duminică, 5 noiembrie 2023

 5 NOIEMBRIE 2023 - MUZICĂ, PE O ARIPĂ DE CÂNT, TEATRU/FILM, SFATURI UTILE


NICOLETA ALEXANDRU - NICOLA

Nicoleta Alexandru
Nicola, Romanian singer.png
Date personale
Născută (52 de ani)
BucureștiRomânia Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiecântăreață
Activitate
OrigineFlag of Romania.svg BucureștiRomânia
Gen muzicalPop
Instrument(e)Voce
Interpretare cuMihai Alexandru
Prezență online
site web oficial

Nicoleta Alexandru cu numele de scenă Nicola (n. BucureștiRomânia) este o cântăreață de origine română ce s-a născut în București. A făcut primii pași importanți în muzica românească începând cu anul 1985.

BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

La Festivalul Mamaia 1985, obține premiul teatrului Fantazio și premiul de cel mai bun prieten al carului 5 TVR alături de grupul muzical FORTE. În 1986 după destrămarea celor patru membre ale grupului, Cristina Fronea și Nico formează împreună grupul ADAGGIO și susțin, până în 1988, peste 200 de recitaluri alături de trupa Holograf.

În 1988 își începe cariera alături de trupa sibiană Riff sub numele de Nicoleta Nicola și participă la mai multe festivaluri muzicale din țară. În 1992 participă la selecția concursului Eurovision cu piesa "Balerina". În 1995 susține concerte la CannesMonaco și în mai multe orașe din Elveția. În 1999 apare primul ei Single "Cu tălpile goale" produs de Media Pro Music cu ajutorul proiectului Propaganda Pro FM al lui Andrei Gheorghe. Single-ul "Cu tălpile goale" beneficiază de foarte multe difuzări pe posturile Radio Pro FMRadio ContactRadio 21Radio România, etc.) și pe posturile TV din România de la acea vreme (Pro TVAtomic TVTVRTele 7 abc).

Participă la megaconcerte precum: Eclipsa 1999Reveliunea 2000 și Propaganda Pro FM. În anul 2000 apare albumul Turquoise produs tot de Media Pro Music. În 2002 participă cu piesa "Lângă mine" la Festivalul "Mamaia 2002" unde câștigă locul al doilea la secțiunea de "Creație" precum și "Premiul Presei". După succesul obținut la Mamaia cu această piesă a semnat un contract cu casa de discuri Media Services.

La începutul lunii octombrie finalizează înregistrările pentru cel de-al treilea material muzical din carieră, intitulat "Lângă mine". Piesele sunt compuse de Mihai Alexandru și pe album se pot găsi piesele: "I Do" care e participantă în preselecția pentru Eurovision 2002. Alături de Petre Năstase filmează videoclipul piesei "Lângă mine" la Muzeul Național de Istorie a României. Noul material muzical și videoclipul marchează un progres de imagine pentru Nicola, acum mult mai sofisticată. În 2003 primește premiul Femeia Anului al revistei Avantaje, iar piesa "Lângă mine" este premiată cu "Piesa anului" de Radio România Actualități. Pe 1 martie 2003, după un succes imens cu piesa sa "Don't break my heart", Nicola câștigă selecția națională la Eurovision Song Contest de la Riga, capitala Republicii Letonia. Se califică pe locul 10.

În același an lansează cel de-al patrulea său material discografic : "Best of Nicola" care va lua și Discul de platină după numărul de exemplare vândute. Câștigă premiul "Cea mai bună voce feminină" la premiile TV K Lumea.

În 2005 lansează albumul "De mă vei chema" ce conține două hit-uri răsunătoare, "De mă vei chema" și "Honey". Odată cu lansarea albumului Nicola își începe aparițiile alături de noua sa trupă formată cu soțul Mihai AlexandruCătălin DalvareaAndrei Stanoevici și Ștefan Corbu. În același an este nominalizată la MTV România Music Awards la categoria "Best Pop" și "Best Female". Spre finele anului 2005 își anunță despărțirea de Mihai Alexandru după 15 ani de căsnicie.

În vara anului 2007 Nicola lansează piesa "Doar noi doi" cu un videoclip a filmat în Barcelona. Tot în 2007, cu single-ul "Fairytale story", Nicola participă la selecția națională pentru Eurovision unde se clasează pe locul 7. În 2008 colaborând cu Thomas Nichols, compozitor pentru mai multe nume sonore (All SaintsCeline Dion) scot single-ul "Leave No Heart Behind".

În 2009 Nicola pregătește lansarea noului său album "Thank you" [1], cu un nou single "My Love" și 2 mix-uri [2] semnate de trupa KORD, cu care Nicola a colaborat și pentru remixul de la "Don't break my heart".[3]. În momentul de față "My love" este difuzată și în SUA.

În 2011 Nicola lansează noul single "Meant 2 be mine" semnat de Steve Crow, membru al trupei KORD. În scurt timp de la lansare, piesa obține un feedback bun, ajungând în playlist-urile mai multor radio-uri de peste hotare.[4] [5]

În anii ce urmează, Nicola continuă colaborarea cu KORD. În 2012 lanseaza piesa Good morning (my) Facebook friend, piesă dedicată fanilor ei de pe Facebook. [6]. În 2013 apare o nouă piesă de dragoste, numită TE IUBESC , piesă ce ajunge în scurt timp în inimile multor fani. [7].

În august 2014, Nicola și-a reluat colaborarea artistică cu Mihai Alexandru.[8]

În 2015 Nicola colaborează cu Will Taylor de la Appointed Recordings și lansează împreună piesa Addicted To Your Love [9]. Piesa va fi inclusa in 2016 pe albumul Miami 2016 Trance Anthems [10]

În 2019 Nicola se califică în semifinalele Eurovision România 2019 cu piesa Weight of The World [11]. Piesa este compusă de Michael James Down, Will Taylor & Jonas Gladnikoff.

DISCOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

  • Cu Tălpile Goale - (1999)
  • Turquoise - (2000)
  • Lângă Mine - (2002)
  • Best Of Nicola - (2003)
  • De Mă Vei Chema - (2005)
  • Thank You - (2009)

Nicoleta Nicola - Ploaia de vise







OVIDIU STĂNESCU - DJ YAANG

DJ Yaang
Date personale
Nume la naștereOvidiu Stănescu
Născut (38 de ani)
Flag of Romania.svg AradRomânia
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
OcupațieDJ, MC, prezentator radio, muzician, compozitor, producător, remixator, DJ de club, music creative manager
Activitate
Alte numeDJ Yaang (pseudonim din 2009, în cluburi, în emisiunea Kiss Kiss in the Mix de la Kiss Fm România)
Who's Your Daddy? (la radio, pseudonim între anii 2003 - 2009)[1]
Gen muzicaldancehouse, minimal
Instrument(e)pian
Ani de activitate1995 – prezent
Interpretare cuAisa / solo (Dj Yaang) / remixer / producer / songwriter / club DJ / radio DJ
Prezență online
Site web

Ovidiu Stănescu (n. 5 noiembrie 1982[2], cunoscut sub pseudonimul DJ Yaang este un realizator radio, DJ și producător muzical român. Este cunoscut pentru emisiunile pe care le-a realizat la Kiss FM încă de la lansarea postului, în 2003, pe 5 noiembrie, chiar de ziua lui DJ Yaang. Emisiuni: Kiss by Kiss, cu Ovidiu "Who's Your Daddy", Kiss FM de 10, cu Cătălin Dezbrăcatu, Autostrada Kiss și Kiss Kiss in the Mix, care împlinește 10 ani de difuzare în septembrie 2019. Kiss Kiss in the Mix este realizată și produsă împreună cu Olix (Oliver SimIonescu). Dj Yaang colaborează și cu Marius Moga și DeMoga Music din 2013, ca și creative manager / consultant și A&R.

Dj Yaang a compus și produs de-a lungul timpului piese, producții și remixuri pentru artiști precum: Gaz pe Foc, Paul & DJ Allegro, Vali Bărbulescu, Giulia, DJ Andi & Aida, Adrian Eftimie, Aisa, Fly Project, Marius Moga, Voltaj, Anda Adam, Andra, Andreea Bălan, DJ Sava, Neylini, Adi Cristescu, DJ Jonnessey & Aner, Narcotic Sound, Lavinia, Maria Andria, AleeKim, Paula Seling, Blaxy Girls, Amna & What's Up, etc.


COPILĂRIA[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

S-a născut la Pitești pe data de 5 noiembrie 1982, dar copilăria și-a petrecut-o la Arad, orașul natal al mamei sale. Timp de opt ani a studiat pianul, fiind pasionat de muzica clasică. Având o colecție imensă de casete audio și discuri vinil, însumând câteva sute, Ovidiu și-a deschis propriul „post de radio”, ascultătorii fiind prietenii cu care locuia în bloc, și, mai ales fratele său, Dragoș[2]. A studiat muzica clasică cu profesor de pian (studiu particular), dezvoltând interes pentru partituri scrise de Ludwig Van Beethoven, Frederic Chopin, Robert Schumann, Johannes Brahms și alții.

CARIERA[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

În vara anului 1995, Ovidiu s-a angajat ca DJ într-o discotecă din apropierea Aradului. Până în 1999 a lucrat la mai multe cluburi din orașele PiteștiMioveni și Domnești.

În aprilie 1999, a reușit să se angajeze la Radio 21 Pitești, în urma câștigării unui concurs, pentru ca în vara aceluiași an să se angajeze la nou înființatul Radio Contact Pitești. A transmis în direct în timpul eclipsei de Soare de la 11 august.

RADIO: La propunerea lui Dan Ghibernea, Ovidiu s-a întors la postul Radio 21, de data aceasta la cel cu sediul în capitală, realizând programe de animație în timpul săptămânii dar și emisiunea "Muzica Ta de Weekend", pentru ca mai apoi să se angajeze definitiv la Kiss FM (fostul Radio Contact). Acolo a prezentat emisiunea Kiss by Kiss, prima transmisie fiind chiar de ziua sa de naștere, pe 5 noiembrie 2003, căpătând și porecla de Ovidiu „Who's Your Daddy” Stănescu datorită unui jingle al emisiunii[3]. Între timp s-a stabilit la București și s-a apucat de producții muzicale[2]. Din 2003 până în 2007 realizează emisiunea de seară "Kiss By Kiss" (luni - vineri 19-22), din 2007 până în 2008 emisiunea "Kiss FM de 10" sau "After Cronica" (luni - vineri 10-13) alături de Cătălin Dezbrăcatu (Codruț Kegheș), iar din martie 2010, alături de colegul său OLiX (Oliver Simionescu), realizează și produce emisiunea "Kiss Kiss in the Mix" (luni - vineri 19-22), emisiune interactivă cu program de piese mixate, dedicații (daddyKiss-uri), concursuri, "Summer Kiss Costinești" (2009-2012), "Winter Kiss Predeal" (2009-2011), "Winter Kiss Sinaia" (2012), "Summer Kiss Mamaia" împreună cu DJ Jonnessey (2013).

PRODUCȚIE MUZICALĂ (producer, songwriter, remixer): Începând din 2005 a compus și produs piese precum Dj Andi & Aida - 4 the 1st Time, Adrian Eftimie - No Side Effect, Adrian Eftimie - Desire. A continuat cu proiectul Dj Yaang & Aisa, producând și remixând mai multe producții pentru Giulia, Vali Bărbulescu, Gaz pe Foc, Alina Sorescu, Andreea Bălan, Andreea Bănică, Voltaj, Andra - Abelia, Andra - What about us, Pitt Leffer, Fly Project, Neylini, Anda Adam, MadHeart, Anya (ex-HI Q), cel mai recent single solo al sau fiind "Deasupra Tuturor" (august 2012), produs împreună cu Phelipe în studioul Saint Peter Production. În prezent, lucrează alături de echipa lui Marius Moga, la DeMoga Music Publishing, ca și creative manager dar și producător.


Ovidiu Stanescu & AnnTouch - LEGĂMÂNT






VLADIMIR HOROWITZ

Vladimir Horowitz
Vladimir Horowitz 1986.jpg
Date personale
Nume la naștereVladimir Samoilovici Goroviț Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
KievImperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (86 de ani)[1][2][5][3] Modificați la Wikidata
New York CityNew YorkSUA Modificați la Wikidata
Înmormântatcimitirul monumental din Milano[*] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (infarct miocardicModificați la Wikidata
Frați și suroriGoroviț, Regina Samoilovna[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuWanda Toscanini[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the United States.svg SUA
Flag of Russia.svg Imperiul Rus
Flag of the Soviet Union.svg URSS Modificați la Wikidata
Ocupațiepianist
compozitor Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiNaționalna muzîcina akademia Ukraiinî imeni Petra Ceaikovskoho[*]  Modificați la Wikidata
Gen muzicalmuzică clasică  Modificați la Wikidata
Instrument(e)pian  Modificați la Wikidata
Case de discuriRCA Records  Modificați la Wikidata
PremiiNational Medal of Arts[*]
Medalia Prezidențială pentru Libertate[*]
Marea Cruce a Ordinului de Merit al Republicii Federale Germania[*]
Premiul Grammy pentru întreaga carieră[*]
Royal Philharmonic Society Gold Medal[*]
Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]
Premiile Grammy
Ordinul Național de Merit al Republicii Italiene
Stea pe Hollywood Walk of Fame[*]  Modificați la Wikidata
Semnătură
Horowitz Signature.png
Prezență online
Internet Movie Database
Vladimir Horowitz

Vladimir Horowitz (născut Vladimir Samoilowitsch GorowitzucraineanăВолодимир Самійлович Горовицьrusă Владимир Самойлович Горовиц); 1 octombrie 1903 (sau 1904) în BerdicevUcraina; d. 5 noiembrie 1989 în New York) a fost un pianist evreu american născut în Ucraina. Virtuoz al pianului, Horowitz s-a remarcat prin tehnica și capacitatea sa extraordinară de interpretare a pieselor clasice. Este considerat unul dintre cei mai mari pianiști ai secolului XX.[6]

BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

VIAȚĂ PERSONALĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

În ciuda căsătoriei sale cu Wanda Toscanini, fiica dirijorului Arturo Toscanini, au existat zvonuri persistente cum că Horowitz ar fi fost homosexual.[7] Arthur Rubinstein a confirmat despre Horowitz că "Toată lumea știa și-l accepta ca homosexual"







































Vladimir Horowitz - Träumerei - Schumann (Kinderszenen)


Vladimir Horowitz: Chopin - Polonaise in A-flat Major, 'Heroic' Op. 53


Vladimir Horowitz Live Recital Vienna (1987)






ION PAVALACHE

Ion Pavalache
Ioan Pavalache.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (80 de ani) Modificați la Wikidata
Ocupațiedirijor Modificați la Wikidata

Ion Pavalache (n. 24 iunie 1927Chișinău -- d. 5 noiembrie 2007Iași) a fost un dirijor și maestru român de cor.

BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

A studiat la Seminarul Teologic din Chișinău, apoi la Conservatorul "Ciprian Porumbescu" din București (1947-1952) cu Ioan Chirescu (solfegiu), Ion Dumitrescu (armonie), Marțian Negrea (contrapunct), Tudor Ciortea (analize), Theodor Rogalski (orchestrație), Zeno Vancea (istoria muzicii), Harry Brauner (folclor), Dumtru Botez și I. Vicol (dirijat) [1]. Activitatea sa s-a împărțit între sfera concertistică și cea didactică.

Ion Pavalache a desfășurat o bogată activitate de organizare și conducere ca asistent la Conservatorul din București, corist (1952-1958), secretar muzical la Filarmonica bucureșteană "George Enescu" (1952-54) și la Opera Română din București (1954-1956), precum și ca dirijor al Corului Operei (1958-1968) și ca director al Operei Române din Iași (1968-1975). I-a urmat lui G. Pascu la conducerea Corului "Gavriil Musicescu" al Filarmonicii de Stat "Moldova" din Iași timp 32 de ani (1958–1990). A inițiat și a pregătit corurile reunite ale Operei și Filarmonicii ieșene, "reușind să impună ansamblul între cele mai valoroase coruri de filarmonică din România [2]". Pe deasupra, a fondat și a condus (1970-2007) Corul "Camerata" al profesorilor (Casa corpului didactic) din Iași.

Ion Pavalache a susținut nenumărate concerte corale și vocal-simfonice. A contribuit "la lărgirea considerabilă a repertoriului vocal-simfonic al Filarmonicii ieșene, la formarea gustului publicului pentru genul coral a capella pe scenele româneșți și europene" [3] (turneul în FranțaBelgiaOlandaItaliaGermania, ș. a.). A colaborat "cu soliști și dirijori de referință [4]" (V. CortezIon BaciuIosif Conta, A. Bișoc, S. Diamant, ș. a.). A realizat numeroase înregistrări (radio, TV, disc) și a compus piese muzicale. În calitate de profesor (1960-2007), "Maestrul Pavalache a activat la Conservatorul bucureștean (Universitatea Națională de Muzică București) apoi la Conservatorul din Iași (Universitatea de Arte "George Enescu" din Iași)" [3].

DISTINCȚII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

  • Meritul cultural, clasă I
  • Steaua Republicii România
  • Membru de onoare "Société musicale française Georges Enesco"
  • Cetățean de onoare al orașului Villeréal, France

DISCOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

  • Béla BartókCantata profana (Electrecord FE 81-011)
  • George EnescuVox maris (Electrecord FE 81-011 — Marco Polo 8. 223142)
  • Gavriil MusicescuCoruri pe versuri populare (Electrecord 433/71)
  • Constantin Palade, Poem vocal-simfonic, versuri de N. Labiș (Electrecord 433/77)

Corul Moldova. Cred (Ion Pavalache)




ȘTEFANIA STERE

Ștefania Stere
Date personale
Nume la naștereȘtefania Stere
Născută Modificați la Wikidata
BrăilaRomânia Modificați la Wikidata
Decedată (82 de ani) Modificați la Wikidata
BucureștiRomânia Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Activitate
Origine România
Gen muzicalFolclor
Case de discuriElectrecord

Ștefania Stere (n. BrăilaRomânia – d. BucureștiRomânia) a fost o interpretă română de muzică populară din zona Dobrogei.

BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Simbol al cântecului dobrogean, Ștefania Stere s-a născut la Brăila. Viitoarea interpretă a fost o vajnică culegătoare de folclor, preocupată de "a scotoci" prin zestrea de cânt autentic, păstrat de generațiile de rapsozi populari. Dornică de perfecționare, după absolvirea Liceului Comercial din Brăila, a urmat timp de trei ani, un curs de canto și solfegiu unde a avut-o ca profesor pe Maria Tănase. Și-a conturat în timp un stil de muzică original, susținându-l ca solistă a ansamblului „Perinița", a orchestrei "Doina Ilfovului" din București, unde a fost remarcată și apreciată pentru "valoarea interpretativă" de cunoscutul etnomuzicolog Tiberiu Alexandru. A cântat în zeci de spectacole alături de mari nume ale cântecului popular Angela Moldovan, Maria Ciobanu, Lucretia Ciobanu etc. și a realizat de-a lungul anilor numeroase imprimări Radio, Electrecord fiind prezentă în spectacole de televiziune. A participat alături de cunoscuti interpreți la nenumărate turnee în țară și peste hotare (Belgia, Italia, Franța, URSS, Elveția), obținând premii și distincții: Premiul I la Festivalurile internaționale din Austria, Bulgaria și Spaffla, Medalia de aur" (Franța).

Pentru activitatea de păstrare și promovare a folclorului autentic, în anul 2004 interpreta a fost decorată cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler.[1] În anul 2002 primește Diplomă de Excelența oferită de Ministerul Culturii și Cultelor, iar în anul 2003 Medalia Națională oferită de președintele României din acel an, Ion Iliescu.

În plan editorial, Ștefania Stere a semnat o reușită culegere de folclor sub genericul: „Zboară, zboară pescăruș".

Melodiile ei sunt difuzate uneori la postul Radio Antena Satelor. Au mai apărut interviuri și emisiuni cu Ștefania Stere la OTV și la TVRM.

REPERTORIU[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Are un repertoriu alcătuit din bijuterii ale folclorului românesc, cum sunt:

  • Băiețașul meu drag
  • Bine mi-e cu neamuri multe
  • Cântă Dunărea
  • Ce-ai crezut bade, că-mi pasă
  • Ce cați bade pe la noi
  • Cu frumosul m-am luat
  • De-aș fi pasăre să zbor
  • Leană, Leană, dunăreană
  • M-a făcut mama să joc
  • Măi ciobane de la oi
  • Măi Ionele, flăcăiaș
  • Mult mi-e dragă țara mea
  • La fântânița din vale
  • Pandelașul
  • Zi-i badiță cântecul

PREMII ȘI DISTINCȚII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

  • Premiul pentru întreaga activitate, acordat de Ministerul Culturii (2001). Artista nu s-a putut prezenta personal. Premiul a fost ridicat de soțul artistei.
  • Medalia Națională Serviciul Credincios[2], clasa a III-a (2002).
  • Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria D - „Arta spectacolului” (2004).[1]


Stefania Stere - Canta Dunarea - Arhiva 1983


Ştefania Stere - Pandelaşul


STEFANIA STERE POLOVENCO - Zi-i badita cantecul ( Inregistr. radio)




MUZICĂ PENTRU SUFLET:

1. 




Biografie Mihail Sadoveanu
Mihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie 1880,[1][2] PașcaniRomânia[3] – d. 19 octombrie 1961,[3][1] Vânători-NeamțRomânia[4]) a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român. Este unul dintre cei mai importanți și prolifici prozatori români din prima jumătate a secolului al XX-lea, având o carieră ce se întinde pe parcursul a cincizeci de ani. Este cunoscut mai ales pentru romanele sale istorice și de aventuri, deși autorul a creat pagini nemuritoare despre lumea țărănească din Moldova, despre natura României și a scris, de asemenea, reportaje și pagini memorialistice. Sadoveanu a fost unul din primii colaboratori ai revistei tradiționaliste Sămănătorul, înainte de a deveni un scriitor realist și adept al curentului poporanist reprezentat de revista literară Viața Românească. Opera sa se poate grupa în câteva faze care corespund unor direcții sau curente literare dominante într-o anumită epocă: o primă etapă sămănătoristă, cea de început, a primelor încercări, nuvele și povestiri, o a doua mitico-simbolică, din perioada interbelică (reflectată în romane precum Creanga de aur sau Divanul persian). În această etapă, acțiunea operelor sale are loc în general în regiunea istorică a Moldovei, cu teme preluate din istoria medievală și modernă timpurie a României, în romane precum Neamul ȘoimăreștilorFrații Jderi și Zodia Cancerului. Prin intermediul operelor precum Venea o moară pe Siret...Baltagul și alte scrieri, Sadoveanu acoperă o mai mare perioadă de timp, ajungând până în istoria contemporană, în care abordează și alte stiluri precum romanul psihologic și naturalismul. Ultima etapă corespunde realismului socialist, în acord cu perioada socialist-comunistă la care Sadoveanu va adera ideologic.
Ca om politic, a fost adept al naționalismului și umanismului, Sadoveanu oscilând în perioada interbelică între forțele politice de dreapta și stânga. A făcut parte mai întâi din Partidul PoporuluiPartidul Național Liberal-Brătianu și Partidul Agrar al lui Constantin Argetoianu, ocupând funcția de Președinte al Senatului. A fost colaborator al cotidianelor de stânga Adevărul și Dimineața, și a fost ținta unei campanii de presă venite din partea partidelor de extremă dreapta. Deși a fost un susținător al monarhiei în timpul regimului autoritar al lui Carol al II-lea, își schimbă orientarea politică după cel de-al Doilea Război Mondial, făcând parte din Partidul Comunist Român. În această perioadă este numit președinte al Adunării Deputaților și face parte din cei cinci membri ai Prezidiului provizoriu al Republicii Populare Române, care a preluat conducerea statului după abdicarea regelui. Scrie în favoarea Uniunii Sovietice și a stalinismismului. Multe dintre operele și discursurile sale, printre care și romanul politic Mitrea Cocor, dar și celebrul slogan Lumina vine de la Răsărit, sunt de asemenea considerate ca propagandă în favoarea comunizării.
A fost președintele Uniunii Scriitorilor din România și, începând cu anul 1921, membru al Academiei Române. A primit Premiul Lenin pentru Pace în 1961. În anul 1928 devine Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România.[5] A fost cumnatul criticului literar Izabela Sadoveanu-Evan. Copiii săi, Profira și Paul-Mihu Sadoveanu, au mers pe urmele tatălui și au devenit la rândul lor scriitori.
Mihail Sadoveanu s-a născut la Pașcani, în estul Moldovei. Părinții lui Mihail Sadoveanu au fost avocatul Alexandru Sadoveanu (d. 1921) din Oltenia,[6] și Profira Ursache (d. 1895), fată de răzeși analfabeți[7] din localitatea Verșeni.[8]Părinții nefiind căsătoriți, paternitatea scriitorului și a fratelui său Dimitrie (mort de scarlatină în 1888) au fost recunoscute abia în anul 1891. Familia își avea originile în Sadova, conform numelui ales (lit. „din Sadova”),[9] adoptat de aceasta abia în 1891.[10][11] Tatăl Alexandru avea o căsnicie nefericită, iar izolarea din viața publică a avut un impact negativ asupra întregii familii.[12]Istoricul literar Tudor Vianuconsidera că acest contrast dintre identitățile regionale și sociale au avut rolul lor în formarea autorului, deschizându-i calea spre o „universalitate românească”, notând totodată că Sadoveanu era atașat de rădăcinile sale moldovenești.[13] Mihail a mai avut un frate, tot cu numele de Alexandru, a cărui soție a fost criticul literar Izabela Morțun (cunoscută mai târziu ca Sadoveanu-Evan, verișoara activistului socialist Vasile Morțun).[14] Celălalt frate, Vasile Sadoveanu, a fost inginer agronom.[15]
Începând cu anul 1887, Sadoveanu face școala primară la Pașcani. Profesorul său preferat, Dl. Busuioc, a fost cel care l-a inspirat să scrie colecția de povești Domnu Trandafir.[16] În timpul liber, tânărul Sadoveanu obișnuia să exploreze regiunea natală mergând pe jos, la vânătoare, pescuind, sau doar pentru a contempla natura.[17] Și-a petrecut vacanțele de vară și la Verșeni, la rudele mamei.[11][18] În timpul călătoriilor sale, Sadoveanu vizita țărani, iar felul cum se comportau în prezența autorităților i-au modelat, conform criticilor, perspectiva asupra societății.[19] Urmează gimnaziul „Alecu Alecsandru Donici” la Fălticeni și Liceului Național din Iași.[20][21][22] La Fălticeni a fost coleg cu viitorii scriitori Eugen Lovinescu și Ion Dragoslav. Din cauza expedițiilor în bălțile Șomuzului și la Nada Florilor va rămâne un an repetent. După moartea mamei sale termină anii de gimnaziu în fruntea promoției
În 1896, la vârsta de 16 ani, Sadoveanu intenționează să alcătuiască, împreună cu un coleg, o monografie asupra domnitorului Ștefan cel Mare, renunțând, însă, din lipsă de izvoare istorice.[23]Debutează în revista bucureșteană Dracuîn 1897,[21][24] cu schița Domnișoara M din Fălticeni, pe care îl semnează cu pseudonimul Mihai din Pașcani.[21] În 1898 începe să colaboreze la foaia Viața nouă a lui Ovid Densusianu, alături de Gala GalactionN.D. CoceaTudor Arghezi ș.a., semnând cu numele său, dar și cu pseudonimul M.S. Cobuz,[23] cu un alt scheci și un poem.[25] Totuși, Sadoveanu nu era de acord cu agenda lui Densusianu, criticând mișcarea simbolistă românească la care adera revista.[25] Începe să scrie pentru reviste non-simboliste precum Opinia și Pagini Literare.[21][25]În paralel, a fondat și tipărit manual pentru o scurtă perioadă un jurnal cunoscut sub numele de Aurora[25] sau Lumea.[10]
Sadoveanu pleacă la București în anul 1900, cu intenția de a studia dreptul la Universitatea din București, renunțând însă la scurt timp, pentru a se dedica literaturii.[10][21][26] A început să frecventeze societatea boemă a Capitalei,[10], hotărând în această perioadă să abandoneze poezia și să scrie numai proză realistă.[26] În 1901, se căsătorește cu Ecaterina Bâlu, cu care s-a stabilit la Fălticeni,[11][21][22][27] unde începe să lucreze la primele nuvele și se decide să trăiască din cariera de scriitor.[21] În 1902 apare primul manuscris al romanului Frații Potcoavă, unele dintre fragmentele acestuia fiind publicate în revista Pagini Alese cu pseudonimul M. S. Cobuz.[28] În iunie 1903, Sadoveanu este incorporat și face armata în apropiere de Târgu Ocna, perioadă care l-a inspirat să scrie „Amintirile căprarului Gheorghiță”.[26] Această primă perioadă din viața sa avea să fie evocată de scriitor în opera sa Anii de ucenicie (1944).
După terminarea armatei se stabilește la Fălticeni, unde întemeiază o mare familie.[29] Inițial, familia Sadoveanu a locuit într-o casă deținută de celebrul povestitor Ion Creangă, mutându-se apoi într-o nouă casă, aflată în vecinătatea Grădinii Liniștii.[22] Scriitorul a avut unsprezece copii,[23] dintre care trei fiice: Despina, Teodora și Profira Sadoveanu, ultima devenită la rândul ei poetă și romancieră.[30] Dintre fii săi, Dimitrie Sadoveanu a devenit pictor,[30] în timp ce Paul-Mihu, cel mai tânăr dintre ei (n. 1920), a scris romanul Ca floarea câmpului... publicat postum, după moartea sa prematură pe Frontul de Vest, în anul 1944
După ce Societatea Scriitorilor a fost reorganizată în Uniunea Scriitorilor din Româniaîn 1949, Sadoveanu devine președintele de onoare al acesteia.[51][101] Apoi, în 1950, este numit președintele ei, înlocuindu-l pe Zaharia Stancu. Conform scriitorului Valeriu Râpeanu, această numire a fost un semn al marginalizării lui Stancu după excluderea sa din Partidul Comunist Român, Uniunea Scriitorilor fiind în acea perioadă condusă de fapt de Primul Secretar, poetul comunist Mihai Beniuc.[102] Sadoveanu și Beniuc au fost realeși la primul congres al uniunii (1956).[51][103] Între timp, Sadoveanu publică mai multe volume realist-socialiste, printre care și Mitrea Cocor (după unele surse scris de Dumitru Ciurezu și modificat de Sadoveanu),[104] prin care se apreciau și încurajau politicile de colectivizare. Romanul este publicat în 1949 și îi aduce lui Sadoveanu primul Premiu de Stat pentru proză.[94]
În această perioadă, Sadoveanu este implicat în campaniile culturale susținute de noul regim. În luna iunie a anului 1952, devine președinte al Consiliului Științific al Academiei, cel care va modifica alfabetul limbii române. Astfel, se renunță la litera â, fiind înlocuită cu î (scriere preferată de Sadoveanu în primele sale lucrări).[105] Se implică în mișcarea pentru pace din Blocul Estic, conducând Comitetul Național pentru Apărarea Păcii într-o perioadă în care Uniunea Sovietică dorea să portretizeze inamicii din Războiul rece ca instigatori de război și vinovați unici pentru proliferarea armelor nucleare.[99] Este reprezentantul României la Consiliului Mondial al Păcii, primind, în 1951, Premiul Internațional pentru Pace.[106] Din postura de parlamentar, Sadoveanu face parte din comitetul însărcinat cu elaborarea noii constituții din 1952, care, în formă finală, reflecta influențele sovietice și asimilarea stalinismului în discursurile politice românești.[107] În martie 1953, la puțin timp după moartea lui Stalin, scriitorul conduce mai multe ședințe ale Uniunii Scriitorilor, discutând despre noile directive culturale ale URSS date de Georgy Malenkov, și manifestându-se împotriva tinerilor autori care nu au renunțat la proletcultism.[108] În noiembrie 1955, la puțin timp după ce împlinește vârsta de 75 de ani, scriitorului i se conferă titlul de Erou al Muncii Socialiste.[109] După 1956 regimul a anunțat o ușoară destalinizare, continuând să-l recomande pe Mihail Sadoveanu ca unul din cele mai importante modele culturale ale regimului.[110]
Scriitorul donează în 1950 Casa cu turn statului român,[60] și se mută înapoi în București, unde deține o casă în apropierea Muzeului Zambaccian.[15]
Între 7 și 11 ianuarie 1958, Sadoveanu, Ion Gheorghe Maurer și Anton Moisescu sunt președinții interimari ai Prezidiului Marii Adunări Naționale, funcție care îl propulsează vremelnic pe scriitor în poziția de șef al statului. Contribuțiile literare, dar și afinitățile sale politice, fac să i se acorde, în 1961, „Premiului Lenin pentru Pace”.[111]
Suferă un infarct care îi afectează vorbirea și îl lasă aproape orb.[15] Este îngrijit de o echipă de medici condusă de Nicolae Gh. Lupu.[15] Familia Sadoveanu se retrage în zona Neamțului, locuind într-o vilă aflată în apropierea Schitului Vovidenia și a localității Vânători-Neamț.[15] Este vizitat periodic de prieteni din literatură și politică, printre care și Alexandru Rosetti.[112]Mihail Sadoveanu se stinge din viață pe data de 19 octombrie 1961, la ora 9 dimineața,[9] fiind înmormântat pe 21 octombrie la Cimitirul Bellu din București. Casa din apropierea Schitului Vovidenia este astăzi un muzeu dedicat scriitorului, Casa Memorială „Mihail Sadoveanu”.
După moartea soțului ei, Valeria Sadoveanu s-a stabilit în apropierea Mănăstirii Văratec, unde a organizat un cerc literar informal și un grup ortodox de rugăciune, la care au luat parte istoricul literar Zoe Dumitrescu-Bușulenga și poeta Ștefana Velisar Teodoreanu, dedicându-și viața apărării comunității de călugărițe.[113] Ea a mai trăit timp de 30 de ani după moartea soțului ei
Opera:
·         Șoimii, roman (1904)
·         Floare ofilită, nuvele (1905)
·         Mormântul unui copil (1905)
·         Amintirile căprarului Gheorghiță(1905)
·         Vremuri de bejenie (1906)
·         La noi în Viișoara (1906)
·         Esopia (1906)
·         Însemnările lui Neculai Manea, nuvele (1906)
·         Oameni și locuri, (1908)
·         O istorie de demult (1907)
·         Duduia Margareta (1907)
·         Istoria marelui împărat Alexandru Macedon în vremea când era emirul lumii 5250 de ani (1907)
·         Povestiri de seară (1909)
·         Genoveva de Brabant (1909)
·         Cum putem scăpa de nevoi și cum putem dobândi pământ (1909)
·         Cântecul amintirii (1909)
·         Apa morților (1911)
·         Povestiri de petrecere și folos (1911)
·         Bordeenii, roman, (1912)
·         Un instigator (1912)
·         Priveliști dobrogene (1914)
·         Neamul Șoimăreștilor, roman (1915)
·         Foi de toamnă (1916)
·         Printre gene (1916)
·         44 de zile în Bulgaria (1916)
·         Umiliții mei prieteni (1917)
·         Umbre (1919)
·         În amintirea lui Creangă (1919)
·         Priveghiuri (1919)
·         Povestiri pentru moldoveni (1919)
·         Cocostârcul albastru (1921)
·         Strada Lăpușneanu (1921)
·         Neagra Șarului (1922)
·         Pildele lui cuconu Vichentie (1922)
·         Lacrimile ieromonahului Veniamin(1922)
·         Oameni din lună (1923)
·         Ți-aduci aminte (1923)
·         Războiul balcanic (1923)
·         Venea o moară pe Siret (1924)
·         Țara de dincolo de negură (1926)
·         Dumbrava minunată (1926)
·         Povestiri pentru copii (1926)
·         Dimineți de iulie. Stigletele (1927)
·         Demonul tinereții (1928)
·         Hanu-Ancuței (1928)
·         Împărăția apelor (1928)
·         O întâmplare ciudată (1928)
Literatură proletcultistă
·         Lumina vine de la Răsărit, reportaje din URSS (1945)
·         Păuna mică (1948)
·         Mitrea Cocor (1949)
·         Mărturisiri (1960)
Monografii critice
·         Savin Bratu, Mihail Sadoveanu, o biografie a operei, București, 1963
·         Constantin Ciopraga, Mihail Sadoveanu, București, 1963
·         Nicolae Manolescu, Sadoveanu sau utopia cărții, București, 1976
·         Pompiliu Marcea, Lumea operei lui Mihail Sadoveanu, București, 1976
·         Profira Sadoveanu, Viața lui Mihail Sadoveanu. Copilăria și adolescența, București, 1976
·         Ion Vlad, Cărțile lui Mihail Sadoveanu, Cluj, 1981
·         Fănuș Băileșteanu, Introducere în opera lui Mihail Sadoveanu, Craiova, 2001
·         Alexandru Paleologu, Treptele lumii sau calea către sine a lui Mihail Sadoveanu, Iași, 2007
·         Monica Spiridon, Sadoveanu-divanul înțeleptului cu lumea, Albatros, 1982
·         Dumitru Micu, Sensul etic al operei lui Sadoveanu, 1955




Neamul Soimarestilor [1965]: 




DUREREA DE CAP
Cefaleele, numite de obicei dureri de cap, sunt localizate pe bolta craniana. Evolutia lor este foarte variabila, de la cateva ore la cateva zile, accesele putand sa se repete timp de mai multi ani.

Tipuri de cefalee - Clasic, se disting trei tipuri de cefalee:
cefaleele psihogene, foarte frecvente, sunt consecinta unei oboseli, a unor tulburari psihologice benigne (anxietate,stress), chiar si a unei veritabile depresiuni. tensiunea psihica poate provoca o contractie exagerata a muschilor cefei, cu iradierea durerii spre cap. Cefaleele psihogene sunt permanente si pot obliga o incetinire moderata a activitatilor individului. Evolutia lor este cronica.
migrenele afecteaza aproximativ 5-10% din populatia globului. Cauza lor primitiva este necunoscuta, dar se stie ca are loc o constrictie urmata de o dilatare a anumitor artere ale capului si ca exista adesea un teren familial. In general, durerea este intensa, pulsatila, localizata la jumatate din craniu, asociata cu tulburari digestive (senzatie de greata, voma), exacerbata de lumina, zgomot, activitate fizica. Evolutia este cronica si paroxistica: se observa crize de frecventa foarte variabila (de la una pe an la cateva pe luna), durand intre doua ore si cateva zile.
cefaleele simptomatice nu constituie ele in sine o boala, dar sunt simptomul unei afectiuni organice, in special a bolii Horton, a unor afectiuni oculare (glaucom, tulburari de vedere), otorinolaringologice (sinuzita, otita), dentare sau reumatologice (artroza cervicala). Ele sunt uneori declansate de hipertensiunea arteriala, intoxicatia cu carbon, unele medicamente (vasodilatatoarele), febra. O cefalee simptomatica poate, de asemenea, sa fie consecinta unei hemoragii meningeene, a unei meningite, a unor tumori cerebrale, care, stanjenind circulatia lichidului cefalorahidian, declanseaza in amonte hipertensiune intracraniana, a unui hematom cerebral posttraumatic sau a unui anevrism cerebral. In caz de hipertensiune intracraniana, cefaleea predomina la sfarsitul noptii sau la trezire.

Tratament – In afara eradicarii eventualei cauze si a folosirii unor mijloace specifice (medicamente antimigrenoase daca este vorba de o migrena), tratamentul este cel al durerii in general; el face apel la analgezicele uzuale ca de exemplu paracetamol. Unele masuri calmeaza uneori durerea: pacientul poate sa se intinda in pozitia culcat, sa evite factorii agravanti (camera zgomotoasa, prost aerisita), sa-si intinda sau sa-si maseze muschii umerilor, gatului, fetei si pielii capului si, atunci cand este posibil, sa doarma cateva ore.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...