12 DECEMBRIE 2017

RELIGIE ORTODOXĂ 12 Decembrie

Sf Ier Spiridon, episcopul Trimitundei, făcătorul de minuni (dezlegare la pește)

Viaţa Sfântului Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei

  Insula Ciprului era patria minunatului Spiridon, care, născându-se din părinţi simpli, era şi el smerit cu inima şi bun cu viaţa. În copilăria sa a fost păstor de oi şi, crescând, s-a împărtăşit nunţii celei legiuite şi s-a făcut tată de copii. El vieţuia cu cinste şi cu plăcere de Dumnezeu, urmând lui David în blândeţe, lui Iacob în simplitatea inimii şi lui Avraam în iubire de străini. Dar nu după mulţi ani, murindu-i soţia, cu osârdie slujea lui Dumnezeu prin fapte bune, iar averea sa o cheltuia spre odihna străinilor. În lume atât de mult a plăcut lui Dumnezeu, încât s-a învrednicit cu darul facerii de minuni, căci vindeca tot felul de boli, din cele cu anevoie de vindecat şi izgonea duhurile rele din oameni, cu cuvântul. Pentru aceasta a fost ales episcop al cetăţii Trimitundei, care era o cetate vestită a Ciprului, în împărăţia marelui Constantin şi a lui Constantie, fiul său, unde făcea minuni preaslăvite.

   Oarecând era în ostrovul acela secetă mare şi uscăciune, iar uscăciunii îi urmă foametea şi foametei, moartea; căci mulţime de popor murea de foame. Pentru acea închidere a cerului, trebuia un Ilie sau un altul asemenea lui, ca să-l deschidă cu rugăciunea. Unul ca acela s-a arătat Sfântul Spiridon, care, văzând nevoia ce venea asupra poporului şi milostivindu-se părinteşte spre cei ce piereau de foame, s-a rugat cu sârguinţă către preabunul Dumnezeu, Care îndată a umplut cerul cu nori, adunându-i de la marginile pământului. Apoi a fost lucrul cel mai minunat, ca să nu socotească cineva că ploaia s-a făcut din stihii, în chip firesc, căci multă vreme norii n-au dat ploaie, până ce iarăşi sfântul a mai făcut rugăciune cu fierbinţeală şi atunci s-a vărsat ploaie mare pe pământ şi n-a încetat multe zile, până când iarăşi s-a rugat sfântul şi s-a făcut senin.

    Pământul s-a adăpat cu îndestulare şi şi-a dat roadele sale, căci s-au îmbelşugat ţarinele, au rodit sadurile şi grădinile şi a fost după foametea aceea îndestulare multă prin rugăciunile plăcutului lui Dumnezeu, Spiridon. Peste câţiva ani, prin voia lui Dumnezeu, pentru păcatele oamenilor, s-a făcut foamete în latura aceea şi se bucurau bogaţii vânzători de grâu, pentru acea scumpete, căci aveau grâu strâns de mulţi ani şi, deschizându-şi hambarele, au început a-l vinde scump. Atunci era în cetatea Trimitundei un vânzător de grâu, nesăţios de iubirea de argint şi plin de lăcomie. Acela, câştigând cu neguţătoria prin alte părţi mult grâu şi aducându-l cu corabia în cetate, nu voia să-l vândă cu acel preţ, cu care se vindea în cetate, ci l-a pus în hambare, până când se va înmulţi foametea în cetate, pentru ca să-l vândă mai scump şi să câştige avere mai multă.

    Fiind foamete mare şi din zi în zi înmulţindu-se, bogatul acela a început a vinde griul său foarte scump. Atunci a venit la dânsul un sărac, cerând şi rugându-l cu lacrimi să-l miluiască şi să-i dea puţin grâu, pentru ca să nu moară de foame cu copiii şi femeia sa. El, fiind cuprins de nemilostivire şi de pofta aurului, n-a vrut să miluiască pe sărac, ci a zis către dânsul: "Să mergi ca să aduci preţul şi vei avea ceea ce vei cumpăra". Săracul, slăbind de foame, a venit la Sfântul Spiridon cu plângere spunându-i despre sărăcia lui şi despre nemilostivirea bogatului. Iar sfântul a zis: "Nu plânge, ci mergi în casa ta, pentru că aşa grăieşte Duhul Sfânt, că dimineaţa se va umple casa ta de grâu; iar pe bogatul acela îl vei vedea rugându-se de tine şi dându-ţi grâu fără plată".

    Săracul, socotind că i-a zis sfântul aceasta numai pentru mângâierea necazului său, văzându-şi deşartă şi fără folos nădejdea sa, precum i se părea, s-a dus la casa sa suspinând. Cum s-a făcut noapte, prin porunca lui Dumnezeu s-a vărsat ploaie mare pe pământ, iar hambarele bogatului nemilostiv şi iubitor de argint au căzut şi apa a luat tot grâul. Nemilostivul vânzător de grâu, cu ai săi, a alergat prin toată cetatea, strigând şi rugând pe toţi ca să-i dea ajutor, spre a nu ajunge sărac. Dar oamenii, văzând grâul risipit pe drumuri, au început a-l strânge şi a-l duce la casele lor. Asemenea şi săracul acela care ceruse ieri, şi-a adunat grâu din destul, pe care, văzându-l bogatul, a început a-l ruga să ia cât va voi. Aşa a pedepsit Dumnezeu nemilostivirea bogatului, iar sărăcia şi foametea săracului a mângâiat-o, după proorocirea sfântului.

    Un plugar oarecare cunoscut sfântului, în acea vreme de foamete, a mers la acelaşi nemilostiv bogat, care încă mai avea alte hambare pline de grâu, cerând pentru hrană grâu pe datorie, făgăduind că-i va da cu dobânda în vremea secerişului. Acela, neînvăţându-se minte cu pierderea grâului celui dintâi, neschimbându-se din zgârcenia sa şi neîndreptându-se, şi-a închis inima cu nemilostivire şi înaintea acestui sărac, încât nu voia să audă de rugămintea lui, cea cu sârguinţă şi a zis către dânsul: "Nu vei lua de la mine fără aur nici un bob de grâu". Auzind săracul acestea, lucrător de pământ fiind, a mers plângând la arhiereul lui Hristos, Spiridon, spunându-i necazul său. Arhiereul, mângâindu-l cu cuvintele sale, i-a dat drumul acasă. Apoi a doua zi a mers singur la plugarul acela, ducându-i un bulgăre mare de aur. De unde a luat aurul acela mai pe urmă se va vedea. Deci, punând aurul acela în mâinile plugarului, a zis: "Du-te, frate, la bogatul vânzător de grâu şi dă-i acest bulgăr de aur ca zălog, ca să-ţi dea pe datorie grâu, cât va fi spre trebuinţa ta. Şi când va veni secerişul şi te vei îndestula cu pâine, atunci, răscumpărând zălogul acesta, iarăşi îl vei aduce la mine".

    Luând săracul aurul din mâinile arhiereului, s-a dus cu sârguinţă la acel bogat. Acela, cum a văzut aurul, s-a bucurat, fiind iubitor de aur şi îndată a dat pe datorie grâu săracului cât îi trebuia. După aceasta, trecând vremea foametei, apoi fiind îmbelşugare şi sosind secerişul, plugarul a dat cu dobânda grâul bogatului şi răscumpărând zălogul, l-a dus cu mulţumire Sfântului Spiridon. Sfântul, luând aurul, s-a dus în grădina sa şi l-a luat cu sine şi pe plugar, zicând: "Vino cu mine, frate, ca să dăm acesta împreună Celui ce cu bună îndurare ni l-a dat nouă cu împrumut". Deci, intrând în grădină împreună cu plugarul şi punând aurul lângă gard şi-a ridicat ochii în sus, zicând: "Doamne Iisuse Hristoase, Care numai cu singură voia Ta, toate le faci şi le prefaci; Cela ce odinioară în faţa împăratului Egiptului, toiagul lui Moisi l-ai prefăcut în şarpe, Însuţi şi aurul acesta, precum atunci l-ai prefăcut într-acest chip, aşa şi acum porunceşte să se întoarcă la chipul său cel dintâi, pentru ca şi acest om să cunoască, cita purtare de grijă ai Tu pentru noi şi cu fapta să se înveţe ceea ce este scris în dumnezeiasca Scriptură: Că toate oricâte voieşte Dumnezeu, le face.

    Astfel, rugându-se el, îndată aurul acela luând puterea de fiinţă, a început a se mişca şi se vedea întorcându-se şi târându-se ca un şarpe. Şi aşa, şarpele care mai înainte se făcuse aur prin atingerea mâinilor sfântului, prin minune iarăşi s-a prefăcut şarpe, din aur. Plugarul, văzând acea minune, tremura de frică şi căzând la pământ, se socotea pe sine nevrednic de o facere de bine ca aceea. Deci, şarpele acela a intrat în vizuina sa, iar plugarul s-a întors la casa sa cu mulţumire, înspăimîntîndu-se de mărimea minunilor lui Dumnezeu, care s-au făcut prin rugăciunile sfântului.

    Un prieten îmbunătăţit al fericitului, din zavistia unor oameni răi, a fost clevetit la judecătorul cetăţii şi pus în temniţă; apoi a fost osândit chiar la moarte, fără de vină. Deci, înştiinţându-se Sfântul Spiridon, s-a dus să izbăvească pe prietenul său de la moartea cea fără de vină. Atunci era vreme ploioasă şi un râu care era în cale, revărsându-se, nu era cu înlesnire cuiva a-l trece. Făcătorul de minuni, aducându-şi aminte de Isus al lui Navi cum a trecut Iordanul cu chivotul legii ca pe uscat, în vremea când era plin de apă şi crezând în acelaşi Dumnezeu atotputernic, a zis către râu, poruncindu-i ca unei slugi: "Stai! Stăpânul cel de obşte îţi porunceşte, ca să trec eu şi să scape bărbatul pentru care mă grăbesc".

    Aceasta zicând sfântul, îndată a stat râul, oprindu-şi repejunile apei şi a făcut cale uscată sfântului şi nu numai lui, ci şi celor ce mergeau cu el, care au alergat înainte la judecător, vestindu-i venirea sfântului şi minunea care s-a făcut pe cale. Judecătorul, auzind acestea, îndată l-a liberat pe cel osândit şi l-a dăruit pe el sfântului sănătos. Deci vedea cuviosul, cu ochii mai înainte-văzători, greşelile cele ascunse ale oamenilor. Căci odihnindu-se pe cale la un primitor de străini, o femeie oarecare, ce era robită de dragostea trupească şi păcătuia în taină cu un oarecare. Aceea a voit să spele picioarele sfântului. Iar el, ştiind faptele ei, a zis către dânsa: "Nu te atinge de mine, femeie". Aceasta a zis, nu urând pe cea păcătoasă sau lepădându-se de ea. Căci cum ar urî pe cei păcătoşi, fiind ucenic al Domnului, Care a mâncat şi băut împreună cu vameşii şi păcătoşii? Ci, pentru ca să o facă pe ea să-şi aducă aminte de păcatele sale şi să se ruşineze de faptele şi de cugetele ei cele necurate.

    Când acea femeie mai vârtos se nevoia, vrând a se atinge de picioarele sfântului ca să le spele, atunci, fiindu-i jale de pierderea ei, sfântul, cu blândeţe şi cu iubire de oameni, o mustră, aducându-i aminte de păcatele ei şi povăţuind-o către pocăinţă. Iar ea, mirându-se şi spăimântându-se că cele ascunse şi cele nearătate ale ei, nu sunt tăinuite înaintea ochilor celui mai înainte-văzător al omului lui Dumnezeu, umplându-se de ruşine şi umilindu-se cu inima sa, a căzut la picioarele sfântului şi nu cu apă, ci cu lacrimi le spăla pe ele şi faptele sale cele mustrate, cu buzele sale le mărturisea. Deci, ea făcea ceea ce a făcut odinioară desfrânata din Evanghelie. Iar el i-a grăit ei, cele ce Domnul cu milostivire, a zis odinioară: Îndrăzneşte fiică, iertate-ţi sunt păcatele tale. Şi iarăşi: Iată te-ai făcut sănătoasă, de acum să nu mai greşeşti. Dintr-acel ceas, femeia aceea şi-a îndreptat spre bine viaţa sa şi s-a făcut şi altora spre folos.

    De vreme ce numai din minuni s-a cunoscut viaţa sfântului, se cuvine a şti şi râvna lui pentru dreapta credinţă; deci cuvântul ce ne stă înainte va arăta. Împărăţind marele Constantin cel întâi între împăraţii creştini, în a şasea sută şi treizeci şi şase de ani de la împărăţia lui Alexandru, feciorul lui Filip, iar de la Hristos trei sute douăzeci şi cinci, s-a adunat în Niceea acel preaslăvit sobor al Sfinţilor Părinţi, ca să condamne pe Arie, cel fără de Dumnezeu, care cu rea-credinţă zicea că Fiul lui Dumnezeu este făptură, iar nu Făcător şi să hotărască că Fiul este deofiinţă cu Tatăl. Cei ce ajutau hula lui Arie, erau episcopii cei mai însemnaţi: Eusebie al Nicomidiei, Maris al Calcedonului şi Teognie al Niceei. Aceşti oameni înrăutăţiţi, urmând cu totul nebuniei lui Arie, bârfeau, zicând că Fiul lui Dumnezeu este creat ca orice om.

    Începătorii cei ce se luptau pentru dreapta credinţă, cei împodobiţi cu viaţa şi cu învăţătura erau aceştia: Marele între sfinţi Alexandru, care era încă preot şi în vremea aceea ţinea locul Sfântului Mitrofan, patriarhul Constantinopolului, nefiind acolo acesta, fiindcă zăcea pe patul durerii; apoi slăvitul Atanasie, care nu era încă împodobit cu rânduiala preoţească şi ţinea slujba diaconiei în biserica Alexandriei. Pentru această pricină nu puţină neîmpăcare era asupra lor, din partea zavistnicilor, căci nefiind cinstiţi cu treaptă episcopiei covârşeau pe alţii în înţelegerea credinţei. Atunci era împreună cu dânşii şi acest mare Spiridon, a cărui viaţă şi dar care locuia într-însul, era mai de folos şi mai puternic, pentru înduplecare spre cele de folos, decât gurile altora şi decât legăturile silogismelor cele cu meşteşug împletite ale ritorilor. Încă în acel sobor, cu voia împăratului, erau şi filosofi elini, care se numeau peripatetici, între care era un înţelept care-l ajută pe Arie, care tăia ca şi cu o sabie ascuţită de amândouă părţile şi se mândrea cu limba sa de sofist, sîrguindu-se a râde de învăţătura celor dreptcredincioşi.

    Cu acel filosof a cerut a se întreba Sfântul Spiridon, fiind bărbat neînvăţat, care numai pe Hristos ştia şi pe Acesta răstignit. Iar Sfinţii Părinţi, ştiind învăţătura lui, căci n-a avut cât de puţină învăţătură elinească, îl opreau, să nu îndrăznească a se întreba cu acel sofist, care era meşter la cuvinte. Dar acesta, ştiind ce poate înţelepciunea cea de sus şi cât sunt de neputincioase puterile înţelepciunii omeneşti, s-a apropiat de bărbatul acela, zicându-i: "În numele lui Iisus Hristos, o, fiolosofule, ia aminte la mine şi ascultă cele ce voiesc a-ţi spune". Filosoful a zis: "Vorbeşte şi te voi asculta". Sfântul a început a vorbi zicând: "Unul este Dumnezeu Care a făcut cerul şi pământul, pe om din pământ l-a zidit şi toate celelalte, cele văzute şi nevăzute le-a aşezat cu Cuvântul şi cu Duhul Său. Pe acel Cuvânt Îl credem şi noi, că este Fiul lui Dumnezeu, Care S-a milostivit de rătăcirea noastră, S-a născut din Fecioară, a vieţuit cu oamenii, a pătimit, a murit pentru mântuirea noastră, a înviat şi împreună cu El a înviat neamul omenesc. Pe Acesta Îl aşteptăm să vină, să judece pe toţi cu dreptate şi să răsplătească fiecăruia după vrednicie şi-L credem că este de o fiinţă cu Tatăl, împreună şezător şi asemenea cinstit. Acestea astfel le mărturisim fără ispitire şi încercare şi nici tu nu îndrăzni a ispiti cum sunt acestea; pentru că acestea covârşesc înţelegerea ta şi sunt mult mai înalte decât toată cunoştinţa".

    Apoi, tăcând puţin, a zis: "Nu ţi se pare şi ţie a fi acestea astfel, o! filosofule? Pentru ca să te încredinţezi de adevăr, ia aminte la acest mic lucru, măcar că nu se cade să asemănăm firea cea îndumnezeită şi mai presus de fiinţă, cu făptura zidită şi stricăcioasă. Dar, de vreme ce ochii sunt mai credincioşi decât urechile şi cel care este puţin credincios, nu crede cu înlesnire, dacă nu va vedea ceva cu ochii cei trupeşti, pentru aceasta voiesc să vă încredinţez pe faţă cu această cărămidă, care este alcătuită din trei.

    Acestea zicând sfântul, a făcut semnul Sfintei Cruci cu dreapta, având în stânga cărămida şi a zis: "În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh". Şi îndată strângând cărămida, o! prea slăvită minune! focul s-a ridicat în aer, apa s-a vărsat pe pământ, iar lutul a rămas în mâinile sfântului. Cei ce vedeau s-au înspăimântat şi mai vârtos filosoful, care, înspăimîntîndu-se cu sufletul, tăcea, ca şi cum nu mai ştia să vorbească, neavând gură s-o deschidă împotriva cuvintelor sfântului, în care lucra o putere dumnezeiască, încât s-au împlinit cele scrise: "Nu stă în cuvânt împărăţia lui Dumnezeu, ci în putere".

    Apoi, filosoful a zis: "Cred că aşa sunt cele grăite de tine". Atunci bătrânul a zis: "Vino dar şi primeşte semnul sfintei credinţe". Iar filosoful întorcându-se către prietenii şi către ucenicii săi, a zis: "Ascultaţi-mă: până când era cu mine întrebarea din cuvinte, am adus cuvinte împotriva cuvintelor, iar cu meşteşugul iubirii de întrebare, biruiam pe cele puse înainte. Dar de când, în locul cuvintelor, a ieşit din gura acestui bătrân puterea şi facerea minunii, nimic nu mai pot cuvintele împotriva puterii, pentru că nu poate sta omul împotriva lui Dumnezeu. Deci, dacă şi dintre voi cineva poate să înţeleagă că mine, să creadă în Hristos şi, împreună cu mine, să urmeze acestui bătrân, prin a cărui gură Dumnezeu a grăit".

    Astfel, filosoful acela, primind credinţa creştinească, se bucura că a fost biruit de sfântul bătrân spre folosul său şi se bucurau toţi cei binecredincioşi, iar cei răucredincioşi s-au ruşinat.

    Săvârşindu-se acel mare sobor al Sfinţilor Părinţi şi fiind biruit şi lepădat Arie şi fiecare întorcându-se într-ale sale, s-a întors şi Sfântul Spiridon la casa sa. În acea vreme a murit Irina, fiica lui, care înflorise cu tinereţile şi vremea vieţii sale şi-a petrecut-o în feciorie curată, încât era vrednică de cămara cea cerească. Atunci a venit la sfântul o femeie plângând şi spunând că a dat fiicei lui, Irina, un odor de aur, spre păstrare; dar de vreme ce ea a murit, a rămas odorul ascuns, neştiut de nimeni. Sfântul Spiridon, căutând pretutindeni prin casa sa odorul, cel ascuns nu l-a aflat; apoi, văzând lacrimile şi tânguirea femeii şi fiindu-i milă de ea, a mers la mormântul fiicei sale, împreună cu casnicii săi şi a strigat către cea moartă, precum odinioară Hristos lui Lazăr, zicându-i: "Fiică, Irino, unde este odorul cel de aur, care ţi s-a încredinţat spre păstrare?" Iar ea, ca dintr-un somn lung deşteptându-se, a răspuns: "În cutare loc al casei (spunând numele locului) l-am ascuns pe el". Şi iarăşi a zis către dânsa sfântul: "Dormi de acum, fiica mea, până când te va deştepta pe tine Domnul tuturor, la învierea cea de obşte". Atunci s-au cuprins de frică toţi cei ce erau acolo, minunându-se şi înspăimîntîndu-se de acea minune preaslăvită, iar sfântul, aflând odorul în locul cel spus, l-a dat acelei femei.

    După aceasta, murind marele Constantin şi împărţind fiilor săi împărăţia, a luat Răsăritul fiul cel mijlociu, Constantie. Acesta, fiind în cetatea cea mare, Antiohia Siriei, a căzut într-o boală grea, pe care nu puteau să o vindece doctorii. Deci, lăsând împăratul cel bolnav pe doctori, a alergat cu rugăciune către Dumnezeu, Care poate tămădui sufletele şi trupurile şi de la El îşi cerea cu sârguinţă tămăduire bolii sale. Atunci a avut o vedenie: într-o noapte un înger arătându-i o ceată de mulţi sfinţi episcopi, în mijlocul lor i-a arătat doi mai aleşi, care păreau a fi celorlalţi povăţuitori şi începă-tori; deci, aceia, îi spunea lui îngerul, sunt tămăduitorii bolii tale.

    Deşteptându-se împăratul din somn şi gândind la ceea ce văzuse, nu cunoştea cine erau cei pe care-i văzuse. Căci cum putea cunoaşte pe aceia, al căror nume şi patrie nu erau lui ştiute? Şi mai ales când unul dintre ei încă nici nu era episcop şi nici nu avea să fie episcop, dar acum se arăta a fi întru acea dregătorie. Deci a fost în nepricepere multă vreme. Apoi, primind sfat, a adunat la sine pe episcopii din cetăţile dimprejur şi căuta să-i cunoască pe dânşii şi pe cei doi episcopi ce îi văzuse în vis, însă nu i-a aflat. Iarăşi a chemat pe mai mulţi, din locuri şi mai îndepărtate, dar nici între aceia nu i-a aflat. După aceea a trimis în toată lumea ca să se adune la dânsul episcopii din toată stăpânirea sa.

    Deci, a ajuns acea poruncă împărătească - sau mai bine zis acea rugăminte - şi în insula Cipru, la fericitul Spiridon, episcopul Trimitundei, căruia i s-a descoperit prin vedenie de la Dumnezeu, toate cele despre împărat. Sculându-se Sfântul Spiridon, a mers la împărat, luând cu sine pe ucenicul său Trifilie, cu care s-a arătat împăratului în vedenie. Iar Trifilie, precum am zis, încă nu era episcop. Ajungând în Antiohia au intrat în palatele împărăteşti. Sfântul episcop era îmbrăcat în haine simple şi purta în mână un toiag de finic şi mitră pe cap, cum şi un văscior de lut atârnat la piept, precum era obiceiul celor ce vieţuiau în Sfânta Cetate a Ierusalimului, în care obişnuiau a purta untdelemn din Sfânta Cruce.

    Astfel, intrând el, una din slugile cele însemnate din palatele împărăteşti, văzându-l că pe unul din cei săraci, a râs de dânsul şi, nelăsându-l să intre, l-a lovit peste obraz; iar el, fiind fără răutate după cuvântul Domnului i-a întors lui şi cealaltă parte. Acela, cunoscându-l că este episcop şi văzându-şi greşeala să, şi-a cerut iertare cu smerenie, pe care a şi căpătat-o. Ajungând sfântul înaintea împăratului, acesta pe dată l-a cunoscut, pentru că în acel chip l-a văzut în vis. Sculându-se de la locul său, s-a apropiat şi s-a închinat robului lui Dumnezeu, rugându-l cu lacrimi, să se roage lui Dumnezeu pentru dânsul şi să-i vindece boala.

    Sfântul Spiridon, cum s-a atins de haina împăratului, îndată s-a făcut sănătos şi s-a bucurat de tămăduirea sa, câştigata prin rugăciunile sfântului, iar împăratul l-a cinstit foarte mult şi toată ziua aceea s-a veselit împreună cu dânsul, făcând ospăţ bunului doctor. Iar Trifilie se minuna foarte mult de toată slava împărătească, de frumuseţea palatelor şi de starea înainte a dregătorilor, când şedea împăratul şi de toată rânduiala cea minunată a aurului, cum şi de slujirea celor cu haine luminate. Iar Spiridon a zis către dânsul: "Ce te minunezi, frate? Oare mândria şi slava împărătească fac pe împărat mai drept decât alţii? Oare nu moare împăratul întocmai cum moare fiecare din săraci şi se dă îngropării? Oare nu va sta ca oricare înaintea înfricoşatului Judecător? Pentru ce cinsteşti cele trecătoare, ca şi cum ar fi neschimbate şi te minunezi de cele ce sunt de nimic, când mai ales se cuvine a căuta pe cele ce sunt nematerialnice şi veşnice şi a iubi slava cea cerească şi nepieritoare?"

    Apoi a învăţat şi pe împărat destul, ca să-şi aducă aminte de facerea de bine a lui Dumnezeu şi să fie bun către cei ce sunt sub stăpânirea lui; către cei ce greşesc să fie milostiv, către cei ce se roagă, să fie grabnic împăciuitor, bun dătător celor ce le trebuieşte ajutor şi tuturor să le fie ca un părinte, cu bună îndurare plecându-se către fiecare şi îndată întinzând mâna. Că dacă nu împărăţeşte cineva în acest chip, apoi se poate numi mai drept tiran, decât împărat. În sfârşit, l-a învăţat să ţie tare şi să păzească cele ce se cuvin dreptei-credinţe, neprimind nimic de la potrivnicii Bisericii lui Dumnezeu.

    Vrând împăratul să mulţumească sfântului pentru tămăduirea adusă prin rugăciunile lui, îi dădu mulţime de aur, dar el n-a vrut să primească, zicând: "Nu se cuvine, împărate, a-mi răsplăti cu aşa urâciune, în loc de dragoste; pentru că ceea ce s-a făcut prin mine pentru tine, dragoste este. Căci a lăsa casa şi a veni pe acest noian al mării şi a răbda asprimea de iarnă şi de vânturi, oare aceasta nu este dragoste? Şi pentru toate acestea, oare voi primi ca răsplată aur, care este pricinuitor a toată răutatea şi care lesne pierde toată dreptatea?" Astfel zicând, sfântul nu a vrut să primească nimic. Însă, fiind silit de rugămintea cea multă a împăratului, a primit să ia ceva, dar nu să ţină la dânsul, pentru că cele ce le-a primit, îndată le-a împărţit săracilor, care le trebuiau.

    Prin sfătuirea acestui sfânt, împăratul Constandie a scutit de dări preoţii, diaconii, tot clerul şi slujitorii bisericii, judecind a fi lucru necuvios, că slujitorii Împăratului Celui fără de moarte, să dea dajdie împăratului celui muritor.

    Ieşind sfântul de la împărat şi întorcându-se într-ale sale, a fost primit în casa unui oarecare iubitor de Hristos. Acolo a venit la dânsul o femeie străină, care nu ştia să vorbească greceşte, aducând pe braţele sale pe fiul său mort, pe care, punându-l lângă picioarele sfântului, plângând şi neştiind nimeni limba ei, numai lacrimile adevereau că pentru fiul ei cel mort se roagă de sfânt să-l învieze. Iar el, temându-se de slavă deşartă, se lepăda de un lucru aşa minunat. Însă, fiind milostiv, se biruia de amară tânguire a celei ce plângea şi a întrebat pe diaconul său Artemidot: "Ce să facem, frate?" Iar acela a răspuns: "Pentru ce mă întrebi, părinte? Ce altă poţi face, decât numai să chemi pe Hristos, dătătorul de viaţă, care de multe ori a ascultat rugăciunile tale; că dacă pe împărat l-ai vindecat, oare vei putea pe săraci şi nenorociţi să-i treci cu vederea?"

    Arhiereul, pentru un sfat bun ca acesta, spre mai multă milostivire s-a înduplecat, a lăcrimat şi, plecându-şi genunchii, s-a rugat cu fierbinţeală lui Dumnezeu. Iar Acela, Care prin Elisei şi prin Ilie a dăruit viaţa fiului saretencii şi fiului somanitencii, a ascultat şi pe Spiridon şi a întors duhul de viaţă în pruncul străinei, care, înviind îndată, a început a plânge. Maică, dacă a văzut pe fiul ei viu, îndată, de bucuria cea peste măsură, a căzut moartă. Pentru că nu numai durerea cea mare şi necazul inimii omoară pe om, ci uneori şi bucuria cea peste măsură face acelaşi lucru. Deci femeia aceasta a murit de bucurie, iar cei ce priveau spre dânsa, după bucuria cea mare pentru învierea pruncului, îndată le-a venit întristare şi lacrimi. Atunci, iarăşi a zis sfântul către diacon: "Ce vom face?" Iar acela iarăşi i-a dat sfatul cel dintâi şi sfântul s-a întors la rugăciune, ridicându-şi ochii către cer şi mintea înălţându-şi către Dumnezeu, se ruga Celui ce dă morţilor viaţă şi numai cu singura Sa voie toate le preface. Apoi a zis către ceea ce zăcea moartă pe pământ: "Scoală-te şi stai pe picioarele tale"; iar ea, deşteptându-se ca din somn s-a sculat şi şi-a luat fiul cu mâinile sale viu. Apoi a poruncit sfântul femeii şi celor ce se întâmplaseră acolo, să nu spună nimănui de ceea ce au văzut şi s-a făcut, iar diaconul Artemidot, după mutarea de veci a sfântului, a dat acestea spre auzul tuturor credincioşilor, neascunzând măririle şi puterile lui Dumnezeu ce se făcuseră prin marele plăcut al lui Dumnezeu, Spiridon.

    Întorcându-se sfântul acasă, a venit la dânsul un oarecare om, vrând să cumpere din turma lui o sută de capre. Şi sfântul i-a zis să aducă mai întâi preţul cel rânduit şi apoi să ia ceea ce a cumpărat. Dar el, dând preţul pentru nouăzeci şi nouă de capre, a tăinuit una, socotind că nu va cunoaşte sfântul despre aceea, a cărui bunătate de inimă era străină de grija cea mare a vieţii. Deci, mergând amândoi în ocolul dobitoacelor, sfântul a zis către negustor ca să ia atâtea capre pentru cât a dat preţul. Despărţind o sută de capre, le-a scos din ocol şi una din acelea, ca o pricepută şi roabă bună, cunoscându-se că este nevânduta de stăpânul său, s-a întors degrabă şi a alergat iarăşi în ocol. Negustorul, prinzind-o a tras-o după dânsul; iar capra, smulgându-se iarăşi, a fugit în ocol. Aşa de două şi de trei ori se smucea din mâinile lui şi fugea în ocol, iar el o scotea cu sila şi mai pe urmă a luat-o pe umeri şi o ducea într-ale sale. Dar capra, zbierând şi bătându-l cu coarnele peste cap, se zvârcolea încât se mirau toţi câţi erau acolo. Sfântul Spiridon, pricepând lucrul şi nevrând înaintea tuturor a mustra pe negustorul cel viclean, a zis către dânsul cu blândeţe: "Vezi, fiule, că nu în zadar face dobitocul acesta unele ca acestea, căci nu suferă a fi dus la casa ta. Oare n-ai oprit preţul care se cuvenea pentru dânsa şi iată pentru aceea se smulge din mâinile tale şi fuge la ocol?" Deci acela, ruşinîndu-se, şi-a mărturisit păcatul şi şi-a cerut iertare. Apoi dând preţul şi-a luat capra şi aceea mergea acum singură după dânsul în linişte la casa aceluia ce o cumpărase pe dânsa, întrecând la mers pe stăpânul său cel nou.

    În insula aceia era un sat care se numea Eritra, departe de mitropolia Constandiei, nu mai mult de treizeci de stadii. Acolo mergând marele Spiridon pentru oarecare trebuinţă, a intrat în biserică şi a poruncit unui diacon din cei ce erau acolo, să facă o sfântă rugăciune pe scurt, pentru că sfântul se ostenise de calea cea îndelungată, mai ales că era vremea secerişului şi era arşiţă mare. Iar diaconul acela cu zăbavă făcea ceea ce i se poruncise şi cu dinadinsul lungea rugăciunea, citind şi cântând cu mândrie şi mărindu-se în deşert cu glasul său.

    Deci fericitul, uitându-se la el, deşi era bun cu firea, îl ocărî cu asprime, zicându-i: "Taci!". Şi îndată i s-a legat limba, încât nu numai glasul, ci şi vorba şi-a pierdut şi stă mut ca unul fără limbă. Atunci li s-a făcut frică la toţi care erau acolo, apoi s-a auzit despre aceea în tot satul şi s-au adunat toţi să vadă acea minune, iar diaconul a căzut la picioarele sfântului rugându-se în tăcere, ca să i se dezlege limba. Se mai rugară pentru dânsul şi acei prieteni ai lui şi rudenii, încât abia l-au îmblânzit, pentru că sfântul era aspru cu cei mândri şi măreţi în deşert. Deci l-a iertat şi, dezlegându-i limba, i-a dat şi graiul. Însă a lăsat oarecare semn al cercetării, nelimpezindu-i limba cu totul, pentru că l-a lăsat cu glas mic, zăbavnic la limbă şi poticnindu-se la vorbă, ca să nu se mai mândrească cu glasul său, nici să se mai mărească în deşert cu vorbă sa cea limpede.

    Altădată acest dumnezeiesc bărbat, fiind în cetatea sa, a intrat în biserică la Vecernie şi s-a întâmplat atunci că nu era popor în acolo, decât numai slujitorii bisericeşti. Apoi a poruncit să se aprindă făclii multe şi candele, iar el singur stătea înaintea altarului, bucurându-se cu duhul. Deci când a strigat după obicei: "Pace tuturor", nefiind popor ca să dea răspunsul cel obişnuit la cuvintele zise de arhiereu, îndată s-a auzit din înălţime, strigând: "Şi duhului tău". Şi era glasul acela dulce şi potrivit, covârşind toată cântarea omenească cea dulce. Iar diaconul care zicea ecteniile s-a speriat, auzind la fiecare ectenie o cântare dumnezeiască de sus, cântând: "Doamne miluieşte". Glasul acela se auzea şi de cei ce erau departe de biserică, încât alergau cu sârguinţă la acel glas dulce şi prea minunat şi, apropiindu-se de uşi, îndulcea mai mult urechile şi inimile lor acea cântare străină. După ce au intrat în biserică, n-au văzut pe nimeni, decât numai pe arhiereu cu puţini slujitori bisericeşti; apoi acea cântare bisericească nu se mai auzea de nimeni şi se minunau foarte mult.

    Altădată, sfântul stând în biserică la cântarea Vecerniei, n-a ajuns untdelemn în candelă şi era să se stingă, că nu se găsea atunci deloc untdelemn în biserică. Deci se mâhnea sfântul de aceasta, că nu cumva, stingându-se candela, să înceteze cântarea Vecerniei şi să se sfârşească pravila cea obişnuită a bisericii. Dar Dumnezeu, Care face voia celor ce se tem de El, a făcut să izvorască în candelă untdelemn, precum altădată în vasul văduvei, în zilele lui Ilie. Iar slujitorii, aducând vase le puneau dedesubt, pentru că untdelemnul curgea din candelă şi s-au umplut acele vase cu untdelemn sfinţit, ce era plin de darul lui Dumnezeu.

    În Cipru era o cetate ce se numea Chirina; nu aceea care este în Livia, ci alta cu acelaşi nume, la care mergea sfântul din Trimitunda pentru oarecare trebuinţă. Atunci mergea cu dânsul şi Trifilie, ucenicul lui, fiind episcop în Levcusia Ciprului. Trecând ei muntele ce se numeşte Pentadactil şi ajungând la un loc ce se zice Parimna, care este frumos, cu multă verdeaţă şi cu multe fructe, Trifilie, bucurându-se de acel loc, a poftit ca şi el să se facă stăpânul unui sat din Parimna şi să-l câştige în cuprinsul bisericii sale. Deci cugeta la aceasta îndelung, întru inima sa.

    Dar nu s-a tăinuit acel cuget al lui Trifilie înaintea ochilor celor mai înainte-văzători ai lui Spiridon, pe care marele părinte înţelegându-l cu duhul, a zis: "Pentru ce o! Trifilie, cugeţi neîncetat cele deşarte, poftind sate şi vii, care cu adevărat nu sunt de nici un preţ, ci numai că se văd şi cu părere atrag inima omenească spre pofta lor? Avem avuţie în cer nefurată, avem locaş nefăcut de mâini; pe acelea caută-le, cu acelea îndulceşte-te, mai înainte de vreme, prin gândirea la Dumnezeu, care nu pot să treacă de la unul la altul, că cel ce se face odată stăpân acelora, are moştenirea care niciodată nu piere". Acestea auzindu-le Trifilie, mult s-a folosit şi după aceea altă viaţă a avut, încât s-a făcut vas ales al lui Hristos, precum odinioară Pavel şi de nenumărate daruri dumnezeieşti s-a învrednicit. Astfel fiind foarte îmbunătăţit, marele Spiridon şi pe alţii îi povăţuia către fapte bune, pentru că sporeau învăţăturile lui la cei ce le primeau, iar celor ce le lepădau li se întâmpla sfârşit rău, precum ne va arăta cuvântul ce ne stă înainte şi va urma.

    Un corăbier locuitor în aceeaşi cetate a Trimitundei, plutind în oarecare lături pentru negustorie, a zăbovit acolo douăsprezece luni. În acea vreme femeia lui, fiind o desfrânată, a zămislit în pântece. Întorcându-se negustorul la casa sa şi văzând pe femeie însărcinată, a cunoscut că a păcătuit şi, umplându-se de mânie, o bătea nevrând să mai vieţuiască cu dânsa şi o izgonea din casa sa. Apoi, mergând la arhiereul lui Dumnezeu, Spiridon, i-a spus pricina şi cerea de la dânsul sfat folositor. Iar el, mîhnindu-se cu sufletul pentru păcatul ei şi pentru mâhnirea cea mare a bărbatului, a chemat pe femeie. Dar n-a întrebat-o dacă a făcut păcat, de vreme ce martor nemincinos era însărcinarea şi rodul ce se purta într-însa, zămislit din fărădelege; ci, i-a zis ei: "Pentru ce ai călcat credinţa bărbatului tău şi ai adus ocară casei tale?" Iar femeia, pierzându-şi ruşinea, a îndrăznit a minţi, zicând că nu de la altcineva a zămislit, ci de la al său bărbat. Iar cei ce auzeau, se mâniau asupra ei mai mult pentru minciună, decât pentru desfrânare şi îi ziceau: "Douăsprezece luni n-a fost bărbatul tău acasă şi cum zici că de la bărbatul tău ai zămislit? Au poate rodul cel zămislit să zăbovească în pântece douăsprezece luni şi mai mult?" Iar ea întărea, zicând: "Cel ce s-a zămislit în pântece aştepta întoarcerea tatălui său ca să vină acasă din calea cea depărtată şi pruncul să iasă din pântecele meu".

    Acestea şi mai multe minţind şi pe toţi biruindu-i prin cuvintele sale, a ridicat gâlceava, ca şi cum ea ar fi fost clevetită şi năpăstuită. Iar bărbatul cel blând, Sfântul Spiridon, aducând-o spre pocăinţă, i-a zis: "O! femeie, de vreme ce în mare păcat ai căzut, îţi stă înainte şi pocăinţă mare, pentru că ţi-a rămas nădejde de mântuire; căci nu este vreun păcat care să biruiască milostivirea lui Dumnezeu. Însă văd că prin desfrânare ai născut deznădăjduire, iar prin deznădăjduire, neruşinare. Deci cu dreptate este ca să primeşti vrednica răsplată după faptă ta, pătimind grabnică pedeapsă, însă dîndu-ţi-se loc şi vreme de pocăinţă. Acestea grăim ţie de faţă că nu va ieşi din pântecele tău pruncul acela până când nu vei mărturisi singură păcatul, adevărul neacoperindu-se cu minciuna, ceea ce şi orbii, precum se zice, pot să o vadă".

    Aceste cuvinte ale sfântului, degrabă au venit la săvârşire. Căci, apropiindu-se vremea naşterii, au venit asupra femeii aceleia dureri cumplite, care îi munceau pântecele foarte rău, ţinându-se pruncul în pântece. Însă fiind cu inimă împietrită, n-a voit să-şi mărturisească păcatul său şi într-acea cumplită durere a murit, neputând să nască. De acest lucru înştiinţându-se, arhiereul lui Dumnezeu a lăcrimat şi se căia, căci cu acest fel de pedeapsă a judecat-o pe ea şi zicea: "Nu voi mai face judecată între oameni, dacă cuvântul cel zis de mine se împlineşte aşa degrabă între dânşii cu fapta".

    Iată, am spus despre femeia cea rea care a lepădat certarea sfântului şi n-a ascultat sfătuirea cea de folos. Se va povesti acum şi despre o altă femeie bună.

    O femeie cu numele Sofronia, cu bun obicei şi binecredincioasă, avea un bărbat necredincios, care ţinea de credinţa păgâneasca. Deci femeia aceea s-a dus degrabă la arhiereul lui Dumnezeu, Spiridon, şi i-a spus necazul, rugându-l cu dinadinsul să se sârguiască şi să întoarcă pe bărbatul ei la sfânta credinţă. Omul acela avea prietenie cu Sfântul, ca vecin şi cinstea pe fericitul, iar uneori mergeau unul la casa altuia, precum este obiceiul vecinilor.

    Odată şezând la masă Sfântul Spiridon cu mai mulţi vecini şi cu acel necredincios, fericitul a zis unuia din cei ce slujeau, în auzul tuturor: "Iată, stă la porţi un vestitor trimis de slugă care păzeşte turma mea, ca să-mi spună că, dormind el, s-au prăpădit toate dobitoacele, rătăcindu-se prin munţi. Deci, mergând, spune-i robului meu ce a fost trimis, că acum le-a aflat pe toate într-o peşteră şi nici un dobitoc din turmă n-a pierit". Deci a mers sluga aceea şi a spus trimisului cuvintele Sfântului Spiridon. Trecând puţină vreme şi încă nesculîndu-se de la masă, alt vestitor a venit de la acea slugă, spunând că întreaga turmă s-a aflat.

    Auzind acestea acel necredincios de la masă, se mira foarte, că Sfântul Spiridon toate le vedea înainte pe cele de departe şi pe cele de aproape şi parându-i că acesta este ca un Dumnezeu a vrut să-i facă aceea ce cândva licaoniţii au făcut lui Barnaba şi lui Pavel; adică să aducă tauri şi cununi şi să-i aducă jertfă. Iar sfântul a zis către dânsul: "Nu sunt eu Dumnezeu, ci slugă a Lui; eu sunt pătimaş asemenea ţie, iar dacă vezi că ştiu cele ce se lucrează departe, acestea îmi dăruieşte Dumnezeul meu, întru care şi tu, de vei începe a crede, vei cunoaşte care esta tăria şi puterea Lui cea atotputernică.

    Atunci, iubitoarea de Hristos, Sofronia, aflând vreme, sfătuia pe bărbatul său cu multe cuvinte, ca să se lepede de necurăţia păgâneasca, să cunoască pe Unul, adevăratul Dumnezeu, şi să creadă întru Dânsul. Şi aşa, cu darul lui Hristos, a întors pe cel necredincios la sfânta credinţă, l-a luminat cu Sfântul Botez şi s-a mântuit bărbatul acela necredincios prin femeia sa credincioasă, precum grăieşte Sfânta Scriptură.

    Se povesteşte despre smerenia cuviosului, că fiind atât de mare arhiereu şi făcător de minuni, nu se socotea a fi umilit păstorind oile cele necuvântătoare, singur ostenindu-se pentru dânsele. Odinioară, năvălind tâlharii noaptea la ocolul dobitoacelor, au furat câteva din ele şi voiau să iasă. Dar Dumnezeu, iubind pe plăcutul Său şi păzind puţina lui avere, a legat pe acei tâlhari cu legături tari şi nevăzute, încât nu le era cu putinţă a ieşi din ocol şi astfel au fost ţinuţi până dimineaţa. Făcându-se ziuă, a venit sfântul la oi şi văzând pe tâlhari legaţi cu puterea lui Dumnezeu, având mâinile înapoi şi picioarele nemişcate, i-a dezlegat cu rugăciunea. Apoi mult învăţându-i pe dânşii să nu poftească ale celui străin, ci din osteneala mâinilor lor să se hrănească, le-a dat câte un berbec, zicând: "Luaţi aceasta, ca să nu fie în zadar osteneala voastră şi privegherea cea de toată noaptea". Apoi i-a slobozit pe dânşii în pace.

    Un negustor, din aceeaşi cetate se obişnuise a lua de la sfânt aur pe datorie pentru negustorie şi, după ce se întorcea de la negustoria sa, îi aducea ceea ce lua pe datorie şi-i poruncea sfântul să-l pună el singur în lada aceea din care lua. Astfel, sfântul nu lua seama de averea cea vremelnică, necercetând cu tot dinadinsul dacă acela, luând singur aur cu binecuvântarea lui, apoi iarăşi aducând şi punându-l înapoi de unde îl lua, i se binecuvânta negustoria lui.

    Odată, robindu-se cu iubirea de aur, n-a pus în ladă aurul pe care îl adusese şi-l tăinuia la sine, iar înaintea sfântului a minţit, zicând că l-a pus. Dar în puţină vreme a sărăcit negustorul acela, pentru că aurul cel tăinuit nu numai că nu i-a făcut nici un câştig, ci şi marfa care era a lui a prăpădit-o şi ca un foc în taină i-a risipit averea lui. Deci, sărăcind negustorul acela, a venit iarăşi la sfânt şi i-a cerut să-i dea aur pe datorie. Iar sfântul l-a trimis în cămara sa la ladă ca să-şi ia singur, zicând: "Mergi şi ia, dacă ai pus acolo ceea ce ai luat".

    Acela mergând şi negăsind aur, s-a întors la sfânt deşert. Sfântul i-a zis: "Cu adevărat, frate, până acum, afară de mâna ta, n-a fost alta în ladă; deci, de ai fi pus atunci aurul, acum iarăşi ai fi luat". Iar acela, umplându-se de ruşine, a căzut la picioarele sfântului, cerându-şi iertare. Sfântul l-a iertat şi l-a învăţat să nu mai poftească ale celui străin, nici să-şi încarce sufletul cu vicleşugul şi minciuna; pentru că dobânda care se câştiga cu nedreptate, nu este dobânda, ci adevărată pagubă.

    Odată, s-a făcut adunare de episcopi în Alexandria, pentru că patriarhul de acolo, chemând pe toţi episcopii de sub stăpânirea lui, voia cu rugăciune de obşte să sfarme toţi idolii păgâneşti, fiind încă mulţime de idoli acolo. Deci, săvârşindu-se multe rugăciuni cu sârguinţă către Dumnezeu, soborniceşte şi deosebi, au căzut toţi idolii din toată cetatea şi din cele dimprejur, numai un idol mai vestit a rămas întreg la locul său. Rugându-se mult patriarhul, cu mâhnire pentru sfărâmarea acelui idol şi stând el noaptea la rugăciune, i s-a arătat o vedenie dumnezeiască, poruncindu-i să nu se întristeze pentru nesfărîmarea idolului, ci să trimită degrabă în Cipru să cheme pe Spiridon, episcopul Trimitundei, căci pentru el s-a lăsat idolul acela, ca să se sfărâme cu rugăciunea lui. Patriarhul, scriind îndată Sfântului Spiridon, carte cu rugăminte, chemându-l în Alexandria şi vestindu-i pricina chemării, a trimis degrabă pe cineva în Cipru. Sfântul, primind scrisoarea aceea şi citind-o, s-a suit degrabă în corabie şi a pornit spre Alexandria.

    Sosind corabia la ţărmul cel vestit al Alexandriei, care se numeşte Neapoli, şi ieşind sfântul din corabie, îndată s-a sfărâmat idolul acela din Alexandria, cu multe jertfelnice, din care pricină s-au înştiinţat oamenii de acolo despre venirea lui Spiridon; căci când s-a spus patriarhului că idolul s-a sfărâmat, îndată a zis către ceilalţi episcopi: "O! prieteni, Spiridon al Trimitundei se apropie". Iar ei, pregătindu-se, au ieşit întru întâmpinarea lui, primindu-l cu cinste şi s-au bucurat de venirea acestui mare făcător de minuni la dânşii şi luminător al lumii.

    Pentru acest sfânt şi mare părinte Spiridon, istoricii bisericeşti Nichifor şi Sozomen pomenesc şi aceasta: "El era foarte sârguitor în păzirea rânduielii bisericeşti şi spre păstrarea neştirbită a dumnezeieştii Scripturi, neschimbând nici un cuvânt din cele scrise în sfintele şi cele fără de prihană cărţi. Odată, s-a întâmplat un lucru ca acesta: S-a făcut în Cipru adunarea episcopilor din insula aceia, pentru unele trebuinţe bisericeşti, între care era şi Sfântul Spiridon şi episcopul Trifilie, cel mai sus pomenit, care era iscusit în înţelepciunea cărţii - pentru că multă vreme în vârstă tinereţilor sale a petrecut la Vârât, învăţând scriptură şi înţelepciunea; pentru aceasta l-au rugat părinţii că să spună cuvânt de învăţătură în biserică poporului.

    Învăţând el poporul, s-a întâmplat în biserică, a aduce la mijloc cuvintele lui Hristos cele zise către slăbănog, care sunt scrise la Sfântul Evanghelist Marcu, adică: Scoală-te şi-ţi ia patul tău. Iar Trifilie n-a zis pat, ci în loc de pat a zis culcuş, adică: "Scoală-te şi-ţi ia culcuşul tău". Acestea auzind Sfântul Spiridon, s-a sculat de la locul său, nesuferind să audă schimbarea cuvintelor lui Hristos şi a zis către Trifilie: "Au doară tu eşti mai bun decât cel ce a zis pat, de te ruşinezi de cuvintele Lui?" Acestea zicând, a ieşit din biserică înaintea tuturor şi n-a făcut un rău cu acestea, deşi era prea simplu cu învăţătura; căci pe Trifilie, care se îngâmfa cu frumuseţea vorbirii sale, ruşinîndu-l puţin, l-a învăţat smerita înţelepciune şi blândeţea. Deci fericitul Spiridon era foarte cinstit de toţi, ca cel ce era mai bătrân cu anii, mai slăvit cu viaţa şi mai întâi cu scaunul, cum şi făcător de minuni prea ales; pentru aceea fiecare lesne putea să se ruşineze de faţa şi de cuvântul lui.

    Se mai spune şi despre o altă minune a Sfântului Spiridon. Mergând Sfântul Spiridon la Sfântul Sinod cel dintâi, a toată lumea de la Niceea şi, rămânând la o gazdă oarecare, pizmăreţii arieni au tăiat noaptea în taină capetele celor doi cai ai lui, pe care îi avea cu sine la drum. Făcându-se ziuă şi văzând sluga lui răutatea ce se făcuse de eretici, a spus Sfântului Spiridon. Iar el, nădăjduind spre Dumnezeu, a poruncit slugii ca să pună capetele tăiate la locul lor şi slugă, făcând degrabă ceea ce i se poruncise, a lipit capul calului celui alb, din greşeală, la cel negru şi al celui negru la cel alb şi îndată au înviat caii şi au stat pe picioarele lor. Apoi a mers Sfântul Spiridon cu dânşii pe drumul său. Poporul se mira văzând un lucru ca acela, cum calul cel negru are cap alb şi calul cel alb are cap negru, de care minune ereticii s-au ruşinat.

    Atâta dar şi mila lui Dumnezeu erau peste cuviosul acesta, încât în vremea secerişului, în arşiţa soarelui, sfântul său cap se arăta plin de rouă răcoroasă, ce se pogora de sus, care lucru s-a arătat în anul cel din urmă al vieţii sale. Căci ieşind împreună cu secerătorii la seceriş - pentru că era smerit şi lucra cu mâinile sale, nemîndrindu-se de înălţimea dregătoriei - şi secerând holda sa, deodată, în ceasul cel mai cumplit al arşiţei, s-a rourat capul lui, precum odinioară lina lui Ghedeon; de care lucru toţi s-au minunat şi s-au mirat. După aceasta toţi perii capului său s-au schimbat şi unii s-au făcut galbeni, alţii negri, iar alţii albi; singur Dumnezeu ştie pentru ce s-a făcut aceea şi ce însemna. Iar sfântul, pipăind capul cu mâna sa cea dreaptă, a spus celor ce erau acolo, cum că s-a apropiat vremea despărţirii sale de trup şi-i povăţuia pe toţi la fapte bune, iar mai vârtos spre dragostea lui Dumnezeu şi către aproapele.

    După aceasta, trecând nu multe zile, sfântul şi dreptul său suflet l-a dat în mâinile Domnului său, Căruia cu adâncă cuvioşie şi cu dreptate i-a slujit toată viaţa sa; apoi a fost îngropat cu slavă în biserica Sfinţilor Apostoli, care este în Trimitunda, unde s-a orânduit a se săvîrşi pomenirea lui în toţi anii, făcându-se multe minuni la mormântul său, întru slava minunatului Dumnezeu, Celui preamărit întru toţi sfinţii Săi, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, Căruia I se cuvine şi de la noi slavă, mulţumire, cinste şi închinăciune în veci. Amin.

(Video) Minuni de ieri și de azi ale Sfântului Spiridon 

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE PENTRU DEZLEGARE LA PEȘTE 12 Decembrie

A.  GUSTĂRI

Heringi Meuniere

·       1,5 kg heringi

·       50 g făină

·       125 g ulei

·       100 g margarină

·       150 g lămâie

·       1 legătură verdeaţă

·       Sare

·       piper

Se decongelează heringii şi se scot intestinele prin decapitare, fără a fi tăiaţi pe burtă, apoi se spală în mai multe ape şi se şterg cu un prosop curat.

Se presară cu sare şi piper, se trec prin făină şi se prăjesc în ulei.

Se topeşte margarina, se adaugă zeama de lămâie, piper, sare şi se bate bine cu un tel, apoi se pune verdeaţa tocată.

Se toarnă acest sos – sos Meuniere – peste peşte şi se serveşte cald.

B.  SALATE

Salată de heringi şi legume

·       500 g heringi săraţi

·       800 g cartofi

·       300 g ceapă

·       200 g morcovi

·       200 g ţelină

·       300 g castraveţi în oţet

·       750 g maioneză de post (prezentată anterior)

·       30 g muştar

·       40 ml oţet

·       300 g roşii

Heringii se ţin în apă câteva ore, se scot fileurile şi se taie în bucăţi mici.

        Cartofii se fieb în apă cu sare, se curăţă de coajă, se taie felii, ceapa se taie feliuţe, morcovii şi ţelina se fierb în apă cu sare şi se taie rondele, iar castraveţii se taie cuburi.

        Se amestecă totul, se adaugă maioneza de post, la rândul ei amestecată cu muştar diluat în oţet.

        Se potriveşte gustul de sare şi piper.

        Se aranjează salata pe un platou şi se ornează cu maioneză şi cu felii de roşii.

C.  SOSURI

Sos Meuniere

Am prezentat conţinutul şi modul de preparare în reţeta HERINGI MEUNIERE.

D.  CIORBE

Ciorbă de peşte

·       1 kg peşte proaspăt de orice fel sau tacâmuri de peşte

·       150 g morcovi

·       50 g pătrunjel

·       100 g ţelină

·       150 g ceapă

·       100 g ulei

·       250 g roşii

·       50 ml oţet sau zeamă de lămâie

·       1 legătură pătrunjel verde

·       1 legătură leuştean

·       Sare

Se taie legumele julien, iar ceapa se toacă mărunt şi se călesc împreună în ulei.

        Se adaugă apă şi se lasă să fiarbă 30 minute.

        Se potriveşte gustul de sare şi de acru.

        Se adaugă peştele curăţat, spălat şi porţionat şi se lasă să fiarbă cam 10 minute.

        Se pun roşiile tăiate bucăţi la sfârşit şi se mai dă două clocote.

        Se pune verdeaţa tocată mărunt.

E.  MÂNCĂRURI

Peşte cu roşii

·       1 kg peşte alb

·       125 g ulei

·       Cimbru

·       1 legătură verdeaţă

·       750 g roşii

·       15 g usturoi

·       100 ml vin

·       Sare

Peştele se curăţă, se spală, se şterge cu un prosop curat, se condimentează cu sare şi cimbru, se unge cu ulei, se aşază într-o tavă şi se dă la cuptor.

        Când peştele este aproape gata se adaugă vinul, usturoiul tocat şi roşiile curăţate de coajă şi seminţe şi tăiate cuburi şi se dă tava din nou la cuptor ca să scadă sosul.

        La servit se adaugă verdeaţa tocată.

F.   DULCIURI

Melomacarona

• 1 ½ ceaşcă ulei;
• ½ ceaşcă margarină;
• 1 ceaşcă zahăr;
• ¾ ceaşcă suc portocale;
• 2 linguriţe coajă de portocală;
• 2 linguriţe praf de copt;
• 1 linguriţă bicarbonat;
• 8 ceşti făină;
• ½ kg nucă râşnită;
• 3 linguriţe scorţişoară
Sirop:
• 2 ceşti apă;
• 2 ceşti zahăr;
• 2 ceşti miere
Într-un vas suficient de mare se pun primele 6 ingrediente şi se amestecă cu mixerul timp de 4 minute la viteza cea mai mare.
Într-un lighenaş se pune toată făina, se amestecă în făină praful de copt şi amoniacul şi se toarnă compoziţia obţinută mai sus.
Se frământă bine şi se obţine un aluat relativ moale.
Din el se întind foi mici rotunde groase de 1 cm care se taie în forme diferite (inimioare, trifoi, semilune etc) cu forme speciale.
Se aşază în tavă şi se coc în cuptor la foc potrivit, astfel încât să se rumenească uşor.
Se scot şi se afundă în oala cu siropul fierbinte, pregătit în prealabil, prin fierberea timp de 5 minute a ingredientelor pentru sirop.
Pentru că sunt fierbinţi, se lasă foarte puţin şi se scot cu lingura de spumă, cu grijă să nu se sfărâme.
Se pun în strecurătoare sau în castron pe un grătar astfel încât siropul care prisoseşte să se poată scurge.
Fiecare melomacarona însiropată se pudrează pe ambele părţi cu amestecul de nucă râşnită şi scorţişoară.
Se aşază pe platou unele peste altele.
Atenţie! Siropul trebuie să fie permanent fierbinte.

ISTORIE PE ZILE 12 Decembrie

Evenimente

·         627: Victorie bizantina in Batalia de la  Ninive. Armata comandata de imparatul Heraclius, zdrobeste fortele Imperiului Sassanid condus de imparatul  Khosrau al II-lea. A fost batalia decisiva in razboiul care a opus cele doua imperii intre anii 602 si 628,iar victoria bizantina a fost semnul declinului imperiului sassanid. Imperiul Bizantin si-a restabilit vechile frontiere,insa cresterea prestigiului sau nu a durat decat cateva decenii, pana la aparitia primelor califate arabe, care au pus din nou in primejdie existenta sa.

·         1098:  Masacrul de Ma’arrat al-Numan. In timpul primei cruciade, cavalerii cruciati  masacreaza   20.000 de locuitori ai cetatii.

·         1408:  Sigismund de Luxemburg fondeaza ordinul cavaleresc  al Dragonului (în latină Societas Draconistrarum), un ordin militar asemănător Ordinului Templierilor, ce s-a instituit în zona centrală a Europei. A fost creat  în principal pentru a proteja creștinătatea de amenințarea otomană. Printre membrii acestui ordin cavaleresc s-a numărat și voievodul muntean Vlad al II-lea Dracul, acesta fiind înnobilat în 1431 la Nürenberg de către Sigismund de Luxemburg. La scurt timp însă, în 1436, numele lui a fost șters de pe lista cavalerilor. În anul 1432, la numai un an de la înnobilare, contrar statutului creștin al Ordinului care avea ca scop protejarea creștinătății de păgâni, în speță de amenințarea otomană, Vlad i-a condus personal pe turcii care au asediat și incendiat Cetatea Severinului, fiind uciși toți cavalerii teutoni din cetate. Sigismund de Luxemburg  (n. 14 februarie 1368 – d.9 decembrie 1437) a fost: principe elector de Brandenburg,  rege al Ungariei si Croatiei din 1387 , rege al Boemiei  din 1419, rege al Germaniei  din 1411, impărat romano-german din 1433 până la moartea sa în 1437. A fost ultimul împărat din Casa de Luxemburg și unul dintre cei mai longevivi regi ai Ungariei , domnind peste 50 de ani.

·         1443: Bătălia de la Zlatiţa [Bulgaria] (12 decembrie 1443), între Iancu de Hunedoara (1441 – 1456) şi otomani, în cadrul „Campaniei celei Lungi” (septembrie 1443 – ianuarie 1444). Armata creştină condusă de voievodul Transilvaniei şi regele Ungariei şi Poloniei, Vladislav (1440 – 1444), continuă expediţia balcanică, după victoriile de la râul Morava şi Niš, în condiţii de iarnă. Victoriile lui Iancu au avut ca urmare izbucnirea mai multor răscoale antiotomane, în Serbia, Bulgaria, Albania sau Grecia. Sultanul Murad II (1421 – 1444, 1446 – 1451) încheie pace cu duşmanul său, Ibrahim, bey-ul Karamaniei, şi hotărăşte să conducă personal apărarea. La 3 decembrie 1443, trupele conduse de Iancu avansau spre trecătorile întărite de otomani, printre lanţul muntos al Balcanilor (Sredna Gora), în drumul său spre Adrianopol şi Constantinopol. Sfatul de război condus de sultan analizează mai multe variante propuse de comandanţi: Murad şi beylerbey-ul Rumeliei propun o luptă deschisă, bey-ul Tessaliei, Turakhan, se pronunţă pentru retragere, iar un alt comandant susţine rezistenţa în faţa duşmanului, folosind clima şi relieful, care avantajau defensiva. Sultanul hotărăşte adoptarea celei de-a treia variante. Ajunşi la Zlatiţa, creştinii au întâlnit o trecătoare întărită cu palisade, pământ şi copaci tăiaţi şi prăvăliţi la pământ. Otomanii trec la ofensivă, marele vizir, observând că armata creştină este inferioară celei otomane, hotărăşte atacul. Voievodul Transilvaniei atacă la rândul său, otomanii sunt obligaţi să se retragă în spatele fortificaţiilor. Datorită frigului tot mai pătrunzător, Vladislav, în contextul unui nou asalt eşuat, hotărăşte retragerea (23 decembrie). Sultanul dispune ca armata otomană să înceapă urmărirea celei creştine, „… îi încredinţează lui Chasim, generalul trupelor din Europa, ca să-i urmărească pe duşmani; şi i-a mai poruncit şi lui Turakhan să meargă după acela împreună cu armata din Tesalia” (Laonic Chalcocondil). Iancu, care de data aceasta asigură ariergarda, reuşeşte să-i mai înfrângă de două ori pe otomani, la Melstiţa (24 decembrie) şi Ialovăţ (2 ianuarie 1444), după care ajunge la Belgrad (25 ianuarie) şi începe tratativele de pace.

·         1787: Pennsylvania a devenit cel de-al doilea stat american care a ratificat Constituția SUA.

·         1806: Țarul Alexandru I adresa un manifest plin de promisiuni divanurilor principatelor românești. El asigura divanurile că la va păzi „de toate relele care ameninţă pământul lor” şi că le va apăra „sloboda lucrare a credinţei, desfăşurarea tuturor privilegiilor şi obiceiurilor lor.” Manifestul împăratului rus venea în momentul în care Principatul Moldovei era deja ocupat iar luptele se duceau pe teritoriul Valahiei, operațiuni militare din cadrul războiului ruso-turc de la 1806-1812. Acest război a fost purtat în întregime pe teritoriul principatelor românești.

·         1864: Episcopia ortodoxă de la Sibiu a fost ridicată la rangul de mitropolie, având în subordine episcopiile de Arad și de Caransebeș; Andrei Șaguna a fost numit mitropolit. Sfântul Ierarh Andrei Șaguna (n. 20 ianuarie 1808, Mișcolț, Ungaria — d. 28 iunie 1873, Sibiu) a fost un mitropolit al Transilvaniei între anii 1864-1873, rămas în istorie ca vajnic apărător al drepturilor ortodocșilor și românilor din Ardeal. Pentru faptele sale sfinte Biserica Ortodoxă Română l-a proslăvit ca sfânt (canonizat) la 21 iulie 2011. Prăznuirea lui se face la 30 noiembrie.

·         1868: Înființarea agenției diplomatice române la Viena.

·         1896: Guglielmo Marconi a făcut, la Londra, prima demonstrație publică a radioului.

·         1911: Regele George al V-lea și regina Mary de Teck sunt încoronați împărat și împărăteasă a Indiei.

·         1913: Pictura "Mona Lisa" a lui Leonardo Da Vinci a fost recuperata, la Florența, dupa doi ani de la furtul ei din Muzeul Luvru din Paris. Celebra pictura a fost descoperita in camera de hotel a unui ospatar italian, Vincenzo Peruggia. Acesta a fost complice la celebrul furt pus la cale de un grup de italieni care a dorit sa readuca in Italia tabloul. Perugia a fost condamnat la 14 luni de inchisoare.

·         1918: Ion I.Brătianu a creat un nou guvern, care a decis ca problemele specifice ale Basarabiei să fie soluţionate de Directorate.

·         1924:  În Austria intră în folosință șilingul drept nouă monedă națională, înlocuind astfel vechea coroană.

·         1925: Din motive personale, prinţul Carol al II-lea al României renunţă pentru a treia oară la tron, hotărîndu-se să rămînă în străinătate sub numele de "Caraiman"

·         1927: S-a înființat Asociația Presei Sportive din România.

·         1941: Al doilea război mondial: La insistențele guvernelor german și italian, România declară război Statelor Unite. Între cele două țări nu au loc operații militare directe, momentul marcând ruperea relațiilor diplomatice.

·         1944: Bunurile Teatrului Național din București au fost cedate rușilor, în contul despăgubirilor de război reglementate de Convenția de Armistițiu semnată la Moscova, la 12 sept. 1944.

·         1963: Kenya își proclamă independența față de Marea Britanie.

·         1991: Curtea Supremă de Justiție, Secția militară, i–a declarat nevinovați pe foștii membri ai Comitetului Politic Executiv al PCR.

·         1992: A luat ființă formația de muzică folk–pop "Pasărea Colibri" avându–i ca membri pe: Mircea Baniciu, Mircea Vintilă, Florian Pittiș, Vladi Cnejevici.

·         1999: În urma unor puternice furtuni ce au avut loc în Europa de Vest, totalul pagubelor fiind evaluat la peste 5 miliarde euro, petrolierul Erika a naufragiat în largul coastelor Bretania; mai multe sute de kilometri de plajă de pe coasta Atlanticului au fost invadate de "mareea neagră" provenită de pe petrolier.

·         2002: Uniunea Europeană a invitat zece țări candidate la aderare – Polonia, Cehia, Ungaria, Slovenia, Slovacia, Estonia, Letonia, Lituania, Cipru și Malta – să i se alăture începând cu data de 1 mai 2004. Numărul membrilor UE crește astfel de la 15 la 25. Pentru România și Bulgaria a fost fixat ca termen al aderării anul 2007. Conform art. 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană: „Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minoritǎților. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați.” Orice stat care respectă condițiile prevăzute la art.2 din Tratatul Uniunii Europene și care se angajează să le promoveze poate solicită să devină membru UE. Statul depune o cerere de aderare Consiliului, Comisia desfășoară o consultare, Parlamentul decide aderarea prin aprobarea majoritară și Consiliul prin unanimitate. În decembrie 1997 se lansează un proces global de extindere prin aplicarea unor strategii de pre-aderare care să includă negocieri de aderare, examenul analitic al legislației UE și procedura de urmat. Extinderea Comunității Europene a început în 1973 prin aderarea Regatului Unit, Irlandei și Danemarcei. Norvegia nu a aderat datorită rezultatului negativ obținut în urmă referendumului consultativ și astfel nu s-a putut ratifică tratatul. Între timp, regimurile dictatoriale în Spania, Portugalia și Grecia au luat sfârșit. S-a creat posibilitatea lărgirii CEE având în vedere relațiile strânse cu aceste trei țări. În 1981 aderă Grecia, iar în 1986 aderă Spania și Portugalia. În 1995 au aderat Austria, Finlanda și Suedia după tratatul de aderare din 1994. Norvegia respinge din nou referendumul. În urma prăbușirii regimurilor comuniste în Europa estică și dispariției URSS din 1989-1991, apare ocazia unei unificări reale și complete a continentului european. În 2004 se desfășoară cea mai mare extindere a UE: Cipru, Malta, Ungaria, Polonia, Cehia, Estonia, Letonia , Lituania, Slovacia și Slovenia. În 2007 aderă Bulgaria și România(și-a câștigat statutul de stat asociat în 1995 după ce a depus candidatura la aderare, iar în 1997, după primirea acceptului din partea Consiliului European, România a primit finanțare pentru îndeplinirea criteriilor de la Copenhaga, negocierile pentru aderare începând la Helsinki în 2000 fiind prevăzute reforme instituționale, economice și sociale, iar în 2005, s-a desfășurat ceremonia de semnare a tratatului de aderare care a intrat în vigoare în 2007). În 2013, numărul statelor membre a crescut la 28 după aderarea Croației. În prezent se desfășoară negocieri cu Macedonia, Serbia, Ucraina și Turcia. Islanda și-a depus candidatura pentru a deveni stat membru UE în iulie 2009, dar ulterior a renunțat. Extinderea UE a fost rezultatul deciziei de a împărți cu alte state beneficiile obținute de Europa Vestică prin crearea unei zone stabile unde războiul a devenit imposibil. UE are responsabilitatea de a consilia și sprijini țările vecine să se dezvolte economic și democratic pentru menținerea stabilității și securității.

·         2002: In Bucuresti a  fost înfiinţat Muzeul Hărţilor şi Cărţilor Vechi.

·         2004:  Alegeri prezidențiale tur II: primarul Bucureștiului, Traian Băsescu, câștigă alegerile, învingându-l pe primul ministru Adrian Năstase.

·         2012: Coreea de Nord lansează cu succes primul ei satelit, Kwangmyŏngsŏng-3-2.

Nașteri

·         1526: Álvaro de Bazán, marchiz de Santa Cruz, amiral spaniol (d. 1588)

·         1574: Ana a Danemarcei, soția lui Iacob I al Angliei (d. 1619)

·         1610: Vasilije Ostroški, călugăr și sfânt sârb (d. 1671)

·         1791: S-a nascut arhiducesa Marie Louise a Austriei, a doua soție a lui Napoleon; (d. 1847). Devenită după căsătorie Împărăteasă a Franței ), iar din 1817Ducesă de Parma, Piacenza și Guastalla, a fost mama regelui Romei, Napoleon al II-lea. În 1821, la patru luni după moartea lui Napoleon, Maria Louise a făcut o casatorie morganatica cu iubitul ei, Contele Adam Albert von Neipperg (1775-1829). Cuplul a avut patru copii, primii doi fiind născuți înainte de căsătoria lor, în timpul mariajului cu Napoleon: La 17 februarie 1834 Marie Louise s-a căsătorit cu șambelanul său, Charles-René, Conte de Bombelles (1785-1856). Marie Louise a fost un conducător al Parmei abil și inteligent; a introdus diferite reforme și a muncit din greu pentru beneficiul supușilor ei. A murit în 1847 la Parma.

·         1792: S-a nascut  Alexandru Ipsilanti, conducătorul miscarii eteriste de la 1821; (d.01.08.1828). Alexandru Ipsilanti a fost conducătorul organizației Philiki Etaireia din 1820. Era fiul domnului Constantin Ipsilanti al Munteniei, descendent direct al domnului Constantin Brâncoveanu. A intrat de timpuriu în armata rusească, a rămas ciung în urma luptei de la Dresda și a ajuns până la gradul de maior. Devenit epitrop general al Eteriei, hotărăște  în 1821 sa declanșeze revoluția de eliberare a grecilor de sub stapanirea otomana. Cu o armată strânsă în Basarabia și formată din greci, macedoromâni, bulgari, sârbi, albanezi și arnăuți, trece în principate, bazându-se și pe ridicarea populației de aici (20 februarie 1821), și mai ales pe sprijinul domnitorului moldovean Mihail Suțu. De la Iași, unde turcii sunt măcelăriți , trece spre Țara Românească. Aici, intră în conflict cu Tudor Vladimirescu, care conducea Revoluția de la 1821. Eteriștii îl ucid pe Vladimirescu în 27 mai 1821 și-i aruncă trupul într-o fântână părăsită de lângă Târgoviște. În cele din urmă însă, eteristii lui Ipsilanti sunt  infranti, dupa ce Rusia ii dezaprobă, iar populația Principatelor Române ii ura, din cauza jafurilor făcute de ei și a uciderii lui Tudor Vladimirescu. Mai mult decât atât, oștile turcești  distrug armata eteristilor  în lupta de la Drăgășani din 7 iunie 1821, deși grecii erau de trei ori mai numeroși. A doua zi, Ipsilanti  a fugit în Transilvania si de aici  la Viena,unde cere permisiunea austriecilor să se întoarcă în Rusia restrict. Cancelarul austriac Metternich a fost de acord, dar în curând el a dat ordin  să fie arestat. In 1827 imparatul rus Nicolaie I a obținut eliberarea sa.  Ipsilanti s-a  retras la Viena, unde a murit   peste câțiva ani  in saracie si nebun.

·         1801: Ioan, rege al Saxoniei (d. 1873)

·         1821: S-a născut scriitorul francez Gustave Flaubert: “Doamna Bovary”, “Educaţia sentimentală”; (d. 1880).

·         1863: Edvard Munch, pictor norvegian (d. 1944)

·         1866: Alfred Werner, chimist elvețian, laureat al Premiului Nobel (d. 1919)

·         1875: S-a nascut  Victor Păcală, folclorist, autorul primei monografii ştiinţifice etnofolclorice româneşti dedicate unei localităţi rurale: “Monografia comunei Răşinari”– Sibiu, 1915″, lucrare premiată de Academia Română; (d.1955).

·         1893:  Edward G. Robinson, actor american de origine română (d. 1973). A realizat numeroase filme sub bagheta unor regizori ca John Ford, John Huston, Frank Capra; (d.26.01.1973). După o carieră cinematografică întinsă pe mai mult de cinci decenii (1916-1972), Institutul American de Film l-a clasat pe Robinson printre cei mai mari actori ai secolului al XX-lea.

·         1895: Ilie Lazăr, jurist și politician român (d. 1976)

·         1903: Yasujirō Ozu, regizor japonez (d. 1963)

·         1911: Infanta Maria Cristina a Spaniei, contesă de Marone (d. 1996)

·         1915:  S-a născut Frank Sinatra (Francis Albert), actor şi cântăreţ american, laureat al premiului Academiei Americane de Film pentru cel mai bun actor într-un rol secundar, în 1954, pentru rolul jucat în filmul “From Here to Eternity”. Între anii 1951-1957 a fost căsătorit cu Ava Gardner. Printre cele mai cunoscute melodii ale sale sunt: “Strangers in the Night”, “My Way”, “I’ve Got You Under My Skin”;(d. 1998).

·         1918 - S–a născut cântăreţul american de jazz Joe Williams (m.29.03.1999).

·         1929 : S-a nascut  John Osborne, dramaturg, producător britanic de film; piesa sa “Priveşte înapoi cu mânie” –1957– a marcat momentul apariţiei generaţiei “tinerii furioşi” ; (d.24.12.1994). Piesa lui de succes din 1956 Look Back in Anger („Privește înapoi cu mânie”) a fost un moment de răscruce pentru teatrul englez.

·         1934 : Miguel de la Madrid Hurtado, politician, președinte al Mexicului (d. 2012)

·         1936: S-a nascut la Timisoara, intr-o familie mixta romano-maghiara (tatăl roman), Iolanda Balas Soter, atleta romana, saritoare la inaltime, presedinte al Federatiei Romane de Atletism. A inceput sa se antreneze cu Luisa Ernst-Lupsa. Prima ei participare la o competitie internationala la categoria senioare s-a inregistrat in 1950, iar un an mai tarziu a realizat primul ei record national, sarind 1,51 din chiar prima incercare. Pe atunci l-a avut ca antrenor pe Ioan Arnautu. Ulterior s-a pregatit cu Ioan Soter, care i-a devenit si sot. Este una dintre cele mai titrate atlete din Romania, fiind detinatoarea a 14 recorduri mondiale, a doua medalii olimpice de aur, una castigata la Roma in 1960 si alta la Tokyo patru ani mai tarziu cand a sarit 1,90. Numele sau figureaza in Cartea Recordurilor ca urmare a celor 140 de victorii consecutive obtinute in competitii. Pe lângă recorduri mondiale și olimpice, în palmaresul său mai intră și două medalii de aur la campionatele europene de atletism de la Stockholm în 1958 și Belgrad în 1962, precum și o medalie de argint la Berna în 1954. După retragerea din competiții, Iolanda Balaș a rămas activă în atletism ca arbitru. Din 1988 pînă în 2005 a fost președintele Federației Române de Atletism (FRA). În anul 2010 Iolanda Balaș a primit din partea Majestății Sale Regele Mihai I al României , în cadrul ceremoniei desfășurate la Palatul Elisabeta din București, decorația regală „Nihil Sine Deo”, pentru merite deosebite aduse sportului românesc, pentru modul în care a condus Federația Română de Atletism și pentru promovarea excelenței în sportul românesc, precum și a tinerilor sportivi.

·         1938: S-a nascut Connie Francis, pe numele real Conetta Rosa Maria Franconera, solista americana.

·         1939: S-a nascut  Tudor Octavian, scriitor, publicist, critic de artă, membru al Uniunii Scriitorilor din România; („Oameni normali”, „Pictori români uitaţi”).

·         1940 - S-a născut Dionne Warwick, cântăreaţă americană.

·         1942 - S-a născut Mike Heron, vocalist multi-instrumentist şi compozitor britanic (Incredible String Band).

·         1942 - S-a născut Declan Clusky, chitarist şi vocalist britanic (The Bachelors).

·         1943 - S-a născut Mike Smith, vocalist şi clăpar britanic (Dave Clark Five).

·         1943 - S-a născut Grover Washington Jr., saxofonist şi compozitor american de jazz

·         1943 - S-a născut Dicky Betts, chitarist şi compozitor american (Allman Brothers)

·         1945 - S-a născut Allan Ward, chitarist şi pianist britanic (The Honeycombs)

·         1945 - S-a născut Tony Williams, baterist şi compozitor jazz-rock american (Lifetime)

·         1946 - S-a născut Clive Bunker, baterist britanic (Jethro Tull, Jude, Blodwin Pig)

·         1947 - S-a născut Ralph Scala, vocalist şi compozitor american (Blue Magoos)

·         1948 - S-a născut Ray Jackson, violonist şi muzicuţist britanic (Lindisfarne)

·         1949: Marc Ravalomanana, politician malgaș, președinte al Madagascarului

·         1950: Richard Galliano, acordeonist francez de origine italiană

·         1950 - S-a născut Blue Barry (Barry Ian Green), compozitor şi cântăreţ britanic

·         1953: S-a nascut Dan C. Mihăilescu, istoric şi critic literar, traducător, cercetător la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „George Călinescu”.

·         1955: Sorin Ilieșiu, operator și regizor de film român

·         1957 - S-a născut Cy Curnin, vocalist, pianist şi compozitor britanic (Fixx)

·         1959 - S-a născut Sheila E. (Escovedo), cântăreaţă şi compozitoare americană

·         1962: Ovidiu Ioan Silaghi, politician român

·         1964 - S-a născut Jeff Aaron Brown, vocalist şi dansator britanic (Pasadenas)

·         1970: Jennifer Connelly, actriță americană

·         1972: Wilson Kipketer, atlet danez de origine kenyană

·         1978: S-a nascut la Iasi  prezentatoarea  romanca de televiziune Monica Barladeanu, interpretă în filmul „Moartea domnului Lăzărescu” (2005) regizat de Cristi Puiu.

·         1980: Dorin Goian, fotbalist român

Decese

·         884: A murit  Carloman al  II- lea (n.cca. 866), rege al Franciei apusene,  cel mai tânăr fiu al regelui Ludovic al II-lea zis „cel bâlbâit” și al printesei Ansgarde de Burgundia. A devenit rege, împreună cu fratele său Ludovic al III- lea, dupa  moartea tatălui său în 879. Unii nobili au  susținut alegerea unui rege unic, dar în cele din urmă ambii frați au fost aleși regi,  iar în martie 880si-au  împărțit la Amiens regatul tatălui lor, Carloman primind Burgundia si Aquitania. In  august 882, Carloman a devenit singurul rege datorită mortii fratelui său, insa regatul se afla într-o stare deplorabilă din cauza   incursiunilor normande si a   revoltelor unor nobili  feudali. Carloman a murit  în timp ce se afla la  vânătoare, la 12 decembrie 884 și a fost succedat  de vărul său, împăratul Carol al III-lea supranumit „cel gras”.

·         1112: A decedat Tancred de Taranto, cunoscut și sub numele de Tancred de Galileea (n. 1075), conducǎtor normand  a primei Cruciade  devenit principe de Galilea (1099 1101,1009-1112)  și regent în Principatul de Antiohia. Tancred a fost căsătorit cu una dintre fiicele regelui Filip I al Frantei, Cecilia, însă nu a avut niciun urmaș. O biografie a sa, Gesta Tancredi, a fost scrisă în latina de către Raoul de Caen, un normand care a participat la Prima cruciadă și a servit sub Tancred și Bohemund.

·         1574: A murit sultanul otoman Selim al II-lea (n.28 mai 1524), care s-a aflat  pe tronul imperiului otoman  între anii 1566-1574. A fost cel de-al unsprezecelea sultan otoman, fiul lui Suleyman I si al sultanei Hürrem, care nu era  de origine turca, fiind originara  din sudul Ucrainei.

·         1586: A murit principele transilvanean Stefan Báthory (născut pe 27 septembrie 1533), rege al Poloniei si Lituaniei între 1575-1586. István Báthory este cel mai renumit descendent al familiei Bathory. Acestei familii de nobili îi aparține și nepoata lui, Erszebet, precum și Sigismund Báthory. Ștefan Báthory  a fost principe al Transilvaniei între 1571-1575 și rege al Poloniei din 1575 până la moartea sa în 1586.István Báthory este cel mai renumit descendent al familiei Bathory.  În anul 1581  trupele lui Ștefan Báthory au  pătruns adânc in teritoriul Cnezatului Moscovei, la 22 august acestea ajungand  la porțile orașului Poloțk. Trimisul papei de la Roma a incercat  medieze dar, in ciuda   împăcării mediate  de către papă, Ștefan Báthory a asediat orașul într-o iarnă geroasă. Ivan cel groaznic, țarul Rusiei, a cedat în cele din urmă la 15 ianuarie 1582, acceptând un tratat de pace la Jam Zapolski. Prin acest tratat s-a stabilit o pace de 20 de ani,  țarul cedand si  orașele Poloțk și Livland coroanei polono-lituaniane.

·         1711: Gheorghe Brancovici, cronicar, autorul unei cronici în limba română și a alteia în limba sârbă, care cuprinde și date despre români

·         1795: András Adányi, scriitor, poet și călugăr iezuit maghiar (n. 1715)

·         1803: Prințul Frederick Adolf al Suediei, Duce de Östergötland (n. 1750)

·         1821: Scarlat Callimachi, domn al Țării Românești și al Moldovei (n. 1773)

·         1843: A murit regele William I al Olandei (n. 1772).

·         1847: Prințesa Charlotte de Saxa-Hildburghausen, prințesă Paul de Württemberg (n. 1787)

·         1877: José de Alencar, scriitor brazilian (n. 1829)

·         1892: Robert Browning, poet englez (n. 1812)

·         1909: A decedat  Karl Krumbacher, istoric si filolog german, membru de onoare strain al Academiei Române; este considerat întemeietorul studiilor de istorie bizantina, fiind titularului primei catedre de filologie bizantina din lume; (n.23.09.1856).

·         1912: Luitpold, Prinț Regent al Bavariei (n. 1821)

·         1913: Menelik al II-lea, al 80-lea împărat al Etiopiei (n. 1844)

·         1941: A decedat Émile Picard, matematician francez (n. 1856). Teorema lui Picard : orice funcție cu valori întregi, care nu este constantă, olomorfă în planul complex, ia fiecare valoare de o infinitate de ori cu cel mult o excepție. Picard a fost primul care a utilizat teorema punctului fix a lui Banach în cadrul aplicării metodei de aproximație succesivă pentru determinarea soluțiilor ecuațiilor diferențiale și ecuațiilor cu derivate parțiale.

·         1962: Felix Aderca, prozator, poet, estetician și eseist român de origine evreiască (n. 1891)

·         1963: Yasujirō Ozu, regizor japonez (n. 1903)

·         1983 : A încetat din viaţă  marele actor roman de teatru si film Amza Pellea. A fost interpretul popularului personaj „Nea Mărin”, dar şi al lui Decebal şi Mihai Viteazul in filmele lui Sergiu Nicolaescu.  A câştigat în 1977 premiul de interpretare masculină, cel mai bun actor, la Festivalul Internaţional de Film de la Moscova, pentru rolul din filmul Osânda, unde a jucat alături de Gheorghe Dinică şi Ernest Maftei, într-o ecranizare de Sergiu Nicolaescu după “Velerim şi Veler Doamne” de Victor Ion Popa. A fost căsătorit timp de 25 de ani cu Domnica Mihaela din familia Policrat din Craiova. Este tatăl actriţei Oana Pellea. (n. 7 aprilie 1931).

·         1993: Alexandru Drăghici, comunist român, președinte al MAN, viceprim-ministru (n. 1913)

·         1996 - A încetat din viaţă actriţa Ileana Predescu; timp de peste patru decenii, sub îndrumarea  unor mari regizori precum Lucian Pintilie, Liviu Ciulei, Alexandru Tocilescu, a întruchipat pe scena Teatrului Lucia Sturza Bulandra personaje memorabile, atât în dramă cât şi în comedie („Profesiunea doamnei Warren”, „Arsenic şi dantelă veche”, „Woyzeck”)   (n. 24 iunie 1927)

·         2001 - A murit Jean Richard, actor francez ce a interpretat rolul comisarului Maigret, în 96 de episoade ale celebrului serial de televiziune (n.18.04.1921)

·         2011: Mălina Olinescu, cântăreață română (n. 1974). Provenea  dintr-o famile de artiști, mama sa Doina Spataru, este o cântăreață consacrată și rudă (vară) cu solistul Dan Spataru, iar tatăl, Boris Olinescu, un actor apreciat în anii 1960; (n. 29 ianuarie 1974).

Sărbători

• Sf. Ierarh Spiridon al Trimitundei; dezlegare la pește (calendar creștin-ortodox)

·         Sf. Fecioară Maria de la Guadalupe; Sf. Conrad, episcop; Sf. Vincelin, episcop (calendar romano-catolic)

·         S Spiridon Taumaturgul (calendar greco-catolic)

ARTE 12 Decembrie

Muzică 12 Decembrie

Pasărea Colibri

Pasarea Colibri - In cautarea cuibului pierdut (1995) (full album): https://youtu.be/nsndn5YuZXc;

Pasarea Colibri - Ciripituri (FULL): https://youtu.be/Yn7Pm_w3b2c.

Cântăreţul american de jazz Joe Williams

Joe Williams - Alright Okay You Win (1990): https://youtu.be/FNCzfPhdd2M.

Frank Sinatra0:02 / 1:24:45

The Best of Frank Sinatra (full album): https://youtu.be/fb-33Nl9uMU.

Connie Francis

CONNIE FRANCIS: https://youtu.be/u71V3qDXOxU;

Connie Francis - The Very Best Of (Full Album): https://youtu.be/A7xNIS87NKs;

Connie Francis - The Very Best Of (Not Now Music) [Full Album]: https://youtu.be/QE17GChkeoA.

Dionne Warwick, cântăreaţă americană

DIONNE WARWICK-THE LOVE COLLECTION-FULL ALBUM: https://youtu.be/tu2ogTfeRfY.

Declan Clusky, chitarist şi vocalist britanic (The Bachelors)

The Bachelors - Charmaine (on a pier): https://youtu.be/00YXNTst5Co.

Mike Heron, vocalist multi-instrumentist şi compozitor britanic (Incredible String Band)

Mike Heron & Trembling Bells - A Very Cellular Song: https://youtu.be/VyRgAzpKWEA.

Mike Smith, vocalist şi clăpar britanic (Dave Clark Five)

MikeSmith: https://youtu.be/032f3OEnJKM?list=PLA_NkHDLrVgSDMExkXIeBxkMK8UjcHDme.

Grover Washington Jr., saxofonist şi compozitor american de jazz

Grover Washington, Jr - Come Morning (Full Album, 1981): https://youtu.be/gCtgmtTmAdc.

Dicky Betts, chitarist şi compozitor american (Allman Brothers)

Allman Brothers Band - Ramblin' Man live: https://youtu.be/TCOiIl7Xu3w.

Allan Ward, chitarist şi pianist britanic (The Honeycombs)

Honeycombs - Have I The Right (Best Quality): https://youtu.be/o83gLvDdSG8.

Tony Williams, baterist şi compozitor jazz-rock american (Lifetime)

TONY WILLIAMS: https://youtu.be/zFwgXlEoRNs?list=PL3395C69FF30E6746.

Clive Bunker, baterist britanic (Jethro Tull, Jude, Blodwin Pig)

Clive Bunker w/Jethro Tull 1970: https://youtu.be/3a50YwrIo_o.

Ralph Scala, vocalist şi compozitor american (Blue Magoos)

BLUES MAGOOS "Sometimes I Think About": https://youtu.be/TR9PhjPWbCY.

Ray Jackson, violonist şi muzicuţist britanic (Lindisfarne)

Lindisfarne playing "Evening" at Bilston on 15th December 2014: https://youtu.be/z3SAVJMUowk?list=PLxEoX-uq9WGesr5dlj4qChbhOjp5KQ2yn.

Richard Galliano, acordeonist francez de origine italiană

Richard Galliano – 66 melodii: https://youtu.be/quZuGOcmVQ0?list=PLmogBlvtk6opIeovfYQFr-CLGl7Mxlz4l.

Blue Barry (Barry Ian Green), compozitor şi cântăreţ britanic

Barry Blue " Do You Wanna Dance " ( Single ): https://youtu.be/D0EdZVMJzzE.

Cy Curnin, vocalist, pianist şi compozitor britanic (Fixx)

The Fixx - The Fool Live at The Canyon Agoura Hills 2015: https://youtu.be/zHnzochtnnI?list=PLfyP2zIolNpcRioXVY4na_5dDjrYhn_-C.

Mălina Olinescu

Malina Olinescu – 44 melodii: https://youtu.be/h4sxqWFaFjY?list=PLE5A61126E305D742.

Sheila E. (Escovedo), cântăreaţă şi compozitoare americană

SHEILA E. - PETE ESCOVEDO - TITO PUENTE: https://youtu.be/FzJqbROp4gc.

Jeff Aaron Brown, vocalist şi dansator britanic (Pasadenas)

More Time For Love ♫ The Pasadenas: https://youtu.be/Ga36xNCMd2A.

ÎNREGISTRĂRI NOI:

POEZIE 12 Decembrie

Robert Browning

Ultimul cuvânt al unei femei

Să-ncetăm, Iubire,
Lupta, chinul -
Ca-n trecut, Iubire,
Somnul, linul...

Ce nebuni cuvântă?
Eu şi tu.
Păsări ce se-nfruntă,
Şoimi, pustiu.

Uite, totu-i viaţă,
Pe când noi - vorbim.
Faţă lângă faţă,
Vorba să topim.

Adevărul minte?
Minte te răneşte.
Unde-a-nfipt un dinte
Şarpele - fereşte!

Unde-i roşu mărul
Nu pândi, nu-i bine -
Astfel pierdem raiul
Eva şi cu mine.

Fii un zeu şi ia-mă,
Ia-mă cu o vrajă -
Fii un om şi pune-mi
Braţele, drept strajă.

Dascăl fi-mi, Iubire!
Când va trebui,
Graiul tău grăi-voi,
Gându-ţi voi gândi.

Dorurilor tale
Să le ies în cale,
Trup punând şi suflet
În mâinile tale.

Mâine va fi asta,
Astă-noapte nu!
Jalea se cuvine
În adânc s-o ţiu.

Plâng puţin, Iubire -
O, nesăbuită!
Şi adorm, Iubire,
De tine iubită.

Viaţa-ntr-o dragoste

Să-mi scapi?
Niciodată -
Iubire!
Cât timp tu eşti tu şi eu sunt eu,
Şi lumea ne-ncape-n aceeaşi măsură,
Pe mine - dragoste, pe tine - ură -
Unul se-ascunde, celălalt cheamă mereu.
Viaţa mea-i o greşeală poate, până la urmă -
Într-adevăr. seamănă mult a ursită.
Orişice fac, năzuinţa nu-i împlinită.
Dar dacă şi ţelul acesta, şi el mi se curmă?
Trebuie nervii să-i ţii încordaţi, doar atât;
Ochii să-i ştergi şi să râzi, chiar de-ai cădea:
Lovit, să te ridici, şi să-ncepi de la-nceput.
Astfel, în goană se macină viaţa, doar ea.
Priveşte, o singură dată, din depărtatul hotar,
Spre mine, în praf şi întuneric adânc cufundat.
Ci altul, din nou, spre acelaşi ţel îndreptat,
Mi se arată
Pururi
Îndepărtat!

O moarte în deşert

Singura moarte este atunci când
Pierzania ta vine din câştig,
Bezna din lumină, ignoranţa din ştiinţă
Şi indiferenţa din dragostea-împărtăşită.

TEATRU/FILM 12 Decembrie

Sorin Ilieșiu, operator și regizor de film român

Infernul vândut ca paradis cu cineastul și politicianul Sorin Ilieșiu (USH - Matei Georgescu): https://youtu.be/EqjWCKVuggg;

Monica Barladeanu, interpretă în filmul „Moartea domnului Lăzărescu” (2005) regizat de Cristi Puiu

Moartea Domnului Lazarescu 

Amza Pellea

Mihai Viteazul (1970) Michael the Brave [multi-sub] part ½: https://youtu.be/oxv6LfcfryA;

Mihai Viteazul (1970) Michael the Brave [multi-sub] part 2/2: https://youtu.be/b9N6eVlnBF0.

Imposibila iubire 1983 Ultimul film Amza Pellea: https://youtu.be/NhF4Y8i1p50.

Amza Pellea Sa ridem cu Amza Pellea: https://youtu.be/DfMGk1cNvI8.

Cu Ileana Predescu

Lungul drum al zilei catre noapte ..de Eugene O'Neill: https://youtu.be/-5ODTpMthqE;

Orestia de Eschil: https://youtu.be/_jIM42YHStE;

Codin și Chira Chiralina HD: https://youtu.be/YSpcBzuv1oM.

 FILM DOCUMENTAR 12 Decembrie

Experimentul Philadelphia

SFATURI UTILE 12 Decembrie

ÎNGRIJIREA PIELII IARNA

Temperaturile scazute cauzeaza probleme tenului si pielii. Chiar daca adoram zapada, sarbatorile de iarna si pe Mos Craciun, pielea nu se "bucura" de vantul rece si viscol.

Persoanele care au probleme in mod special cu tenul trebuie sa acorde o atentie deosebita acestuia in perioada anotimpului rece. Cei de la All Women Stalk prezinta cateva metode de a proteja pielea.

Pe timpul iernii, investiti banii intr-o crema hidratanta, iar cand va spalati folositi apa calda, nu fierbinte, care va usca pielea. Crema hidratanta va mentine umiditatea pielii, expusa la frig si vant, si va protejeaza. Ideal ar fi sa alegeti o crema care nu contine substante chimice, care nu usuca sau irita pielea.

Daca va spalati cu apa fierbinte imediat ce ati ajuns in casa, de la frig, exista riscul ca unele vase de sange sa se sparga. Asa ca incercati apa calda, iar la sfarsit clatiti-va cu apa rece, dar nu va stergeti cu proposul, ci asteptati ca pielea sa se usuce natural. Dupa asta, aplicati crema si machiajul. Pentru un nivel suplimentar de protectie, folositi un gel calmant pe baza de aloe vera.

Nu renuntati la cremele cu factor de protectie, care va protejeaza de razele nocive ale soarelui. Doar pentru ca este frig asta nu inseamna ca razele ultraviolete dispar, mai ales daca practicati sporturi de iarna.

De asemenea, pielea o veti proteja daca va veti hidrata corespunzator, asa ca nu uitati sa beti la fel de multa apa iarna, asa cum faceti si vara.

Pielea mainilor o veti proteja purtand manusi, dar si folosind crema hidratanta. Nu neglijati pielea mainilor, mai ales ca ea are nevoie de ingrijire suplimentara, din cauza ca este expusa si substantelor cu care intra in contact cand spalam vasele sau rufele.

Masati pielea cu ulei de migdale. Acesta hidrateaza si contine vitamina E, care ajuta la regenerarea tesuturilor si la vindecarea pielii. Ideal e sa il folositi dupa ce faceti dus sau baie.

Bataile cu bulgari de zapada si plimbarile pe timp de iarna pot cauza probleme ale pielii de pe maini si degeraturi. Neplacerile pot fi insa limitate prin o serie de masuri de prevenire.

Protejarea epidermei pe timp de iarna se face cel mai eficient si mai simplu prin purtarea manusilor. Folosirea unor creme hidratante si a balsamului de buze ajuta pielea sa se regenereze mai repede. Cremele bogate in vitaminele A si E sau cele pe baza de unt de cacao si glicerina sunt cele mai potrivite, arata Mediafax.

Efectele temperaturilor scazute si ale vantului asupra pielii sunt minimizate prin folosirea cremelor, care permit acoperirea epidermei cu un strat protector de grasime. Astfel, aceasta este mai putin vulnerabila in fata frigului.

Degeraturile apar atunci cand organismul este supus la temperaturi extrem de scazute: se manifesta printr-o senzatie de arsura dureroasa si pierderea sensibilitatii zonei afectate.

Sangele se retrage catre zona organelor vitale si va circula mai greu in zonele extremitatilor. Degeraturile pot fi prevenite prin purtarea manusilor, a fularului si a caciulii.

Romanii cu dare de mana si gusturi rafinate spun ca fructele exotice nu-s scumpe si-si permit sa le cumpere. Ceilalti trec mai departe cu ochii spre standurile de zarzavaturi pentru ca, oricum, sunt mai accesibile ca pret si utile in fiecare zi.

Se spune ca aceste fructe sunt adevarate bombe de vitamine si minerale care fac bine la sanatate. Kiwi, fructul acela care seamana foarte bine cu un cartof, are multa vitamina C. Pentru ca stimuleaza memoria este recomandat elevilor si studentilor in perioada tezelor si a examenelor, cand au mult de invatat. Kiwi este energizant, hranitor, echilibreaza tensiunea si scade riscul formarii cheagurilor de sange. Inainte de a-l consuma trebuie curatata coaja care-l face sa semene cu cartoful.

Ananasul, fruct parfumat, apreciat peste tot in lume, are efecte antiinflamatoare, reduce simptomele provocate de alergie, protejeaza vederea si este un energizant excelent, fie ca este consumat ca atare ori sub forma de suc. Deoarece prin compozitia pe care o are, ajuta la eliminarea apei din organism, ananasul este considerat un leac remarcabil impotriva celulitei.

Avocado contine acizi grasi, nesaturati (printre care si renumitul omega6), care au darul sa reechilibreze concentratia sangelui si sa scada colesterolul, contribuind, in acest fel, la protejarea organismului impotriva bolilor cardiovasculare. Vitamina E care se afla in compozitia fructului incetineste imbatranirea. Avocado se recomanda sportivilor, copiilor in crestere si femeilor insarcinate.

Mango este o sursa bogata de betacaroten, important pentru sanatatea pielii, a dintilor, parului si ochilor. In compozitia fructelor intra vitaminele A, C si E dar si minerale precum fierul si potasiul. Mango se recomanda, fara rezerve, diabeticilor deoarece contine zaharuri in cantitati foarte mici. Pentru a satisface nevoia zilnica de vitamine, este suficient sa se consume si numai jumatate de fruct. Cand cumparati fructe de mango este recomandat sa le alegeti pe cele mai roscate.

Smochinele contin vitamine din complexul B, potasiu, magneziu, fier, calciu, zinc, precum si oligoelemente care impreuna, ajuta la intarirea sistemului imunitar. Sunt dulci, energizante, tonice si hranitoare. Fibrele pe care le contin rezolva problemele de transit intestinal.

Stiind cate ceva despre aceste fructe, atunci cand buzunarul va permite, puteti alege in cunostinta fructele care sa va ofere nutrientii necesari si nu numai o satisfactie trecatoare a papilelor gustative.

Sa avem sanatate!

GÂNDURI PESTE TIMP 12 Decembrie