anca Pop în colaborare cu Goran Bregović | N/A | |
| „When the World Is Mine” | Anca Pop | N/A | |
| „Free Love” | 2015 | Anca Pop | |
| „I Can't Help It” | 2016 | ||
| „I Wanna See You Dance” | |||
| „My Time” | |||
| „Loco Poco” | |||
| „Ring Around” | |||
| „The Trouble's in My Head” | |||
| „Slow” | |||
| „Split the Bill” | |||
| „Super Cool” |
VIDEOCLIPURI[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
| Titlu | An | Regizor(i) | Ref. |
|---|---|---|---|
| Ca artist principal | |||
| „Jealous Monster” (în colaborare cu Goran Bregovic) | 2012 | Millo Simulov | [43] |
| „When the World Is Mine” | [44] | ||
| „Free Love” | 2015 | Bogdan Păun | [45] |
| „Want to Want Me” | [46] | ||
| „Free Love” (Playboy Edition) | [6] | ||
| „Help Me Lose My Mind” | [47] | ||
| „Sugar” | [48] | ||
| „Super Cool” | 2016 | [49] | |
| „Ring Around” | 2017 | [50] | |
| „Loco Poco” | [51] | ||
| „Loco Poco (Check Point Remix)” | Emil Rengle | [52] | |
| „Loco Poco (DJ Nana Remix)” | Yusuke Okawa, Shotrok și Ryouhei Kurokawa | [53] | |
| „Loco Poco (Shaft, Soka Remix)” (în colaborare cu Buggy) | Emil Rengle | [54] | |
| „Ederlezi” (în colaborare cu Goran Bregovic) | Bogdan Păun | [55] | |
| „Loco Poco (Probaker & Mikke Foo Remix)” | Emil Rengle | [56] | |
| „More Than You Know” | Bogdan Păun | [57] | |
| „Split the Bill” | 2019 | [58] | |
| Ca artist secundar | |||
| „Love Is” (FUMI★YEAH! în colaborare cu Anca Pop) | 2017 | Akari | [59] |
FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- The Match (2006)
- Ivana cea Groaznică (2019)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu