22 NOIEMBRIE 2017
Bună dimineața, prieteni!
RELIGIE ORTODOXĂ 22 Noiembrie
Sfântul Apostol Filimon, Arhip,
Apfia si Onisim; Sf. Mc. Cecilia
În această lună, în ziua a douăzeci şi doua, pomenirea
Sfinţilor Apostoli din cei şaptezeci, Filimon, Arhip, Onisim şi Apfia, cei ce
au fost ucenici ai Apostolului Pavel.
Onisim a vieţuit pe vremea împăratului Nero,
fiind următor şi ucenic al Sfântului Apostol Pavel; a pătimit pentru Hristos de
la necredincioşii elini, în Kolasia.
Aceştia
au fost pe vremea împărăţiei lui Nero, ucenici fiind Sfântului Pavel, şi au
mărturisit la Colose oraşul Frigiei, aproape de Laodiceea. Făcând păgânii
praznic Artemidei, în capiştea lor din Colose, sfinţii, cu alţi creştini
dimpreună, lăudau pe Dumnezeu în sfânta biserică. Retrăgându-se ceilalţi când
au năvălit idolatrii, au rămas numai ei singuri cu Apfia, credincioasă fiind şi
ea, dorind de mărturisirea lui Hristos. Deci, prinzându-i, i-au adus la
Androcleu mai-marele Efesului şi au fost bătuţi de el, dar nesupunându-se a
face jertfa la idolul ce se chema de dânşii Mina, i-au îngropat până la brâu şi
aşa i-au ucis cu pietre, săgetaţi fiind întâi de copii mici cu săgeţile.
Acesti
sfinti au vietuit pe vremea imparatului Nero, fiind urmatori si ucenici ai
Sfantului Apostol Pavel; si au patimit pentru Hristos de la necredinciosii
elini, in Kolasia. Caci, cand isi inaltau rugaciunile lor catre Dumnezeu in
sfanta biserica, dimpreuna cu ceilalti crestini, atunci au navalit asupra lor
inchinatorii de idoli care erau contra crestinilor. Atunci toti credinciosii
care erau in biserica, au fugit, si au ramas numai Filimon, Arhip si Apfia, pe
care, luandu-i paganii, i-au dus la Artoklis facatorul de piine al Efesului.
Atunci a fost batut aspru Sfantul Arhip si strapuns cu cutite peste tot trupul,
de oamenii care treceau pe acolo si de copii. Dupa aceasta Sfantul Filimon a
fost batut fara mila si, fiind improscat cu pietre, s-a savarsit. Asemenea si
Sfanta Apfia a fost ucisa cu pietre si in astfel de munci au trecut sfintii
catre Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Muceniţe Cecilia.
Şi era popor mult atunci în casa ei, bărbaţi
şi femei, care ascultau învăţătura ei cea folositoare. Atunci a întrebat sfânta
pe toţi, zicându-le cu glas tare: „Oare credeţi că sunt adevărate toate cele
grăite de mine?” Iar ei cu o gură au răspuns: „Credem cu adevărat şi mărturisim
pe Hristos cel propovăduit de tine, a fi Dumnezeul nostru adevărat, care te are
pe tine ca roabă a Sa”.
Aceştia
au suferit pe vremea împărăţiei lui Diocleţian. Cecilia era din Roma, din neam
strălucit. Deci măritând-o după Valerian, l-a adus la credinţa în Hristos şi
l-a hotărât a petrece în curăţie. Iar Valerian a întors pe Tiburtie, care îi
era frate bun, şi la atâta faptă bună s-a ridicat Tiburtie încât şi cu îngerii
vorbea în toate zilele. Dar, fiindcă îngropau ei moaştele mucenicilor lui
Hristos, au fost pârâţi la Tuschie Almachie prefectul cetăţii şi, fiind aduşi
înaintea lui şi mărturisind ei pe Hristos, au fost daţi pe seama lui Capelarie
Maxim să li se taie capetele. Acesta după ce a tăiat pe sfinţi, văzând îngeri
petrecând şi purtând ca nişte odoare sufletele mucenicilor, a crezut şi el. Iar
Sfânta Cecilia, fiind băgată într-o baie foarte tare înfierbântată, a fost
silita să stea în ea trei zile. Apoi din porunca prefectului i s-a tăiat capul
acolo în baie.
Sfanta
fecioara Cecilia s-a nascut in Roma din parinti cinstiti si bogati. Apoi,
auzind propovaduirea Sfintei Evanghelii, a crezut in Hristos; si ranindu-se cu
dragostea inimii catre Dansul, a pus in mintea sa ca sa nu se marite; ci curata
sa-si pazeasca fecioria, inchinand-o Mirelui Hristos Dumnezeu. Insa fara voia
sa, parintii au logodit-o cu un tanar de bun neam, dar necredincios, anume
Valerian, care in toate zilele o impodobea cu haine de mult pret si cu podoabe
de aur. Iar ea pe dedesubtul hainelor de mult pret purta o haina aspra de par,
iar in inima purta pe Hristos si neincetat se ruga catre Dansul cu caldura
Duhului; ca El, cu judecatile pe care le stie, sa o pazeasca curata si sloboda
de legatura nuntii.
Deci,
sosind ziua nuntii si cantand organele muzicale, ea, oftand din inima, in taina
se ruga lui Dumnezeu, zicand: Fie inima mea fara prihana, intru indreptarile
Tale, Doamne, ca sa nu ma rusinez. Si il ruga pe El cu sarguinta si cu multe
lacrimi sa-i trimita pe ingerul Sau pentru pazirea fecioriei sale. Sosind
noaptea si fiind tinerii in casa, fecioara a zis catre Valerian, mirele sau:
"Iubite, tinere, voiesc sa-ti descopar o taina. Iata, precum ma vezi, eu
am pe ingerul lui Dumnezeu care imi pazeste fecioria si pe care tu nu-l vezi.
De te vei atinge de mine, apoi indata te va omori, pentru ca sta aici gata sa
ma apere, pe mine roaba Sa".
Auzind
acestea Valerian s-a temut caci, cu adevarat sta acolo ingerul nevazut trimis
din cer, ca sa pazeasca pe mireasa lui Hristos de necuratia necredinciosului tanar.
Atunci a inceput Valerian a ruga pe fecioara sa-i arate si lui ingerul ca sa-l
vada. Fecioara a raspuns: "Tu esti om care nu cunosti pe Dumnezeul cel
adevarat. Pentru aceasta dar, nu poti sa vezi pe ingerul lui Dumnezeu, pana
cand nu te vei lepada de necuratia necredintei tale".
Atunci
Valerian a intrebat-o: "Cum ma voi curati?" Fecioara a raspuns:
"Este un batran cu numele Urban episcopul, acela stie a curati cu Sfantul
Botez pe cei necredinciosi si mai inainte a-i pregati pentru vederea
ingereasca. De voiesti sa te cureti si sa vezi pe ingerul lui Dumnezeu, apoi
mergi la dansul si-i spune toate cele ce ai auzit de la mine. Apoi, dupa ce te
va curati, sa te intorci aici si vei vedea ingerul si tot ce vrei vei obtine de
la dansul".
Valerian
a zis: "Unde voi gasi pe batranul acela?" Fecioara a raspuns:
"Mergi pe calea lui Apie. Acolo vei afla niste saraci langa cale si zi
catre dansii: "Cecilia m-a trimis la voi, ca sa ma duceti la batranul
Urban, pentru ca voieste sa-i spuna lui o taina prin mine". Deci, mergand
Valerian, a aflat langa calea lui Apie, dupa cuvantul logodnicei sale, niste
saraci care stiau bine pe Sfanta Cecilia, pentru milostenia ce primeau de la
dansa. Aceia l-au dus la fericitul Urban episcopul, care se ascundea dinaintea
chinuitorilor prin morminte, prin pesteri si prin casele saracilor.
Atunci
Urban, cand i-a spus Valerian toate cuvintele sfintei fecioare, s-a umplut de
mare bucurie si, plecandu-si genunchii la pamant si mainile ridicandu-le catre
cer, a zis cu lacrimi: "Au doar astfel este roaba ta Cecilia, Doamne
Iisuse, care, ca o albina iubitoare de osteneala, aduce miere Bisericii Tale?
Caci iata pe tanarul acesta l-a primit ca pe un leu in camara sa, iar catre
mine l-a trimis ca pe un miel si de n-ar fi crezut el invatatura ei, n-ar fi
venit la mine. Deci deschide, Doamne, inima lui, pana la sfarsit ca sa Te
cunoasca pe Tine adevaratul Dumnezeu, iar de satana si de toate lucrurile lui
sa se lepede".
Asa
rugandu-se el, indata s-a aratat un batran cinstit, imbracat in vesminte albe
ca zapada si avea in mana sa o carte. Acela, stand inaintea lui Valerian, i-a
deschis cartea ca sa citeasca, iar Valerian infricosandu-se de o vedenie ca
aceasta, a cazut la pamant. Dar cinstitul batran care se aratase l-a ridicat si
i-a zis: "Citeste, fiule, cele ce sunt scrise in aceasta carte, ca sa te
invrednicesti a fi curatat si sa-l vezi pe ingerul pe care a fagaduit logodnica
ta a-l arata tie". Privind Valerian pe carte, a vazut si a citit aceste
cuvinte scrise cu slove de aur: "Un Domn, o credinta, un Botez; un
Dumnezeu si Parintele tuturor, Care este peste toti si prin toti, si intru noi
toti. Amin".
Acestea
citindu-le Valerian, i-a zis batranul care se aratase: "Oare crezi, fiule,
ca acestea sunt adevarate, sau inca te indoiesti?" Iar Valerian a raspuns
cu mare glas: "Cu adevarat nu este nimic sub cer mai vrednic de crezut
decat aceasta". Si indata, cel ce se aratase, s-a facut nevazut. Apoi
fericitul episcop Urban a inceput cu cuvintele a invata din destul pe Valerian
si, botezandu-l, l-a trimis la sfanta lui logodnica.
Intorcandu-se
Valerian, a aflat pe fecioara in casa, rugandu-se, si a vazut ingerul stand
langa dansa cu mare stralucire si frumusete nepovestita, tinand in mainile sale
doua cununi impletite din trandafiri rosii si din crini albi, care imprastiau
buna mireasma. O cununa a pus-o pe capul fecioarei, iar cealalta pe capul lui
Valerian, zicand: "Paziti-va cununile acestea cu inima curata si cu trup
neintinat, caci din raiul lui Dumnezeu vi le-am adus si au puterea aceasta, ca
niciodata nu se vestejesc, nici isi pierd buna mireasma; si nimeni nu poate sa
le vada, fara numai cel ce iubeste curatia ca si voi. Iar tu Valerian, de vreme
ce te-ai invoit la sfatul curatiei, pentru aceea m-a trimis Dumnezeu ca sa ma
arat tie, ca sa primesti orice vei cere de la El".
Valerian,
cazand in genunchi si inchinandu-se, a zis: "Nimic nu-mi este mai iubit,
in lumea aceasta, decat fratele meu Tivurtie; deci ma rog Domnului ca, precum
pe mine, asa si pe fratele meu, izbavindu-l de pierderea draceasca, sa-l
intoarca spre Sine si sa ne dea noua, amandurora, numele Sau cel sfant. Iar
ingerul a zis catre dansul, cu fata vesela: "Bineplacuta este Domnului
cererea ta, si-ti va implini dorinta inimii tale; precum te-a mantuit pe tine
prin aceasta fecioara, asa va mantui si pe fratele tau Tivurtie, prin tine si
impreuna cu dansul vei intra la nevointa muceniceasca".
Acestea
zicand, ingerul s-a facut nevazut. Iar fericitul Valerian, dimpreuna cu sfanta
fecioara, veselindu-se intru Hristos, se indeletniceau cu vorbe folositoare de
suflet. In acea vreme a intrat la dansii Tivurtie, fratele lui Valerian si a
zis: "Ma minunez foarte ca am mirosit aici o buna mireasma de trandafiri
si de crini. De unde vine aceasta mireasma atat de placuta prin care atat m-am
indulcit, incat mi se pare a fi cu totul innoit? Iar Valerian a zis catre
dansul: "Da, ai mirosit buna mireasma, iubite frate, caci eu am rugat pe
Dumnezeu pentru tine, ca si tu sa te invrednicesti cununii celei nevestejite si
sa iubesti pe Acela al Carui sange este rosu ca trandafirul, iar trupul alb cum
e crinul". Tivurtie a zis: "Oare in vis aud eu aceste cuvinte sau
adevarat graiesti, frate?"
Valerian
a raspuns: "Pana acum ca in somn am vietuit, inchinandu-ne zeilor celor
mincinosi si necuratilor draci. Iar acum umblam intru adevar si in darul lui
Dumnezeu". Tivurtie a zis: "Cine te-a invatat pe tine acestea?"
Iar Valerian a raspuns: "Ingerul lui Dumnezeu m-a invatat, pe care si tu
vei putea sa-l vezi, daca te vei lepada de inchinaciunile idolesti".
Tivurtie voia sa vada ingerul, dar Valerian il sfatuia sa creada mai intai
intr-Unul adevaratul Dumnezeu si sa primeasca Sfantul Botez si dupa aceea sa
astepte aratarea ingereasca. Iar Sfanta fecioara Cecilia, deschizandu-si gura
sa cea plina de dar, a inceput a-l invata sfanta credinta, aratandu-i
inselaciunea zeilor pagani, celor mincinosi, si neputinta idolilor celor fara
de suflet, descoperindu-i puterea adevaratului Dumnezeu, Domnul nostru Iisus
Hristos.
Atat de
puternica a fost invatatura sfintei fecioare de Dumnezeu inteleptita, incat
indata s-a schimbat Tivurtie. Din necredincios, a devenit credincios si a zis:
"Cred ca nu este alt Dumnezeu afara de Cel crestinesc, si de acum inainte
Acestuia voiesc a-I sluji". Acestea auzindu-le fecioara, s-a umplut de
multa bucurie, invatandu-l cu mai multa sarguinta si spunandu-i despre
intruparea Fiului lui Dumnezeu, despre minunile Lui, despre patima si moartea
cea de bunavoie, pe care le-a luat pentru dragostea catre neamul omenesc. Iar
Tivurtie, ascultand niste cuvinte ca acestea, se umilea cu inima si se aprindea
cu dragostea Domnului.
Vazand
fecioara intru dansul atata credinta arzatoare, a zis catre el: "Daca
crezi in Domnul nostru Iisus Hristos, apoi mergi impreuna cu fratele tau la
episcopul nostru crestinesc si primeste de la dansul Sfantul Botez, prin care,
curatindu-te de pacate, te vei invrednici vederii ingeresti". Iar
Tivurtie, adresandu-se catre fratele sau, a zis: "Catre cine vrei sa ma
duci?" Valerian i-a raspuns: "Catre Urban, omul lui Dumnezeu, vom
merge. Acela este episcop crestinesc, om batran, intelept si drept, a carui
fata este ca de inger, si graiurile lui adevarate". Iar Tivurtie a zis:
"Dar despre acel Urban spui, de care am auzit ca a fost osandit la moarte
de doua ori? De vom merge la dansul, apoi cei ce-l cauta pe el sa-l ucida, si
pe noi ne vor ucide, aflandu-ne la dansul".
La aceste
cuvinte ale lui Tivurtie, raspunzand fecioara, a inceput a grai despre viata
cea vesnica si neschimbata in veci, care este in cer, si despre rasplatirea
sfintilor mucenici, pentru moartea pe care o au rabdat pentru Hristos. Atunci
Tivurtie aprinzandu-se cu dorire dumnezeiasca, a zis: "Aceasta viata de
putina vreme s-o iubeasca oamenii cei fara de minte, iar eu viata cea vesnica o
iubesc. Deci, du-ma, frate, degraba la episcopul Urban, ca sa ma curateasca si
sa ma faca partas al vietii vesnice".
Ducandu-l
fratele sau la fericitul Urban, i-a vestit toate cele ce se facusera. Iar Urban
s-a bucurat foarte mult de intoarcerea lui Tivurtie si, primindu-l cu dragoste,
l-a botezat si l-a tinut la sine sapte zile, pana cand l-a invatat desavarsit
tainele sfintei credinte. Dupa botez s-a invrednicit Sfantul Tivurtie de atata
dar incat adesea vedea pe Sfintii Ingeri si vorbea cu dansii, si toate cele ce
le cerea de la Dumnezeu le primea. Si multe minuni facea, impreuna cu fratele
sau, tamaduind pe cei bolnavi, si isi impartea averile sale crestinilor saraci,
orfanilor si vaduvelor. Pe cei de prin inchisori ii rascumpara si ingropa
trupurile sfintilor mucenici cu cinste, care, pe vremea aceea erau omoriti
pentru Hristos.
Eparhul
cetatii, cu numele de Almah, auzind de toate acestea de la un om clevetitor,
care cu porunca imparatului varsa fara crutare sangele robilor lui Dumnezeu,
chinuind si omorand pe cei credinciosi, indata a poruncit sa prinda pe Tivurtie
si pe Valerian. Aducandu-i inaintea sa, a zis: "Pentru ce ocariti neamul
vostru cel bun si ingropati pe aceia pe care imparatii au poruncit a-i omori
pentru multe faradelegi? Si pentru ce impartiti averile voastre oamenilor celor
lepadati? Sau doar si voi in aceeasi ratacire cu dansii sunteti si vreti sa
fiti ceea ce sunt ei?" Tivurtie a raspuns, ca cel ce era frate mai mare:
"O! de ne-ar invrednici Dumnezeu si pe noi sa fim socotiti in numarul
robilor Lui, care au lepadat ceea ce se pare a fi si nu este, si au aflat ceea
ce se pare a nu fi si este".
Eparhul
l-a intrebat: "Ce este ceea ce zici tu ca se pare a fi si nu este? Nu
pricep ce zici". Iar Tivurtie i-a tilcuit lui ca toate cele de putina
vreme pe care le are lumea aceasta, apoi le arata si le fagaduieste a le da,
acelea se par a fi, dar nu sunt, pentru ca degraba pier; iar viata ce va sa fie
se pare oamenilor, celor iubitori de lume, a nu fi, caci nu o vad; dar aceea
este cu adevarat si in veac neincetat va fi, unde celor buni si credinciosi
multa rasplatire li se va da; iar cei rai si necredinciosi vor avea parte de
focul si de chinul cel fara de sfarsit. Apoi eparhul, vorbind mai mult cu ei,
ii auzea graind despre sfanta credinta si despre lepadarea de lume si alte
intelepte invataturi pe care el nevrand a le primi, poruncea sa aduca jertfa
zeilor.
Sfintii
neplecandu-se la porunca eparhului, acesta a poruncit sa bata cu toiage pe
Valerian. Dar sfantul fiind batut, bucurandu-se zicea: "Iata vremea pe
care foarte mult am dorit-o, iata praznicul si ziua veseliei mele". Iar
eparhul striga: "Nu defaima pe zei si pe zeite". Apoi striga si
Sfantul Mucenic Valerian catre popor, zicand: "Barbati, cetateni ai Romei,
va rog sa nu va scoata pe voi de la adevar aceste chinuri ale mele, ci fiti
tari, si pe zeii cei de piatra si de lemn sfaramati-i, pentru ca toti cei ce se
inchina lor vor fi arsi in focul cel vesnic".
Dupa
aceea s-a apropiat de eparhul lor un sfetnic cu numele Tarvinie, si i-a zis in
taina: "De nu vei pierde degraba pe acestia, apoi toata avutia lor va fi
impartita la saraci, si tie nu-ti mai ramane nimic". Iar eparhul,
ascultand sfatul lui, a poruncit sa-i duca pe amandoi la locul ce se cheama
Pag, pe langa capistea lui Zeus Jupiter, si de nu vor vrea sa aduca jertfa, sa li
se taie capetele. Apoi a trimis impreuna cu spectatorii si cu ostasii, pe
postelnicul sau Maxim, ca sub a lui purtare de grija sa se savarseasca taierea
mucenicilor.
Mergand
Maxim impreuna cu dansii si uitandu-se la sfintii rabdatori de chinuri, plangea
zicand: "O, flori scumpe ale tineretilor! O, legatura a dragostei
fratesti! O, frumoasa pereche de tineri de neam bun si cinstit! Pentru ce de
buna voie va grabiti a merge spre moarte, ca spre un ospat mare? Iar Sfantul
Tivurtie a zis catre dansul: "Daca n-am fi stiut despre viata cea vesnica,
ce are sa fie dupa moartea aceasta, apoi nu ne-am fi bucurat lipsindu-ne de
aceasta viata vremelnica". Iar Maxim a intrebat: "Care viata este
dupa viata aceasta?" Tivurtie a raspuns: "Precum trupul este imbracat
cu haina, asa si sufletul este acoperit cu trupul. Deci trupul dupa moarte se
preface in tarana, dar, ca pasarea ce se cheama "fenix", va invia
cand va veni vremea; iar sufletul, de va fi sfant si drept, indata se va duce
in bunatatile Raiului si acolo, petrecand intru bucurie, asteapta
invierea".
Deci
Maxim, uimindu-se de acele cuvinte, a zis: "Si eu as fi lepadat aceasta
viata vremelnica daca as fi stiut cu siguranta ca ma voi invrednici de viata
aceea de care imi spui tu". Iar Valerian a zis catre dansul: "De
voiesti sa te incredintezi de viata cea vesnica, apoi fagaduieste noua cu
adevarat ca te vei pocai, si, departandu-te de la ratacire, te vei intoarce
catre Dumnezeul cel propovaduit de noi. Iar noi fagaduim tie ca atunci cand se
vor taia capetele noastre, va deschide Dumnezeu ochii tai si vei vedea slava
vietii celei vesnice, ce se va da noua".
Maxim a
fagaduit cu juramant zicand: "Sa ard cu foc de nu voi crede in acel ceas
intru-Unul Dumnezeu, Care da viata vesnica dupa aceasta vremelnica, numai voi
sa impliniti ceea ce mi-ati fagaduit mie". Iar sfintii au zis:
"Porunceste dar slugilor sa nu ne opreasca a intra in casa ta, iar noi ne
vom sargui a chema la tine un om care va lumina sufletul tau, ca sa poti vedea
luminat cele fagaduite de noi". Iar Maxim i-a luat cu bucurie in casa sa,
neindraznind nici unul din ostasi sa-i zica ceva impotriva.
Deci,
mergand sfintii in casa lui Maxim, au tinut cuvant pentru mantuire si-l invatau
pe el sa creada in Domnul nostru Iisus Hristos. Si toti din casa i-au ascultat
cu luare aminte pana noaptea. Apoi Maxim a crezut cu toata casa sa, cum si
multi din ostasi. Iar dupa ce s-a facut noapte, a venit la dansii Sfanta
fecioara Cecilia cu niste preoti si s-au botezat cei ce au crezut, petrecand
toata noaptea in rugaciune si in vorbire despre viata cea vesnica.
Incepand
a rasari luceafarul, Sfanta Cecilia a zis catre rabdatorii de chinuri ai lui
Hristos: "Fiti tari si cu sufletele rabdatori, ostasii Domnului! Iata ca
trece intunericul noptii si luna rasare; deci si voi imbracati-va in arma
luminii si iesiti de va savarsiti alergarea voastra; caci cu buna nevointa
v-ati nevoit si credinta ati pazit. Mergeti dar de luati cununile dreptatii, pe
care vi le va da voua Domnul". Si-au pornit sfintii cu sarguinta la locul
cel zis; iar cand treceau pe langa capistea lui Zeus, au fost siliti de
slujitorii idolesti sa aduca tamaie pe altarul lui, pentru ca era cu neputinta
cuiva a trece de capistea aceea, daca nu ar fi adus jertfa. Si toti cei ce
intrau si ieseau din cetate erau opriti la locul acela si siliti sa aduca
jertfa.
Oprindu-i
si pe sfintii mucenici, ii sileau sa puna tamaie pe altar, iar ei nu numai ca
nu au ascultat, ci au batjocorit nebunia lor si pentru aceea indata le-au taiat
capetele lor cele sfinte. Fiind taiati, Maxim a adeverit cu juramant tuturor
celor ce stateau de fata, zicand: "Iata, vad pe ingerii lui Dumnezeu
stralucind ca soarele, care, scotand din trupuri sufletele mucenicilor celor
taiati, ca pe niste fecioare preafrumoase din camara, le ridica cu mare slava
catre ceruri". Acestea zicand, unii din necredinciosi au crezut in
Hristos.
Instiintandu-se
eparhul ca Maxim a primit credinta crestineasca, a poruncit sa-l bata tare cu
vergi, pana intr-atat incat si-a dat sufletul in mana lui Dumnezeu. Iar trupul
lui, luandu-l Sfanta fecioara Cecilia, l-a ingropat impreuna cu trupurile
mucenicilor Tivurtie si Valerian. Apoi a poruncit sa se inchipuiasca la
mormantul Sfantului Maxim o pasare ce se chema fenix, aratand credinta
sfantului, caci din pilda acestei pasari, a crezut in invierea mortilor ce are
sa fie. Dupa acestea, eparhul a poruncit sa caute averea lui Tivurtie si a lui
Valerian, dar n-au aflat-o, pentru ca Sfanta Cecilia o impartise toata
saracilor. De aceea a trimis slugile sale sa o prinda.
Venind
slugile la dansa, sfanta le-a zis: "Ascultati-ma pe mine, vecinii si
fratii mei, ca desi sunteti slugi ale eparhului, insa mie mi se pare ca nu
aveti credinta lui. Eu doresc sa patimesc si sa mor pentru Hristos Domnul meu,
pentru ca nu voiesc sa am tovarasie cu viata aceasta vremelnica, ci caut viata
cea vesnica. De aceea ca sa trec mai degraba la ea, luati-ma si nu crutati
neputinta tineretilor mele, chinuiti-ma si ma dati mortii".
Iar
slugile, auzind cuvintele ei, le era jale pentru dansa, vazand o fecioara ca
aceea frumoasa, de bun neam, inteleapta, care doreste moartea. Deci o rugau ca
sa nu piarda cu moartea o asa frumusete. Iar ea a zis catre dansii: "Nu
pierd frumusetea tineretilor mele, ci spre mai bine o schimb; caci dau tina
pentru aur si hirb pentru piatra scumpa, iar casa pamanteasca a trupului o dau
pentru locasurile ceresti cele prealuminate. Au doara nu este buna o
negutatorie ca aceasta, pe care si voua v-o doresc?"
Deci ea a
grait multe despre rasplatirea dreptilor, incat s-au uimit toti cei ce o
ascultau. Si era popor mult atunci in casa ei, barbati si femei, care ascultau
invatatura ei cea folositoare. Atunci a intrebat sfanta pe toti, zicandu-le cu
glas tare: "Oare credeti ca sunt adevarate toate cele graite de
mine?" Iar ei cu o gura au raspuns: "Credem cu adevarat si marturisim
pe Hristos cel propovaduit de tine, a fi Dumnezeul nostru adevarat, care te are
pe tine ca roaba a Sa".
Atunci
sfanta fecioara s-a umplut de nespusa bucurie si indata a plecat sa cheme pe
episcopul Urban, care venind in casa ei, a botezat pe cei ce au crezut, pana la
patru sute de suflete, parte barbateasca si femeiasca; si s-a facut casa ei
biserica a lui Hristos. Dupa acestea, eparhul a dus la nedreapta sa judecata pe
roaba cea dreapta a lui Hristos si, intreband-o despre credinta, a auzit de la
dansa propovaduindu-se cu indrazneala numele lui Hristos. Iar el a zis catre
dansa cu asprime: "De unde ai indrazneala aceasta?" Sfanta a raspuns:
"Din buna stiinta si neindoita credinta". Judecatorul a zis:
"Dar nu stii, ticaloaso, ca am stapanire de la imparati sa omor si sa fac
viu?" Sfanta a raspuns: "Spui minciuni, zicand ca ai voie a face viu;
caci se cadea tie sa zici ca a omori ai putere, iar nu si a invia; ca a omori
poti, iar a face viu nu poti". Iar judecatorul a zis: "Jertfeste si
leapada-te de Hristos, ca sa fii libera". Iar sfanta indata s-a aratat
gata a muri pentru Hristos.
Deci a
poruncit judecatorul sa o duca in casa ei si acolo sa o omoare, intr-un cuptor
aprins. Si a fost chinuita cu fum si cu foc trei zile si trei nopti, dar cu darul
lui Dumnezeu a fost racorita si tinuta vie. Instiintandu-se despre aceasta
Almah, ca de atata vreme se afla inca vie mucenita in cuptorul acela, a
poruncit sa o taie acolo cu sabia. Venind chinuitorul, a lovit-o peste grumaz
cu sabia de trei ori si nu i-a taiat capul; si asa lasand-o, s-a dus. Iar
credinciosii au adunat sangele ei cu burete si cu panza. Sfanta Cecilia a mai
trait trei zile, graind cu buna pricepere si intarind pe credinciosi in
credinta. Apoi, rugandu-se, si-a dat duhul in mainile lui Dumnezeu si a fost
ingropata cu cinste. Amin.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne
mântuieşte pe noi. Amin.
ARTĂ CULINARĂ – REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI 22 Noiembrie
A.
GUSTĂRI
Roşii
umplute cu mere şi hrean
·
4 roşii mari
·
2 – 3 mere
·
½ rădăcină hrean
·
1 pumn de nuci măcinate
·
Zeamă de lămâie
·
Puţin zahăr
·
Sare
·
1 salată verde
Se taie un
căpăcel la fiecare roşie, se scobeşte miezul şi se presară cu sare.
Se lasă câteva
minute cu gura în jos să se scurgă.
Se taie merele
subţiri, se amestecă cu hreanul ras pe răzătoarea mică, nucile măcinate şi se
adaugă zeamă de lămâie şi puţin zahăr.
Se umplu roşiile
şi se aşază pe un platou, garnisit cu foi de salată.
B: SALATE
Salată de fasole
boabe
·
400 g fasole boabe;
·
2 cepe mijlocii;
·
5 linguri untdelemn;
·
Oţet;
·
Sare;
·
Piper;
·
Mărar
Se fierbe
fasolea. Când este bine fiartă se strecoară, se pune în salatieră şi se
amestecă, fierbinte fiind, cu ceapa tăiată solzişori, ulei, oţet şi piper, iar
pe deasupra se presară mărar fin tocat sau frunze de ţelină.
C: SOSURI
Sos de
mărar
·
1 lingură ulei;
·
1 lingură făină;
·
1 ceapă;
·
2 – 3 legături mărar;
·
½ linguriţă zahăr;
·
1 lingură oţet;
·
½ lingură sare;
·
1 ceaşcă apă
Ceapa tăiată
mărunt se căleşte puţin în ulei, se adaugă zahărul şi făina, amestecând cu
grijă să nu se lipească.
Se stinge cu o
ceaşcă de apă şi se lasă să fiarbă 10 minute.
Se adaugă
mărarul tocat fin şi se mai fierbe câteva minute.
La sfârşit se
adaugă sarea şi piperul.
D: BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME
Cremă de
ţelină
·
4 ţeline;
·
2 linguri ulei;
·
½ lingură făină;
·
Sare;
·
Pătrunjel
Se curăţă
ţelinele şi se dau pe răzătoarea mare.
Se pun într-o
oală cu ulei şi se călesc până se înmoaie.
Se toarnă 3
ceşti de apă fierbinte şi se lasă să fiarbă.
Se sărează, se
strecoară şi se păstrează zeama.
Se dă ţelina
prin sită, se adaugă puţin câte puţin toată zeama în care a fiert.
Separat se face
un rântaş din ½ lingură ulei, ½ lingură făină şi puţină apă.
Se amestecă cu
supa de ţelină, se pune din nou la foc pentru a mai da un clocot.
Se adaugă
pătrunjelul şi se serveşte cu crutoane.
Tot aşa se
prepară crema de dovlecei, crema de praz, sau crema de gulii.
E: MÂNCĂRURI
Chiftele
din fasole boabe cu garnitură de orez
·
2 ceşti fasole boabe;
·
1 ceaşcă pâine înmuiată;
·
2 cepe;
·
1 căpăţână usturoi;
·
1 morcov;
·
1 păstârnac;
·
Sare;
·
Piper;
·
Cimbru;
·
Foi de dafin;
·
Mărar;
·
Pătrunjel;
·
1 ceaşcă orez;
·
Ulei
Se fierbe
fasolea după procedura cunoscută.
După ce se
schimbă prima apă se pun zarzavaturile tocate, sarea şi 2 foi de dafin.
Când este fiartă
bine fasolea, se separă boabele într-un castron.
Se adaugă pâinea
înmuiată în zeama reţinută de la fiertul fasolei, condimentele, usturoiul pisat
şi verdeaţa.
Se dau prin
maşina de tocat.
Se fac mingiuţe,
se dau prin făină şi se coc în ulei bine încins.
Din restul de
zeamă rămasă de la fiertul fasolei se prepară un orez dintr-o ceaşcă de orez şi
trei ceşti de zeamă.
Când orezul se
înmoaie bine, se sărează, se pune mărar mult şi se serveşte rece, ca garnitură
pentru chiftelele din fasole.
F: DULCIURI
Prăjitură
„Ziua şi noaptea”
·
12 linguri ulei;
·
14 linguri zahăr;
·
14 linguri apă;
·
18 linguri făină;
·
2 linguriţe praf de copt;
·
1 vanilie;
·
2 – 3 linguri cacao;
·
1 cană nucă măcinată
Se amestecă bine
ingredientele cu mixerul, se adaugă făină în care s-a amestecat praf de copt şi
vanilie.
La sfârşit se
adaugă nuca.
În tava unsă şi
tapetată cu făină se toarnă jumătate din compoziţie.
Deasupra se
toarnă cealaltă jumătate în care s-a adăugat cacao.
ISTORIE PE ZILE 22 Noiembrie
Evenimente
·
498: Dupa moartea papei Anastasius al II-lea la
palatul Lateran din Roma este ales papa Symachus, in acelasi timp fiind
uns la biserica Santa Maria Maggiore, papa Laurentius, fapt
care a produs o schisma grava in sanul Bisericii Catolice,
prin alegerea simultana a doi suverani pontifi. Cu ocazia
alegerilor papale din anul 498, majoritatea clerului şi o parte din Senat au
dorit un papă energic şi autoritar care să reprezinte cât mai bine poziţia
Bisericii Romane şi interesele naţionale ale poporului italian care se forma.
În acest scop au votat pe diaconul sardinian Symmachus, un nou convertit din
pagânism, ale cărui ambiţii continuau pretenţiile papei Gelasius (492-496) care
afirmase principiul că autoritatea papală este mai presus de cea imperială, şi
că papii au primit coroana nu de la puteri pământeşti ci de la Christos.
Majoritatea din Senat şi o minoritate a clerului au ales, în aceeasi zi, pe
prezbiterul Laurentius care avea să domnească – ca “antipapă” – între anii
408-507, concomitent cu Symmachus. În anul 501, senatorul Festus,
susținător al antipapei Laurențiu, l-a acuzat pe Papa Simachus de diferite
delicte. Papa a refuzat să apară în fața regelui Theodoric, pentru a răspunde
la acuzații, afirmând că puterea seculară nu are jurisdicție asupra suveranului
pontif. Competiţia dintre cele două partide a antrenat şi arbitrajul regelui ostrogot
Teodoric şi o serie de sinoade sau, mai bine zis, sesiuni ale sinodului roman
care au avut loc între anii 501-502. Svmmachus era sprijinit de o
majoritate eclesiastică şi de personalităţi ale Bisericii din Galia, Italia şi
Alexandria. Sinodul Pamaris a fost convocat de regele Theodoric, a
confirmat punctul de vedere al papei, declarând că decizia de judecată a papei
trebuie lăsată doar lui Dumnezeu și că Papa Simachus a fost absolvit de toate
delictele de care era acuzat și l-a confirmat pe scaunul papal. La 23 octombrie
501, Sinodul întrunit pentru a-l judeca pe papă, conchide că o asemenea
judecată nu ţine de autoritatea omenească, numai Dumnezeu ar putea judeca pe un
papă. Văzând că nu se poate rezolva cazul, laurenţienii au recurs la violenţă, iar
Laurenţius a reuşit să se instaleze in Lateran – vechiul palat al cezarilor pe
care Constantin cel Mare îl cedase episcopilor de Roma cu ocazia mutării
capitalei imperiale. În cele din urmă, Symmachus s-a declarat de acord cu un
sinod care să judece cazul. După
câteva sesiuni de tergiversare, la 15 sept. 502, episcopii adunaţi în sinod au
declarat că ei nu pot judeca pe papa, deoarece nu a existat nici un caz în care
un ocupant al “Sfântului Scaun” să fi fost judecat de către alţi episcopi. Ei
au facut apel la clericii laurenţieni să se supună lui Symmachus. O nouă
sesiune a sinodului, la 23 oct.502, cunoscută în istorie sub numele de Synodus
Palmaris, a pus punct acestor dispute, hotarând că papa nu poate fi judecat de
nimeni. Symmachus a fost declarat liber de orice acuzaţie şi reinvestit cu
toată autoritatea papală. Toată proprietatea Bisericii a fost pusă sub
administrarea sa şi s-a hotarât ca toţi episcopii care i se vor supune să fie
scutiţi de pedeapsă. Documentul a fost semnat de 75 de episcopi italieni,
inclusiv de cei din Milano şi Ravenna. A urmat încă o sesiune în bazilica Sf.
Petru, cu uşile închise, la 6 noiembrie 502, unde Symmachus a prezidat
sinodul şi dând, în ciuda lui Teodoric, un nou edict referitor la administrarea
moşiilor şi tezaurului „Sfântului Petru”. Disputa a mai durat circa patru ani
de lupte furibunde între cele două partide, în care timp s-au dat pe faţă
moravuri tipic medievale.
Papa Symmachus a instituit beneficiile eclesiastice mai întâi în Galia si de asemenea, noua liturghie romană care a apărut cam în acelaşi timp. In comparaţie cu vechea liturghie de origine bizantină, messa romana este mai scurtă, sunt scoase lungile mulţumiri pentru binecuvântările divine şi este omisă epicleza—invocarea Spiritului Sfânt. Instalarea papei ca judecător suprem şi imun în creştinătate, înlocuind oficiul permanent al Domnului Iisus, a avut loc în anii 507/508. Acest moment istoric a însemnat, totodată, începutul războaielor religioase în Europa. Se poate susţine că anul 508 reprezintă instaurarea jurisdicţiei supreme papale în creştinătatea occidentala, cel mai elaborat şi mai apologizat cult al personalităţii.
Papa Symmachus a instituit beneficiile eclesiastice mai întâi în Galia si de asemenea, noua liturghie romană care a apărut cam în acelaşi timp. In comparaţie cu vechea liturghie de origine bizantină, messa romana este mai scurtă, sunt scoase lungile mulţumiri pentru binecuvântările divine şi este omisă epicleza—invocarea Spiritului Sfânt. Instalarea papei ca judecător suprem şi imun în creştinătate, înlocuind oficiul permanent al Domnului Iisus, a avut loc în anii 507/508. Acest moment istoric a însemnat, totodată, începutul războaielor religioase în Europa. Se poate susţine că anul 508 reprezintă instaurarea jurisdicţiei supreme papale în creştinătatea occidentala, cel mai elaborat şi mai apologizat cult al personalităţii.
·
845: Primul rege al tuturor bretonilor, Nominoe,
il învinge pe regele franc Carol cel Pleșuv în
bătălia de la Ballon, lângă Redon. Nominoë (in
bretona Nevenoe), născut aprox. anul 800, m. la 7
martie 851), a fost domn al Britaniei de
la 845 la 851. El a
fost intemeietorul Britaniei unificate și independente,,fiind
considerat de nationalistii bretoni ”
Tatăl Patriei” („Tad AR VRO„).
·
1220: Frederic al II-lea este
încoronat în Roma de
către papa Papa Honoriu al III-lea ca
împărat al Sfântului Imperiu Roman. Frederick al II-lea
(26 decembrie 1194 – 13 decembrie 1250), a fost unul dintre cei mai
puternici imparati ai Sfântului Imperiu Romano-German şi
şef al Casei de Hohenstaufen.
·
1574: Navigatorul spaniol Juan Fernández,
care naviga spre sud între Callao și Valparaíso descoperă un arhipeleag și
numește insulele Más Afuera, Más un Tierra și Santa Clara. Mai târziu
arhipeleagul va fi denumit Insulele Juan Fernández.
Insulele Juan Fernández sunt un grup de insule situate în Pacificul de Sud. Din
punct de vedere politico-administrativ, ele aparțin de Regiunea Valparaíso din
Chile. Arhipelagul este format din insulele Santa Clara, Robinson Crusoe și
Alejandro Selkirk. Insulele se află la circa 600, respectiv 750 km de coasta
statului Chile. Arhipelagul a fost descoperit în anul 1574 de navigatorul
spaniol Juan Fernández. Pe insule domnește o climă caldă și umedă, temperatura
medie fiind de circa 15 °C.
·
1635:
Forţele coloniale olandeze au ocupat centrul si sudul insulei
Taiwan.
·
1806: Începe un nou război ruso–turc desfășurat pe
teritoriul Moldovei și Țării Românești. Conflictul se va încheia prin Pacea de
la București din 28 mai 1812,
în urma căreia Basarabia intra în componența Rusiei. Ajungând la Nistru, Imperiul rus nici nu se gândea să se oprească aici. La
22 noiembrie 1806 izbucnea noul război ruso-turc, purtat în întregime pe
teritoriul ţărilor române. Ca dovadă a intenţiilor Rusiei, deja la 8 ianuarie
1807 Poarta acuza Rusia că tratează principatele ca pe o posesiune a sa,
amestecându-se grosolan în treburile lor intene. Să
menţionăm că în 1806 relaţiile Rusiei cu Franţa lui Napoleon nu erau deloc
bune, după ce ruşii au acordat sprijin Prusiei împotriva acestuia în bătăliile
de la Jena şi Auerstädt (10-14 octombrie 1806), unde au fost învinşi. Probabil
căutând să se răzbune pentru pierderile suferite, ruşii au atacat din nou
Turcia, socotită deja de multă vreme ca „omul bolnav al Europei”. Ruşii
se arătau foarte indignaţi pentru pretinsele încălcări de către turci ale
tratatului bilateral din 1802. Armata
rusă şi-a început ofensiva sub comanda generalului Michelson. La 11 noiembrie
1806 avangarda trecea Nistrul sub comanda contelui Dolgoruki, în dreptul
oraşului Moghilău. La 12 noiembrie erau ocupaţi Bălţii şi la 14 noiembrie ruşii
treceau Prutul lângă Sculeni. În aceeaşi zi Hotinul era ocupat de trupele
generalului Essen, iar la 24 noiembrie, Tighina de generalul Meiendorf.
Celelalte cetăţi moldoveneşti, precum Cetatea Albă, Chilia etc., s-au predat
fără împotrivire. Singura care avea să opună rezistenţă va fi cetatea
Ismailului, care va capitula definitiv abia la 14 septembrie 1809. Dar
ruşii, ca de obicei, declarau că nu au nicio intenţie criminală. Ministrul rus
de externe, Budberg, afirma la 26 noiembrie 1806 că ţarul „nu are nicio
intenţie de a face cuceriri pe seama turcilor; ocuparea militară a Moldovei şi
Ţării Româneşti nu are alt scop decât acela de a readuce Poarta la restabilirea
vechilor raporturi existente între ea şi Rusia conform tratatelor.” (1)
Însă chiar la 3 decembrie 1806, de la Slobozia, unde se refugiase, domnul
Moldovei, Alexandru Moruzi, îi scria lui Napoleon că nu-şi poate ocupa tronul
datorită intrării trupelor ruseşti în ţară. Iar
la 12 decembrie 1806, ţarul Alexandru I adresa un manifest plin de promisiuni
divanurilor principatelor. El asigura divanurile că la va păzi „de toate
relele care ameninţă pământul lor” şi că le va apăra „sloboda lucrare a
credinţei, desfăşurarea tuturor privilegiilor şi obiceiurilor lor.” (2) În
continuarea înaintării lor nestăvilite, ruşii ajunseră rapid în apropiere de
Bucureşti, învingând primele trupe turceşti ieşite în întâmpinare la Ferbinţi
(11 decembrie). Bucureştiul a fost ocupat la 23 decembrie de trupele
generalului de origine sârbească Miloradović. Acolo ruşii l-au pus domn pe Alexandru
Ipsilanti. În acest timp, marile
puteri occidentale începeau să ia poziţie faţă de conflictul ruso-turc. În
funcţie de interesele proprii, ele începeau să sprijine o parte sau alta din
cele aflate în război. Franţa, adversara Rusiei, se apropia de Turcia. În
schimb, Anglia, adversara Franţei, încerca slăbirea Imperiului otoman. La 25
ianuarie 1807, ambasadorul Angliei la Constantinopol, Arbuthnot, cerea Porţii
între altele cedarea principatelor către Rusia. Luptele
„diplomatice” se vor desfăşura paralel şi chiar mai intens decât
operaţiunile militare. În luna aprilie 1807 se emitea memoriul diplomatului
francez Le Clerc, propunând unirea principatelor într-un stat vasal Porţii, cu
domnie ereditară, dejucându-se prin aceasta planurile ruseşti de ocupare şi
anexare a principatelor şi recunoscându-se implicit unitatea românilor locuind
aici. La 7 iulie 1807 se
încheia pacea ruso-franceză de la Tilsit. Prin articolul XXII al tratatului,
Rusia se obliga să-şi retragă toate trupele din Ţara Românească şi Moldova. Dar
planurile viitoare ale Rusiei şi Franţei, acum aliate împotriva Angliei, erau
mult mai neliniştitoare: Imperiul otoman urma a fi împărţit între ele, cu unele
generoase „cedări” şi Austriei. Deocamdată însă, se semnă un armistiţiu
ruso-turc la Slobozia (24 august 1807), care prevedea evacuarea trupelor
ruseşti din Ţara Românească şi Moldova. Dar acest tratat nu s-a aplicat,
întrucât ţarul a refuzat ratificarea lui, acuzându-l chiar pe generalul
Meiendorf că a acordat condiţii prea favorabile Turciei. Ostilităţile vor fi
reluate în 1809. Chiar în 1807, la 19
noiembrie, bucurându-se acum de marea sa trecere la Napoleon, ţarul Alexandru I
îi cerea acestuia asentimentul pentru anexarea principatelor, acord comunicat
prin ambasadorul francez la Petersburg, Coulaincourt, în februarie 1808: „Anexarea
Valahiei şi Moldovei umple o pagină a istoriei. Imperiul Majestăţii Voastre
realizează ce au dorit înaintaşii.” (3) Iar la 1 mai acelaşi an, ţarul îi
spunea încă o dată lui Coulaincourt că: „Ambiţia mea nu va fi alta decât
Valahia şi Moldova.” (4) Înţelegând
însă că francezii n-aveau destulă putere în regiune, ruşii au început tratative
separate şi cu Austria. La 31 mai 1808, la Petersburg, s-a perfectat un plan
austro-rus de unire a principatelor române, care urmau a fi încredinţate unui
frate al împăratului Austriei care să se căsătorească cu marea ducesă Ecaterina
a Rusiei. Dar adevărata dorinţă
a ruşilor era să ocupe ei singuri ţările române. În tratatul secret încheiat cu
Napoleon la Erfurt la 12 octombrie 1808, împăratul francez „accepta”
anexarea de către Rusia a principatelor şi atingerea de către ea a liniei
Dunării. Ca urmare, Turcia se reconcilia cu Anglia. Se
părea că soarta principatelor era pecetluită. Încă la 2 februarie 1808,
Napoleon îi cerea ambasadorului Coulaincourt să comunice ruşilor că: „Noi nu
putem să ne ciocnim; lumea e prea mare. Eu nu voi insista ca dânsul (ţarul) să
evacueze Moldova şi Valahia. Să nu insiste nici el ca eu să evacuez Prusia.”
(5) Bineînţeles, scrisoarea lui Napoleon a produs mare bucurie la Petersburg.
Ruşii începeau să fie tot mai convinşi că frontiera Dunării nu mai putea să le
scape. Iar la 3 decembrie
1809 fericirea lor putea fi deplină. Napoleon declara la deschiderea Corpului
Legiuitor al Franţei că prietenul şi aliatul său, ţarul Alexandru I, „a
reunit la vastul său imperiu Finlanda, Moldova şi Valahia.” (6) În
aceste condiţii, ruşii reluau ofensiva în 1809. Imediat era ocupat Ismailul,
apoi treceau în sudul Dunării şi în 1810 cucereau Turtucaia, Bazargicul şi
Silistra. Iar la 15 aprilie 1810 ruşii notificau oficial încorporarea
principatelor române. Problema era ca şi rezolvată. „Împăratul Alexandru
doreşte foarte mult terminarea acestui război, dar, la încheierea păcii,
consideră indispensabil să obţină întreaga suveranitate asupra provinciilor
Moldova şi Valahia”, comunica după patru zile ministrul american la
Petersburg, viitorul preşedinte J.Q. Adams. (7) De altfel, arăta el la 31 iulie
acelaşi an, „Valahia şi Moldova, după cum puteţi observa din extrasele
gazetelor (ruseşti), sunt deja anexate la Imperiul rus.” (8) Situaţia
ţărilor române era foarte gravă, după cum rezultă şi din această afirmaţie a
contelui Rumeanţev din 20 iulie 1810: „M.S. Împăratul, considerând Moldova
şi Valahia ca provincii ale imperiului său, şi care, prin urmare, vor fi
administrate cu legile imperiului său, a hotărât să suprime în aceste teritorii
executarea drepturilor ce sunt practicate numai în Turcia… orice individ născut
în aceste provincii nu trebuie să fie considerat altfel decât un supus rus.”
(9) Încă de mai înainte,
principatele au fost puse sub oblăduirea unor cârmuitori ruşi. În 1808 în
fruntea lor se afla senatorul Kuşnikov, iar în 1810 senatorul
Krasno-Milaşevici. Iar după celebra notificare a încorporării lor la Rusia,
principele Prozorovski realiza şi un proiect de divizare a lor în patru
gubernii: Basarabia, Moldova, Muntenia şi Oltenia. Iar generalul Kamenski,
comandantul armatei dunărene, îi propunea deja ţarului să cedeze Oltenia
Austriei în shimbul Bucovinei. Această propunere chiar a fost făcută Austriei,
dar curtea vieneză a respins-o. Din
punct de vedere al organizării bisericeşti, prin ukazul (decretul) ţarului
Alexandru I, ţările române formau un exarhat cuprinzând Moldova, Valahia şi
Basarabia, supus ierarhic sinodului rus. Ca exarh a fost numit Gavriil
Bănulescu-Bodoni, român trecut de mult în slujba Rusiei, şi care de curând
demisionase din funcţia de mitropolit al Kievului. În Basarabia el l-a chemat
în 1809 pe protopopul Teodor Maleavinski, venit din eparhia Ekaterinoslavului. Şi
pentru că turcii refuzau să recunoască anexarea principatelor, ţarul hotărî să
dea lovitura decisivă. La 7 aprilie 1811, Kamenski era înlocuit de la comanda
armatei cu generalul Kutuzov. Ca urmare, la 2 octombrie, ruşii obţineau cea mai
mare victorie a lor la Slobozia. Imediat se începură tratativele de pace.
·
1850: Domnul
Munteniei, Barbu Ştirbei, dă un ofis prin care se interzice ca familiile de
ţigani să mai fie despărţite prin donaţie sau vînzare. Totodată, prin acelaşi
ofis, se interzic vînzările de ţigani între particulari. Barbu Dimitrie Știrbei (n. august 1799, Craiova – d. 12
aprilie 1869, Nisa) a fost domn al Țării Românești în perioadele iunie 1849 –
29 octombrie 1853 și 5 octombrie 1854 – 25 iunie 1856.
·
1850: Se
finalizează amenajarea grădinii Cişmigiu din Bucureşti, Muntenia, ale carei
lucrări începuseră încă din 1837.
·
1858: Este fondat
orasul Denver din statul american Colorado.
·
1861:
În urma consensului stabilit la Conferința reprezentanților Porții Otomane și
ai Puterilor garante, Poarta Otomană emană "Firmanul de organizare
administrativă a Moldovei și Valahiei" prin care admite unirea
administrativă și politică a Principatelor.
·
1869:
S-au deschis cursurile Facultății de Medicină din București.
Primul decan a fost medicul chirurg Nicolae Turnescu.
·
1880: Principele Carol I primește acordul
scris din partea familiei sale privind succesiunea la tronul României,
reglementată prin Constituție: "În lipsă de descendenți de sex masculin în
linie dreaptă ai A.S.R. Carol Hohenzollern–Sigmaringen, succesiunea la tron va
reveni celui mai în vârstă dintre frații săi sau descendenților lor..." Carol I al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe
numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von
Hohenzollern-Sigmaringen, (n. 20 aprilie 1839, Sigmaringen – d. 10 octombrie
1914, Sinaia) a fost domnitorul, apoi regele României, care a condus
Principatele Române și apoi România după abdicarea forțată de o lovitură de
stat a lui Alexandru Ioan Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al
Academiei Române, iar între 1879 și 1914 a fost protector și președinte de
onoare al aceleiași instituții. In baza acestui Acord, Prințul
Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, fratele lui Carol, urma să devină succesor
la tronul României. În octombrie 1880, Leopold renunță la tronul țării în
favoarea lui Wilhelm, fiul său cel mai mare. Acesta, la rândul său, în 1888
renunță la tronul României în favoarea fratelui său mai tânăr, Ferdinand, care
va deveni principe de România, moștenitor al tronului și mai apoi rege al
României în ziua de 10 octombrie 1914, la moartea unchiului său, regele Carol
I. Ferdinand I va domni in România până la moartea sa, survenită la 27
iulie 1927.
·
1906:
La Convenția Internațională de Radio și telegrafie de la Berlin,
s-a aprobat utilizarea mesajelor SOS în caz de pericol.
·
1913:
A fost inaugurată clădirea Teatrului "Mr. Gh. Pastia" din Focșani.
Construcția
teatrului a fost realizată la inițiativa maiorului în rezervă Gheorghe
Pastia, care a donat 570.000 de lei pentru executarea lucrărilor de
construcție și de amenajare interioară, terenul fiind pus la dispozitie gratuit
de municipalitatea orașului Focșani. Condiția principală cu care maiorul Pastia
a realizat donația a fost ca teatrul să poarte veșnic inscripția Teatrul
„Maior Gheorghe Pastia”. O comisie condusă de renumitul arhitect Ion
Mincu, actorul Constantin Nottara și Gheorghe Băicoianu a apreciat cele
patru proiecte ce participau la concurs, alegând lucrarea arhitecților
Constantin Ciogolea și Simion Vasilescu. După anul 2000 Primăria
orașului Focșani împreună cu Consiliul Județean Vrancea au finanțat lucrările
de consolidare și restaurare, teatrul fiind redeschis pe 24 ianuarie 2004.
În memoria ctitirului Teatrului, pe
esplanada din fața Teatrului Municipal a fost ridicat bustul în bronz al
maiorului Gheorghe Pastia realizat de sculptorul Gabriel Tăicuțu.
·
1918: Marele Duce Friedrich al II-lea de Baden,
care renunțase deja la 13 noiembrie provizoriu la afacerile de stat,
demisionează anunțând oficial abdicarea liniei de Baden. Frederic al II-lea, Mare Duce de Baden (9 iulie 1857 – 8
august/9 august 1928), ultimul Mare Duce de Baden.
·
1931: Se deschide pentru public, din iniţiativa unor particulari
entuziaşti, în “Casa cu lanţuri”, de pe Calea Victoriei, care aparţinea
boierului Moruzi, Muzeului Comunal București, primul muzeu dedicat
Bucureştilor. Astăzi, acea clădire nu mai există, în toamna anului 1940 aceasta
fiind grav avariată de cutremur. Colecţiile sale su fost mutate, în
parte, în imobilele din str. Ştirbei Vodă nr. 34 şi 47. Deoarece vechea casă
Moruzi nu a mai putut fi restaurată şi a fost supusă demolării, în anul 1942,
Primăria oraşului Bucureşti a cumpărat imobilul din Calea Victoriei nr. 151
(fosta casă Cesianu) unde s-au adunat toate colecţiile muzeului Municipal,
dispersate în diferite localuri. În timpul bombardamentelor aeriene la care a
fost supusă Capitala în 1944, cele mai preţioase materiale ale muzeului au fost
evacuate în com. Rasnic (Dolj). Până în anul 1948 muzeul a fost închis. În 1959
Muzeul Comunal București a fost redenumit Muzeul de Istorie al Municipiului
București , inaugurat la 23 ianuarie 1959, cu prilejul sărbătoririi a 100 de
ani de la Unirea Principatelor Române, în Palatul Suţu, de la Universitate. În
1984, Muzeul de Artă al Municipiului București și Muzeul de Istorie s-au
unificat sub denumirea Muzeul de Istorie și Artă al Municipiului București. În
1999 numele muzeului s-a modificat din nou, luând denumirea sa actuală de
Muzeul Municipiului București.
·
1942: Al Doilea Război Mondial: Bătălia de la Stalingrad,
generalul Friedrich Paulus îi trimite
lui Adolf Hitler o
telegramă spunându-i că armata a 6-a germană este înconjurată de Armata Roșie.
·
1943: Al Doilea Război Mondial:
Președintele american Franklin Roosevelt,
premierul britanic Winston Churchill și
liderul chinez Chiang Kai-Shek se
întâlnesc la Cairo pentru
a pune la punct un plan de înfrangere a Japoniei.
·
1956: Jocurile Olimpice de Vară se
deschid la Melbourne, Australia; România a
obținut 13 medalii (5 aur, 3 argint, 5 bronz).
·
1963:
Asasinarea lui John F. Kennedy în
Dallas, Texas. Vicepreșdintele Lyndon B. Johnson depune
jurămâtul ca nou președinte.
·
1973: Organizatia
italiana de orientare neofascista Ordine Nuovo este desfiintata.
·
1975: Juan
Carlos de Burbon este proclamat Rege al Spaniei după moartea dictatorului
Francisco Franco. Juan Carlos I de Bourbon (n. 5 ianuarie 1938, Roma),
rege al Spaniei din 22 noiembrie 1975 până pe 19 iunie 2014, este conform
Constitutiei Spaniei, rege și simbol de unitate națională, legitim moștenitor
al dinastiei istorice. Juan Carlos I are ca titlu monarhic (Juan Carlos Alfonso
Victor Maria de Borbon y Borbon-Dos Sicilias) este nepotul lui Alfonso XIII si
fiul lui Juan de Borbon conte de Barcelona și al Mariei de Las Mercedes de
Borbon si Orleans, prințesă a celor două Sicilii.
·
1988: A fost elaborat prototipul avionului militar Northop B-2 Spirit. Prototipul B-2 venea să înlocuiască bombardierul strategic
american Boeing B-52 Stratofortress ce se afla în dotarea United State Air
Force (USAF) din 1952. Bombardierul Northrop B-2 Spirit este unul dintre cele
mai celebre avioane actuale elaborate în Statele Unite ale Americii şi unul
dintre cele mai costisitoare din lume, având un preţ unitar de 2,2 miliarde de
dolari. Primul zbor al prototipului avionului militar Northop B-2 Spirit a avut
loc la 17 iulie 1989, iar primul avion pus în serviciul USAF în 1993. Se
estimează că acest model va fi serviciul USAF până în 2040.
·
1990: Premierul
Margaret Thacher al Marii Britanii demisionează. Margaret Hilda Thatcher, Baroneasă Thatcher, (n 13 octombrie
1925 – d. 8 aprilie 2013), om politic britanic, prim-ministru al Regatului Unit
între 1979 și 1990. Mandatul ei de prim-ministru britanic a fost cel mai lung
mandat al secolului 20, depășindu-l pe cel al lui William Gladstone și pe cel
al Lordului Liverpool , ca cel mai lung mandat continuu. Baroneasa Thatcher
este si singura femeie aleasă prim-ministru sau lider al unui partid politic
major în Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord.
·
2002: Romfilatelia a lansat prima
serie de mărci poştale tematice cu holograma dedicată aderării României la
NATO. Emisiunea de mărci poştale „România
invitată la NATO – Praga 21 Noiembrie 2002” reprezintă o premieră
în activitatea de editare a poştei Române, fiind primul timbru cu hologramă din
ţara noastră.
·
2003:
Revoluția Trandafirilor din Georgia: Opoziția, purtând trandafiri în mâini,
ocupă Parlamentul din Tbilisi și cere demisia președintelui Eduard Șevardnadze. Revoluția Trandafirilor a
fost o schimbare a puterii politice în Georgia în noiembrie 2003, care a avut
loc după proteste în masă ca urmare a alegerilor parlamentare contestate.
Ulterior, președintele Eduard Șevardnadze a fost forțat să demisioneze la data
de 23 noiembrie 2003. Revoluţia
Trandafirilor, noul certificat de naştere al Georgiei
·
2004: Revoluția Portocalie din Ucraina:
Zeci de mii de manifestanți s-au adunat, în Piața Independenței din Kiev, la
apelul candidatului opoziției, Victor
Iușcenko, pentru a denunța fraudele comise în alegerile
prezidențiale din 21 noiembrie.
·
2005: Angela Merkel devine
prima femeie cancelar al Germaniei.
Angela Dorothea Merkel, (n. 17 iulie 1954, Hamburg, Republica
Federală Germania), prima femeie cancelar din istoria Republicii Federale
Germania. A fost aleasă în această funcție la data de 22 noiembrie 2005 de
către Bundestag, parlamentul german, realeasă la 28 octombrie 2009 respectiv 17
decembrie 2013.
·
2005:
Trupa Rolling
Stones lansează noul album intitulat Rarities;
albumul conține 16 piese și este realizat de Hear Music în colaborare cu Virgin
Records.
·
2009:
Primul tur al alegerilor prezidențiale din România și referendumul pentru Parlamentul
unicameral.
·
2011 - Deputaţii au adoptat cu 285 de voturi "pentru", 7 voturi
"împotrivă" şi 6 abţineri, iniţiativa legislativă care prevede
declararea zilei de 22 decembrie drept Ziua Victoriei Revoluţiei Române şi a
Libertăţii. Camera Deputaţilor este forul decizional.
Nașteri
·
1710: Wilhelm Friedemann Bach,
compozitor german, fiul compozitorului Johann Sebastian Bach (d. 1784).
·
1728: Karl Frederic, Mare Duce de Baden (d. 1811).
Karl Frederic, Mare Duce de Baden (22 noiembrie 1728 – 10
iunie 1811), margraf, elector și mai târziu primul Mare Duce de Baden (inițial
numai margraf de Baden-Durlach) din 1738 până la moartea sa. A fost
stră-străbunicul regelui Carol I al României.
·
1792: Ferdinand, Prinț Ereditar al Danemarcei,
nepot al regelui Frederic al V-lea al Danemarcei (d. 1863)
·
1819: S-a
născut George Eliot (Mary Ann Evans), scriitoare reprezentativă pentru epoca
victoriană a culturii britanice (romane “Adam Bede”, “Moara de pe Floss”); (m.
22 decembrie 1880). Mary Anne (Mary Ann, Marian) mai bine
cunoscută sub pseudonimul George Eliot (n. 22 noiembrie 1819,
Nuneaton/Warwickshire – d. 22 decembrie 1880, Londra), romancieră din Anglia.
·
1852: S-a
nascut Paul Henri d’Estournelles de Constant, politician francez şi scriitor,
laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1909; (d. 15.05.1924).
·
1869 - S-a născut prozatorul, dramaturgul şi criticul literar André Gide. André (Paul Guillame) Gide (n. 22 noiembrie 1869, Paris – d.
19 februarie 1951, Paris) a fost un scriitor, umanist și eseist francez,
laureat al premiului Nobel pentru literatură în anul 1947. Romanul său
“Falsificatorii de bani” a avut o contribuţie importantă la înnoirea formulei
romanului în secolul XX. In 1947, pentru acest roman, i s-a decernat Premiul
Nobel pentru Literatură; (m. 19 februarie 1951).
·
1870 (22 noiembrie / 4 decembrie): S-a născut Ion Ionescu (Bizeţ),
inginer şi matematician care a contribuit la dezvoltarea reţelei de
şosele şi poduri din România. A fost unul dintre fondatorii revistei
„Gazeta matematică” (1895) si membru corespondent al Academiei Române din 1919;
(m. 1946).
·
1878 - S-a născut Nicolae al II-lea Romanov, ultimul ţar al Rusiei,
canonizat drept sfânt al bisericii ortodoxe ruse. (d. 22 iunie 1918).
·
1884: Alexandru Rusu,
episcop greco-catolic și mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma (d. 1963)
·
1890: S-a
născut Charles de Gaulle, preşedinte al Franţei (1959-1969); (m. 9 noiembrie
1970). Charles de Gaulle (n. 22 noiembrie 1890,
d. 9 noiembrie 1970) general și un politician francez. In timpul celui de-al doilea război mondial s-a
opus guvernului progerman de la Vichy, organizând, în exil, Comitetul Francez de Eliberare,
transformat, la 3 iunie1944, în guvern provizoriu al Republicii Franceze; în
anul 1962 a pus capăt crizei algeriene, acordând independenţa tuturor fostelor
colonii franceze;
·
1909: S-a născut compozitorul Mişu Iancu; (m. 1994).
·
1919: S-a născut la Cluj, muzicologul şi profesorul Romeo Ghircoiaşiu;
(m. 21 martie 1995, Cluj). A absolvit Facultatea de Sociologie și Drept
din Cluj (1940-1944), cu doctorat (1948) și Conservatorul din Cluj (1939-1940,
1948-1949, 1953), (doctorat în 1970). A fost profesor universitar,
muzicolog și pianist,rector al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din
Cluj, cercetător la Institutul de Istoria Artei al Academiei, filiala Cluj
(1956-1973) și vicepreședinte al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din
România.
·
1923: S-a
născut regizorul Arthur Hiller, realizator în 1970, după un best-seller de Eric
Segal, al filmului “Love Story”, ce s–a bucurat de un mare succes de public.
·
1924: S-a
născut actriţa americana Geraldine Page;(filmele “Vară şi fum”, “Dulcea pasăre
a tinereţii”) ; (m. 13 iunie 1987).
·
1928: S-a născut dirijorul Mircea Cristescu; (m. 1995).
·
1930 - S–a născut actorul de teatru şi film Ion
Marinescu. Din filmografie: „Gioconda fără surâs”, 1967, regia Malvina Urşianu,
„Craii de Curtea Veche”, 1995, regia Mircea Veroiu (m.septembrie 1998).
·
1938: S-a născut scriitoarea Victoria Comnea.
·
1939: S-a născut fostul fotbalist dinamovist Vasile Anghel. A
fost atacant şi conducător al secţiei de fotbal din cadrul clubului Dinamo,
unde a cunoscut gloria în fotbalul românesc – două titluri de campion şi Cupa
României, semifinalele Cupei Campionilor Europeni, trei titluri de campioni şi
de două ori Cupa României ; (m. 12 septembrie 2014).
·
1941 - S-a născut Ron McClure, basist american
(Blood, Sweat & Tears).
·
1942 - S-a născut Steve Caldwell, vocalist american
(Orlons).
·
1942 - S-a născut Jamie Troy, vocalist american
(Classics).
·
1946 - S-a născut Aston Barrett, basist jamaican
(Upsetters, Wailers).
·
1948 - S-a născut Dennis Larden, chitarist şi
vocalist american (duo Every Mother's Son).
·
1949 - S-a născut Will Danford, basist şi vocalist
sud-african (Proudfoot).
·
1950 - S-a născut Tina Weymouth, basistă, clăpară,
vocalistă şi compozitoare americană (Talking Heads, Tom Tom Club).
·
1950 - S-a născut Little Steven (Van Zandt),
chitarist, vocalist şi compozitor american (Bruce Springsteen Band).
·
1958: S-a nascut Jamie Lee
Curtis, actriţă americană, fiica legendarului actor Tony Curtis.
·
2007 - S-a născut arhimandritul Ioanichie Bălan, autor şi editor de
lucrări de teologie ("Călăuza ortodoxă în biserică ",
"Convorbiri cu teologi ortodocşi străini") (n. 10 februarie 1930)
Decese
·
1286: Regele
danez Eric al V-lea este ucis în Iutlanda de asasini îmbrăcați în călugări
franciscani. Eric al V-lea „Klipping” (n. 1249 – † 22 noiembrie 1286),
rege al Danemarcei (1259-1286), fiul lui Christopher I.
·
1695 - A încetat din viaţă compozitorul Henry Purcell, considerat
creatorul operei naţionale engleze (opera "Dido and Aeneas") (n.
1659)
·
1890: A murit la Oravita, folcloristul Simeon Mangiuca autorul unor
studii de referinta privind obiceiurile populare româneşti şi
colindele; (n. 2 septembrie 1831, Broșteni, Caraș-Severin, Imperiul
Austriac). A publicat de asemenea lucrări de etnobotanică si afost membru
de onoare al Academiei Române. NOTĂ: Dicţionarul scriitorilor români M-Q (2001)
dă ca dată a morţii sale data de 4.XII.1890.
·
1901: A
decedat Vasile Urechia-Alexandrescu,
istoric, scriitor și politician român, membru fondator al Societății Academice
Române (n. 1834).
V. A. Urechia, a
fost un om politic liberal, deputat, senator şi ministru în mai multe
rânduri; (n. 1834). De numele său se leagă iniţierea şi întemeierea a numeroase
societăţi şi instituţii (în 1865, de exemplu, s-a numărat printre fondatorii
Ateneului Român din Bucureşti). A fost membru fondator al Societăţii Academice
Române din 1867 şi vicepreşedinte al acestui for de mai multe ori.
·
1916: A
încetat din viaţă scriitorul Jack London (John Griffith Chaney), cunoscut
pentru romanele (“Colţ Alb” –
1906 “Călcîiul de fier”, “Martin
Eden”); (n. 22 noiembrie 1876). Jack
London este pseudonimul literar al lui John Griffith Chaney (n. 12
ianuarie 1876, San Francisco – d. 22 noiembrie 1916, Glen Ellen, California),
scriitor și jurnalist american.
·
1939: A
decedat Aghata Bârsescu, actriţă româncă de teatru. A fost prima actriţă
româncă prezentă pe scenele teatrelor din Viena, apoi şi din America (roluri în
piesele: “Medeea”, “Antigona” de
Sofocle, “Maria Stuart” de
Schiller); (n.09.09.1857).
·
1963: A
încetat din viaţă Aldous Huxley, scriitor reprezentativ pentru literatura
britanica a secolului 20 , stabilit în 1937, în SUA; (n. 26 iulie 1894). A
inovat formula romanului prin introducerea tehnicii contrapunctice
(romanele “Punct contrapunct”, ”Galben de
crom”, “Neînfricata lume nouă”); (n.26.07.1894).
·
1963: John F. Kennedy,
al 35-lea președinte al Statelor Unite ale
Americii (n. 1917) a fost asasinat
în Dallas, Texas. John Fitzgerald Kennedy (n. 29 mai 1917 – d. 22
noiembrie 1963), cunoscut și ca John F. Kennedy, JFK sau „Jack Kennedy”, a fost
cel de-al treizeci și cincilea președinte al Statelor Unite ale Americii. A
servit din 1961 până la asasinarea sa survenită în ziua de 22 noiembrie 1963,
la Dallas, Texas. A fost unul dintre membrii cei mai proeminenți ai familiei
Kennedy implicați în politică, fiind totodată considerat un stindard al
liberalismului american. Kennedy a fost ales pe 8 noiembrie 1960, primul
președinte catolic de origine irlandeză, cu cea mai mică diferență de voturi
din istorie: 34.220.984 pentru Kennedy contra 34.108.157 pentru Nixon.
·
1972: A
încetat din viaţă Horia Hulubei, fizician, unul din fondatorii învăţământului
superior românesc în domeniul fizicii atomice şi nucleare, membru al Academiei
Române; (n. 15 noiembrie 1896). In 1926 isi ia licența în științe fizico-chimice si se dedică
învățământului, devenind pe rând, preparator, apoi asistent la catedra de chimie
fizică a Universității din Iași. Lucrează ca cercetător cu întreruperi, între
anii 1927— 1938, în Laboratorul de Chimie Fizică de la Sorbona, Paris, condus
în acea perioadă de savantul Jean Perrin. În 1933, își ia doctoratul în fizică
la Paris, ajungând director de cercetări la Universitatea din Paris. Horia
Hulubei activează susținut în țară, fiind, pe rând, conferențiar, profesor, la
universitățile din Iași și apoi București, unde, pe lângă intensa muncă de
cercetare științifică. În perioada 1941-1944, profesorul Horia
Hulubei a deținut funcția de rector al Universității din București. A fost
organizatorul primelor cercetări sistematice româneşti în domeniul fizicii
atomice. Este acela care in 1949
a înfiinţat şi organizat Institutul de Fizică a Academiei Române din
Bucureşti si în 1965, Institutul de Fizică Atomică.
·
1978: A murit
la Bucuresti, compozitorul, violonistul şi profesorul Sandu Albu; (n.22
august 1897 la Sinaia, jud.PRAHOVA). Violonist-concertist în ţară şi în
străinătate (1922-1975), a fost profesor de vioară şi violă la Brooklyn
Conservatory of Music din New York (1927-1928), la J. Hartt School of Music din
Hartford, Connecticut, Statele Unite (1928-1929), şef al controlului muzical la
Radio-Bucureşti (1935-1937), profesor de vioară la Institute of Fine Arts din
Bagdad, Irak (1937-1939, 1945-1950), dirijor al Orchestrei de Stat din Bagdad,
Irak (1950-1958), profesor de vioară la Liceul de muzică nr. 2 din Bucureşti
(1964-1965, 1967-1968), conferenţiar la clasa de vioară la Institutul pedagogic
din Bucureşti (1962-1965), conferenţiar la clasele de muzică de cameră
(1964-1966) şi de violă (1965-1967) la Conservatorul din
Bucureşti. A întreprins turnee artistice în Austria (1922, 1956),
Cehoslovacia (1922, 1927, 1928, 1929, 1930, 1932, 1933, 1934), Irak (1937,
1938, 1939, 1946, 1952, 1955, 1958), Iran (1939, 1946), Italia (1940), Germania
(1942), Iugoslavia (1942), Anglia (1947, 1954), Liban (1947), R.F. Germania
(1952, 1954, 1956), Elveţia (1952, 1954, 1955, 1956), Olanda (1954) şi Turcia (1954).
A susţinut emisiuni radiofonice. A publicat articole în revista „Muzica”. A
fost distins cu Menţiunea I la Premiul de compoziţie „George Enescu” (1942).
·
198o: A
încetat din viaţă actriţa Mae West, cunoscută pentru rolurile din filmele “Lady Lou” şi “Nu sunt un înger”; (n. 17 august
1893).
·
1989: În
Beirut, o bombă explodează lângă masina presedintelui libanez Rene Moawad ,
omorandu-l.
·
1994: A murit Teodor Bodogae, preot, profesor de bizantologie (la
Institutul Teologic din Sibiu) şi istoric bisericesc; a publicat studii de
istorie bisericească universală, de patrologie, o „Istorie a Bisericii Române”
(privind legăturile românilor cu Athosul, cu sârbii, cu bulgarii, cu ruşii),
traduceri din literatura patristică şi post-patristică, precum şi din literatura
teologică contemporană; (n. 1911)
·
1997: A
încetat din viaţă Michael Hutchence, solistul vocal al formaţiei INXS; (n. 22
ianuarie 1960).
·
2000 - A încetat din viaţă atletul ceh Emil Zatopek, supranumit
"locomotiva cehă"; a stabilit 18 recorduri mondiale în probele de 5
000 şi 10 000 metri lungime (n. 19 sept. 1922)
·
2006: A murit
criticul şi istoricul literar Lucian Raicu stabilit (1988) în Franţa. A fost
redactor la Gazeta literară şi România literara, precum şi la Europa Liberă şi
Radio France International. A scris “Liviu
Rebreanu, o analiză meticuloasă a romanelor”, “Revelaţii dure”, “Scene din
romanul literaturii”, “Practica scrisului şi experienţa lecturii”, “Reflecţii
asupra spiritului creator”, “Scrisori din Paris”, “Scene, fragmente,
reflecţii”, “Journal en miettes cu Eugene Ionesco”, “Critica – formă de viaţă”;
(n. 12 mai 1934).
·
2007: A
plecat la cele vesnice scriitorul, duhovnicul şi arhimandritul român Ioanichie
Bălan;(n. 10.02.1930).
·
2007: A
murit dansatorul si coregraful francez Maurice Bejart, unul dintre fondatorii
dansului contemporan. A format una dintre cele mai cunoscute companii de dans
din lume “Béjart Ballet Lausanne” ; 2007 – Maurice Béjart, dansator şi coregraf
francez ; (n. 1 ianuarie 1927).
·
2009 - A murit vicepreşedintele "Cartel Alfa", Octavian Luca
(n. 1958)
·
2011: A decedat
fiica lui Stalin, Svetlana Alilueva (n.1926). A fost al treilea copil și
singura fiică a dictatorului sovietic Stalin.. Allilueva a cauzat un scandal
internațional în 1967,atunci cand s-a refugiat în SUA. După moartea lui Stalin
în 1953, Svetlana a adoptat numele de fată al mamei sale și a lucrat în
Moscova ca profesoara și traducătoare. În 1963 l-a întâlnit pe
Brajesh Singh, un comunist indian în vizită în capitala sovietică.
Brajesh a revenit la Moscova în 1965 pentru a activa ca traducător. Celor
doi nu li s-a permis căsătoria. Brajesh a murit în 1966, iar Svetlana a primit
permisiunea să plece în India, pentru a-i duce familiei urna funerara, ca
cenușa acestuia pentru să fie aruncată în fluviul Gange. Allilueva a stat în
India timp de două luni, iar la 6 nartie 1967, după ce trecuse pe la ambasada
sovietică din capitala Indiei, New Delhi, Allilueva s-a dus la ambasada
americană, unde a depus o cerere oficială de azil politic. Cererea i-a fost
aprobată. Pentru a feri India de reacții sovietice neplăcute, Svetlana a fost
scoasă imediat din țară și trimisă în Elvetia, de unde, după șase săptămâni, a
plecat în Statele Unite La sosiresa în America (în aprilie 1967), Svetlana
Allilueva a denunțat, într-o conferință de presă, atât regimul tatălui său, cât
și cel al noilor lideri sovietici. Intenția ei de a publica lucrarea
autobiografică Twenty Letters To A Friend (Douăzeci de
scrisori către un prieten) în 1967, totodată anul celei de-a 50-a
aniversări a “Marii Revolutii Socialiste din Octombrie”, a o stârnit opoziție
acerba în Uniunea Sovietică, guvernul sovietic amenințând cu publicarea
unei versiuni neautorizate. Conflictul diplomatic a fost aplanat prin amânarea
publicării în Occident.
·
2013: A murit Mircea Crişan (numele la naştere: Mauriciu Kraus), actor de
revistă, regizor şi umorist, celebru în România anilor ’50-’60 ai secolului al
XX-lea şi apoi în Germania, unde a trăit până la sfârşitul vieţii; (n. 1924).
·
2014: A decedat la Bucuresti, fizicianul Horia Scutaru-Ungureanu,
autorul unor contribuţii în fizica teoretică, mecanica cuantică,
teoria sistemelor cu simetrii dinamice şi a particulelor elementare, membru
titular al Academiei Române din 1995; (n.30 octombrie 1943, in localitatea
Roman, jud.Neamt). In literatura de specialitate s-au consacrat conceptele de
„stari coerente in sensul lui Scutaru” si „sisteme covariante in sensul lui
Scutaru”. De asemenea, potrivit Academiei Romane, Horia Scutaru are prioritate
absoluta in introducerea conceptelor de entropie clasica a unei stari cuantice
si in stabilirea dualitatii dintre simbolurile covariante si contravariante
definite cu ajutorul „starilor coerente Scutaru”. Dintre contributiile sale,
Academia Romana aminteste descrierea ciocnirilor hadron-hadron cu ajutorul
nucleelor reproducatoare si descrierea nucleelor usoare. Intreaga sa activitate
stiintifica este cuprinsa in numeroasele articole aparute in prestigioase
reviste de specialitate din tara si din strainatate. Dupa
ce, in anul 1987, impreuna cu Marius Iosifescu, a fost distins cu premiul
„Dragomir Hurmuzescu” al Academiei Romane, Horia Scutaru – Ungureanu a fost
ales, in 1993, membru corespondent si, in 1995 membru titular al Academiei
Romane si a fost presedintele Sectiei de Stiinte Fizice al acestui templu al
stiintei si culturii romanesti.
Sărbători
·
Sfântul Apostol
Filimon, Arhip, Apfia si Onisim; Sf. Mc. Cecilia (calendar crestin-ortodox)
·
Sfântul Cecilia
(calendar romano-catolic)
·
Sfânții Cecilia,
Valerian si Tiburtiu (calendar greco-catolic)
·
Liban:
Ziua națională.Proclamarea independenței (1943)
față de Franța. Liban (numele oficial Republica Libaneză) este o țară în Asia
de Sud-Vest (Orientul Apropiat), situată pe țărmul estic al Mării Mediterane.
Se învecinează cu Siria la nord și est și cu Israel la sud.
ARTE 22 Noiembrie
INVITAȚIE LA OPERĂ ȘI
BALET 22 Noiembrie
Henry
Purcell
Henry Purcell - Dido and Aeneas
Maurice
Bejart
"Béjart Ballet Lausanne"
Maurice Béjart - « Ballet For Life », par le Béjart
Ballet Lausanne. Musique de Queen et Mozart: https://youtu.be/W47A_IkYyFI;
Maurice Béjart - « Casse-noisette », par le Béjart
Ballet Lausanne. Musique de Tchaïkovski: https://youtu.be/fXAHwXKZBw4;
Maurice Béjart - « L'Amour - La Danse », ballet dansé
par le Béjart Ballet Lausanne: https://youtu.be/erqRdYd9JjA.
MUZICĂ 22 Noiembrie
The
Beatles
Conradin Kreutzer, compozitor german
Hoagy Carmichael, compozitor american
Joaquín Rodrigo, compozitor spaniol
Ron McClure, basist american (Blood, Sweat & Tears)
Steve Caldwell, vocalist american (Orlons)
Jamie Troy, vocalist american (Classics)
Aston Barrett, basist jamaican (Upsetters, Wailers)
Dennis Larden, chitarist şi vocalist american (duo Every Mother's
Son)
Will Danford, basist şi vocalist sud-african (Proudfoot)
Tina Weymouth, basistă, clăpară, vocalistă şi compozitoare
americană (Talking Heads, Tom Tom Club) https://youtu.be/XIW4skg3Ceo?list=PLUToTElJeR_mQIkxHwjUsySqMCnEvYUg6.
Little Steven (Van Zandt), chitarist, vocalist şi compozitor
american (Bruce Springsteen Band)
Bruce Springsteen & Little Steven: https://youtu.be/_NR9kuMvJ4o?list=PLiFP1ljms-8lIzoeIQBed64Kk-05LcFNr.
Michael Hutchence, solistul vocal al formaţiei
INXS
POEZIE 22 Noiembrie
Endre Ady, în maghiară Ady Endre, (n. 22 noiembrie 1877, Érmindszent, comitatul Sălaj, azi Ady Endre, judeţul Satu Mare d. 27 ianuarie 1919, Budapesta) a fost un poet maghiar, considerat a fi unul dintre cei mai importanţi poeţi ai secolului XX, şi ai literaturii maghiare în special.
S-a născut în comitatul Sălaj (Szilágy) într-o familie de nobili dar săracă. Tatăl, Ady Lőrinc (1851-1929) agricultor, mama Pásztor Mária (1858-1937) provine dintr-o familie de preoţi reformaţi. Ady Endre îşi începe studiile în Mincenţiu, unde este elevul lui Katona Károly, apoi continuă la liceul catolic sub îndrumarea lui Hark István. În 1886 continuă cu studiile liceale la Carei la liceul piarist. Din 1892 învaţă la Zalău. Face bacaleureatul in 1896.
Prima poezie publică în 22 martie 1896 in jurnalul "Szilágy". În 1903 o cunoaşte pe Diósy Ödönné, Brüll Adél (Léda). Léda locuieşte la Paris şi este soţia unui om bogat. Ady se îndrogosteşte de ea, şi o urmează la Paris. Léda devine muza lui Ady.
Ady ducea o viaţa hedonistă: nu era străin de el alcoolul şi drogurile. În 1909 ajunge într-un sanatoriu de dezintoxicare. Cum se ridică pe scara popularităţii ca poet aşa coboară în viaţa sentimentală: se răceşte legătura cu Léda până când rupe orice legătură cu ea.
În 1914 se căsătoreşte cu Boncza Berta, cu care corespondea în scrisori încă din 1911. Pe Berta o cheamă în poezii "Csinszka".
Între Ady şi Octavian Goga se forma o prietenie sinceră.
Moare în 27 ianuarie 1919 la Budapesta
În literatura maghiară este primul care rupe legătura cu stilurile vechi, creând un stil modern. Poezia lui este influenţată de Baudlaire, Verlaine. Este un poet simbolist. Simboluri des folosite: Dumnezeu, Bani, Léda. Întodeauna scrie simbolurile cu literă mare. Ady nu a fost cunoscut doar ca poet ci şi ca jurnalist.
Volume în limba maghiară
Versek (Debreţin, iunie 1899) (Poezii)
Még egyszer (Oradea, 1903) (Incă o dată)
Új versek (februarie 1906) (Poezi noi)
Vér és arany (1907) (Sânge şi aur)
Az Illés szekerén (1908) (Pe căruţa lui Illés)
Szeretném, ha szeretnének (1909) (Aş vrea să fiu iubit)
A Minden-Titkok versei (1910) (Poezia secretelor)
A menekülő Élet (1912) (Viaţa fugitivă)
Margita élni akar (1912) (Marghita vrea să trăiască)
A Magunk szerelme (1913) (Iubirea noastră)
Ki látott engem? (1914) (Cine m-a văzut?)
A halottak élén (1918) (În fruntea morţilor)
Az utolsó hajók (1923) (Ultimele vapoare)
A trecut toamna prin Paris
(Párisban járt az ősz)
S-a furişat ieri toamna în Paris,
Şi-a trecut pe Saint Michel subit;
În arşiţă, sub mute frunzare,
Cu mine s-a-ntâlnit.
Tocmai mergeam alene spre Sena;
Foc de vreje-n suflet, mici melodii
Mă ardeau: stranii, triste, purpurii
La gândul că voi muri.
M-a prins din urmă, mi-a şoptit ceva,
A tresărit tot bulevardul Saint Michel,
Zum, zum: zburau jucăuşe frunze,
De-a lungul, pe el.
O clipă: Vara nici n-a băgat de seamă,
Toamna a şi fugit din Paris râzând.
A fost aici, eu singur ştiu că a trecut
Pe sub frunzare gemând
Traducere de Kocsis Francisko
(Párisban járt az ősz)
S-a furişat ieri toamna în Paris,
Şi-a trecut pe Saint Michel subit;
În arşiţă, sub mute frunzare,
Cu mine s-a-ntâlnit.
Tocmai mergeam alene spre Sena;
Foc de vreje-n suflet, mici melodii
Mă ardeau: stranii, triste, purpurii
La gândul că voi muri.
M-a prins din urmă, mi-a şoptit ceva,
A tresărit tot bulevardul Saint Michel,
Zum, zum: zburau jucăuşe frunze,
De-a lungul, pe el.
O clipă: Vara nici n-a băgat de seamă,
Toamna a şi fugit din Paris râzând.
A fost aici, eu singur ştiu că a trecut
Pe sub frunzare gemând
Traducere de Kocsis Francisko
Mireasa Mea
Ce-mi pasa de-i a strazilor otreapa,
Dar sa ma însoteasca pân’ la groapa.
Pe-al verii crâncen jar sa-mi iasa-n fata:
“Mi-esti drag. Pe tine te astept de-o viata.”
Fie si târfa lumii lepadata,
Doar sa-i citesc în suflet câteodata.
De-ar fi-n furtuna blestemând sa plângem,
Alaturi sa ne frângem sau sa-nfrângem.
Si împlinire-n câte-o zi stapâna
S-aflam doar gura-n gura, mâna-n mâna.
De-ar fi sa ma doboare-n colburi strada,
Cu trupul ei sa-mi ocroteasca slava.
Foc sfânt si pur daca-mi strabate versul,
Alaturi sa strabatem universul.
Sa ma iubeasca fara osebire:
Ca-i bucurie, ca-i nenoricire.
Readucându-mi visele din ceata
Ce m-a pierdut, sa fie însasi viata.
De sulimanuri ochii mei o spala:
Sa-mi fie-n suflet crez si îndoiala.
Facând farâme legea care scrie-n carte
De zarva lumii-am râde pân’ la moarte.
Noi amândoi am râde si, fluturând din mâna,
Zeificându-ne-am muri-mpreuna.
Murind am zice: “În haznaua vietii
Doar noi am fost ca roua diminetii.”
Vreau
să te păstrez
Mă-nnebunesc
săruturile-ţi toate,
Sunt ca-mplinirea unui grav destin;
O dăruire-adâncă, bunătate.
Sunt ca-mplinirea unui grav destin;
O dăruire-adâncă, bunătate.
În poala ta căzând,
plângând în şoaptă,
Femeia mea iubită, te implor,
Alungă-mă, aruncă-mă în noapte.
Femeia mea iubită, te implor,
Alungă-mă, aruncă-mă în noapte.
Când buza mea
s-o-ntinde mai fierbinte,
Atunci îngheţe aspră buza ta.
Loveşte-mă, mă calcă, râzi, mă minte!
Atunci îngheţe aspră buza ta.
Loveşte-mă, mă calcă, râzi, mă minte!
Dorinţa e-un călău ce
ne pândeşte.
Blestem e chiar cel mai frumos prezent.
Te părăsesc, căci dorul mă striveşte.
Blestem e chiar cel mai frumos prezent.
Te părăsesc, căci dorul mă striveşte.
Fiindcă vreau să te
păstrez, drept pază
Eu ţi-am ales mai bine depărtarea,
Ce-ncântă, care idealizează.
Eu ţi-am ales mai bine depărtarea,
Ce-ncântă, care idealizează.
Şi să rămâie visul
meu ceresc:
Femeie dragă cărei să fiu drag,
Şi dincolo de moarte s-o iubesc.
Femeie dragă cărei să fiu drag,
Şi dincolo de moarte s-o iubesc.
TEATRU/FILM 22 Noiembrie
Cu Ion Marinescu.
Din filmografie: „Gioconda fără surâs”, 1967, regia Malvina Urşianu, „Craii de Curtea Veche”, 1995, regia Mircea Veroiu
Din filmografie: „Gioconda fără surâs”, 1967, regia Malvina Urşianu, „Craii de Curtea Veche”, 1995, regia Mircea Veroiu
SFATURI UTILE 22 Noiembrie
Fenicul (Foeniculum vulgare) - beneficii şi
proprietăţi
Cuprins
- Denumire
populară: fenicul, anason dulce,
chimion, marariu de casa
- Denumire
științifică: Foeniculum
vulgare
Această plantă perenă înaltă, cu
frunze în formă de pană, este originară din bazinul mediteraneean şi a fost
cultivată încă din Antichitate. Toate părţile componente ale feniculului au un
miros puternic de anason, el fiind o plantă alimentară foarte populară. Florile
mici, galben-verzui, cresc pe capete mari şi late. Seminţele mici,
galben-maronii şi aplatizate au miros şi gust aromat.
În scop terapeutic se
folosesc seminţele, care se recoltează toamna, când se îngălbenesc
şi se folosesc întregi sau se extrage din ele un ulei esenţial.
Fenicul
- Compoziţie
Uleiul esenţial alcătuieşte până
la 6% din seminţe şi conţine în principal anetol, plus estragol şi fenconă.
Seminţele conţin fitosteroli, flavonoide şi cumarine.
De asemenea, în seminţe se găsesc
vitamine A, B, C, saruri minerale de fosfor, potasiu, sodium, fier , uleiuri
volatile ,anetol, fencona, camfen, limonen, felandren, fitosteroli, triterpene,
tocoferoli, cumarine, furano-cumarine, acid clorogenic, glucide, pectide etc .
Fenicul
- Acţiune
Seminţele de fenicul au efect
antiseptic, antispastic, carminativ, stomahic, in flatulenta, calmant gastric,
laxativ, diuretic galactogen ( stimuleaza secretia lactata la mamele care
alapteaza ), tonic, vermifug, antiparazitar, sedativ nervos,avand efect
calmant, confera o stare de multumire, eficient in stari de nervozitate,
iritabilitate, efect afrodisiac, antiemetic (antivomitiv).
Fenicul
- Indicaţii terapeutice
Preparatele pe bază de fenicul
sunt recomandate în caz de: sindroame dispeptice, atonie digestiva, balonare,
digestie lenta,constipatie, colici abdominale la bebelusi, colita,
enterocolita, insuficienta dezvoltare a sanilor si alte caractere feminine,
tulburari de ciclu menstrual, tulburari de menopauza, stimularea secretiei
lactate la mamele care alapteaza si/sau care prezinta agalactie, insomnie.
Mestecarea seminţelor este un
remediu pentru halenă şi, deoarece feniculul are proprietăţi antiinflamatorii
şi antimicrobiene, este folosit adesea la fabricarea pastelor de dinţi
naturale.
Feniculul este un cunoscut
remediu în curele de slăbire, deoarece taie pofta de mâncare şi stimulează
metabolismul. Din câte se pare, planta ameliorează diverse tipuri de greaţă.
Feniculul este utilizat şi pentru
calmarea inflamaţiilor (în spălături oculare) şi ale gâtului. Este de asemenea
expectorant şi, datorită acţiunii sale antispastice, poate fi folosit în
tratamentul tusei.
Administrare:
Uz intern: tinctura de
fenicul - se ia o linguriţă într-un sfert de pahar
înainte de fiecare masă.
Uz extern: în
iritaţii ale tenului se indică comprese cu infuzie de fenicul (este calmantă),
antiseptic, antiinflamator ocular, antiseptic al căilor respiratorii
superioare, expectorant; înlatură halena neplăcută, urât mirositoare a gurii
(sub forma de gargară).
Uleiul esenţial de fenicul este
folosit sub formă de aromoterapie.
Fenicul
- Precauţii şi contraindicaţii
Femeile care suferă de cancer
uterin sau mamar trebuie să evite feniculul. De asemenea, persoanele alergice
la morcovi sau ţelină pot avea reacţii alergice şi la fenicul.
Feniculul poate produce greaţă şi vărsături, lichid în pleură şi poate provoca sensibilitate faţă de razele solare, poate induce menstre la femeile aflate la menopauză, iar femeile însărcinate sau care alăptează nu trebuie să consume cantităţi mai mari decât cele care se găsesc de obicei în alimente.
Feniculul poate produce greaţă şi vărsături, lichid în pleură şi poate provoca sensibilitate faţă de razele solare, poate induce menstre la femeile aflate la menopauză, iar femeile însărcinate sau care alăptează nu trebuie să consume cantităţi mai mari decât cele care se găsesc de obicei în alimente.
Fenicul
- În cosmetică
Este indicat persoanelor cu ten
iritat (comprese cu infuzie de fenicul sau tinctură diluată în apă).
GÂNDURI PESTE TIMP 22 Noiembrie
A încetat din viaţă atletul ceh Emil Zatopek, supranumit "locomotiva cehă"; a stabilit 18 recorduri mondiale în probele de 5 000 şi 10 000 metri lungime (n. 19 sept. 1922) ----se va corecta (se va sterge) cuvantul "lungime" numai la sarituri sunt 8 m.lungime .Fara suparare Octavian !! Cam mult de citit dar m-am orientat. Multumesc pentru cele postate !
RăspundețiȘtergere