duminică, 24 decembrie 2017

25 DECEMBRIE 2017

Astăzi S-a născut Hristos, Mesia cel luminos!
LA MULȚI ANI TUTUROR PRIETENILOR MEI VIRTUALI CU PRILEJUL SĂRBĂTORII NAȘTERII DOMNULUI!
LA MULȚI ANI CELOR CE POARTĂ NUMELE CRISTIAN ȘI CRISTINA!







RELIGIE ORTODOXĂ 25 Decembrie

(+) Nașterea Domnului (Crăciunul)

Cel dintai praznic imparatesc cu data fixa, in ordinea fireasca (cronologica) a vietii Mantuitorului, este Nasterea, numita in popor si Craciunul, la 25 decembrie, este sarbatoarea anuala a nasterii cu trup a Domnului nostru Iisus Hristos (vezi Luca II, .1-21). Pare a fi cea dintai sarbatoare specific crestina, dintre cele ale Mantuitorului, desi nu este tot atat de veche ca Pastile sau Rusaliile, a caror origine sta in legatura cu sarbatorile iudaice corespunzatoare.

a) In mentalitatea crestina primitiva, mostenita de la lumea veche, accentul se punea pe ziua mortii si a invierii divinitatilor adorate, iar nu pe ziua nasterii lor. De aceea, cultul Mantuitorului in Biserica primara era concentrat mai tot in jurul mortii si al invieriiSale. Calendarele crestine pastreaza de asemenea in amintirea posteritatii, nu datele nasterii mucenicilor si ale Sfintilor, ci datele mortii lor. De aceea, Nasterea Domnului este considerata in general ca o sarbatoare de origine mai noua decat Pastile. Vechimea ei se poate urmari retrospectiv in documente pana pe la sfarsitul secolului III, cand - dupa o traditie consemnata de istoricul bizantin Nichifor Calist - pe timpul prigoanei lui Diocletian si Maximian, o mare multime de crestini au pierit arsi de vii intr-o biserica din Nicomidia, in care ei se adunasera sa praznuiasca ziua Nasterii Domnului.
b) Desi sarbatorita in toata lumea crestina, totusi, la inceput era deosebire intre crestinii din Apus si cei din Rasarit, in ceea ce priveste data acestei sarbatori. Astfel, in Apus, cel putin de prin sec. III, Nasterea Domnului se serba, ca si azi, la 25 decembrie, potrivit unei vechi traditii, dupa care recensamantul lui Cezar August, in timpul caruia Sf. evanghelist Luca ne spune ca s-a intamplat Nasterea Domnului (Luca II, 1 ), a avut loc la 25 decembrie 754 ab Urbe condita (de la fundarea Romei). Dupa Sf. Ioan Gura de Aur, traditia aceasta este foarte veche la Roma si acolo, spune el, Nasterea Domnului s-ar fi serbat de la inceput la 25 decembrie. Cam acelasi lucru afirma, putin mai tarziu, si Fericitul Ieronim, intr-o cuvantare tinuta de el la Ierusalim, in ziua de 25 decembrie; convingerea ca in aceasta zi S-a nascut Hristos, spune el, este veche si universala.


De asemenea, dupa Fericitul Augustin, consensul Bisericii fixeaza ziua nasterii Domnului in ziua a opta a calendelor lui ianuarie (25 decembrie). Dar ceea ce este sigur este ca in Rasarit, pana prin a doua jumatate a secolului IV, Nasterea Domnului era serbata in aceeasi zi cu Botezul Domnului, adica la 6 ianuarie; aceasta dubla sarbatoare era numita in general sarbatoarea Aratarii Domnului. Practica rasariteana se intemeia pe traditia ca Mantuitorul S-ar fi botezat in aceeasi zi in care S-a nascut, dupa cuvantul Evangheliei, care spune ca, atunci cand a venit la Iordan sa Se boteze, Mantuitorul avea ca la 30 ani (Luca III, 23).

De fapt insa, atat in Orient cat si in Occident Nasterea Domnului a fost serbata de la inceput la aceeasi data, in legatura cu aceea a solstitiului de iarna, numai ca orientalii au fixat-o, dupa vechiul calcul egiptean, la 6 ianuarie, pe cand Apusul, in frunte cu Roma, a recalculat-o, fixand-o in functie de data exacta la care cadea atunci solstitiul, adica la 25 decembrie.

Se considera ca sarbatoarea Nasterii s-a despartit pentru prima data de cea a Botezului, serbandu-se la 25 decembrie, in Biserica din Antiohia, in jurul anului 375, apoi la Constantinopol in anul 379, cand Sf. Grigorie de Nazianz a tinut cu acel prilej celebra predica festiva, care va servi mai tarziu ca izvor de inspiratie imnografului Cosma de Maiuma la compunerea canonuluf Nasterii ("Hristos Se naste, slaviti-L! Hristos din ceruri, intampinati-L !...").

Peste cativa ani, se introducea data de 25 decembrie, pentru praznuirea Craciunului, si la Antiohia, dupa cum dovedeste Omilia la Nasterea Domnului, tinuta la Antiohia de Sf. loan Gura de Aur in 386, si amintita mai inainte. In Constitutiile Apostolice (V, 13), redactate spre sfarsitul, secolului IV, Nasterea Domnului e numarata ca cea dintai dintre sarbatori, recomandandu-se serbarea ei la 25 decembrie, iar in alt loc (cart. VIH, cap. 33) e amintita ca o sarbatoare deosebita de cea. a Epifaniei. Cu timpul, si anume prin prima jumatate a secolului V, ziua de 25 decembrie ca data a sarbatorii Nasterii a fost introdusa si in Biserica Alexandriei, apoi in cea a Ierusalimului, generalizandu-se astfel in crestinatatea rasariteana. Numai armenii serbeaza inca pana astazi Nasterea Domnului tot la 6 ianuarie (odata cu Botezul Domnului), ca in vechime.

c) La fixarea zilei de 25 decembrie ca data a sarbatorii Nasterii Domnului, s-a avut in vedere probabil si faptul ca mai toate popoarele din antichitate aveau unele sarbatori solare care cadeau in jurul solstitiului de iarna (22 decembrie), sarbatori care erau impreunate cu orgii si. petreceri desantate si pe coare Craciunul crestin trebuia sa le inlocuiasca. Biserica a vrut sa contrapuna o sarbatoare crestina mai ales cultului lui Mitra, zeul soarelui, cult de origine orientala, care prin sec. III facea o serioasa concurenta crestinismului, indeosebi in randurile armatei romane, si a carui sarbatoare centrala cadea in jurul solstitiului de iarna (22-23 decembrie), ea fiind privita ca zi de nastere a zeului Soare, invingator in lupta contra frigului si a intunericului, si Ziua de nastere a Soarelui nebiruit, pentru ca de aici inainte zilele incep sa creasca, iar noptile sa scada. Opinia generala a liturgistilor si istoricilor apuseni este ca ziua de nastere a zeului Mitra (sarbatoare introdusa la Roma de imparatul Aurelian la 274) ar fi fost astfel inlocuita cu ziua de nastere a Mantuitorului care fusese numit de prooroci "Soarele Dreptatii" (Maleahi IV, 2) si "Rasaritul cel de sus" (comp. Zaharia VI, 12 ; Luca I, 78, 79 si Troparul Nasterii Domnului) si pe Care batranul Simeon il numise "Lumina spre descoperirea neamurilor" (Luca II. 32), iar apoi El insusi Se numise pe Sine "Lumina lumii" (Ioan IX, 5). Este insa posibil ca adevaratul raport cronologic dintre aceste doua sarbatori sa fie invers, adica va fi existat mai intai sarbatoarea crestina a Nasterii lui Iisus la 25 decembrie, iar introducerea de catre Aurelian a sarbatorii pagane a lui Mitra la 274 sa fi constituit o incercare neizbutita de a inlocui sarbatoarea crestina, mai veche.

Tot in legatura cu fenomenele naturii erau si sarbatorile de iarna ale romanilor, ca Saturnaliile (sarbatoarea lui Saturn) si Juvenaliile (sarbatoarea tinerilor sau a copiilor), care cadeau cam in acelasi timp. De aceste sarbatori ale stramosilor nostri romani erau legate o multime de datini si obiceiuri vechi, pe care poporul nostru le pastreaza pana azi, dar le-a pus in legatura cu Nasterea Domnului si le-a imprumutat sens si caracter crestin, ca de exemplu: colindele, sorcova, plugusorul s.a., la care cu timpul s-au adaugat si altele, de origine si conceptie pur crestina, ca : Vicleiemul, Irozii, Steaua s.a., care fac din sarbatoarea Craciunului una dintre cele mai scumpe si mai populare sarbatori ale Ortodoxiei romanesti.

Nu mai putin se poate sa fi contribuit la fixarea zilei de 25 decembrie ca data a Nasterii Domnului si o consideratie simbolica, in legatura cu cursul anului solar. Deoarece Sf. Ioan Botezatorul a spus: "Aceluia (adica lui Iisus) se cade sa creasca, iar mie sa ma micsorez" (Ioan III, 30), s-a asezat sarbatoarea Nasterii lui la 24 iunie (momentul solstitiului de vara, cand zilele incep sa descreasca), iar Nasterea Mantuitorului la 25 decembrie, adica dupa solstitiul de iarna, cand zilele incep sa se mareasca.
d) Odata fixata la 25 decembrie, sarbatoarea Nasterii Domnului a atras dupa sine revizuirea si deplasarea sau fixarea datelor unui sir intreg de alte sarbatori, in general mai noi, care stau in dependenta cronologica de ea, si anume : Taierea-imprejur a Domnului, intampinarea Domnului, Bunavestire si Nasterea Sf. Ioan Botezatorul (vezi mai departe). Totodata, in legatura cu marele praznic, au luat nastere in calendarul rasaritean pomenirile unor sfinti mai importanti din Vechiul si din Noul Testament, grupate inainte si dupa data Nasterii Domnului (ca de ex: cele 2 duminici dinaintea Nasterii si cea de dupa Nastere), a caror vechime e atestata inca din sec. IV. Sarbatoarea Nasterii a devenit astfel al doilea punct cardinal al anului bisericesc, dupa Sfintele Pasti. Dupa cum data Pastilor guverneaza intreg ciclul sarbatorilor cu data variabila   (vezi   mai departe   la aceasta sarbatoare), tot asa Craciunul reglementeaza un ciclu important de sarbatori cu date fixe, presarate in tot cursul anului bisericesc.


e)  In ceea ce priveste modul sarbatoririi, ziua Nasterii Domnului, fiind privita ca una dintre cele mai mari sarbatori crestine, era praznuita cu mare solemnitate. In ziua precedenta se ajuna  (obicei existent inca din sec. IV), se facea slujba in cadrul careia se botezau catehumenii, ca si la Pasti si la Rusalii, si se citeau Ceasurile mari sau imparatesti, numite asa pentru ca la Bizant luau parte la ele si imparatii, iar la noi domnitorii cu toata curtea lor. Tot in ajun, slujitorii Bisericii (preotii si cantaretii) umblau, ca si azi, cu icoana Nasterii pe la casele credinciosilor, pentru a le vesti maritul praznic de a doua zi. Cu timpul, s-a instituit si postul Craciunului, ca mijloc de pregatire sufleteasca pentru intampinarea sarbatorii. Ziua sarbatorii insasi era zi de repaus; pana si sclavii erau scutiti in aceasta zi de corvezile obisnuite. Erau oprite, prin legi civile, spectacolele si jocurile de teatru si cele din palestre si circuri. Era interzisa, de asemenea, plecarea genunchilor, atat in ziua Nasterii cat si in tot timpul pana in ajunul Bobotezei, regula pe care, in virtutea traditiei, o pastreaza pana astazi cartile noastre de slujba.

Ev. Matei 2, 1-12
  Dacă s-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod împăratul, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: unde este împăratul iudeilor, Cel care s-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui. Şi auzind împăratul Irod, s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el; şi adunând pe toate căpeteniile preoţilor şi cărturarii poporului, i-a întrebat: unde trebuie să se nască Hristos? Iar ei i-au zis: în Betleemul din Iudeea, căci aşa este scris prin proorocul: şi tu, Betleeme, din pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic dintre căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Povăţuitorul, care va paşte poporul meu Israel. Atunci Irod a chemat în ascuns pe magi şi a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua. Şi, trimiţându-i la Betleem, le-a zis: mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă-L veţi afla, să mă vestiţi şi pe mine, ca să vin şi eu să mă închin Lui. Iar ei, ascultând pe împărat, au plecat şi iată steaua, pe care o văzuseră în Răsărit, mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul. Când au văzut ei steaua, s-au bucurat cu bucurie foarte mare. Şi intrând în casă şi văzând pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ şi s-au închinat Lui; apoi, deschizându-şi vistieriile lor, I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă. Dar, primind înştiinţare prin vis să nu se întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor.
Ap. Galateni 4, 4-7
  Fraţilor, când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea. Şi pentru că sunteţi fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile noastre, care strigă: Avva, Părinte! Astfel, dar, nu mai eşti rob, ci fiu; iar de eşti fiu, eşti şi moştenitor al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos.

Acatistul Nasterii Domnului Iisus Hristos - pr. Dani Sfart: https://youtu.be/aHd6QQZFUiQ.
Troparul Nasterii Domnului: https://youtu.be/4SxHJwudQVk.


PREDICA PĂRINTELUI ILIE CLEOPA LA NAȘTEREA DOMNULUI

Iubiți credincioşi, părinţilor, fraţilor,
 Pentru ca să tâlcuim Dumnezeiasca Evanghelie de astăzi, de la Matei, este nevoie să luăm lucrurile mai de sus, mai din vechime şi să înfăţişăm o istorie de demult. Iată ce vreau să spun: Cam cu o mie cinci sute de ani înainte de venirea Dom­­nului în trup, trăia în Mesopotamia, în ţara cea din­tre două râuri care se mai chemau pe atunci „Poarta lui Dumnezeu”, adică între Tigru şi Eufrat, un mare vrăjitor. Şi pe acel mare vrăjitor îl chema Valaam. El era dintr-o re­giune numită Petor (Numerii 22, 5). Tot în vremea aceea po­porul lui Israel era în nemernicia lui cea de patruzeci de ani în pustie şi ajunsese în pământul Amoreilor. După ce l-a bătut pe Sihon, împăratul amoreilor, ajunsese în pă­mântul Vasanului. Acolo l-a bătut pe Og, împăratul Va­sanului şi mare groază a băgat în popoarele de dincolo de Iordan şi din pământul lui Moab, care erau dincoace de Iordan, deşi nu trecuse încă poporul Iordanul. Îm­pă­ră­ţia lui Moab, care era lângă poalele muntelui Carmel şi lân­gă Ierihon, avea pe atunci un împărat cu numele Balac. Şi acesta, când a văzut că poporul lui Israel – căruia îi ajuta Dumnezeu în vremea aceea, că era singurul popor ce se închina adevăratului Dumnezeu – ia ţară după ţară şi po­por după popor şi a ajuns lângă hotarele lui, a fost cu­prins de mare spaimă şi grijă.
De aceea împăratul Balac a strâns boierii curţii sale din Madiam şi a zis: „Poporul acesta mănâncă acum totul împrejurul nostru, cum mănâncă boul iarba câm­pu­lui” (Numerii 22, 4). Deci sfătuindu-se ei şi socotind că nu vor ţine piept unui popor care se arată aşa de puter­nic, au hotărât că nu este de făcut altceva mai bun decât să cheme în ajutor pe Valaam din Petor (Numerii 22, 4). Că era mare credinţă în acest vrăjitor, pe vremea aceea, la popoarele păgâne. Atâta de mare credinţă aveau în acel vră­jitor, încât îl socoteau ca pe un Dumnezeu, iar aceasta se va vedea din cele ce urmează. Şi a trimis Balac împă­ra­tul o delegaţie peste Eufrat, în Mesopotamia, cu mari da­ruri şi cu mare cinste la Valaam din Petor, să vină să-i a­jute cu farmecele sale, mai bine zis cu puterea dră­ceas­că, să bată pe poporul lui Israel, că dacă nu, ţara lor va fi pier­dută. Dar îndată ce au ajuns căpeteniile lui Moab la Valaam, Dumnezeu a venit la Valaam şi i-a spus: „Să nu te duci cu ei şi să nu blestemi pe poporul acela, că este binecuvântat!” (Numerii 22, 12). Şi deoarece Valaam a as­cul­tat pe Dumnezeu şi nu s-a dus, a trimis împăratul Ba­lac o altă solie, mai însemnată decât cea dintâi, şi cu mai mari făgăduinţe. Atunci Dumnezeu i-a spus lui Valaam în timpul nopţii: „Dacă oamenii aceştia au venit să te che­me, scoală şi te du cu ei; dar să faci ce-ţi voi zice Eu!” (Numerii 22, 20).
Şi Valaam a încălecat pe asina sa şi luând cu sine do­uă slugi, a plecat spre pământul Moabului, cale depăr­ta­tă. Şi când mergea pe drum, îngerul Domnului i-a îm­pie­dicat calea şi asina, care era mai curată decât el, vă­zând îngerul Domnului, a lăsat drumul şi a luat-o pe câmp. Iar Valaam, fiind orbit, n-a văzut îngerul Dom­nu­lui şi a început să bată asina. Şi-o frâna de căpăstru să vie înapoi la drum. Deci cu mare greutate a scos-o la drum. Şi după o vreme iarăşi  îngerul Domnului se arată undeva între vii la un loc îngust, unde de o parte şi de al­ta era zid în calea lui şi îngerul Domnului îi ţinea calea. Pe care văzându-l asina, s-a tras iar lângă zid şi a strâns piciorul lui Valaam în zid şi acesta iar a început s-o bată. Însă îngerul Domnului a trecut apoi şi a stat la loc strâmt, unde nu era loc să te abaţi nici la dreapta, nici la stânga. Şi când a ajuns acolo Valaam călare pe măgăriţă, măgăriţa a văzut pe îngerul Domnului în pară de foc, cu sabia goală trasă în calea ei şi nemaiavând unde se feri, că şi în stânga şi în dreapta era strâmtorarea muntelui, s-a culcat jos, sub stăpânul ei. Atunci, mâniindu-se Valaam, a început să o bată pe asină cu toiagul. Şi mă­gă­ri­ţa, căzută jos în genunchi, a început să vorbească cu dân­sul prin puterea Dumnezeirii: „Ce ţi-am făcut eu, de mă baţi acum pentru a treia oară?!... Avut-am oare de­prin­derea de a mă purta aşa cu tine?”.
Şi când a zis măgăriţa acestea, a văzut Valaam – cel ce nu era vrednic să vadă – pe îngerul Domnului în pară de foc, cu sabia goală. Şi când l-a văzut, s-a închinat şi a căzut cutremurat cu faţa la pământ. Iar îngerul i-a zis: „De ce ai bătut asina ta de trei ori? Eu am ieşit să te împiedic, deoarece calea ta nu este dreaptă înaintea mea; ...dacă ea nu s-ar fi întors de la mine, eu te-aş fi u­cis pe tine, iar pe ea aş fi lăsat-o vie”. Şi pentru că Va­laam a mărturisit că se căieşte, îngerul i-a zis: „Du-te cu oamenii aceştia, dar să grăieşti ceea ce-ţi voi spune eu!” (Numerii 22, 21-35).
Şi s-a dus Valaam cu căpeteniile lui Balac şi când a ajuns în ţara Moabului, i-a ieşit în întâmpinare împă­ra­tul Balac cu toţi curtenii lui, cu toată suita lui, cu mare cinste, că toţi aveau credinţă că dacă vine acest fermecă­tor, negreşit că farmecele sale vor ajuta lor să bată pe Israel. Şi când s-a închinat împăratul Moabului lui Vala­am, acesta i-a zis: „Iată, acum am venit la tine. Dar pot eu, oare, să-ţi spun ceva? Ce-mi va pune Dumnezeu în gu­ră, aceea îţi voi grăi!”.
Şi a doua zi, dis-de-dimineaţă, l-a suit Balac pe Valaam în­tr-un munte, unde era capiştea lui Baal, zeul lor spur­cat, la care se închinau şi i-a arătat oştirile lui Israel. Iar Valaam a spus: „Zideşte-mi aici şapte jertfelnice!”. Şi îndată le-a făcut împăratul şi a pus pe fiecare jertfelnic un viţel şi un berbec şi le-a adus ca jertfă. Iar când a dat foc jertfelor, Valaam a început să proorocească. Însă în loc să blesteme pe Israel, a zis: „Cum să blestem pe cel ce nu-l blestemă Dumnezeu?! Sau cum să osândesc pe cel ce nu-l osândeşte Dumnezeu?!... Să moară sufletul meu moar­tea drepţilor acestora şi să fie sfârşitul meu ca sfâr­şitul lor!” (Numerii 23, 7-10).
Şi s-a speriat Balac şi a zis: „Eu te-am adus să-mi blestemi pe vrăjmaşii mei şi iată că tu îi binecuvântezi!”. Zise Valaam: „Oare să nu spun eu lui Balac ceea ce îmi pune Domnul în gură?” (Numerii 23, 12). Atunci a zis Balac: „Vino cu mine în alt loc... să mi-l blestemi de acolo!”. Şi l-a dus el pe vârful muntelui Fazga şi a zidit acolo şapte jertfelnice, şi a pus câte un viţel şi câte un berbec pe fie­care jertfelnic. Şi atunci a început Valaam a zice: „Ia­tă, am primit poruncă să binecuvântez; El (Dumnezeu) a bi­ne­cuvântat şi eu nu pot întoarce binecuvântarea. El nu ve­de nedreptate în Iacov şi silnicie în Israel; Domnul Dumnezeul său este cu el...” (Numerii 23, 18-24). Şi s-a spe­riat Balac şi s-a mâhnit foarte, şi zise din nou: „Hai să te duc în alt loc: poate-I va plăcea lui Dumnezeu şi mi-l vei blestema de acolo!”. Şi l-a dus pe vârful muntelui Peor şi acolo i-a făcut iarăşi jertfelnice. Şi atunci a început Va­la­am să proorocească cele despre Naşterea lui Iisus, zicând: „Cât sunt de frumoase lăcaşurile tale, Iacove, cor­tu­ri­le tale, Israele!... O stea răsare din Iacov; un toiag se ri­di­că din Israel şi va lovi pe căpeteniile Moabului şi pe toţi fiii lui Set îi va zdrobi. Din Iacov Se va scula Cel ce va stă­pâ­ni cu putere...” (Numerii 24, 3-24). Şi astfel a proorocit des­pre steaua care trebuia să se arate la Naşterea Mân­tu­i­torului şi că Acesta va da lovitura de moarte lumii pă­gâ­ne şi idolatre şi va împărăţi peste toate popoarele lumii, până în veac; acestea le-a proorocit întrucât Duhul lui Dumnezeu a umbrit pe Valaam vrăjitorul, care, în loc să vrăjească, a proorocit adevărul.
Şi aşa a proorocit şi a treia oară despre Israel şi a spus de Naşterea lui Hristos, de arătarea stelei din vremea când va veni El şi apoi, sculându-se Valaam, s-a înapoiat în ţara sa.
Băgaţi de seamă, că acestea s-au întâmplat cu o mie cinci sute de ani înainte de venirea Mântuitorului, când trăia Balac, împăratul Moabului şi Moise. Şi de atunci, prin tradiţie, magii şi astrologii şi cititorii în stele ştiau ce a proorocit Valaam şi era tradiţia aceasta în tot pământul din platoul care astăzi se numeşte Irakul şi Iranul. Toate popoarele ştiau că din poporul Israel o să ia­să un mare împărat care va împărăţi peste toată lumea şi că împărăţia lui va fi veşnică. Şi aşa, din tradiţie în tra­di­ţie, a ajuns proorocia aceasta, pe care o istoriseşte Dum­ne­zeiasca Scriptură, până în vremea Naşterii lui Iisus Hristos. Şi atunci, numai cu doi ani mai înainte, s-a arătat steaua în Egipt, în Persia şi în alte părţi.
Dar de ce se zice că cu doi ani mai înainte de Naş­te­re a apărut steaua? Iată de ce: când apare o cometă pe cer, o comentează fiecare – ba c-o să fie război, ba c-o să fie pace, ba că-i moarte, ba că va fi cutremur şi altele de acestea. Dar când au văzut magii, despre care se vorbeşte în Evanghe­lia de astăzi (Matei 2, 13), o stea care nu-şi mai făcea dru­mul ca şi celelalte şi nu mai mergea de la răsărit la apus, ci venea de la miazăzi la miazănoapte, şi încă o stea atât de mare, au putut cunoaşte – ştiind şi proorocia lui Va­laam despre steaua care va răsări din Iacov – că un împărat mare se va naşte de la miazăzi.
Dar cine erau magii care au pornit să se închine Mântuitorului? Să nu credeţi că erau vrăjitori ca Valaam din Petor, nu. În Persia, magi se numeau cei mai mari filosofi şi astronomi şi ghicitori în stele sau astrologi. Şi aceştia ştiau, din tradiţia de un mileniu şi jumătate, că va veni o vreme când o să se vadă o stea neobişnuită, iar atunci se va naşte un Împărat care va împărăţi peste toată lumea. Şi ei aveau cărţi vechi, rămase de la Valaam şi de la alţi înaintaşi şi pândeau – că erau astronomi – să vadă când va apărea o stea care să-şi facă drumul nu aşa ca toate celelalte, ci de la miazăzi spre miazănoapte.
Oare nu te-ai speria să vezi acum o stea că vine de la miazăzi spre miazănoapte? Acum ai zice că e un sa­te­lit, că seamănă cu stelele, dar atunci nu erau sateliţi. Deci se ştia că acesta este un semn minunat, nemaiîn­tâl­nit, o stea făcându-şi drumul astfel, nu aşa cum i-a pus rânduială Ziditorul de la început. Şi aşa, aceşti magi, cu doi ani înainte, au văzut steaua cea minunată. A fost o rânduială Dumnezeiască să o vadă cu doi ani înainte, ca să aibă ei când se pregăti, când se gândi: „Oare ce-i cu steaua aceas­ta? O fi steaua despre care a spus Valaam din Petor; deci hai să ne pregătim!”. Că aveau de pregătit o călătorie lun­gă din Persia până la Ierusalim. Trebuia să meargă peste o mie de kilometri şi pe atunci nu era atât de uşor ca a­cum, când te duci cu avionul. Şi au avut timp să se pre­gă­tească cei trei mari filosofi şi magi, cu cămilele în­căr­ca­te cu hrană, cu bani, cu daruri potrivite pentru Împă­ra­tul lu­mii, pe care au pornit să-l găsească.
Şi magii au venit, după cum ştiţi şi când au ajuns în Iudeea s-au dus la stăpânitorul Irod şi au întrebat unde este Împăratul abia născut. Şi acela s-a umplut de frică – fiindu-i teamă să nu-i ia domnia – şi adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului la curtea sa, i-a întrebat: „Unde este să se nască Hristos, Mesia?”. Iar ei i-au zis: „În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de proorocul: Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nicidecum nu eşti mai mic între voievodatele lui Iuda, căci din tine va ieşi Po­vă­ţuitorul care va paşte pe poporul Meu Israil” (Matei 2, 4-6).
Şi înţelegând Irod că din Iudeea şi în Betleem se va naşte Hristos, cu mare vicleşug le-a spus magilor: „Mer­geţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui” (Matei II, 7-8). N-avea el de gând să-L cinstească, ci vrea numai să afle unde este, ca să-L piardă. Dar cum v-am mai spus ieri la predică, sau cum voi mai spune cât m-o ţine Dumnezeu cu zile, planul lui Dumnezeu nu-l poate opri nimeni, nici dracii, nici îngerii, nici oamenii, nici po­poa­rele – nimeni, nimeni! El înaintează veşnic, după cum e rân­du­it de Dumnezeu.
S-au dus deci magii, după cum ştiţi şi au aflat dea­su­pra peşterii din Betleem steaua, s-au închinat cu mare bucurie şi cinste Domnului Iisus, I-au adus daruri – aur, smirnă şi tămâie – şi înainte de a porni să-i spună lui Irod – căci s-ar fi dus, fiind oameni cinstiţi şi de cuvânt şi necunoscând vicleşugul aceluia –, au luat înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod. Irod, văzând că a fost batjocorit, s-a umplut de mare furie, de mare tulburare. Şi aducându-şi aminte de cele spuse de magi, de când li s-a arătat steaua şi-a zis că poate atunci s-a născut, nu acuma. Că magii au spus că steaua s-a arătat cu doi ani înainte. Deci a hotărât să taie toţi pruncii care-s de doi ani mai jos, că numai aşa va fi sigur de uciderea Aceluia Care-i Hristos, Mesia. Şi a trimis ostaşi în Betleemul Iudeii şi în jur, ca să taie toţi pruncii de doi ani şi mai jos.
Dar înainte de a începe a se executa porunca lui Irod, îngerul Domnului se arată lui Iosif în vis şi-i spune: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt!”. Dar de ce i-a zis „fugi”? Ca să arate că vine mare urgie în Betleem şi că trebuie să fugă repede, ca să nu-i ajungă aceia. Dar, oare, s-a temut Hristos de Irod? De ce fuge Dumnezeu de om? De câte ori nu a trecut Hristos prin mij­locul fariseilor când au vrut să-L prindă, cum s-a întâmplat şi la Muntele Galileii, când au vrut să-L arunce în prăpastie? Aceasta a făcut-o spre a ne da nouă pildă să fugim din calea primejdiei când vedem că vine asupra noastră.
Dar câţi din drepţi n-au fugit şi nu s-au ferit? De câte ori n-a fugit David de furia lui Saul, care îl urmărea ca să-l piardă? Aşa vedem şi după Învierea Mântuitorului, că Apostolii stăteau cu uşile încuiate de frica iudeilor, că Pavel se ascundea în oraşul Filipi, la o vânzătoare de mătăsuri, anume Lidia, pe care a botezat-o apoi cu toată casa ei. Iar Petru se ascundea la Simon curelarul, pe malul mării, în oraşul Jaffa de astăzi, sau Iope. Cei mai mari Apostoli fugeau şi ceilalţi se ascundeau de furia prigoanei de atunci. Pentru ce? Zice Dumnezeiescul Ioan Gură de Aur: „Dacă vezi că vine primejdia, să n-ai cutezanţa şi mândria cugetului să stai în calea primejdiei, că dacă stai, va lua Dumnezeu darul de la tine, fiindcă te încrezi în tine. Dacă fugi şi Dumnezeu vrea să pătimeşti marti­ri­ul şi suferinţa, te găseşte duşmanul acolo, că Dumnezeu te scoate să te încununeze. Dar tu eşti dator să te pă­zeşti, să nu crezi că eşti mai tare decât Petru şi Pavel şi să stai în calea primejdiei, că aceasta este o cutezanţă, o mândrie care depărtează darul lui Dumnezeu de la om”. Aşa au cugetat Dumnezeieştii Părinţi. Marele Atanasie a fugit patruzeci şi şapte de ani din loc în loc de furia ari­e­ni­lor şi de şapte ori a fost izgonit din scaunul Alexandriei; Sfân­tul Emilian al Cizicului treizeci de ani a umblat fu­gar; Teofilact al Nicodimiei, douăzeci şi opt; Ilarion cel Nou a stat la o văduvă bătrână şapte ani într-o grădină, în­tr-un bordei; Sfântul Nichifor, Patriarhul Constan­ti­no­po­lului, a stat doisprezece ani într-un mormânt pe malul mării, la un pescar, fiindcă îl urmărea Leon, împăratul cel iconoclast; Sfântul Teodor Studitul douăzeci de ani a fost fugar şi de asemenea, ucenicul său Nicolae Mărtu­ri­si­torul. Chiar astăzi Biserica îi prăznuieşte pe cei două­zeci de mii de mucenici din Nicodimia care au ars în ziua de Crăciun, pe timpul lui Diocleţian. S-au mai ascuns în Mun­tele Nicodimiei 6528 de creştini, dar i-au găsit mai a­poi şi i-au trecut prin sabie ostaşii puşi pe urmele lor.
Deci, vedem din vremea prigoanelor cum s-au ferit creştinii şi sfinţii, ca să n-aibă mândria să spună: „Mă duc la moarte”. Pentru că nu suntem pregătiţi de moarte şi Dumnezeu, când vede că omul se reazemă pe puterile lui, ia darul de la dânsul. E mai bine să zicem: „Doamne, sunt păcătos, sunt neputincios şi fricos, de aceea fug; dacă vrei să mă întăreşti Tu, scoate-mă; dacă nu, fug”.
Ce a făcut Marele Mucenic Mina? Întâi a fugit în pus­tietatea muntelui şi s-a întărit acolo cu post şi cu ru­gă­ciuni, ani de zile şi apoi a ieşit când i-a zis îngerul: „Du-te în Alexandria să mărturiseşti pe Hristos!”. Dar s-a dus numai după ce s-a întărit cu post şi cu rugăciune, după ce s-a lepădat de sine, ca să nu se mai iubească pe sine, ci numai pe Hristos.
Aşadar, să ştiţi că nu e vitejie, nu e laudă, când vine prigoana, să-i stai în cale. Dacă te-a prins, Dumnezeu vrea şi atunci zi: „Doamne, întăreşte-mă, că n-am altă nădejde”; dacă nu, fereşte-te! Ce spune Proorocul Isaia în cântarea a patra? „Mergi, norodul Meu, încuie uşa, as­cun­de-te puţin, câtuşi de puţin, până va trece mânia Dom­nului". Nu avem poruncă să ieşim în vileag, dar nici să ne lepădăm de Hristos când suntem descoperiţi. Auzi ce zice Hristos: „Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe mâ­na sinedriştilor şi în sinagogile lor vă vor bate cu bi­ciul. La dregători şi la regi veţi fi duşi pentru Mine...” (Matei 10, 16-18). Deci: „vă vor da”, „veţi fi duşi”. Aşa explică Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Auzi, lasă să te ducă alţii, nu te duce tu, ca să nu se ducă darul lui Dumnezeu de la tine!”. Ne-am oprit la această pericopă ca să ştiţi că în vre­me de primejdie poate omul să se ferească. Dar dacă Dumnezeu ne descoperă, atunci nu trebuie să ne ferim. Căci zice Sfântul Andrei al Cezareei, în tâlcuirea Apocalip­sei, pentru prigoana cea mare care va fi către sfârşitul lumii pentru toată Biserica de pe faţa pământului: „În vremea aceea va ajuta Bisericii lui Hristos pustia cea gândită şi cea simţită”. Cea gândită, care va ţine atunci credinţa în taină, în oraş, în sat, la oi, la lucrări de păduri, numai el va şti că este cel ce crede în Dumnezeu, atâta va fi pustia cea gândită. Şi se va ruga din inimă lui Dumnezeu să se pregătească pentru mucenicie şi pentru moarte. Iar pustia cea simţită vor fi codrii, munţii, dealu­rile, pâraiele adânci, desişurile care vor adăposti pe robii lui Dumnezeu şi îi vor acoperi. Aşa trebuie să facem. Negreşit, în toată vremea şi în tot locul, creştinul trebuie să fie pildă, să mărturisească prin toată viaţa sa că este cu adevărat „lumina lumii” şi „sarea pământului”, să aibă mereu în mintea sa cuvântul Apostolului Pavel: „Cu inima sa crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire” (Romani 10, 10). Dar şi aceasta să o învăţăm din Evanghelia de azi: că este bine – şi după Evanghelie şi după Sfinţii Pro­oroci şi după Sfinţii Apostoli şi după Sfinţii Părinţi – să te fereşti din calea primejdiei, când poţi. Când nu, stăm înaintea Domnului şi El va întări pe cele neputincioase şi va plini pe cele de lipsă ale noastre.
Şi ce s-a întâmplat? Sculându-se Iosif, a luat Prun­cul şi pe muma Lui şi s-au dus noaptea. Auzi, noaptea! De ce noaptea? Ziua s-ar fi văzut cine fuge: o femeie cu un prunc pe o asină, însoţiţi de un bătrân. De aceea noap­tea a ieşit din Betleem – aşa spune Sfânta Evanghelie – şi a fugit în Egipt. Şi i-a zis îngerul: „Să stai acolo până voi zice ţie, că vrea Irod să caute Pruncul să-L omoare!”. Şi s-au dus în Egipt şi au stat acolo, după mărturia unor sfinţi şi a unor mari istorici, şapte ani, că Irod a domnit 13 ani, cum arată marele istoric evreiesc Iosif Flaviu.
Deci, s-au dus şi au stat şapte ani în Egipt; şi când a murit Irod, îndată îngerul Domnului s-a arătat lui Iosif, vestindu-i aceasta. „Atunci Iosif a luat Pruncul şi pe ma­ma Lui şi a venit în pământul lui Israel. Dar auzind că în Iudeea domnea Arhelau în locul lui Irod, tatăl său, s-a te­mut să mai meargă acolo; şi, primind poruncă în vis, s-a dus în părţile Galileii” (Matei 2, 21-22). În Iudeea deja se ves­tise că se caută un prunc şi au fost magii... şi aşa mai de­parte. S-au dus tocmai în Galileea, care-i foarte de­par­te de Iudeea, în Nazaretul Galileei, care e tocmai către Si­ria. S-au dus mai departe de Iudeea, acolo unde nu se au­zise, sau chiar dacă se auzise vestea despre Iisus mai îna­inte, dar se stinsese.
Şi ducându-se în Galileea, s-au aşezat în cetatea Na­zaret. Dar de ce au venit tocmai la Nazaret? Este o pro­o­rocie la Judecători (13, 5), când l-a sfinţit nazireu din pân­tecele maicii lui pe Samson. S-a spus că aceasta se po­triveşte lui Hristos ca nazarinean. Dar nu-i aşa, deşi chiar în Călăuza Scripturilor de Nazarie şi Kiricescu se zice: „S-a împlinit proorocia aceea de la Judecători XIII cu 5”. Nu-i adevărat. Acolo vine îngerul Domnului la Manoe şi la soţia lui şi le spune de naşterea lui Samson. Se spune că briciul de capul lui nu se va atinge, că va fi sfinţit din pântecele maicii sale şi vin şi oţet nu va bea şi va scoate poporul din robia filistenilor şi celelalte. Dar că va fi nazireu şi sfinţit şi că nu se va bărbieri şi va purta părul lung, acestea se potrivesc la nazirei, la călugării vechi din Legea Veche. Dar nu se loveşte la nazarinean.
Căci de la Sfinţii Părinţi aflăm că cuvântul naza­ri­nean nu există în toată Scriptura. Dar atunci de ce se zice: „Şi a venit şi a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin prooroci, că Nazari­nean se va chema” (Matei 2, 23). Dar câte Scripturi nu existau mai înainte de care ştim prin tradiţie? Iudeii au fost strămutaţi din locul lor şi o mulţime de cărţi canonice de-ale lor s-au pierdut, cum s-a pierdut şi Cartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah şi altele, a lui Tobie bunăoară, care au intrat în canonul cărţilor creştineşti. Aşa se înţelege proorocia aceasta de Nazarinean. Se bănuieşte că se afla în cărţile lui Enoh, care a scris 19 cărţi, ce se aflau în corabia lui Noe când a venit potopul. Căci se ştia şi după potop de proorocia lui Enoh, de care aminteşte de către Sfântul Apostol Iuda în epistola sa sobornicească, precum şi în cea de a doua a Sfântului Apostol Petru.
Deci cuvântul nazarinean nu-l găseşti în toată Scrip­tura, dar s-a păstrat prin tradiţie, din proorociile lui Enoh. Aşa spun Dumnezeieştii Părinţi. Dar mai avem oare şi altele din proorociile care s-au păstrat numai prin tradiţie şi nu sunt scrise? Da, avem.
Iată ce spune epistola cea de a doua a Sfântului Apostol Pa­vel către Timotei: „După cum Iannes şi Iambres s-au îm­potrivit lui Moise, aşa şi aceştia stau împotriva adevă­ru­lui...” şi celelalte.
Aţi văzut? Dar căutaţi la Numeri şi la Levitic, să ve­deţi, găsiţi pe Iannes şi pe Iambres în Scriptură?
Am avut discuţii cu adventiştii de la Fundul Moldo­vei, care ziceau că ei cred numai ce este scris. Dacă voi credeţi numai ce e scris, vă rog să-mi arătaţi unde se scrie de Iannes şi de Iambres în Scriptură. Au zis: Nu e scris. Şi de unde ştie Pavel, care nu spune minciuni? Voi credeţi în Epistolele lui, în toate 14. De unde ştie el că Iannes şi Iambres s-au împotrivit lui Moise? Au răspuns că, poate, din tradiţie. Nu poate, că eu vă aduc şi altele din Scriptură, care arată că Tradiţia e mai veche decât Scriptura. Şi nu este altceva Scriptura decât o tradiţie întreagă scrisă. V-am dat pilda cu Iannes şi Iambres. Unde vedeţi în Scriptură că aşa i-a chemat? În ea se spune numai că vrăjitorii lui Faraon s-au împotrivit lui Moise până la a treia plagă (Ieşirea 7, 11, 22; 8, 7), până ce a dat Moise în tot pământul muşiţă, dar nu spune cum îi chema pe vrăjitorii care s-au împotrivit lui.
Aşadar, fraţii mei, din predica de azi, pe lângă al­te­le, să vă rămână cu osebire în minte, întâi, că suntem da­tori, în vreme de primejdie, să ne ferim, după a noastră pu­tere; iar în al doilea rînd, că unele proorocii despre Mân­tui­to­rul, Sfinţii Evanghelişti le-au adus din Sfânta Tradiţie, care este mai veche decât Sfânta Scriptură. Aşa este aceasta care zice că Mântuitorul se va chema Nazarinean.
Cu aceasta închei şi rog pe Bunul Dumnezeu să ne ajute să nu uităm cele ce le-am spus şi cele ce aţi auzit. Amin!



ISTORIE PE ZILE 25 Decembrie
Evenimente
·         333: Imparatul Constantin cel Mare il ridica pe fiul sau cel mic, Constans, la rangul de Caesar.
·         336: Prima mentiune documentara a sărbătoririi Crăciunului la  Roma. Crăciunul a început să fie serbat de către creștini pe 25 decembrie, după cel puțin trei secole de la începerea misiunii de evanghelizare a apostolilor, anume începând cu secolul al IV-lea în Vest și începând cu cel de-al V-lea secol în Est. Inițial, sărbătoarea nașterii lui Hristos era ținută pe 6 ianuarie, istoricii știind azi că ea se celebra deja în 336 d. Chr., la Roma. (în Est, „Boboteaza”, serbată la data de 6 ianuarie începând cu secolul al IV-lea, celebra pe atunci nașterea, botezul și primul miracol al lui Iisus, în timp ce gnosticii (sectă creștină considerată eretică de către creștinismul canonic), serbau aceeași „Epifanie” în Egipt, încă din secolul al II-lea, tot la data de 6 ianuarie, când, în viziunea lor, „Iisus s-a arătat ca Fiul lui Dumnezeu la botez”. Sextus Julius Africanus, un creștin din secolul al III-lea, este primul care alege în 221 d. Chr. această dată pentru nașterea lui Iisus, care însă nu va fi celebrată încă multă vreme de către ceilalți creștini, care preferau 6 ianuarie. În primele două secole creștine, a existat o puternică opoziție la celebrarea zilelor de naștere a martirilor și a lui Iisus. Numeroși Părinți ai Bisericii au emis comentarii sarcastice privitoare la obiceiul păgân de a celebra zile de naștere, când, de fapt, sfinții și martirii trebuiau, în viziunea lor, să fie celebrați la data matiriului lor, adică la data „adevăratei lor nașteri” din prespectiva bisericii.[7] Mulți creștini ai primelor secole erau scandalizați și de veselia și festivismul celebrării, pe care îl vedeau ca fiind o reminiscență a păgânismului, în special al Saturnaliilor romane.
·         496: Primul rege al francilor, Clovis I, s-a convertit de la arianism (erezie creştină din secolul IV formulată de Arius, prezbiter în Alexandria, care susţinea că Isus Cristos nu are caracter divin, fiind o fiinţă creată) la catolicism. A fost botezat la Reims. Este considerat fondatorul atât al Franţei cât şi al Dinastiei Merovingiene care s-a aflat la conducerea francilor în următoarele două secole.
·         800: Încoronarea lui Carol cel Mare de către Papa Leon al III-lea ca împărat al Occidentului.
·         1000: Ștefan I  a fost încoronat rege al Ungariei în ziua de Crăciun de an 1000 cu o coroană trimisa de Papa Silvestru al II-lea  și cu acordul Sfântului împărat Roman Otto al III-lea.  Ungaria a devenit un regat creștin in timpul domniei lui Stefan I, fiul lui Geza, după ce acesta a  lichidat o revoltă a aristocratiei pagane  maghiare condusă devărul său Koppány care s-au opus succesiunii sale  la tron (998). Ștefan I al Ungariei (în maghiară  István király „sfântul rege Ștefan”, n. 969, Strigoniu – d. 15 august 1038, Alba Regia) a fost un rege al Ungariei, considerat întemeietorul Regatului Ungariei, primul rege creștin al maghiarilor, membru al Casei Arpadiene. A  fost canonizat la 20 august 1083 de Papa Grigore al VII-lea ca sfânt al Bisericii Catolice, iar în anul 2000 a fost canonizat și de Biserica Ortodoxă.
·         1066William Cuceritorul a fost încoronat rege al Angliei la Westminster AbbeyLondra.
·         1130: Contele Roger al II-lea al Siciliei este încoronat ca primul rege al Siciliei.
·         1896: apare la Arad, Transilvania, "Tribuna Poporului ", sub redacţia lui Ioan Rusu-Şirianu. Ziarul  va apărea pînă în 1912.

·         1908: Apare, la Vălenii de Munte, gazeta „Neamul Românesc literar”, sub conducerea lui Nicolae Iorga.

·         1916: Regele Ferdinand a instituit ordinul militar de război "Mihai Viteazul", cu trei clase.


·         1916: Unităţile militare germane, după ce cuceresc Bucureştiul, se îndreaptă către Moldova, convinse că vor obţine o victorie fără mari sacrificii. Este cunoscută remarca generalului Mackensen cum că într-o săptămână îşi va bea cafeaua la Iaşi, fapt ce nu se va materializa. La 25 decembrie 1916 trupele germano-austro-ungare ocupă Focşanii în cadrul Primului Război Mondial.
·         1926Împăratul Taishō al Japoniei moare. Fiul său, Prințul Hirohito, îi succede ca împăratul Shōwa.
·         1932: Un cutremur cu magnitudinea de 7,6 în provincia Gansu, China omoară ~70.000 oameni.
·         1977 - A fost inaugurat Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa; inaugurarea a fost dedicată aniversării centenarului independenţei de stat a României.

·         1978: Forțe vietnameze invadează Cambodgia cu scopul de a distruge regimul Khmerilor Roșii care, din 1976 supusese populația unui monstruos "proces de reeducare" în care și–au găsit moartea aproape două milioane de cambodgieni, asasinați sau înfometați.
·         1989Televiziunea Română transmite în direct, pentru prima dată, slujba de Crăciun de la Patriarhia Română.
·         1989 - A avut loc procesul soţilor Ceauşescu în faţa Tribunalului Militar Extraordinar. Tribunalul i-a condamnat pe cei doi, cu unanimitate de voturi, la moarte şi confiscarea averii sub acuzaţiile de genocid, subminarea puterii de stat şi subminarea economiei naţionale. Sentinţa a rămas definitivă (inculpaţii au refuzat să facă recurs) şi a fost executată (prin împuşcare cu mitraliera) în incinta garnizoanei din Târgovişte, unde cei doi fuseseră aduşi pe 22 decembrie.





·         1989 - A apărut primul număr al ziarului “Adevărul”, după seria editată de Al.V. Beldiman (1871–1888).

·         1990 - A avut loc vizita în România a Regelui Mihai, împreună cu membri ai familiei regale. Între timp, la emisiunea Actualităţi a Televiziunii, s-a anunţat că Regele Mihai a sosit clandestin în ţară, iar prezenţa lui este indezirabilă. Pe autostrada Bucureşti - Piteşti s-a improvizat un baraj cu vehicule militare, suita regală fiind oprită şi condusă la Aeroportul Otopeni unde a fost îmbarcată într-un avion românesc cu destinaţia Elveţia. În comunicatul Guvernului s-a afirmat că vizita a fost neautorizată şi că s-a procedat corect, în spiritul legilor ţării.
·         1991Mihail Gorbaciov anunță într–o declarație televizată că demisionează din funcția de președinte al URSS, având în vedere situația creată odată cu formarea CSI (Comunitatea Statelor Independente).
·         1991Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice hotărăște schimbarea denumirii statului din U.R.S.S. (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste) în Federația Rusă.
·         2000: Ultima eclipsă de Soare a mileniului doi; grad de acoperire 72%; punct de maximum 17:35:00 UT; lățimea maximă a umbrei 122 km; a fost vizibilă din nord-vestul SUA, nord-estul Canadei, sudul Groenlandei.


Nașteri
·         1 i. Hr.: S-a nascut Iisus din Nazareth. Craciunul. Aniversarea nasterii lui Hristos. Fecioara Maria l-a nascut pe pruncul Iisus in orasul Betleem, intr-o pestera de langa cetatea lui David. Biserica spune ca “ingerii inconjurau ieslea ca pe un scaun de heruvimi, caci vedeau pestera ca un cer, fiind culcat intr-insa Stapanul. Langa iesle erau legati un bou si un asin ca sa se implineasca Scriptura: cunoscut-a boul pe cel ce-l are pe el si asinul ieslea Domnului sau. Boul acela si asinul erau adusi de Iosif din Nazaret. Asinul se adusese pentru Fecioara cea ingreuiata ca s-o duca deasupra sa pe cale, iar pe bou il adusese Iosif, ca sa-l vanda si sa plateasca datornicul bir imparatesc, si ca sa cumpere cele de trebuinta. Acele dobitoace necuvantatoare stand langa iesle, cu aburul lor incalzeau pe Prunc in frigul iernii si ii slujeau Stapanului si Facatorului”. Biserica vorbeste de mai multe minuni care au avut loc in ziua nasterii lui Iisus si arata ca trei pastori s-au dus la Betleem sa vada minunea si care apoi au vestit nasterea lui Mesia, cel venit pe lume sa mantuiasca omenirea.


·         1461Cristina de Saxonia (d. 1521)
·         1642Isaac Newton, fizician, matematician englez (d. 1727)
·         1821Clara Barton, asistentă medicală americană, fondatoarea Crucii Roșii americane (d. 1912)
·         1848 - S-a născut Hristo Botev, poet bulgar, luptător pentru eliberarea Bulgariei de sub dominaţia otomană (m. 1876)
·         1859 - S–a născut, la Bucureşti, Raoul Günsburg, compozitor, unul dintre cei mai importanţi impresari români de operă (m.1952).

·         1873: S-a nascut prințul Vladimir Ghika, diplomat, scriitor, om de caritate, preot român, nepotul lui Grigore Ghika, domnitorul Moldovei; a decedat la 16 mai 1954 in  inchisoarea comunista Jilava. Monseniorul Vladimir Ghika a fost beatificat pe data de 31 august 2013 la Bucuresti, în cadrul unei slujbe religioase solemne.

·         1876Adolf Otto Reinhold Windaus, chimist german, laureat Nobel (d. 1959)
·         1878: S-a nascut   Louis Chevrolet, producator de autovehicule si pilot de curse originar din Elvetia, cofondator Chevrolet Motor Corporation; (d.06.06.1941).
·         1887: S-a nascut  Conrad Nicholson Hilton, miliardar american, fondator al lantului  international de hoteluri cu acelasi nume; (d.03.01.1979).
·         1899Humphrey Bogart, actor american (d. 1957)
·         1901Prințesa Alice, Ducesă de Gloucester (d. 2004)
·         1906: S-a nascut  Ernst Ruska, inginer şi fizician german, laureat al Premiului Nobel in 1986, pentru lucrările sale fundamentale în optica electronică și pentru construirea primului microscop electronic; (d. 27.05.1988).
·         1907 - S-a născut Cab Calloway, cântăreţ, baterist, compozitor şi şef de orchestră american.
·         1908Julien Binford, pictor american (d. 1997)
·         1911Louise Bourgeois, sculptoriță americană de origine franceză (d. 2010)
·         1912 - S-a născut Tony Martin (Alvin Morris), cântăreţ, saxofonist şi actor american.
·         1914 - S–a născut operatorul de film Francisc Toth.
·         1918Anwar Sadat, politician egiptean, al 3-lea președinte al Egiptului, laureat Nobel (d. 1981)
·         1919 - S–a născut Horia Deleanu, critic de teatru şi dramaturg.

·         1923Victor Ciornei, dirijor român (d. 2010)

·         1925 - S–a născut actorul francez de film Michel Piccoli (“Le Mepris”, “La voie lactée”).
·         1927 - S–a născut actorul de teatru şi film Matei Alexandru („Nunta lui Krecinski”, „Ultima oră”).

·         1927Ram Narayan, muzician indian
·         1929 - S-a născut Chris Kenner, cântăreţ şi compozitor american.
·         1929 - S-a născut Billy Horton, vocalist american (The Silhouettes).
·         1932 - S-a născut Cristian Popişteanu, istoric, redactorul revistei "Magazin istoric" (m. 26 februarie 1999)

·         1939 - S-a născut Bob James, clăpar şi compozitor american de jazz/pop.
·         1940 - S-a născut Pete Brown, compozitor, percuţionist şi texier pentru Cream.
·         1941 - S-a născut Ioan Alexandru (Ion Şandru), poet şi traducător, autor a 30 de volume de publicistică şi poezie (volume de poezie: "Imnele bucuriei", "Imnele Putnei", "Bat clopotele în Ardeal"); după 1989 s-a implicat în politică, înscriindu-se în Partidul Naţional Ţărănesc Creştin-Democrat (m. 16 septembrie 2000)

·         1944 - S-a născut John Edwards, vocalist american (Spinners).
·         1944 - S-a născut Henry Vestine, chitarist american (Canned Heat).
·         1945 - S-a născut Noel (David) Redding, basist, chitarist şi compozitor britanic (Jimi Hendrix Experience).
·         1946 - S-a născut Jimmy Buffett, cântăreţ şi compozitor american.
·         1948 - S-a născut Barbara Mandrell, cântăreaţă country americană.
·         1948 - S–a născut Victor Bucătaru, regizor de film documentar din Republica Moldova. În 1992 este numit preşedinte al Uniunii Cineaştilor din Moldova.

·         1949 - S–a născut actriţa americană Sissy Spacek (Premiul Oscar în 1981 pentru rolul din filmul “Fiica minerului”).
·         1954 - S–a născut solista britanică Annie Lennox, membră a grupului pop “Eurythmics”.
·         1956 - S–a născut actriţa Rodica Negrea (Teatrul Mic, Bucureşti).

·         1963Constantin Aur, pilot român de raliuri

·         1967Aledin Amet, politician român de etnie tătară
·         1976Tuomas Holopainen, clăparul și fondatorul formației metal finlandeze Nightwish
·         1978: S-a nascut  Paula Seling, interpretă de muzică uşoară, câştigătoarea trofeului Festivalului internaţional de muzică uşoară „Cerbul de Aur”, ediţia 2002 (n.Baia Mare). La Mulți Ani, Paula Seling!



Decese
·         795Papa Adrian I
·         1406Henric al III-lea al Castiliei (n. 1379)
·         1648Claudia de Medici, arhiducesă de Austria și ducesă de Urbino (n. 1604)
·         1868Linus Yale, inventatorul unui nou mecanism de încuietoare care îi poartă numele (n. 1821)
·         1905Fiodor Șvedov, fizician rus (n. 1840)
·         1926Împăratul Taishō, al 123-lea împărat al Japoniei (n. 1879)
·         1935Paul Bourget, scriitor francez (n. 1852)
·         1938 - A murit Karel Capek, dramaturg şi romancier ceh (n. 9 ianuarie 1890)
·         1942Aurel Stodola, inginer, fizician și inventator slovac (n. 1859)
·         1950 - A murit scriitorul mexican Xavier Villaurrutia (n.27.03.1903).
·         1956 - A murit scriitorul elveţian Robert Walser (“Asistentul”, “Plimbarea”, “Jakob von Gunten”) (n.15.04.1878).
·         1963 - A încetat din viaţă Tristan Tzara (pseudonim al lui Samuel Rosenstock), poet şi eseist de origine română. În 1916, la Zürich, a fondat, împreună cu Hans Arp şi R. Hünselbeck mişcarea dadaistă (sau Dada, semnificând aici-aici, da = hier = aici, în limba germană) (n. 16 aprilie 1896)

·         1972 - A încetat din viaţă Harry Truman, presedinte al SUA (1945-1953), autor moral (cel ce a ordonat, de fapt, executarea acestora) al bombardamentelor atomice de la Hiroshima si Nagasaki. Fondator, în 1947, al CIA (Central Intelligence Agency).
·         1977 - A încetat din viaţă Charles Chaplin, actor, regizor şi producător, creatorul nemuritorului personaj "Charlot"; este considerat cel dintâi creator total în cinematografie, fiind nu doar intrepret în filmele sale, dar şi autor al scenariului, regiei şi muzicii (filmele: "Luminile oraşului", "Dictatorul") (n. 16 apr. 1889)
·         1981Gheorghe Mihoc, matematician român (n. 1906)

·         1983Joan Miró, grafician și pictor spaniol (n. 1893)
·         1989 - A murit Nicolae Ceauşescu, preşedintele României în perioada 1965-1989. Timp de 24 de ani, dictatura instituită de conducătorul român s-a bazat pe cultul personalităţii, nepotism şi opresiune. În ciuda tot mai gravelor încălcări ale drepturilor omului, a reuşit totuşi să-şi atragă sprijinul ţărilor occidentale, datorită cursului ideologic urmat, de relativă independenţă faţă de Uniunea Sovietică. Răsturnarea regimului său, petrecută în decembrie 1989, a însemnat sfîrşitul ultimului dictator de factură stalinistă din Europa de Est (n.26.01.1918).

·         1989Elena Ceaușescu, politician român (n.1919)

·         1997 - A murit Giorgio Strehler, unul dintre cei mai compleţi oameni de teatru ai secolului XX. După ce montează în Elveţia (în timpul războiului) şi în Italia pentru mai multe companii, fondează la Milano împreună cu Paolo Grassi, Piccolo Teatro (1941), inaugurat cu „Azilul de noapte” de Gorki. A semnat afişele a circa 200 de spectacole, unele reluate în decursul anilor. Printre ultimele spectacole se numără „Elvira o la passione teatrale”(1987) şi „Faust fragmente” (1991) unde avea rolul titular. În 1968 fondează Teatro Azione, unde realizează „Cântecul călugăriţei lusitane” de P. Weiss - anticipînd teatrul sărac - şi „Sfânta Ioana a abatoarelor” de Brecht (n.14.08.1921).
·         1997 - A murit compozitoarea Myriam Marbe ("Cîntecele ploii", "Inscripţie pe un inel", "Profilul unui ţărm") (n.09.01.1931).

·         2000W.V. Quine, filosof și logician american (n. 1908)
·         2006 - A încetat din viaţă cântăreţul James Brown, care s-a autoproclamat "Naşul muzicii soul" şi cel mai muncitor om din lumea divertismentului. Cântăreţul, cunoscut de asemenea ca "Mr. Dynamite," a adus cuvântul "funk" în mainstream-ul muzical şi a influenţat mai multe generaţii de muzicieni de culoare

Sărbători
·         Ziua Crăciunului – Nașterea Domnului Iisus Hristos (în toate religiile creștine)


ARTE 25 Decembrie

MUZICĂ 25 Decembrie



Bach - Brandenburg Concertos No.1,2,3,4,5,6 (recording of the Century : Szymon Goldberg)


Mantovani ‎– Christmas Magic


BELLAS MELODIAS QUE NUNCA MORIRAN. Selección de Cecil Gonzalez


Raymond Lefevre And His Orchestra ‎– Merry Christmas 1968 (album)





POEZIE 25 Decembrie

Ioan Alexandru (Ion Şandru), poet
Biografie
Ioan Șandru s-a născut în fosta comună Poiana Sărată din județul Bacău la 22 iulie 1913 într-o familie de poienari transilvăneni. Încă de pe băncile școlii primare din satul natal s-a dovedit a fi foarte silitor, absolvind-o cu distincție, fapt ce i-a permis să urmeze gimnaziul din Sf. GheorgheTârgu Secuiesc și apoi liceul din Gheorgheni și Brașov (Liceul „Dr. Ioan Meșotă”) unde a primit numeroase premii și a susținut bacalaureatul cu rezultate excepționale. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie (1932–1936) a Universității din București – fiind printre licențiații cu rezultate foarte bune.
În anul 1934 intelectualii și alți oameni din Poiana Sărată care participau la o conferință a profesorului Simion Mehedinți, i-au solicitat să încredințeze unui student din localitate un subiect, ca lucrare de licență, cu tema „Valea Oituzului – studiu geografic”, cu scopul de a sprijini reconstrucția satelor. Simion Mehedinți i-a încredințat tema studentului Ioan Șandru și s-a preocupat între 1934–1936 de îndrumarea acestuia. Studiul l-a realizat în două etape: în prima etapă a elaborat studiul satelor de pe valea Oituzului, sub îndrumarea prof. S. Mehedinți, ca teză de licență (1934-1936), în a doua etapă, sub îndrumarea prof. Gh. Năstase și Vintilă Mihăilescu, studiul s-a extins asupra așezărilor rurale și urbane din Depresiunea Onești-Bacău, ca teză de doctorat, susținută în 1949 cu calificativul maxim.
În timpul studiilor universitare a fost îndrumat de profesorii S. Mehedinți, C. C. Giurescu, Vintilă Mihăilescu, Gh. Năstase și C. Brătescu.Din 1937 până în 1943 a funcționat ca profesor de geografie la Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți și așa cum scria directorul prestigioasei instituții într-o adeverință – recomandare, „ ... a făcut pedeplin dovada că este un element capabil, bine pregătit și muncitor și s-a achitat în mod conștiincios de toate obligațiile impuse prin legi și regulamente școlare ”
Carieră profesională
În 1943 s-a transferat ca asistent–doctorand la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași. În 1949 obține doctoratul în geografie la Universitatea „C. I. Parhon” din București cu calificativul „foarte bine cu distincție”, avându-l conducător pe profesorul Vintilă Mihăilescu. Urmează toate gradele didactice la Universitatea „ Al. I. Cuza ” din Iași : șef de lucrări (1949), conferențiar (1951), profesor (1957) ; în 1957 devine șef de catedră, iar din 1963 conducător de științific pentru doctorat în geografie economică, prorector (între 1956–1972), a predat cursuri de geografie la Universitatea „Kosuth Layos” din Debrecen (1970), ca profesor invitat.Această ascensiune în ierarhia universitară a fost rezultatul unei munci perseverente, cu pasiune, împlinită cu contribuții științifice și practice de valoare deosebită. A predat studenților Geografia generală, umană și economică, Geografia umană și economică a României, Geografia economică și politică, Geografia economică a lumii, Geografia economică a României ș.a. – insuflând multor generații de studenți pasiunea pentru geografie, atrăgându-i definitiv spre acest interesant domeniu al cunoașterii umane, prin conținutul riguros științific al prelegerilor, prin cursurile universitare, manualele școlare și alte lucrări documentate pe care le-a elaborat și editat, dar și prin bunătatea și naturalețea care l-au caracterizat și pe care le-a manifestat în toate împrejurările.
Profesor emerit dr. docent Ioan Șandru, până în anul 2009, a avut un bilanț impresionant de activități și lucrări științifice, care încununează o carieră universitară de excepție: peste 200 de lucrări științifice, 150 conferințe și comunicări științifice în țară și străinătate, 16 diplome și medalii acordate de prestigioase instituții din România și din străinătate, îndrumarea a 38 de teze de doctorat. Profesorul emeritus doctor docent Ioan Șandru a fost și rămâne un exemplu de independență a spiritului, de profunzime și longevitate științifică, dar și de implicare totală în viața academică națională.Îi aparțin în mare măsură o serie de acțiuni meritorii: începând cu anul 1956 devine membru al comitetului de redacție al Analelor Științifice ale Universității „Al. I. Cuza” Iași, între 1956-2003 membru al comitetelor de redacție ale revistelor Natura și Terra, membru în Comitetul Național de Geografie (1957-1973), membru în Asociația Internațională de Geografie (Rio de Janeiro, 1956), membru corespondent în Comisia a XI-a „Geografia în școală” a Uniunii Internaționale de Geografie.
Principalele lucrări
1. Geografia asezarilor rurale [1]
2. Bacau Studiu De Geografie Urbana
3. Porți și culoare geodemografice în spațiul carpato-danubiano-pontic - - considerații de geografie istorică
4. O sinteză autobiografică - - VIII
5. România - - prezentare geografică
6. Pagini din istoria geografiei moderne românești III - - studii, evocări și note geografice
7. Geografia economică a R.S. România - - anul IV de la Institutul de Geografie din Debrecen
8. Schimbări în peisajul geografic și structura economiei Carpaților Orientali
9. Repartiția teritorială a populației din Moldova în anul 1966
10.             Geografia populației și așezărilor în lucrarea lui Dimitrie Cantemir "Descriptio Moldaviae"
11.             Contribuții geografico-economice asupra exploatării slatinelor în Bucovina de Sud
12.             Changements dans la répartition territoriale de la population occupée dans l'industrie de la République Socialiste de Roumanie
13.             Județul Iasi
14.             Portes et couloirs géodémographiques dans l'espace carpatho-danubieno-pontique - - considérations de géographie historique


 Cerul Si Pământul

Trece-vor graiurile universului
Se va stinge-n tarana seara
Pamantului. Lampile vor orbi
Si-n vazduh va amuti larma
Cucuvailor. Vulturii se vor retrage
In nevazut si taria vederii
Se va preface-n amurg. Toate
Se vor aduna in acea matca
Usoara de nimic din care
Smulse-au fost de Duh la inceputuri.
Atunci te voi vedea pe Tine
Cum ma vezi si ne-om cunoaste
Indeaproape cuvant din cuvant
Putere din putere. Dimineata fi-va,
Fi-vor ani fi-va si reveni-vor blande
-N vested vant aprinsele tulburatoarele zari
Ce ne hraneau nadejdea altadata.
Pamant si cer vor trece ca o facla
Din umbra sfantului mormant
Ramane-va lumina din vapaie
Ramane-va uitarea din cuvant
Ramane-va iubirea iubitoare
Din saraciile ce sunt.
 

Psalm

Oriunde plec Tu esti mereu cu mine
Unde-as fugi sa nu pot fi ajuns
Sunt singur e noapte vinsa ma ruine
Nelegiuri cu cate te-am strapuns

De fata Ta nimic nu ma ascunde
Oriunde cer azil sunt prigonit
Oceanul nu are indestule unde
Sa-mi dea odihna nemarturisit

Nici lacrimile nu ma mai incearca
De teama Ta si ele-au amutit
Pounca-ai pus in toate sa ma-ntoarca
Sa ma predea unde te-am pangarit

Stiu ca o faci din mila Ta cea mare
Ce nu iti da odihna sa ma uiti
Sa-mi treaca zilele fara lucrare
Cu fata Ta de-acuma ma confrunti
 

 Statornicie

"In patrie ma simt eu pe pamant
Precum stejarul unui loc anume
Sa fiu miscat in taina de un vant
Si sa ma cheme pe un singur nume
Ma stapanesc-acelasi liber cer
Si-acelasi stele noaptea se anina
Deasupra crestetului meu
Cand roua lina cade pe coline
Si cand e toamna-n lume indeajuns
Si-ncepe bocetu-n frunzare
Sa-mi strang coroana tainica de foc
Si sa ma mut acolo dupa soare."
 

Tristan Tzara (pseudonim al lui Samuel Rosenstock), poet

Elegie



Sufletul bătrân, iubito, flori de vară vrei să pară
Păsările stau în colivii închise iarna

Te iubesc cum cheamă dealul trupul văii primitoare
Sau pământul cum iubeşte ploaia deasă şi roditoare

Te aştept în fiece seară la fereastră deşirând mărgelele
Aşezând cărţile, recitându-mi versurile

Şi mă bucur când în curte latră câinii latră câinii
Şi când vii să stai la mine până mâine până mâine

Sufletul meu fericit e ca odaia noastră caldă
Când ştiu că afară ninge şi că strada-i albă.
Biografie scurtă
Poet român evreu (tatăl său ocupându-se cu exploatarea pădurilor din Carpaţii răsăriteni), născut la Moineşti (există în oraşul respectiv un monument al poetului), pe numele său adevărat Samuel Rosenstock, încă de pe vremea liceului T.Tzara înfiinţează o revistă Simbol, împreună cu prietenii săi Marcel Iancu şi Ion Vinea, ajutaţi de Iosif Iser şi încurajaţi de însuşi Al. Macedonski. Până să ajungă la pseudonimul care îl va face faimos, trecuse prin câteva stadii intermediare, unul fiind S. Samyro. În faţa iminenţei războiului, tânărul recrutabil se refugiază în 1915 la Zurick, unde împreună cu alţi tineri literaţi evrei iniţiază mişcarea Dada, la o masă din Cabaretul Voltaire, fapt prea adesea reamintit, ca legenda să nu-şi fi pierdut din farmec.
Poate nu lipsit de semnificaţie ar fi amănuntul că la masa vecină a Cabaretului se adunau câţiva anarhişti ruşi, de asemenea evrei, printre care Lenin, Troţki şi Zinoviev, nicidecum puşi pe activităţi pozitive, ci pe conspiraţii; vor fi retrimişi în Rusia, cu toate restricţiile frontului, într-un vagon blindat şi cu importante sume provenind din vistieria nemţească, bine păziţi de serviciile secrete germane şi cu însărcinarea precisă de a dinamita structurile la vârf ale inamicului Germaniei: Imperiul ţarist rus. Ceea ce s-a numit mai apoi Asaltul palatului de iarnă, etc. La cealaltă masă a cabaretului Voltaire, acelaşi fel de tineri evrei nihilişti-negativişti, plănuiesc să dinamiteze structurile culturii burgheze europene şi nu numai, considerate stagnante, închistate, false şi desigur deja expirate -, pentru a instaura o nouă ordine în republica artelor. Vizate în primul rând erau pictura şi literatura. De filosofie se ocupaseră Marx şi Engels... De punerea ideilor revoluţionare în practica socială, cum deja am văzut, se vor ocupa Lenin şi Troţki, acesta din urmă înlocuit diversionist cu Stalin.
În privinţa resetării artistice, existaseră înainte de Zurick unele manifestări în pictură şi sculptură, dar şi în literatura ca atare. Un Marinetti ar fi de citat ca exemplu. Se face mult tam-tam, se iniţiază provocări la nivelul artelor vizuale, idem în domeniul literar. Dadaismul ar fi scoaterea din pălărie a cuvintelor, pentru că poezia nu mai trebuie să aibă nici structură, nici mesaj, nimic. Să-l şocheze pe cititor, contrazicându-i la tot pasul aşteptările. Manifeste dadaiste, adeziuni din alte centre europene, ba şi sud-americane. Tristan Tzara, ca principal promotor, foarte vocal şi inventiv, publică volum după volum. De fiecare dată cu ilustraţii de graficieni ce vor face epocă: Hans Arp, Francis Picabia, Joan Miro, Paul Klee, Pablo Picasso, Vasilli Kandinsky, Henri Matisse, mulţi alţii, încât nu se mai poate preciza cine pe cine a lansat, cine a fost tras după învingător... Oricum, Aventurile domnului Antipyrin, 1916, urmată de Douăzeci şi cinci de poeme, 1918 şi de cele Şapte manifeste Dada, 1924, fundamentează curentul dadaist; dar s-a putut susţine Nicolae Tzone) că încă din România Tristan Tzara îşi pusese la punct mijloacele de expresie pe care le va trimite la lucru în câmpia pestriţă a Dadaismului.
Problema nu este că s-ar putea scrie cu adevărat poezie folosind propunerile dadaiste, chiar risipind oricâtă ingeniozitate; ci problema este că în pofida preceptelor teoretice ale dadaismului, esenţialmente destructurante, vocaţia reală a autorului cată să regăsească fiorul inefabil al poeziei, dacă talentul există. Este chiar cazul poeziei lui Tzara, care nu se supune decât aparent manifestului dadaist şi rămâne valabilă, dacă aceasta se întâmplă, anume prin dejucarea regulii impuse.
În 1919 Tristan Tzara îşi mută cartierul general insurecţionist la Paris, pentru a da o deschidere mondială mişcarii puse deja pe picioare. Se regrupează cu Andre Breton, Louis Aragon şi alţii; mai târziu se va susţine că deja dadaismul era în pierdere de viteză. De prin 1929 Tzara se raliază Suprarealismului. Mereu prezent pe piaţa literară, cu texte, eseuri  în care încearcă să recicleze marxismul. În vremea războiului, T.T. luptă în Rezistenţă, în 1947 simte nevoia să se legitimeze politic, înscriindu-se în PCF, unde îşi caută un loc vocal; totuşi, demisionează în 1956, protestând astfel împotriva măsurilor sovietice represive din Ungaria.
Imediat după război avusese o descindere în Bucureşti, primit triumfal de comilitonii grupului românesc avangardist-suprarealist. Chiar şi fără Tzara, care se ilustrase în occident, atrăgând după sine şi alţi literaţi şi pictori  de aceeaşi etnie, mişcarea avangardistă din România se dovedise redutabilă, competitivă. Arghezi, Urmuz, dar şi Vinea, Pană, Voronca, Fundoianu, Aderca, Roll, Bogza, Naum, mulţi alţii îşi făcuseră un nume vestit, deşi nu neapărat şi o operă.


TEATRU/FILM 25 Decembrie

Cu actorul de teatru şi film Matei Alexandru („Nunta lui Krecinski”, „Ultima oră”).
Biografie Matei Alexandru
Locul naşterii: Goioasa, jud. Bacău, Romania · Data naşterii: 25.12.1927 ·Data decesului: 1.07.2014 · Locul decesului: Bucuresti, Romania · Ocupaţie: Actor · Zodia: Capricorn
Biografie
Nascut in Goioasa din judetul Bacau la 25 decembrie 1927, Matei Alexandru a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, București, secția actorie, promotia 1951.
Premii și distincții:
Premiul național la Concursul Tinerilor Actori pentru piesa „Steaguri pe tunuri”
Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, 2004
Premiul de creație, pentru rolul Sufleurul Smărăndache – „Căruța cu...
A contribuit la această pagină: clauditza03Contribuie la această pagină şi câştigă DVD-uri!
·         Weekend cu mama (2009) - sofer taxi Trailer
·         Niki Ardelean, colonel în rezervă (2003) - Le pretre
·         Corul Pompierilor (2000) - Primarul
·         Triunghiul Morții (1999)
·         Balanța (1992) - Butusina
·         Miss Litoral (1990)
·         Enigmele se explică în zori (1987)
·         Lansarea (1984)
·         Mușchetarii în vacanță (1984)
·         Miezul fierbinte al painii (1983)
·         Femeia din Ursa Mare (1982)
·         Grăbește-te încet (1981)
·         Orgolii (1981)
·         Dumbrava minunată (1980)
·         Visul unei nopti de iarna (1980) - Manole
·         Falansterul (1979)
·         Ciocolata cu alune (1978)
·         Jucatorii de carti (1977)
·         Comoara din deal / (1976) - Primul secretar
·         Doctor fara voie (1976)
·         Ultimele zile ale verii (1976)
·         Alarmă în deltă (1975) - Jan
·         Elixirul tinereții (1975)
·         Porțile albastre ale orașului (1975) - Col. Caragea
·         Dimitrie Cantemir (1973)
·         Ultimul cartuș (1973)
·         Conspirația (1972)
·         Facerea lumii (1971) - Anghel, presedintele Sindicatului
·         Inspectia / (1970)

Mihail Sebastian - Ultima ora: https://youtu.be/1BeD4kD9e28.



Un suras in plina vara HD: http://youtu.be/3J10EBeMoBA;

Visul unei nopti de iarna HD: http://youtu.be/beBQ0AAVMxs;

Doctor fara voie HD: http://youtu.be/bVaydbWnd14.



Cu actriţa Rodica Negrea

Biografie
Rodica Negrea (n. 25 decembrie 1956, Târgu-Mureș) este actriță de teatru și film română. A fost căsătorită cu actorul, regizorul și scriitorul Dinu Manolache.
Carieră
După absolvirea liceului și a Școlii Populare de Artă din Târgu Mureș a plecat la București să dea admiterea la Facultatea de teatru. Din 300 de candidați a intrat a cincea, și a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în anul 1980.
În anul întâi a fost distribuită în rolul Tillie din spectacolul jucat pe scena Teatrului Mic din capitala, Efectul razelor gama asupra anemonelor, difuzat și la televiziune. De la absolvire a continuat să joace la acest teatru, până azi.
A dat viață unor personaje ca Tereza din Lecția de engleză de Natașa Tanska, Fata lui Niță, A doua matracucă în Niște țărani de Dinu SăraruDiavolul și Bunul Dumnezeu de J.P.Sartre, Dida în Ca frunza dudului din rai de D.R.Popescu, Zoe în O scrisoare pierdută de I.L.Caragiale etc.
Debutul în film a avut loc în anul 1977, cu E atât de aproape fericirea. Au urmat: Din nou împreună, Audiență, Urcușul, Cine iubește și lasă, Ion:Blestemul pământului, blestemul iubirii, Ștefan Luchian, Scopul și mijloacele, Emisia continuă, Hacker, etc.
În 2004 a apărut în filmul Tv Sex Traffic - rolul Liubei Vișinescu, în 2005 juca în scurt metrajul Buricul pământului, între 2005-2006 a fost Elena Savu în serialul Tv Lacrimi de iubire, în 2006 era Gabriela Stoian din Iubire ca în filme, peste 2 ani era Clara Dinescu din Cu un pas înainte și Greta din Îngerașii, în 2009 interpreta rolul Sultanei din Aniela.
Cea mai recentă apariție este cea din anul 2010, în serialul Moștenirea, rolul Nana.
Deasemenea , a si dublat un personaj din serialul ''Viata cu Louie'' pe mama lui Louie , Aura Anderson
Viață personală
Actrița l-a cunoscut pe Dinu Manolache la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie în 1980. Amândoi studenți, s-au căsătorit după ce actrița a absolvit și în august 1985 s-a născut fiica lor, Ilinca. Un cuplu îndrăgit în viața artistică, au jucat împreună la Teatrul Mic, în Scaunele de Eugen Ionesco sau Cercul de Arthur Schnitzler[2] În 1998, Dinu Manolache s-a îmbolnăvit, o veche isuficiență respiratorie se agrava, și a murit la data de 3 septembrie 1998.
Teatru
An
Titlu
Rol
Regie
Efectul razelor gama asupra anemonelor de Paul Zinder
Tillie
Lecția de engleză de Natașa Tanska
Tereza
Nae Cosmescu
Niște țărani de Dinu Săraru
Fata lui Niță, A doua matracucă
Diavolul și Bunul Dumnezeu de J.P.Sartre
Silviu Purcărete
Mârâiala de Paul Cornel Chitic
Suzana
Cristian Hadji-Culea
Ca frunza dudului din rai de D.R.Popescu
Dida
Ivona, principesa Burgundiei de Witold Gombrowitz
Ivona
Mitică Popescu de Camil Petrescu
Angela
Cristian Hadji-Culea
Amurgul burghez de Romulus Guga
Sofia
Zoe
Silviu Purcărete
Maidanul cu dragoste de G.M.Zamfirescu
Nastasia
Grigore Gonța
Minunea Învierii Lui de Pătruț Piciu Procopiu
Solomia
Cristian Hadji-Culea
Actorii
Mlaștina de Caryl Churchill
Domnișoara Hassett
Andreea Vulpe
Bătrâna
Peer Gynt de Henrik Ibsen
Aase
Ștefan Iordănescu
Cercul de Arthur Schnitzler
Doamna
Efimița
Felix Alexa
Despre sexul femeii ca un câmp de luptă în războiul din Bosnia de Matei Vișniec
Dorra
Sonata fantomelor de August Strindberg
Lăptăreasa
Baal de Bertolt Brecht
Maja
Cum iubește cealaltă jumătate de Alan Ayckbourn
Mary Featherstone
]
An
Titlu
Rol
E atît de aproape fericirea
Ghighi
Ștefan Luchian
Cine iubește și lasă
Mult mai de preț e iubirea
Scopul și mijloacele
Emisia continuă
Vinovatul
Luiba Vișinescu
Mother
Femeie din sat
An
Titlu
Rol
Comentarii
Hacker(Serial TV)
Dna. Penu
Lacrimi de iubire
Elena Savu
Gabriela Stoian
Clara Dinescu
2 episoade
Ori la bal, ori la spital (2008)
Aplauze! (2008)
Greta
2008-2009
Sultana
2009-2010
Nana
2010-2011

1977 Efectul razelor gama asupra anemonelor: https://youtu.be/hTO1p1umYz0.
Din nou împreună [1978: https://youtu.be/dbdprHOyun0.
Cu preţul vieţii de Mihail Joldea: https://youtu.be/GQ5NTCJaHO0.

Serenada (1988) - George Bernard Shaw



Zece negri mititei - Agatha Christie




FILM DOCUMENTAR 25 Decembrie

18 locuri misterioase interzise vizitatorilor (Teorii Incredibile)



GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 25 Decembrie

O inimă hotărâtă. Vasile Muraru, consultaţie la doctor



Vasile Muraru si Valentina Fatu - Cu gaina, la doctorul de familie


"Asta seara chef de ras" cu Vasile Muraru si Valentina Fatu





SFATURI UTILE 25 Decembrie

DESPRE BUNELE MANIERE LA MASĂ
2. Comportamentul în timpul meselor

Stam drept, dar nu intepeniti. Nu punem picioarele nici sub scaun, dar nici prea departe in fata, pentru a nu-i incomoda pe vecini. Nu ne agatam de scaun. Pozitia miinilor are o mare importanta la masa. In nici un caz bratele si mai ales coatele nu trebuie sa stea pe masa. Nu tinem cu miinile farfuria din care mincam. Pozitia corecta, de repaos, este cea cu bratele lipite de corp si cu incheieturile miinilor sprijinite de marginea mesei. Aceasta tinuta se schimba cind mincam, pastrindu-ne insa coatele lipite de trunchi.
Ne vom verifica tinuta inainte de a intra in sufragerie, spalindu-ne miinile in prealabil. Eventualele retusuri necesare dupa masa se vor face numai in baie ca de exemplu improspatarea rujului, sau aranjarea parului. Daca nu avem o baie curata, nu invitam musafiri!
Nu trebuie sa mincam niciodata grabit sau nervos. Este nu numai o regula de politete, ci si o prescriptie medicala. Mai grave sunt discutiile neplacute din timpul mesei. Sa le evitam si sa ne impunem sa fim calmi. Si asa, viata noastra este destul de stresata. Sa ne bucuram de prilejul pe care ni-l ofera o masa impreuna cu familia.
Sa nu bem si nu vorbim cu gura plina. Este o regula care ar trebui sa fie destul de cunoscuta si n-am reveni asupra ei daca n-ar fi incalcata zilnic. Oamenii care incearca sa manince si sa povesteasca in acelasi timp fac o impresie dezagrabila. Trebuie sa fim atenti ca buzele sa fie mereu inchise in timpul mestecatului. Este de prost gust sa tinem degetul mic usor ridicat cind mincam sau cind bem. Daca avem ciini sau pisici, acestia n-au ce cauta in sufragerie oricit de mult i-am iubi. Este nu numai o lipsa de respect fata de musafiri, ci si prilej de incidente nedorite.
Un obicei prost, specific romanilor, de care acestia nu se pot debarasa, este acela de a-i obliga pe musafiri sa manince mai mult decit vor. Repetati si invatati formulele: " Da, va rog ", " Nu, multumesc ", " Yes, please ", " No, thank you ". Sa ne gindim bine cind le rostim. Sunt gazde la noi si chiar in alte tari care ne iau in serios. Daca ne imginam ca este de bun gust sa refuzam a doua felie de tort cu toate ca am mai minca o portie, riscam sa raminem fara ea, deoarece a doua oara nu ni se mai ofera daca am spus " Nu, multumesc ". Masa se transforma intr-un adevarat calvar cind inimoasa gospodina repeta insistent: " Dar mai luati o sarmaluta, sunt delicioase!" Nu ne asezam la o masa ca sa mincam pe saturate. Se poate cere sau lua dintr-un fel care ne-a placut in mod deosebit sau se poate refuza o mincare care ne face rau sau nu ne place. Politicos este sa acceptam sa gustam din felul respectiv, pentru a nu jigni gazda. Tot de politete tine si tactul gazdei de a oferi mincare suficienta - nici prea multa, nici prea putina - fara a-si lauda excesiv preparatele culinare. Musafirii o pot face, cu moderatie insa, spre incintarea gospodinei, dar nu strigind peste masa si nici cerind in acel moment reteta. Cu atit mai mult nu este cazul sa se comenteze asupra procurarii dificile a unui produs.
Masa trebuie sa decurga firesc, fara ostentatie. Am putea spune ca aceasta e o norma ideala, greu de atins, la care trebuie sa contribuie si invitatii daca simt ca gazda este in impas datorita tineretii sau a lipsei de experienta. Cu discretie, cu tact ei pot trece peste momentele penibile ivite din te miri ce. Nu vor cere un antinevralgic si un pahar cu apa in momentul in care gazda este foarte preocupata sa nu i se raceasca gustarile calde. Nu vor cere ketchup, piper, smintina sau alte ingrediente daca nu le sunt oferite, pentru ca s-ar putea ca ele sa lipseasca si gazda sa se simta jenata.
Sa manincam asa cum gateste gospodina! Obligatia ei este sa guste in prealabil din toate bucatele si sa le condimenteze moderat, iar a musafirului sa le accepte ca atare. E foarte neplacut sa dam sfaturi culinare in functie de preferintele noastre. Fie ca e o masa festiva, fie ca este una obisnuita, efortul gospodinei trebuie rasplatit cu o remarca de genul: " Delicioasa supa!" , " Ce frumos arata salata!", " Ce bine miroase friptura!"
Ne vom abtine de la orice discutii sau observatii dezagreabile. Copilului cu care am venit ii vom face observatii acasa, ca si sotului care a depasit numarul de pahare. Ne vom impune sa nu stam cu ochii atintiti asupra membrilor de familie cu care am fost invitati, aruncindu-le priviri ucigatoare cind gresesc ceva. Educatia nu se face in acel moment, caci atmosfera va deveni insuportabila pentru toti.
În episodul următor vom prezenta reguli pentru o masă pretenţioasă! Vă aşteptăm!


GÂNDURI PESTE TIMP 25 Decembrie














Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...