26 DECEMBRIE 2017

ÎN A DOUA ZI DE CRĂCIUN, LA MULȚI ANI CU SĂNĂTATE ȘI BUCURII! CRĂCIUN FERICIT ÎMPREUNĂ CU CEI DRAGI! DOAMNE AJUTĂ!

Mulțumesc pentru tot ce mi-ați trimis!

RELIGIE ORTODOXĂ 26 Decembrie

+) Soborul Maicii Domnului; +)Sf Cuv Nicodim cel Sfințit de la Tismana;

Sf Sfințit Mc Eftimie Mărturisitorul, episcopul Sardei

Soborul Maicii Domnului

Despre fuga în Egipt a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu:

După ce Irod a dat poruncă să fie tăiaţi toţi pruncii din Betleem, îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif, zicând: "Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt". Şi a fugit în Egipt Născătoarea de Dumnezeu cu Pruncul şi cu Iosif, pentru două pricini: întâi ca să se plinească ceea ce s-a zis prin proorocul: "Din Egipt am chemat pe Fiul Meu"; a doua, ca să se închidă gura ereticilor. Dacă Maica Domnului n-ar fi fugit cu Pruncul în Egipt şi ar fi fost prins Pruncul şi ucis, atunci s-ar fi împiedicat mântuirea oamenilor; iar dacă ar fi rămas în Palestina şi n-ar fi fost ucis de Irod, şi ar fi scăpat tocmai pentru ca să poată împlini mântuirea oamenilor, atunci mulţi ar fi socotit că a purtat o nălucă de trup şi nu trup adevărat, iar ereticii fără de Dumnezeu ar fi îndrăznit să zică: "Dacă ar fi purtat trup, ar fi fost ucis de sabie; dar dacă n-a fost ucis, înseamnă că nălucire este naşterea Lui". Pentru aceasta a fugit în Egipt, ca sa sfarâme idolii de acolo şi să mântuiască toată lumea în vremea mântuitoarei Răstigniri şi învieri.

Ev. Matei 2, 13-23

  După ce s-au dus magii, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Sa şi fugi în Egipt şi stai acolo, până ce îţi voi spune eu, căci Irod are să caute Pruncul ca să-L omoare. Iar el, sculându-se, a luat noaptea Pruncul şi pe mama Sa şi s-a dus în Egipt: şi au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul prin proorocul, care zice: din Egipt am chemat pe Fiul Meu. Iar când Irod a văzut că a fost înşelat de magi, s-a mâniat foarte tare şi, trimiţând, a omorât pe toţi copii, care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai mici, după timpul pe care îl aflase de la magi. Atunci s-a împlinit cuvântul spus de Ieremia proorocul, care zice: glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire şi ţipăt mult; Rahela plângea pe fiii săi şi nu vrea să se mângâie, pentru că nu mai sunt. Iar după ce a murit Irod, iată că îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif în Egipt, zicându-i: scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi mergi în pământul lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia viaţa Pruncului. Iar el sculându-se, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi au venit în pământul lui Israel. Dar auzind că domneşte Arhelau în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut să meargă acolo şi, luând poruncă în vis, s-a dus în părţile Galileii. Şi a venit şi a locuit în oraşul, care se numeşte Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin prooroci, că Nazarinean se va chema.

Ap. Evrei 2, 11-18

  Fraţilor, Cel ce sfinţeşte şi cei ce se sfinţesc dintr-Unul sunt toţi; de aceea nu se ruşinează să-i numească pe ei fraţi, zicând: «Spune-voi fraţilor mei numele Tău. În mijlocul Bisericii Te voi lăuda». Şi iarăşi: «Eu voi fi încrezător în El»; şi iarăşi: «Iată Eu şi pruncii pe care Mi i-a dat Dumnezeu». Deci, de vreme ce pruncii s-au făcut părtaşi sângelui şi trupului, în acelaşi fel şi El S-a împărtăşit de acestea, ca să surpe prin moartea Sa pe cel ce are stăpânirea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe acei pe care frica morţii îi ţinea în robie toată viaţa. Căci, într-adevăr, nu a luat firea îngerilor, ci sămânţa lui Avraam a luat. Pentru aceea, dator era întru toate să Se asemene fraţilor, ca să fie milostiv şi credincios arhiereu în cele către Dumnezeu, pentru curăţirea păcatelor poporului. Căci prin ceea ce a pătimit, fiind El însuşi ispitit, poate şi celor ce se ispitesc să le ajute.

Sf Cuv Nicodim cel Sfințit de la Tismana

Cuviosul Nicodim s-a nascut in satul Prilep si se tragea dintr-o familie de aromani. Istet de minte de mic copil, Nicodim a invatat citirea Sfintelor Scripturi si s-a umplut de ravna pentru slujirea lui Hristos.

Iar cand parintii sau au inceput a cugeta sa-l aseze in dregatorii, dupa avutia si rangul ce aveau, Nicodim s-a lepadat de toata averea parinteasca si de toata slava lumii acesteia.

Imbracat in haine saracacioase, a fugit intr-ascuns din casa parinteasca si s-a dus la Sfantul Munte, unde, dupa trei ani de ucenicie, s-a invrednicit a fi tuns calugar intr-o manastire de acolo.

Dovedindu-se adanc cunoscator al dumnezeiestilor invataturi, smerit si evlavios, in putina vreme a ajuns diacon, apoi egumen si staret al acelei manastiri.

Plin de dragoste pentru poporul sau, Nicodim a mijlocit impacarea intre scaunul patriarhal din Constantinopol si Biserica sarbeasca si, ascultand rugamintea cneazului Lazar, a parasit Sfantul Munte si a venit in tara sa.

Repede ducandu-se vestea despre evlavia si smerenia sa, preotii si credinciosii voiau sa-l inalte patriarh al Bisericii sarbesti, dar Sfantul s-a socotit pe sine nevrednic de asemenea cinste.

In timpul domniei voievodului roman Vlaicu, Sfantul a trecut Dunarea si, venind in Tara Romaneasca, a zidit manastirea Vodita, cea dintai asezare manastireasca temeinica si cu buna randuiala din tara noastra, despre care s-au pastrat dovezi si hrisoave.

Dupa oarecare trecere de vreme, Sfantul a parasit ctitoria lui de la Vodita, unde a lasat staret pe un ucenic al sau, anume Agaton, a mers prin munti in sus si, ajungand la locul unde apa Tismanei cade cu zgomot de la inaltime, a ridicat acolo o manastire mai mare si mai trainica.

Aici s-a asezat Cuviosul Nicodim, cu cativa din ucenicii sai, dar numarul acelor ce veneau sa slujeasca lui Hristos, sub povatuirea si indrumarea vrednicului staret, sporea fara incetare.

Pe toti ii invata cu blandete si-i calauzea spre implinirea voii lui Dumnezeu. Sfantul Nicodim a fost un mare intemeietor si indrumator al vietii monahale la noi, dupa randuielile de la Athos, iar ucenicii lui sunt cei ce au ctitorit cu ajutor de la binecredinciosii domni si voievozi romani, cele dintai manastiri mari in Tara Romaneasca.

Vremea insa, cand a venit la noi Sfantul Nicodim, era o vreme de mari framantari in lumea manastirilor ortodoxe. Miezul framantarilor era Muntele Athos, tocmai locul de unde venise Sfantul Nicodim. Este vorba de marea framantare pentru “rugaciunea mintii.” Sfantul venea la noi, intre altele, tocmai pentru ca a gasit aici un loc de liniste si singuratate, prielnic lucrarii duhovnicesti a rugaciunii.

Dar Sfantul Nicodim si manastirile zidite de el, dupa tipicul din Sfantul Munte, au luat parte si la nevoile duhovnicesti ale crestinilor din aceasta tara. Schimbul de scrisori, de curand descoperit, dintre Sfantul Nicodim si marele Patriarh bulgar Eftimie de la Tarnova si intrebarile pe care staretul Tismanei le pune marelui Patriarh, ni-l arata pe Sfantul Nicodim dornic sa se inarmeze cu acele cunostinte trebuitoare in lupta impotriva ratacirii bogomililor, secta din Bulgaria, care tocmai trecuse in Tara Romaneasca si bantuia tara.

El si manastirea lui erau ca o obste de apostoli ai dreptei credinte. Prin de dragoste pentru popor, Sfantul s-a nevoit intru invatarea tuturor si pentru lucrarea treburilor bisericesti in preajma manastirii sale.

A trait si a lucrat pe pamantul romanesc sub patru domnitori: Vlaicu, Radu, Dan si Mircea, fiind cinstit si pretuit, dupa cuviinta, de toti patru. Scriitorul, din vremea lui, a cartii Viata lui Isaia de la Hilandar, vede in Sfantul Nicodim, pe “barbatul cinstit si sfant, tare in carti si mai tare la judecata, in cuvinte si raspunsuri, intemeietor de manastiri, puternic la rugaciune si luptator pentru dreapta credinta”.

Pe langa frumoasa manastire Tismana, care e ctitoria lui, de la Sfantul Nicodim ne-a ramas si o Evanghelie, numita Tetravanghelul lui Nicodim de la Tismana, scrisa in limba slavona, chiar de mana Sfantului.

A adormit cu pace in Domnul la anul 1406, la 26 de zile ale lunii decembrie, pentrecut cu jale de calugari si de multime de credinciosi. Si a fost ingropat in mormantul pe care singur si-l pregatise in manastirea sa Tismana.

Dupa oarecare vreme, dovedindu-se ca trupul sau a ramas nestricacios, a fost scos din mormant si asezat cu cinste intr-o racla din biserica manastirii.

Din pricina tulburarilor si vitregiei trecutelor vremi, sfintele lui moaste au fost ascunse apoi in locuri tainice, pe care nu le stia decat staretul manastirii; cu timpul insa li s-a pierdut urma si au ramas intr-un loc, pe care numai unul Dumnezeu il mai stie.

Pentru dragostea lui catre Domnul si pentru toata slujirea si osteneala lui intru slava Bisericii Ortodoxe, dreptcredinciosii din tara noastra cinstesc pe Sfantul Nicodim cu multa evlavie, ca pe unul din marii indrumatori ai nostri pe calea mantuirii. Cu ale carui rugaciuni, Doamne miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

Viața Sfântului Mucenic Eftimie, Episcopul Sardelor 

Iar Sfântul Eftimie, râvnind pentru Hristos a zis cu glas mare: „Dacă cineva nu se închină Domnului nostru Iisus Hristos zugrăvit în icoană, anatema să fie!"

Sfântul Eftimie a trăit pe vremea împăraţilor Constantin şi Irina. Mai întâi a strălucit ca o stea în viaţa călugărească, apoi a fost făcut arhiereu. La Sinodul al VII-lea de la Nicea a zdrobit cu putere pe eretici. Când Nichifor s-a urcat pe tronul împărătesc şi a început să trăiască nelegiuit, sfântul l-a mustrat. Atunci împăratul l-a surghiunit în Apus împreună cu alţi episcopi ortodocşi. De atunci şi până la pătimirea sa ca mărturisitor, timp de 29 de ani, fericitul nu şi-a mai văzut mitropolia.

Când s-au schimbat împăraţii şi a venit pe tron Leon cel cu nume de fiară, sfântul a fost chemat din surghin. Împăratul l-a întrebat de se închină sfintelor icoane. Sfântul, fiind plin de râvnă, l-a dat anatemei pe împărat. Acesta, mâniindu-se, l-a surghiunit din nou în Ason. După ce Leon a fost ucis, noul împărat l-a chemat din Ason şi i-a cerut să se lepede de sfintele icoane. Iar Sfântul Eftimie, râvnind pentru Hristos a zis cu glas mare: „Dacă cineva nu se închină Domnului nostru Iisus Hristos zugrăvit în icoană, anatema să fie!" Pentru aceasta sfântul a fost bătut, surghiunit şi închis în temniţă. Bătându-l cumplit cu vine de bou, a mai trăit puţin şi şi-a dat sufletul în mâinile Domnului.

ISTORIE PE ZILE 26 Decembrie

Evenimente

·         1135: Incoronarea  regelui Ștefan al Angliei (n. 1096– d.25 octombrie 1154). A fost Regele Angliei în perioada 1135 – 1154 si  ultimul membru din Dinastia Normanda.

·         1606: S-a jucat pentru prima oară tragedia Regele Lear scrisă de William Shakespeare după legenda regelui britanic Leir. Regele Lear este o tragedie scrisă de William Shakespeare care reprezintă o încununare a analizei umanisto-psihologice prezentă în mai toate lucrările marelui dramaturg englez. Regele Lear, retrăgându-se de la domnie și stăpânit fiind de iluzia puterii sale nelimitate, își împarte regatul fiicelor sale. Le cere însa acestora, înainte de a le împărți regatul, să-și exprime în cuvinte dragostea pe care i-o poartă. Fiicele mai mari, Goneril și Regan, meschine și lingușitoare, îi spun bătrânului vorbe frumoase, exact ceea ce acesta dorea sa audă. Cordelia însă, fire sinceră, îi spune cu naturalețe : „Iubesc pe Majestatea-ta așa cum îmi este datoria, nici mai mult nici mai putin”. Luând acest răspuns drept o adevărată insolență, tatăl își alungă fiica cea mica, dezmoștenind-o. Doborât de ingratitudinea fiicelor sale, bătrânul, cu mintea tulburata de durere, rătăcește pe câmpii, înfruntând furtuni și trăsnete. Dintre foștii curteni i-au rămas credincioși doar contele de Kent, Edgar și bufonul. Cordelia, devenită între timp regină a Franței, vine în ajutorul tatălui său. Goneril și Regan vor sfârși în mod mizerabil, otrăvindu-se una pe cealaltă, din rivalitate pentru același bărbat: Edrnund, comandantul oștilor britanice. Cordelia și regele Lear, în timpul luptelor dintre francezi și englezi, ajung prizonierii lui Edrnund. Cordelia este omorâtă din porunca lui Edrnund, chiar sub ochii bietului sau tată, care se stinge de durere. Cordelia întruchipează în aceasta opera puterea miraculoasa a dragostei și a iertării. Prin dragostea cu care aceasta îl înconjoară, Regele Lear își va găsi liniștea. Tema piesei devine universală, prin detaliata descriere a caracterului uman și în special, a transformării determinată de schimbarea unor idealuri și a unei lumi considerată de protagonist, o reflexie ideatică a percepțiilor sale interioare.

·         1792: La Paris, a inceput judecarea regelui Ludovic al XVI-lea. 

·         1805: Franta napoleoniana si Austria semneaza pacea de la Pressburg. Pacea de la Pressburg (cunoscută și ca Pacea de la Pojon) a fost încheiată la 26 decembrie 1805 între Austria și Franța condusă de Napoleon. Această pace a survenit în urma Bătăliei de la Austerlitz și a pus capăt celui de-al treilea război al Coaliției antinapoleoniene. În urma acestei păci, Austria a trebuit să cedeze comitatul Tirol și Vorarlberg statului bavarez. Restul Austriei Occidentale a fost împărțită între Marele Ducat de Baden și Württemberg. Regiunile Veneția, Istria, Dalmația și Cattaro, care au fost alipite Austriei abia în 1797 prin Pacea de la Campo Formio, au fost repartizate regatului napoleonic Italia. Dioceza Salzburg precum și Berchtesgaden au fost repartizate Austriei drept compensație. Împăratul Francisc al II-lea a trebuit să-l recunoască pe Napoleon drept împărat.

·         1825: In Rusia are loc in  St Petersburg  revolta  decembristilor împotriva ţarului Nicolae I. Ofițeri ai armatei imperiale ruse au condus aproximativ 3.000 de soldați într-o mișcare de protest împotriva preluării tronului de către Nicolae I, după renunțarea la dreptul de succesiune de către a fratelui său mai mare, Constantin Pavlovici. Datorită faptului că evenimentele s-au petrecut în luna decembrie, rebelii au fost numiți „decembriști”. Revolta a fost înăbușită sub supravegherea personală a împăratului Nicolaie I al Rusiei. Decembriștii au fost judecați și condamnați: cinci dintre ei au fost condamnați la spânzurătoare, alții au fost exilați în Siberia si in Orientul indepartat.  Când cei cinci decembriști au fost spânzurați, s-a întâmplat ceva obsolut neobișnuit. Funiile care au fost utilizate pentru lațuri s-au rupt mai înainte ca vreunul dintre ei să moară^.Evenimentul a provocat mișcare de simpatie în mulțimea de privitori. Conform unei tradiții vechi de mai multe secole, orice condamnat care supraviețuia unei tentative de execuție trebuia eliberat. În loc să-i grațieze pe cei cinci, Nicolae I a ordonat confecționarea unor lațuri noi și reluarea execuției. Aceasta a fost ultima execuție publică din istoria Imperiului Rus. Soțiile unora dintre decembriști și-au urmat soții în exil. Expresia „soție decembristă” exprimă ideea de devoțiune a soției față de soț.

·         1831: Se constituie la Iaşi primul Sfat Administrativ din istoria Moldovei - "Marele sfat al miniştrilor"; logofătul Grigore Sturdza, preşedinte; logofătul Iordache Catargi, ministru de Interne; Mihail Sturdza, Finanţe şi Teodor Balş, Hătmănie. Sfatul era convocat de către domn. În 1834, Mihai Sturdza, cu prilejul urcării pe tron, îi modifică componenţa.

·         1848: Are loc la Iași, premiera primei opere românești „Baba Hârca“. Alexandru Flechtenmacher (n.23 decembrie 1823, Iaşi, Moldova – d.28 ianuarie 1898, Bucureşti, România), pe numele său complet Alexandru Adolf Flechtenmacher, a fost un compozitor, violonist, dirijor şi pedagog din Moldova. A fost fiul juristului braşovean – Christian Flechtenmacher. A  urmat studii muzicale în oraşul natal Iaşi, iar apoi a studiat la Conservatorul din Viena. S-a implicat activ în Revoluţia de la 1948, perioadă în care a scris mai multe cîntece patriotice. El a compus, de asemenea, muzica pentru Hora Unirii, pe versurile scrise în 1855 de poetul Vasile Alecsandri, precum şi primele vodeviluri şi cuplete pentru piesele lui V. Alecsandri. Remarcabilul compozitor a scris muzică pentru aproape toate spectacolele româneşti de teatru apărute între anii 1840-1880, creînd circa 600 de piese muzicale. Opera sa este inspirată din folclor, iar multe din creaţiile sale, în special hore şi sîrbe, au intrat în repertoriul lăutarilor români. În perioada 1853-1858, Alexandru Flechtenmacher a fost prezent în Craiova, unde a dirijat cu prioritate muzica compusă de el însuşi, din care putem enumera opereta-vrăjitorie Baba Hîrca, melodrama naţională cu cîntece Cetatea Neamţului, operetele Crai Nou şi Sacagiu, vodevilurile Fermecătoriţa (după George Sand), Cimpoiul dracului şi Banii, gloria şi amorul, drama cu muzică Zavera lui Tudor, opera în trei acte Fata de la Cozia, spectacolele cu muzică Banul Mărăcine şi Iancu Jianu, căpitan de haiduci, feeria muzicală Fata aerului, compusă în colaborare cu Eduard Wachmann. În perioada 1 noiembrie 1864 – 1869, Alexandru Flechtenmacher a fost director la Conservatorul de Muzică şi Declamaţiune din Bucureşti, el fiind fondatorul instituţiei pedagogice şi primul director al acesteia. Instituţia a devenit ulterior Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. Printre compoziţiile remarcabile ale lui A. Flechtenmacher se numara:

·     Baba Hîrca, Operetă-vodevil în 2 acte (1848 Iaşi);

·     Doi ţărani şi cinci cîrlani, Vodevil, după Constantin Negruzzi, (1848 Iaşi);

·     Barbu Lăutarul, după V. Alecsandri, (1850; 1854 Iaşi);

·     Scara mîţei, Vodevil, (1850 Iaşi);

·     Coana Chiriţa sau două fete şi-o neneacă, Vodevil, după V. Alecsandri;

·     Întoarcerea Coanei Chiriţa sau Coana Chiriţa în provincie, Vodevil, după V. Alecsandri, (1850 Iaşi);

·     Banii, Gloria şi Amorul, Vodevil, (1861 Bucureşti);

·     Răzvan şi Vidra Dramă istorică în 5 acte, după Bogdan Petriceicu Haşdeu, (1867 Bucureşti);

·     Fata de la Cozia, Operă în 3 acte după Dimitrie Bolintineanu (1870, neterminată).

·         1872 - În Bucureşti este introdus tramvaiul cu cai

·         1883: Premiera, în Franța, la Théâtre des Variétés, a operetei "Mam` zelle Nitouche" de Florimond Hervé.

·         1898: Marie Curie și Pierre Curie au anunțat descoperirea unui nou element, denumit de ei radiu.

·         1908: Jack Johnson devine primul afro-american campion mondial la box.

·         1918: Are loc  in Bucuresti o puternica manifestaţie muncitorească. Manifestanţii au urmat calea Victoriei, oprindu-se în faţa Teatrului Naţional, unde au fost reprimaţi sîngeros. Manifestația  muncitorilor din București din 13/26 decembrie 1918, a avut ca principali organizatori pe agentul bolsevic  Cristian Rakovski, tipografii Iancu Luchwig și Sami Steinberg, cizmarul Marcus Iancu, corectorul Marcel Blumenfeld, Ilie Moscovici, I.C.Frimu, Gh.Cristescu  si  D. Pop. Manifestanții au scandat lozincile „Jos armata! Jos regele! Trăiască Republica!”. Manifestația trebuia să aibă loc în fața Teatrului Național. În momentul în care coloanele de muncitori au ajuns în Piața Teatrului Național, au fost întâmpinate de forțele de ordine, formate din Regimentul 9 Vanatori de Munte, Politie si Jandarmerie , comandate de prefectul de poliție generalul Ștefănescu și de șeful garnizoanei București, generalul Mărgineanu care  a telefonat primului ministru Ion I.C. Bratianu, cerându-i autorizația de a interveni împotriva demonstranților. Forțele de ordine au intervenit cu focuri de armă, în Piața Teatrului Național rămânând 16 morți și zeci de răniți din rândurile muncitorilor. Ulterior, după preluarea puterii, propaganda comunistă a susținut că au fost 102 morți și sute de răniți, care nu au fost înregistrați de istoriografia oficială. Personalități marcante ale vieții culturale, artistice și politice ca Ion Slavici, Nicolae Tonitza, Gala Galaction , au condamnat cu asprime actul represiv al guvernului. Au fost arestați sute de muncitori, membri ai mișcării sindicale și ai Partidului Socialist, care au fost schingiuiți. Omul politic Ion Gh.Duca , care era în acel moment membru al guvernului, arăta că poliția „a arestat pe toți fruntașii mișcării și i-a bătut atât de crunt, încât unul dintre socialiștii mai de vază, Frimu, a murit peste câteva zile de pe urma rănilor dobândite”. Ministrul de Interne, George G. Marzescu , și-a justificat ordinul dat forțelor de ordine de a trage în plin declarând că greviștii erau ațâțați de agenți bolșevici. Printre cele 52 de persoane arestate sub învinuirea de crimă „contra siguranței statului, complot contra statului” și „provocare de rebeliune și ofensă adusă M.S. Regelui” se aflau și activiști comuniști, infiltrați în rândul social–democraților la ordinul bolșevicilor de la Moscova, între care Alecu Constantinescu, Jaques Konitz, Alexandru Bogdan și I.S. Dimitriu. Maiorul V. D. Chiru, comisarul regal, a subliniat în rechizitoriul său că manifestatia de la 13 decembrie se dorea a fi semnalul declanșării revoluției bolșevice în România, iar greva tipografilor era doar un pretext ce urma să fie speculat de comuniști. Un manifest descoperit de polițiști la Clubul Socialist prezenta planul declanșării revoluției: „Revoluția nu mai poate fi oprită. Un fluier de sirenă numai, un strigăt: La Arme! Și sute de mii de muncitori și muncitoare vom năvăli pe străzi, vom ridica din trăsuri și tramvaie baricade, vom pune în mișcare tunurile, mitralierele, puștile, grenadele, vom ocupa ministerele, polițiile, poștele, telegrafele, gările, cazărmile și vom pune mâna pe conducerea Statului!“

·         1925: Marea Adunare Națională a Turciei decide să adopte calendarul gregorian, cu efect de la 1 ianuarie 1926.

·         1933: Nissan Motor Company se organizeaza in Tokyo, Japonia sub denumirea de Dat Jidosha Co.
Nissan a inceput prin fabricarea de camioane si autoturisme sub numele de Datsun.
Compania Datsun a fost fondata in 1914, numele fiind o prescutare a numelor membrilor, si anume: Kenjiro Den, Rokuro Aoyama si Meitaro takeuchi(DAT). Numele a fost schimbat in 1918 in Kwaishinsha Motorcar Co. si din nou in DAT Motor Co. in 1925, pe vremea aceea compania construind camioane DAT si autoturisme Datsun. In 1926 DAT Motors s-a unit cu Jitsuyo Jidosha Co. si a devenit DAT Automobile Manufacturing Co. Ltd. cu sediul in Osaka, in 1932.
In 1931, DAT a fabricat o noua masina de clasa mica, primul Datson, insemnand "fiul lui Dat". In 1933, dupa ce Nissan a preluat controlul lui DAT Motors, ultima silaba din Datson a foat schimbata in "sun", deoarece "son" mai insemna in japozeza si "pierdere, paguba", marca devenind Datsun(in japoneza Dattosan).
In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial Nissan a trecut la productia militara, iar dupa infrangerea Japoniei compania a lucrat la capacitate limitata, sub conducerea guvernului de ocupatie, pana in anul 1955.
De atunci si pana in zilele noastre Nissan s-a dezvoltat foarte mult ajungand unul dintre cei mai mari producatori auto din lume.

·         1943: Vasul de război german Scharnhorst este scufundat în cel de-al Doilea Război Mondial într-o bătălie navală împotriva a două grupuri de luptă britanice din Marea Nordului în Norvegia. Din echipajul de 1968 de oameni au supraviețuit doar 36.

·         1989: Revoluția Anticomunistă din România (16 – 25 decembrie 1989): Frontul Salvării Naţionale formează un guvern provizoriu. Guvernul anunţă modificările din Constituţie, garantează drepturile minorităţilor naţionale, autorizează libera angajare în câmpul muncii, introduce în ţară economia de piaţă liberă şi promite desfăşurarea liberă a alegerilor.

·         2003: Un puternic cutremur devastează orașul Bam (Iran); 43.300 morți, 90.000 rămași fară case.

·         2004: A avut loc una dintre cele mai mari catastrofe naturale din ultimele secole, un cutremur de 9,3 grade pe scara Richter, urmat de valuri tsunami,  care au devastat mai multe zone locuite din Oceanul Indian, cele mai afectate fiind Indonezia, Thailanda, India, Maldive si Sri Lanka. Catastrofa naturala a provocat moartea a circa 300.000 de persoane, cele mai multe dintre ele fiind inregistrate in Indonezia, in zona Aceh. Cutremurul, cu epicentrul langa Sumatra, a fost resimtit si pe coastele continentului african, iar tsunami-ul creat a fost cel mai mare din ultimii 40 de ani. In toate statele afectate a fost declarata stare de urgenta, iar statele lumii, in frunte cu ONU, s-au mobilizat pentru acordarea de ajutoare. Populatia bastinasa si turistii au fost luati prin surprindere de “valul ucigas” pentru ca in Oceanul Indian nu functiona un sistem de alertare in caz de tsunami, in acest fel explicandu-se si numarul mare de victime. Singurul indiciu despre dezastrul care urma a fost retragerea brusca a apelor Oceanului. La circa 30 de minute de la cutremur, un prim zid de apa, inalt de 20 de metri, a lovit Sumatra maturand intreaga vegetatie si distrugand aproape in intregime orasul Banda Aceh in doar 15 minute. Valurile uriase au lovit apoi Thailanda, Sri Lanka, India cu o putere la fel de mare, provocand panica si distrugeri insemnate.

Nașteri

·         973: Al-Ma`arri, scriitor sirian (d. 1057)

·         1194: S-a născut Frederic al II-lea al Sfântului Imperiu Roman (d. 1250).  A  fost fiul împăratului Heinrich al VI-lea și al Constanței de Sicilia.  Frederic al II-lea era  denumit frecvent stupor mundi – mirarea lumii, pentru că era un om învățat, vorbind mai multe limbi, după unii istorici: italiana, franceza, latina, greaca, germana și limba arabă. Era privit  ca o Creatură de minune între monarhii  germani din Evul Mediu si admirat  de umanistul și istoricul elvețian Jacob Bruckhardt (1818-1897),care il numea  “primul om modern pe tron”.

·         1536: S-a nascut eruditul coreean  Yi I (m. in 1584), unul dintre cei doi mari filosofi confucianisti  din timpul Dinastiei Joseon, alaturi de contemporanul sau Yi Hwang (Toegye).  Operele sale complete au fost publicate dupa moartea sa in anul 1584.

·         1687: S-a nascut  muzicianul si compozitorul german  Johann Georg Pisendel (d. 25 noiembrie 1755). A fost cel mai remarcabil violonist german contemporan cu Bach.

·         1716: Jean François de Saint-Lambert, poet francez (d. 1803)

·         1737:  Prințul Josias de Saxa-Coburg, nobil german, general în armata austriacă (d. 1815)

·         1771: Julie Clary, soția lui Joseph Bonaparte, regină a Spaniei (d. 1845). Marie Julie Bonaparte, (născută Clary; 26 decembrie 1771 – 7 aprilie 1845), regină consort a Spaniei, Neapolelui și Siciliei ca soție a regelui Joseph Bonaparte, care a fost rege a Neapolelui și Siciliei din ianuarie 1806 până în iunie 1808 și mai târziu rege al Spaniei, din 25 iunie 1808 până în iunie 1813

·         1777: Ludovic al II-lea, Mare Duce de Hesse (d. 1848)

·         1867: Ádám Abet, scriitor, poet, jurnalist și traducător maghiar (d. 1947)

·         1883: S-a nascut  la Paris, în cartierul Montmartre, Maurice Utrillo, fiu al pictoriței Suzanne Valadon (cu nume adevărat: Marie-Clémentine Valade), iar  tatăl necunoscut. În 1891, Miguel Utrillo y Morlius, pictor și critic de artă catalan, îl recunoaște drept fiu, îi acordă paternitatea și numele, deși – cu mare probabilitate – nu a fost cu adevărat tatăl său.   A pictat mai ales peisaje citadine,  în special vederi din cartierul Montmartre. Stilul său este dificil de definit și nu poate fi încadrat într-unul din curentele artistice. După o serie de opere marcate de impresionism („perioada Montmagny”), peisajele urbane realizate între 1910 și 1914 se caracterizează de o paletă de nuanțe în jurul albului („perioada albă”). Artistul realizează peisaje în care volumele clădirilor (case, biserici etc.) sunt tratate în suprafețe ample, monocrome, de cele mai multe ori albe, luminoase (Casa lui Hector Berlioz, 1910; Biserica Notre-Dame de Clignancourt, 1913 etc.). Treptat, gama cromatică a picturilor sale se îmbogățește, si se vorbește după anul 1922,despre o „perioadă multicoloră”. Pictorul a decedat la data de 5 noiembrie 1955.

·         1891 - S–a născut prozatorul american Henry Miller, autor de romane controversate în epocă datorită anulării oricărui tabu referitor la sexualitate, dar devenit, în perioada anilor '60, idol al “generaţiei beat” (“Tropicul Cancerului”, trilogia “Crucificare trandafirie” (m.07.06.1980). Henry Valentine Miller (26 decembrie 1891 la Yorkville, Manhattan – 7 iunie 1980 la Pacific Palisades, Los Angeles) a fost un scriitor american și un pasionat de pictură. A crescut in New York, insa a trait mai multi ani in Europa care i-a fost sursa de inspiratie pentru doua din romanele sale celebre, “Tropicul Cancerului” si “Tropicul Capricornului”, publicate in anii ’30 in Franta. În Paris a avut-o ca protectoare pe Anais Nin, care, ulterior, i-a devenit si iubita. Aceasta nu a fost insa singura femeie din viata scriitorului american, care a avut o viata plina de aventuri. Cartile i-au adus faima si bani, dar au si starnit polemici datorita limbajului mult prea libertin pentru acea vreme, fiind foarte controversate în epocă datorită faptului ca inlaturau orice tabu referitor la sexualitate.Henry Miller a devenit, în perioada anilor ’60, un idol al “generaţiei beat”.Intre 1944-1963, a locuit in California si a reusit sa se impuna ca scriitor si in tara natala, dar si ca pictor. S-a stins in viata pe 7 iunie 1980.

·         1893:  Mao Zedong, șef al statului chinez (1949–1959), președinte al Partidului Comunist Chinez (1943–1976) (d. 1976)

·         1904 - S-a născut Alejo Carpentier, scriitor cubanez, întemeietorul literaturii latino–americane moderne ("Împărăţia acestei lumi", "Recurs la metodă", "Harpa şi umbra") (m.24.04.1980).

·         1907 - S–a născut Grigore Popescu–Băjenaru, prozator şi istoric literar (romanul umoristic „Cişmigiu et comp.”).

·         1914: Richard Widmark, actor american de teatru și film (d. 2008)

·         1921: Imre Tóth, filosof născut în România (d. 2010)

·         1926: Gina Pellón, pictor cubanez

·         1926 - S-a născut, la Cluj-Napoca, Jancsy Körössy, pianist de jazz, plecat din România în 1969; este considerat de criticii muzicali "unul dintre cei mai autentici pianişti europeni de jazz"

·         1927 - S–a născut Elena Bianu, grafician.

·         1927 - S-a născut tenorul Ion Stoian (m.04.03.2000).

·         1935: Gnassingbé Eyadéma, politician togolez (d. 2005)

·         1935: S-a nascut  Viorica Cortez, mezzo-soprană romanca stabilita in Franta; (n.Iasi).

·         1939 - S-a născut Ken Howard, compozitor britanic.

·         1940 - S-a născut Phil Spector, compozitor, producător şi vocalist american.

·         1940 - S–a născut Vintilă Ivănceanu, poet, prozator şi dramaturg, reprezentatnt al onirismului românesc; s–a stabilit în străinătate în 1970 („Cinste specială”, „Până la dispariţie”).

·         1942 - S-a născut Ernie & Earl Cate, cântăreţi şi compozitori americani.

·         1951 - S-a născut Paul Anthony Quinn, chitarist şi compozitor britanic (Saxon).

·         1963: Lars Ulrich, baterist danezo-american (Metallica)

·         1973: S-a nascut Elena Gabriela Udrea, politician român, ministru. Elena Udrea (nume complet Elena Gabriela Udrea; n. 26 decembrie 1973, Buzău, România). Din 2008 deține funcția de deputat. În trecut a deținut funcțiile de consilier prezidențial, șef al Cancelariei Prezidențiale, ministru al turismului și ministru al dezvoltării regionale și turismului. Udrea este considerată o apropiată a președintelui Traian Basescu, căruia îi datorează ascensiunea politică. În trecut, a fost membră a Partidului National Liberal și a Partidului Democrat Liberal . La 30 ianuarie 2014 ,a demisionat din PDL și s-a alăturat Partidului Miscarea . Din 2014 este președintele ales al acestui partid. Deși anunțase inițial candidatura lui Cristian Diaconescu pentru alegerile prezidențiale din 2014, Elena Udrea a oprit strângerea de semnături pentru acesta. Diaconescu și-a dat demisia din PMP, astfel că Elena Udrea a fost desemnată a doua zi candidată din partea partidului pentru alegerile prezidentiale din noiembrie 2014. La 22 septembrie și-a depus candidatura la Biroul Electoral Central, prezentând 400.000 de semnături A obținut în primul tur de scrutin (organizat în ziua de duminică, 2 noiembrie 2014) un număr de 493.376 voturi din numărul total de 9.723.232, terminând pe locul 4 din 14, cumulând circa 5,20% din toate voturile exprimate și validate.

Decese

·          268: A murit Papa  Dionisie. A  fost papă din 22 iulie, 259 la 26 decembrie 268. Dionisie a fost ales Papă  după martiriul Papei  Sixtus al II-lea din  anul 258. Sfântul Scaun a fost vacant de aproape un an din cauza dificultatilor  in alegerea unui nou Papă în timpul persecuţiei violente cu care  se confruntau creştinii. Dionisie a fost ridicat la funcţia de episcop al Romei, iar cand impăratul Valerian I  care  conducea  persecuţia, a fost capturat şi ucis de către regele Persiei în 260, noul împărat  Gallienus, a emis un edict de toleranţă, punând  capat persecuţiei creştinilor şi acordand un  statut  juridic Bisericii. Noului  Papă a avut  sarcina de reorganizare a Bisericii Romane, care  căzuse în mare dezordine. Papa Dionisie a trimis sume mari de bani pentru bisericile din Cappadocia, care  fusesera devastate de jefuitorii goţi.

·         418: A murit Zosim, Papa al Romei   în perioada 18 Martie 417 – 26 Decembrie 418. La putin timp  după alegerea lui  pe scaunul papal, susținătorul Pelagianismului, Caelestius, care fusese  condamnat de Papa Inocențiu I, a venit la Roma să se justifice, înainte să fie expulzat din Constantinopol. În vara anului 417 Papa Zosim a ținut o ședință la Roma a clerului creștin în Biserica Sf. Clement, înainte ca Caelestius să apară. În fața tribunalului său, întreaga chestiune pelagiană era acum redeschisă și discutată în toate aspectele ei. Acest prilej s-a ivit datorită declarațiilor atât a lui Pelagius cât și a lui Caelestius, remise Bisericii Romane, pentru a se justifica. Cu toate că deciziile anterioare ale lui Inocențiu I au alungat orice îndoieli asupra  chestiunii  în sine, totuși hotararea  in legatura cu persoanele implicate nu  era indecisă, iar simțul dreptății al lui Zosim îi interzicea să pedepsească pe cineva cu excomunicarea, înainte de a fi pe deplin convins de greșeala acelei persoane. Caelestius, care in 417  a mers la Roma personal, a lăsat la picioarele lui Papa Zosim o mărturie  detaliată, în care își afirma credința în toate doctrinele, „de la Treimea unui singur Dumnezeu până la învierea morților”. Urmare a unei poruncii papale, s-a ținut pe 1 mai  418, în prezența a 200 de episcopi, faimosul Consiliu din Cartagina, care iarăși a etichetat pelagianismul ca erezie în opt canoane. Între timp, îndemnată de clericii africani, puterea laică s-a amestecat și ea în dispută, împăratul Honorius, alungând toți pelagienii din orașele Italiei, printr-o ordonanță data in 30 aprilie 418.

·         1476: Galeazzo Maria Sforza, duce de Milano (n. 1444)

·         1557: A murit Pătrașcu cel Bun, domn al Țării Românești. A fost fiul lui Radu Paisie și domn al Țării Românești (martie 1554 – 26 decembrie 1557), succedandu-l pe  Mircea Ciobanul, fratele vitreg al tatalui sau. A fost numit de istorici  ”cel Bun”, pentru că a avut o domnie liniștită, fără a ucide vreun boier. Pătrașcu voda  a fost căsătorit cu Doamna Voica, din neamul boierilor de la Slătioare. Au avut o fiica Maria și trei fii: Petru, căruia i s-a zis mai târziu Cercel (viitorul domn), Vintilă instalat voievod de armatele lui Ioan Vodă cel Viteaz în 1574 (dar numai patru zile) și Petrașcu, zis din Cipru. Potrivit cronicilor oficiale ale lui Mihai Vodă, ar fi avut ca fiu postum și nelegitim pe Mihai Viteazul, fapt infirmat de istoriografia mai nouă, începând cu Nicolae Iorga.A fost succedat dupa moarte la tronul Tarii Romanesti de Petru cel Tânăr. Este înmormântat la Mănăstirea Dealu.

·         1731: Antoine Houdar de la Motte, autor francez (n. 1672). Antoine Houdar de La Motte (n. 18 ianuarie 1672 – d. 26 decembrie 1731). Antoine Houdar de La Motte a fost un dramaturg și teoretician literar francez. A redeschis polemica dintre „antici” și „moderni” prin traducerea modernizată intitulată „Iliada în versuri franceze” (L’Iliade en vers français, 1714), selectând „bunul gust” de rațiune. O altă operă valoroasă a sa este tragedia Inès de Castro (1723), care s-a bucurat de succes în acea epocă.

·         1771: Claude Adrien Helvétius, filosof francez(n. 1715). Claude Adrien Helvétius, (n. 26 februarie 1715 – d. 26 decembrie 1771), filozof francez, unul dintre reprezentanții de seamă ai materialismului și senzualismului Helvétius a fost atât materialist, cât și senzualist, fiind puternic influențat de John Locke. Concepția sa fundamentală era că toate cunoștințele și reprezentările noastre decurg din senzațiile pe care obiectele le produc asupra simțurilor noastre.

·         1868: A murit  Francisc Serafin Caudella, compozitor, violoncelist, pianist, organist și profesor român de origine germană; (n.28 decembrie 1812). A fost tatăl compozitorului  Edouard Caudella.

·         1886 - A murit astronomul austriac Theodor Ritter von Oppolzer („Catalogul eclipselor”) (n.26.10.1841).

·         1890 - A murit arheologul german Heinrich Schliemann; încercând să identifice locurile evocate în epopeile homerice, Schliemann a descoperit Cetatea Troiei şi tezaurul atribuit regelui Priam (n.06.01.1822).

·         1953: David Brown Milne, pictor, tipograf și scriitor canadian (n. 1882)

·         1962 - A murit Radu Stanca, poet, dramaturg, regizor, mentor şi membru marcant al Cercului Literar de la Sibiu, unde au activat nume importante ale literaturii române, precum Ion Negoiţescu şi Nicolae Balotă (n.05.03.1920).

·         1960: Watsuji Tetsuro, filosof japonez (n. 1889)

·         1972: Harry S. Truman, politician american, al 33-lea președinte al Statelor Unite (n. 1884)

·         1997 - A încetat din viaţă Mircea Veroiu, regizor de film ("Nunta de piatră", Craii de Curtea Veche") (n. 29 aprilie 1941)

·         2000 - A murit actorul american de teatru şi film Jason Robards (Premiul Oscar pentru rolurile din filmele “Julia”, “Toţi oamenii preşedintelui”) (n.1922).

·         2001 - A murit actorul britanic Sir Nigel Hawthorne („Richard al III-lea”, „A douăsprezecea noapte”) (n.05.04.1929).

·         2002 - A murit Herb Ritts, unul dintre cei mai cunoscuţi fotografi din lumea show–bizz–ului american; a imortalizat atitudini ale unor staruri precum Elizabeth Taylor, Madonna, Mick Jagger în fotografii apreciate în lumea artistică, publicate în reviste gen „Photo” (n.13.08.1952).

·         2006: A decedat politicianul american Gerald Ford, al 38-lea presedinte al Statelor UniteAmericii; (n.14 iulie  1913). După succesiunea la președinție, datorată demisiei lui Richard Nixon, Ford a devenit prima persoană din istoria Statelor Unite care a ocupat cea mai înaltă poziție în stat fără să fi fost ales președinte sau vicepreședinte. Înaintea numirii sale ca vicepreședinte al Statelor Unite, Gerald Ford a slujit peste opt ani ca Lider al Minorității din partea Partidului Republican în Camera Reprezentanților a SUA, una din cele două camere legislative ale Congresului SUA. În timpul mandatului său prezidențial, forțele americane s-au retras din Vietnam, urmând încheierea Războiului din Vietnam din 1975, aplicarea Acordului de la Helsinki, iar pe plan intern continuarea perioadei în care spectrul amenințător al inflației și al recesiunii amenința societatea americană a epocii post-Vietnam. Prin garantarea unei achitări prezidențiale, prin așa numita preemptive pardon, în cazul Nixon, care ajunsese în faza de impeachment datorită rolului său în Afacerea Watergate, Gerald Ford a ajuns ținta unor puternice atacuri critice care, în viziunea multor analiști politici, au condus  chiar și la pierderea alegerilor prezidențiale din 1976 în favoarea candidatului Partidului Democrat, Jimmy Carter.

Sărbători

• În calendarul ortodox: Soborul Maicii Domnului; Sf Cuv Nicodim cel Sfințit de la Tismana; Sf Sfințit Mc Eftimie Mărturisitorul, episcopul Sardei

·         a 2–a zi a Crăciunului în Biserica Romano-Catolică; Sfântul Ștefan, primul martir. “Ştefan, datorită iubirii, nu a cedat în faţa judecătorilor care se ridicau împotriva lui; din iubire faţă de aproapele, s-a rugat pentru cei care aruncau cu pietre asupra lui. Prin caritatea sa, făcea să strălucească adevărul înaintea celor rătăciţi, ca ei să se poată căi; caritatea i-a dictat să se roage pentru lapidatorii săi, ca ei să nu fie pedepsiţi”. Aşa caracteriza sfântul Fulgenţiu de Ruspe figura lui Ştefan, dar meritul cel mai mare pe care tradiţia creştină îl atribuie acestui martir este acela de a fi contribuit la convertirea lui Saul sau Paul. Continuându-şi discursul său, de fapt, Fulgenţiu adăuga că Ştefan, “susţinut de forţa carităţii, l-a învins pe Saul şi a meritat să-l aibă însoţitor în cer pe acela care i-a fost persecutor pe pământ”.

·         a 2-a zi a Crăciunului în Biserica Română Unită cu Roma

INVITAȚIE LA OPERETĂ 26 Decembrie

Mam”zelle Nitouche - Hervee

Fl. HERVE - M-zelle NITOUCHE (p.1) OPERA BRASOV: https://youtu.be/ZBz0F5q9O5Y;

Fl. HERVE - M-zelle NITOUCHE ( p.2) OPERA BRASOV: https://youtu.be/_s8VmPr19Sk.

MUZICĂ 26 Decembrie

ÎNREGISTRĂTI NOI:

The Violoncello in the 17th Century (Anner Bylsma)

Verdi - String quartet in E minor

Most Popular Violin Covers of Popular Songs 2018 || Best Instrumental Violin Covers 2018

Kenny G Christmas Album l Christmas Songs 2017 by Kenny G l Best Christmas Songs of All Time

POEZIE 26 Decembrie

Vintilă Ivănceanu, poet

Moartea trubadurului

Iubito, ma gandesc la tine Ca un borfas Ia ceasul unui lord! Dar se ciocnesc in carnea mea drezine Si caii au atac de cord. Vezi in oglinzi un san de-al tau Cu steagul alb infipt in el? A fost muscat de-un caine rau Si sarutat de Wilhelm Teii. Si parul galben ca un galben, Parul albastru, parul rosu -O ! parul tau si mortii tai si Amen Cand ti-ai taiat iubita mea cocosu'. Si mana ta pupata de mireni, Ciorapii tai mirositori de dama Prinsi cu lasoul ca batranii reni. Si eu intors pe partea treia, Cum se intoarce mortu-n groapa Si-si vede in pamant femeia Facand amor cu doi varbati de apa. Si eu iubito, eu sarmanul Zvarlit cu degetul la risca, Mortul cand ia in gura banul Sa treaca apele in brisca.

Cinste speciala

Daca ne ducem in cimitir. Mortii familiei se bucura Ca o partida de violonisti trecuta in opozitie Cand a luat foc sala Ateneului. Intram in cimitir Cu lumanarea clasica, Arzand ca sala Ateneului, Si cu flori. Flori se aduc femeilor pe care vrei Sa le aduci In pat, Si ele sa aduca Pe lume Un copil. Se aduc flori la inchiderea Cursurilor scolare, universitare, De ape, De literatura comparata Despre poetul Vintila Ivanceanu si calul, Cursurilor evenimentelor internationale, al valutei internationale, Dar flori se aduc deosebit-osebit-cu deosebire in cimitir, la mortii familiei. Si mortii familiei se bucura Strans uniti. Noi ne luam genunchii in maini Si ii punem in fata mormintelor, Si ne apucam restul corpului Si ii punem in genunchi, Si ne luam mainile Si le asezam in restul corpului, Si ne luam sufletul, Si il punem Sa tunda iarba crescuta Neregulat Pe deasupra mormintelor, Sa stearga crucea de nisip, mazga Ca de-aia este suflet, il punem pe el Sufletul, Sa duca de acolo Mucurile de tigara ale administratorului cimitirului. Noi, in genunchi in fata mortilor familiei, Noi, mortii planificati, Dand drumul din ochi la lacrima. (Exista mai multe categorii de lacrimi Dintre care ne permitem sa amintim: Lacrimi pentru pudoare, Serbari scolare, Unchi si matusi, Boxerul declarat K..O. Dar cea mai semnificativa Categorie de lacrimi: Lacrimi pentru mortii familiei.) Noi, in genunchi in fata mortilor familiei, Noi mortii planificati, Si le-am strigat Sa n-aiba grija, Vom fi langa ei Cuminti Cumintii cumintilor, Morti Mortii mortilor, Mortii familiei. Dar mortii familiei Nu ne acordau nici un credit, De loc Nu vroiau sa ne creada, Nici cat negru sub unghie, Nici cat propria lor natiune de morti sub unghie. Si ne-au strigat Ca a fi mort inseamna o cinste speciala, inseamna a conti, rasconti, rasrascontinua Cumsoarele-pamantul-maimutele-oarnenii-zeii.

Jos palariile Atatea aripi ne punem la calcaie Si-atatia caini se sinucid pentru noi. Singur jokeul scapa mutilat, Tarnosit, linsat, Ca o Madona prinsa-n patul Unui batran halterofil. Dar noi zambim, Cocoasa noastra cade In curtea unui farmacist Caini sinucisi, calcaiele cu aripi Si farmacistul ingroapa borcanul cu soricioaica sub Perechea de soldat si soldatoaica. Si totul e echilibrat Ca mortul vechi, extrapolat. Deci asa? Jos palariile, in fata mea jos palariile, Eu m-am nascut din adulterul Madonei c-un halterofil. Jos palariile, in fata mea jos palariile Eu m-am nascut sa vindec lepra Scuipand pe ea poem dupa poem. Eu m-am nascut sa spun ca Mortul e mort ca buba este buba Ca pianul e macelarie Asa cum marea-mi este mama, Asa cum eu sunt calul patriei, Asa cum chelnerul adoarme in propriu-i platfus Ca un steag. Jos palariile, in fata mea jos palariile Eu m-am nascut sa inviez mortii Scuipand pe ei poem dupa poem

Biografie

Vintilă Ivănceanu

Nastere: 26 decembrie 1940, București
Deces: 7 septembrie 2008, Essaouira, Maroc

S-a nascut in Bucuresti la 26 decembrie 1940.

A absolvit liceul, apoi Scoala Tehnica Financiara. Urmeaza la Bucuresti Facultatea de Evidenta Contabila. Colaboreaza la revistele de profil ale vremii („Contemporanul, „Gazeta literara, „Luceafarul, „Ramuri) cu poezii, proza, traduceri, articole de critica literara.

Debuteaza editorial in 1967, in cunoscuta colectie „Luceafarul, cu volumul Cinste speciala, prezentat elogios de Miron Radu Paraschivescu. Ultimul volum de versuri publicat in tara, in 1969, atrage de asemenea atentia criticii literare. Actualmente este rezident in Austria. Este poet, prozator, critic literar, traducator.
Moderna in expresie, desi imbraca cu nonsalanta forme structurale si prozodice clasice, lirica lui Vintila Ivanceanu dezvolta, dincolo de aspectul ludic si de impresia de comedie a limbajului, o implicare puternica a sinelui poetic intr-o realitate motivata emotional.

Criticul Lucian Raicu ii releva liricii sale un „elan sonor, o „incantatie; ea exista „intr-un spatiu al ei, de o densitate specifica, in care legea stiuta dispare, in care fizica nepenetrabilitatii inceteaza a mai functiona, obiectele viaza unele in locul celorlalte, corpurile se intrepatrund, elementele fuzioneaza miscate de o secreta perversitate (). Un timbru liric propriu, intrerupt, a carui dezvoltare ulterioara ne-ar interesa si fascina.

Volume de versuri:
Cinste speciala, Bucuresti, E.P.L., 1967;
Versuri, Bucuresti, E.P.L., 1969.

Poeziile Sonet VII si Gravura VII au aparut in volumul Versuri, Bucuresti, E.P.I.., 1969.

Radu Stanca

Biografie

Radu Stanca a fost fiul Mariei (născută Munteanu) și al lui Sebastian Stanca, preot. A fost nepotul lui Dominic Stanca, iar scriitorul Horia Stanca i-a fost frate.

1920, 5 martie - se naște Radu Stanca, mezinul familiei , în orașul Sebeș, în casa de pe str. Sicolorum nr. 53 (astăzi localul Școlii generale nr. 3).

1927 - Radu Stanca este înscris în clasa I-a primară a Școlii de aplicație de pe lângă Școala Normală de învățători din Cluj

1930 - elev în clasa I-a B de la Liceul "G. Barițiu" din Cluj (Matricola Lic. "G. Barițiu", 1930/31, vol. I, f. 107). În timpul școlarității l-a avut ca director pe scriitorul Alex. Ciura (până în 1936) iar ca profesor de lb. română pe criticul Ion Chinezu; mediile de absolvire ale celor opt clase de liceu sunt onorabile; conferința profesorală intervine de două ori în situația lui școlară

1932 - în "Universul Copiilor", nr. 15, p. 226, apare Legenda peștilor "culeasă de Radu Stanca"

1935, 15 ian. - apare revista școlară "Mâine", "artă-literatură". Directori: Vladimir Zlătaru și Radu Stanca; tânărul "director" semnează în p. 4 prima sa poezie, "mi-e dor"; după acest debut precoce și până în 1945, R. Stanca va publica versuri, articole, eseuri etc. în: "Națiunea Română", "Pagini literare" (Turda), "Lanuri" (Mediaș), "Afirmarea" (Satu-Mare), "Familia" (Oradea - seria III), "Gând românesc", "Symposion", "Luceafărul", "Universul literar", "Vremea", "Curțile dorului", "Claviaturi", "Kalende", "Revista cercului literar" etc

1938 - Radu Stanca își ia bacalaureantul cu media 8,50 fiind clasificat al doilea din 57 de candidați; se înscrie la Facultatea de litere și filosofie din Cluj

1940, 3 aprilie - premiera cu "O scrisoare pierdută" de I. L. Caragiale, jucată de "studenții în litere", în regia prof. univ. Liviu Rusu; prima apariție pe scenă a lui Radu Stanca în rolul lui Farfuridi

1941 - apare la Sibiu "Curțile dorului" (nr. 1 ian. și nr. 2-4 februarie-aprilie) - revistă de literatură a studenților în litere și filosofie. Redactor responsabil: Radu Stanca; pentru scurt timp, Radu Stanca este redactorul paginii culturale a ziarului "Țara" (Sibiu, 1942+1944, dir. Grigore Popa)

1942 - Radu Stanca își ia licența în litere și filosofie, calificată "magna cum laude", cu o dizertație despre Problema cititului

1943 - este numit suplinitor în postul de asistent de la catedra de filosofie a culturii, condusă de Lucian Blaga

1945, ian. - iunie-august, apare la Sibiu "Revista Cercului Literar", revistă lunară de literatură, filosofie și artă. Redactor: I. Negoițescu, iar Radu Stanca se numără printre colaboratori

1945, oct. - Radu Stanca rămâne la Sibiu, ca profesor de "Introducere în estetica teatrului" la Conservatorul popular (până în 1949)

1947 - lui Radu Stanca i se decernează Premiul "Sburătorul" pentru piesa de teatru în manuscris "Dona Juana"

1949, 13 febr. - premiera piesei "Căsuța din câmpie"de S. Marșak, primul spectacol semnat de Radu Stanca, încadrat pe atunci numai asistent de regie; 17 aug. - primește numirea de regizor - printr-o activitate stăruitoare, de excepțională vocație și concepție artistică, R.Stanca a jucat un rol de primă însemnătate în dezvoltarea și afirmarea colectivului sibian, până în 1961

- printre cele mai importante spectacole puse în scenă în această perioadă amintim "Gaițele" de Al. kirițescu - în patru montări diferite, "O scrisoare pierdută" de I. L. Caragiale - în trei montări diferite, "Hagi Tudose" de B. Delavrancea, "Mirandolina" (Hangița) de C. Goldoni etc.

1951, 9 iunie - se căsătorește cu Dorina Ghibu, actriță de la Teatrul Național din Cluj; este numit profesor la recent înființata Școală Populară de Artă din Sibiu

1952 - se decernează Premiul de Stat cls. III, pentru spectacolul cu Hagi Tudose de B. Delavrancea, unui colectiv de la Teatrul de Stat din Sibiu compus din: C. Sincu, R. Stanca ("laureat al Premiului de Stat"), C. Rădulescu, N. N. Matei și S. Mușatescu (premiera a avut loc în 1951)

1954, 24 sept. - se naște Barbu Stanca, unicul fiu al scriitorului

1956, 1 oct. - se înființează, la insistențele lui Radu Stanca, secția germană a teatrului de Stat din Sibiu

1957 - revine masiv în publicistică - începuturi sporadice încă din 1946/47 - cu versuri, articole, eseuri, aforisme etc. în: "Tribuna", "Contemporanul", "Steaua", "Viața românească", "Scrisul bănățean" etc.

1961, 1 oct.- Radu Stanca este numit prim-regizor la Teatrul Național din Cluj

1962 - montează, în această calitate, ultimele sale spectacole: "D-ale carnavalului" de I. L. Caragiale (februarie) și "Unchiul Vania" se A. P. Cehov (noiembrie); agravarea bolii îl obligă să se interneze de trei ori, pe perioade mai lungi, în Clinica de boli pulmonare din Cluj; 26 decembrie, Radu Stanca se stinge din viață, la clinia de boli pulmonare din Cluj, în vârstă de 42 de ani

1963, 14 iunie - moare Barbu Stanca, fiul scriitorului, în vârstă de 9 ani

1965 - apare monografia Ștefan Braborescu, Ed. Meridiane, Col. "Figuri de seamă ale teatrului românesc"

A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității Regele Ferdinand din Cluj în anul 1942.

În timpul războiului, Facultatea de Litere a Universității din Cluj s-a refugiat la Sibiu. Aici a luat ființă Cercul literar de la Sibiu. Dupa modelul lui Eugen Lovinescu care la cenaclul Sburătorul a pus bazele Modernismului interbelic, Cercul a incercat sa salveze tradiția literaturii române, dar a fost repede lichidat de prigoana comunistă din anii 50. ^{[necesită citare]} Membrii lui au fost denumiți ulterior de criticii și istoricii literari membrii generației pierdute.

A fost, pe rând, asistent al lui Lucian Blaga la catedra de filosofie a culturii, profesor de estetică a teatrului, la Sibiu, redactor, actor, regizor. A facut parte din Cercul literar de la Sibiu, alături de Ștefan Augustin Doinaș, Dan Constantinescu, Deliu Petroiu, Alexandru Cucu, Viorica Guy Marica, Eugen Todoran, Ion Negoițescu, Ion Desideriu Sârbu, Ioanichie Olteanu, Cornel Regman, Nicolae Balotă, Victor Iancu, Henri Jacquier, Wolf von Aichelburg, ș.a.

În poezie a teoretizat baladescul (în eseul Resurecția baladei (1945)) si a fost adeptul poeziei pure, rupta de contextul social.

Debut

A debutat în presă încă de la vârsta de 12 ani, în anul 1932, în cadrul revistei “Universul Copiilor” cu lucrarea sa intitulată “Legenda Peștilor”.^[1]

A debutat în 1943 cu eseul critic Problema cititului, lucrare ce a constituit, totodată, teza sa de licență în anul 1942, pe care a susținut-o la Sibiu^[2]

Radu Stanca, baladist

În realitate, după cum demonstrează propria-i creație poetică, Radu Stanca a relevat capacitatea baladei – specie prin excelență a genului epic – de „a se deghiza“ în spațiile lirico-dramatice, cultivând trinomul baladesc: 1. lamentația (eroului cu fruntea pe-o limită tragică: Lamentația Ioanei d’Arc pe rug, Lamentația poetului pentru iubita sa, Nocturnă, Pistolul, Tristețe înainte de luptă, Un cneaz valah la porțile Sibiului etc.) – 2. alegoria-legendară (povestea întâmplării / evenimentului la cea mai înaltă tensiune: Baladă studențească, Buffalo Bill, Douăsprezece umbre, Fata cu vioara, Regele visător, Trandafirul și călăul, Trenul fantomă, Turn înecat, Vraja vrăjilor etc.) – 3. dramaticul eroic (adică Balada celor șapte focuri, Balada lacrimei de aur, Capul de fată, Cea mai frumoasă floare, Coșmarul tiranului, Domnița blestemată, Infidelul, Mică baladă de dragoste, Pajul cu părul de aur, Răzbunarea șarpelui, Sfatul țării, Spada regelui etc.).

Criticul Nicolae Balotă sublinia faptul că «balada nu e pentru Radu Stanca un pretext istoric sau nu devine – pe plan tematic – o narațiune, ci un lied scenic; poetul se închipuie Un cneaz valah la porțile Sibiului, atât de vrăjit de coralul fecioarelor cetății, încât nu simte cum un dușman îl înjunghie; în alt poem ascultă un cântec misterios de orgă, transpus la 1707; într-o baladă studențească își bănuiește sfârșitul cântând moartea unui student inventator de visuri și practicant de alchimii erotice...» (Poezia, I, p. 392). Dar balada care „l-a impus“, care a rămas în memoria „cerchiștilor“ și a contemporanilor săi, îndeosebi, prin presentimentul thanatic de după „fantastica mască“ a eroului / autorului, este «Corydon»: Sunt cel mai frumos din orașul acesta, / Pe străzile pline când ies n-am pereche, / Atât de grațios port inelu-n ureche / Și-atât de-nflorite cravata și vesta, / Sunt cel mai frumos din orașul acesta. // (...) // C-un tainic creion îmi sporesc frumusețea, / Fac baie în cidru de trei ori pe noapte / Și-n loc de scuipat am ceva ca un lapte, / Pantofi cu baretă mi-ajută sveltețea / Și-un drog scos din sânge de scroafă noblețea.

Marele câștig al poeziei românești datorat resurecției Cercului literar de la Sibiu, îndeosebi lui Radu Stanca, Ștefan Augustin Doinaș ș. a., constă în extinderea sferei baladescului de la o „scară națională“ la o „scară planetară / cosmică“. Ilustrativă în acest sens este și balada Turn înecat, turnul simbolizând axis mundi, având în crucea-i celestă o crăiasă adormită „de două mii de ani“, Runa, un soi zeiesc de „sămânță a lumii“, sortit a rodi după „cataclism“ (aluzie, poate, chiar al doilea război mondial): Turnul dormea-ntre ape liniștit / Și numai câteodată fețe sumbre / Se abăteau sub zidul lui tihnit, / Să-l tulbure cu sulițe și umbre. // Picior de om cu toate-acestea nu-i / Calcă spirala scării, unde Runa, / Sâmburul viu și pur, Regina lui, / De două mii de ani dormea întruna. // (...) // Furtună mare însă se lăsă / Odată-asupra lui, și-atunci, sălbatic, / Intrând pe geamuri, valul o fură / Și-o duse-n dar oceanului molatic. // Tot aplecându-și trupul ca un trunchi / S-o caute-n abise, de pe maluri, / Turnul căzu-ntr-o seară în genunchi / Și se-aruncă de dorul ei în valuri...

Opere

·         Dona Juana (1947),

·         Ștefan Braborescu (1965),

·         Versuri (1966),

·         Teatru (1968),

·         Acvariu (1971),

·         Poezii (1973),

·         Roman epistolar (1978),

·         Versuri (1980),

·         Doti (versuri, Editura Paralela 45, 2001),

·         Turnul babel (teatru, Editura Paralela 45, 2002),

Volumul "Versuri", 1980

Volumul “Versuri” apărut în anul 1980 la editura Dacia, este un volum cuprinzător, punând la dispoziție 280 de poezii ale scriitorului. Este cea mai amplă selecție de poezii ale sale, apărută până acum.^[3]

Volumul este împărțit în două mari părți: prima parte, cu un număr de 192 de poezii, cuprinde sumarul unui volum ce a fost proiectat de autor. Tocmai de aceea, volumul de față respect însemnele poetului cu strictețe, împărțind materialul pe cicluri, având următoarea succesiune, conform însemnărilor făcute de însuși Radu Stanca în manuscrisul său: Ars Doloris, Baladele Regelui, Fumul ruinilor, Argonaut cosmic, Cina cea de dragoste. Poezia “Doti” este așezată în fruntea ciclurilor, conform însemnării autorului.^[4]

Cea de a doua parte intitulată “Addenda” cuprinde 88 de poezii. Această parte este la rândul ei împărțită în două secțiuni: poezii publicate în periodice, neincluse în proiectul în stadiu de manuscris al lui Radu Stanca și o secțiune cu texte inedited, selectate din manuscrisele sale.^[5]

Corespondența cu Ion Negoițescu

În timpul facultății, la Cluj, Radu Stanca a legat o prietenie cu critical și istoricul literar Ion Negoițescu, prietenie ce după terminarea facultății, când Radu Stanca a rămas la Sibiu iar Ion Negoițescu s-a întors la Cluj, s-a materializat într-un roman epistolar, ce cuprinde scrisori schimbate de cei doi tineri datate din 1945 până în anul 1961.

Una din cele mai importante teme de discuție a fost Cercul literar de la Sibiu care până în anul 1945 a publicat o revistă de artă și literatură. Planul celor doi tineri era să continuie acest proiect sub un alt nume: Euphorion. Acest proiect însă, a rămas la stadiul de idee, doar.

Epistolarul dezvăluie numeroase lucruri despre viața intimă a fiecăruia: probleme financiare, sentimentale sau pur și simplu pasiuni ale lor. Deseori discuțiile celor doi luau aspect de dezbatere. Multe scrisori capătă chiar tente eseistice în discuțiile pe tematici culturale, ambii angajându-se în lecturi de dificultate mare – chiar și scrise în limbi străine – pentru a-și susține ideile.

Șirul epistolar ia sfârșit în 1961. Treptat, scrisorile din partea lui Radu Stanca se răresc datorită turnurii pe care o ia viața sa – având atunci familie și un post solicitant în calitate de prim-regizor al Teatrului Național din Cluj.

Volumul a apărut în anul 1978 ca urmare a efortului istoricului literar Ion Negoițescu de a aduna și a publica aceste epistole sub forma unui roman de corespondențe.

Dramaturgie

A debutat în teatru cu comedia tragică Dona Juana, o reinterpretare a mitului lui Don Juan, căreia i-a fost acordat premiul Sburătorul pe anul 1947.

Patru piese de teatru publicate într-un volum publicat la editura Paralela 45, intitulat Turnul Babel.

·         Turnul Babel (tragedie)

·         Drumul magilor (vifleem tragic)

·         Povestea dulgherului și a frumoasei soții (legendă dramatică)

·         Greva femeilor (comedie).

Piesele sunt reprezentative pentru teatrul de factură poematică creat de Radu Stanca, teatru ale cărui valențe scenice sunt dublate de virtutile literar-estetice pe care textul le ofera la lectură. ^{[necesită citare]} Aceste caracteristici îl apropie pe autorul român de dramaturgi contemporani lui, precum Jean Giraudoux, Jean Anouilh sau Eugene O`Neill. Teatrul Național din Sibiu îi poartă numele în prezent.

Articole teoretice, manifeste literare

Două eseuri programatice, dedicate revitalizării baladei și tragediei în epoca modernă:

·         Resurecția baladei (1945)

·         Tragedia și modalitatea ei scenică în perspectiva actualității (1960).

La Sibiu, teatrul național este numit în cinstea sa, Teatrul Radu Stanca

Cea mai frumoasă floare

Ce sa-ti aduc, iubito, de pe mare?"
O intreba in soapte intr-o zi.
"Din insule pierdute-n departare
Cea mai frumoasa floare - care-o fi"

Abia se mai zareste-acum catargul.
Pe tarm cu ochii-nchisi si mana-n san
O fata alba, alb masoara largul,
Si-n ochii ei clipeste-un somn pagan.

Un an intreg prin insule cu soare
Corabia opri si stranse-n ea
Morman de flori, caci fiecare floare
Cea mai frumoasa-n felul ei era.

Dar florile, prea multe intr-o seara,
Cu pesti de aur prinsi la subtiori,
Corabia de foc o scufundara,
Si toti murira-ncolaciti de flori.

Pe tarm stau doua fete-n asteptare :
"Ce ti-ai dorit ca dar in acest an?"
"Nu-mi mai aduc aminte. Mi se pare...
Cea mai frumoasa scoica din ocean"... 

Lamentatia poetului pentru iubita sa

Pe tine te laud, prea frumoaso, pe tine
Si tie, prea tainico, tie ma-nchin,
Caci tu esti lumina ce sta trist pe mine
Si tu esti uimirea de care sint plin.

Pe tine te cint, prea inalto, pe tine
Faptura ta-ncinsa cu straie de pret,
Urechile tale rotunde si fine
Si soldul tau cald care tremura-n jet.

Domnita-ntocmita din fum si-ntimplare,
Fecioara cu sufletul trist si frumos,
La tine visez si culcat si-n picioare,
Pe tine te cint si pe cal si pe jos.

Pe tine, caci nu e nici floarea din glastra,
Nici floarea din balta, nici floarea din cring,
Atit de supusa si-atit de albastra
Ca tine, cind vin sa te strig si sa pling.

Ai pielita alba cum lebada n-are,
Ai taine cum nici imparatii nu au
Si totusi lasi ochii in jos cind strig tare
Ca numai pe tine te cint si te vreau.

iti vad printre gratii beteleie multe
Si-ti vad prin fereastra rotunzii tai sini,
Dar paznicul negru nu vrea sa m-asculte
Si-ntruna-si asmute salbaticii-i ciini.

De nu mai stiu cite netrebnice zile
Vin fara nadejde sub turnul tau sur,
Pise strunele rosii, ard cilti si festile
Si-nconjur cetatea de jur imprejur.

Dartoru-i zadarnic, caci tu esti aceea inchisa-ntre turnuri de-un domn veninos.
Anume-ntre turnuri si-anume cu cheia
Ca eu sa ma tingui amar aici jos.

Zadarnic ti-s ochii ca verzile lacuri,
Sprinceana ca arcul cu care lovesc,
In tristele tale si goale iatacuri
Eu nu pot sa intru si nici sa privesc.

Zadarnic ai solduri ca pinzele prinse
Pe vasul pornit cu furtuna in larg.
Ca nu pot sa-ti mingii calciiele-ncinse
Si nici asezarea de piatra s-o sparg.

In van port cutitul cu teaca de aur
De briul meu negru cu lant atirnat,
Ca nu e balaur, temutul balaur
Ce-aicea te tine sub zidul crapat.

Si nu e nici tata sa-l umplu cu daruri
Si nu e nici mama pe miini s-o sarut
Si nu e nici hot sa-l astimpar cu zaruri
Si nu e nici crai sa-l pot fringe pe scut.

Ci domn care doarme cu mina sub ceafa
Prin circiumi ascunse si bea ne-ncetat
Din plosca usoara si groasa carafa
Rizind ca te stie sub lant ferecat.

Iar eu ma-nvirtesc in zadar linga podul
Ce sta ridicat ca un deget in vint
Si nu stiu-n ce fel i-as putea taia nodul
Si nu stiu-n ce fel as putea sa te cint.

Caci gura mea n-are putere atita intreaga ta lauda s-o poata cinta.
Ca prea esti frumoasa si prea in urita
Cetate in care eu nu pot intra.

Si, vai, cit as vrea.
Doamne, vai cit as vrea 

Poem

O să rămâi în mine şi după ce-o să pleci,
La fel de nepătrunsă, la fel de-mbietoare,
O insulă ciudată cu drumuri şi poteci
Ce nu duc nicăirea sărmana mea plimbare.

O să rămâi în mine şi când vei încerca
Să intri în pădure şi să te pierzi într-însa.
Vezi ! Urma ta săpată e în visarea mea
Şi pot, oricând îmi place, să umblu după dânsa.

Şi te-aş găsi chiar dacă n-ai vrea să te găsesc,
Şi te-aş afla oriunde te-ai ghemui hoţeşte.
Visarea mea e ca un condur împărătesc
Ce numai la piciorul tău zvelt se potriveşte.

O să rămâi în mine şi după ce-o să zbori
Din inima mea neagră, ca un canar din cuşcă.
Tristeţea mea ciudată te va ochi şi-n nori ;
Tristeţea mea ţinteşte mai bine ca o puşcă.

Şi te-aş zări oricâte costume ai schimba,
Oricâte măşti ţi-ai pune să nu te pot cunoaşte.
Visarea mea – din sute de mii te-ar descifra.
Tristeţea mea – din sute de mii te-ar recunoaşte. 

TEATRU /FILM 26 Decembrie

În regia Mircea Veroiu:

Biografie

Regizorul, scenaristul şi actorul Mircea Veroiu s-a născut la 29 aprilie 1941, in Târgu Jiu.

Tatăl său a murit in cel de-al doilea război mondial si a fost crescut de mama sa, artistul plastic Livia Veroiu. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti în 1970, după ce urmase Institutul de Educaţie Fizica si Sport. 

Primele filme regizat de el au fost scurtmetrajele Cercul (1968) si Preludiu (1969). Se distingea in 1970 la realizarea documentarului despre inundaţiile din acel an, Apa ca un bivol negru, in colaborare cu Youssouff Aidaby, Andrei Catalin Băleanu, Stere Gulea, Pierre Bokor, Iosif Demian, Roxana Pana si Dan Pita. 

Regiza in 1973 filmul Şapte zile si in anul următor era apreciat pentru regizarea, alături de Dan Piţa a filmului 

Nunta de piatră, ecranizare a povestirilor lui Ion Agârbiceanu. A continuat cu Hyperion (1975), Miniá (1977), Duhul Aurului (1977), Dincolo de pod (1977), Intre oglinzi paralele (1978), Profetul, aurul si Ardelenii (1979), Artista, dolarii si Ardelenii (1981), Sfarsitul noptii (1982), Asteptand un tren (1982), Semnul sarpelui (1984), Adela (1985), Sa mori rănit din dragoste de viată (1985), Umbra soarelui (1986).

Mircea Veroiu a fost premiat de ACIN pentru filmele regizate si a obţinut premiul Festivalului de la San Remo pentru Adela. Criticii italieni l-au numit Il Visconti romeno.

A fost căsătorit cu scriitoarea Silvia Kerim, de care a divorţat si care in anul 2009 a publicat in memoria lui cartea Mircea Veroiu – Ultima vară a tinereţii. In 1986 a emigrat in Franţa si s-a stabilit la Paris împreună cu a doua soţie, actriţa Elena Albu. După 1990 a revenit in România. A regizat Somnul insulei in 1994, pentru care a primit premiul Festivalului de la Arcachon (Franţa), Craii de Curtea Veche (1995), At the Orient's Gate (1995), Femeia în roşu (1997).

A scris scenarii de film, a jucat ca actor in câteva filme, cel mai cunoscut este rolul legionarului din Actorul şi sălbaticii, regizat de Manole Marcus, cel din urmă a fost serialul Tv Vertiges. Mircea Veroiu a murit la 26 decembrie 1997, in Bucureşti.

Pe scurt despre Mircea Veroiu:

Nume: Mircea Veroiu
Ocupatia: Actor, scenarist, regizor
Data nasterii: 29 aprilie 1941
Zodia: Taur
Locul nasterii: Târgu Jiu, judeţul Gorj, România
Parinti: Titu si Livia Veroiu
Naţionalitate: romana
Starea civila: casatorit
Sotia: Elena Albu-actrita
Culoarea parului: saten 
Culoarea ochilor: caprui
Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, promotia 1970
Data si locul decesului: 26 decembrie 1997, Bucureşti

De ce este faimos Mircea Veroiu?

A regizat câteva dintre cele mai bune filme ale cinematografiei româneşti, a adaptat pentru marele ecran operele scriitorilor români. 

De ce ne place Mircea Veroiu?

Câştigător al premiului Festivalului de la San Remo cu ecranizarea romanului Adela de Garabet Ibraileanu, Mircea Veroiu a fost numit de criticii italieni Il Visconti romeno. 

Mircea Veroiu Liste

	Na?teri în 1941
	Decese în 1997
	Regizori români
	Actori români
	Scenari?ti români

Nunta de piatră

Nunta de Piatră (Dan Piţa & Mircea Veroiu, 1972): http://youtu.be/SpXZBhnGcMU;

Craii de Curtea Veche

Craii de curtea veche: http://youtu.be/5a8_STP9S30.

Goana dupa fluturi - Bogdan Amaru

FILM DOCUMENTAR 26 Decembrie

TUNELURILE SECRETE ALE ROMANIEI (Totul Despre Tot)

Vaticanul Socheaza - Dacii Sunt Stramosii Romanilor (Teorii Incredibile)

SFATURI UTILE 26 Decembrie

DESPRE BUNELE MANIERE LA MASĂ

3. Reguli pentru o masă pretenţioasă

Ocazia, rangul musafirilor sau situatia noastra financiara permit unele simplificari. Oricum nu suntem obligati sa desfasuram un lux peste posibilitatile noastre. Pledam pentru moderatie si simplitate care nu exclud rafinamentul.

Chiar si in familiile cele mai modeste o anumita rezerva trebuie prevazuta pentru a face fata surprizelor de ultima ora. De asemeni, se va prevedea un fel de mincare pentru a fi inlocuit in cazul cind unii dintre musafiri nu-l suporta, din motive medicale eventual, pe cel oferit anterior. Persoanele condamnate de medicul lor la o dieta severa, de fapt, ar trebui sa nu accepte invitatii decit de la prieteni foarte apropiati care le cunosc regimul.

1 - Antreurile: se compun in mod obisnuit din feluri de mincare reci, picante, peste, mezeluriri si salate diverse. Se pot servi si antreuri calde: ficatei de pui, diferite placinte, pizza, sufleuri, pateuri. Antreurile reci pot fi combinate cu cele calde, insa multa atentie - daca incarcam masa cu antreuri greu de digerat (salata de vinete, ciuperci cu maioneza etc ) si in continuare avem mai multe feluri de mincare, plus tort, plus baclava, plus inghetata, riscam fie ca musafirii nostri sa faca o indigestie serioasa, fie sa luam mincarurile de pe masa neatinse. Ne gindim inainte de a chema musafiri cit am putea sa mincam noi insine intr-o vizita, fara sa ne imbolnavim! Tacimul: un serviciu pentru antreuri sau servicii obisnuite de masa de dimensiune mijlocie. Vinuri albe demiseci si rose.

2 - Consome-ul: se serveste o supa limpede in ceasca, cu o lingura de supa mai degraba mica. Daca n-am oferit antreuri, vom putea inlocui supa cu o ciorba care va fi servita in farfurie cu o lingura obisnuita. Se aduce castronul cu supa (supiera) si se ia de pe masa dupa golire. La aceste feluri nu e nevoie de bauturi.

3 - Pestii sau crustaceele: exista pentru peste un tacim special. Se recomanda vinuri albe, seci, spumoase si spumante. Cu cit pestele este mai gras cu atit vinul trebuie sa fie mai acid (cum sunt cele din podgoriile Ardealului si Moldovei). Cu stridii se poate servi chiar o sampanie seaca.

4 - Felul principal, felul de rezistenta: tacim normal. De regula acesta este o friptura sau un preparat din carne. Indiferent daca servim o friptura de porc, de miel, de pasare, din vinat sau una care trebuie sa fie in singe antricot sau muschi de vaca - se impune un vin rosu. La carnea alba se recomanda vinuri rosii usoare, iar la carnea rosie mai tari si mai puternice; la vinat vinuri rosii seci, vechi, de calitate superioara. Vom evita sa aducem pe masa curcanul, purcelul, muschiul, intregi, chiar daca este foarte decorativ. Obiceiul este nepractic. Friptura se portioneaza in bucatarie si se aranjeaza pe un platou pe care il vom orna in mod deosebit. De pilda, vom pune carnea pe citeva foi de salata proaspata, iar deasupra vom aranja citeva frunze de patrunjel. Garniturile vor fi puse in castroane separate, iar pentru salate este ideal sa avem castronase mici rotunde sau patrate pentru fiecare musafir.

5 - Brinzeturile: lista poate fi infinita; ceea ce trebuie retinut e ca brinzeturile se aduc la masa pe un platou frumos din lemn. Tacimul: cutite mici pentru intinsul untului si taiatul brinzei. Toate brinzeturile pun in evidenta buchetul vinurilor. Nu se aduc alte soiuri ci raminem la ultimul vin servit, deci vinul rosu. Exceptie face telemeaua de oi, la care se pot servi vinuri rose si chiar albe, din aceeasi zona de unde provine brinza.

6 - Desertul: pentru prajituri se foloseste un tacim special lingurite, cutite si furculite mici. Acum se recomanda vinuri dulci si semidulci, parfumate (Murfatlar, Pietroasele, Tirnave, Alba-Iulia). Nu se servesc vinuri la deserturile din ciocolata.

7 - Fructe proaspete: sunt prezentate intotdeauna cu un cutit si o furculita speciale. Argintaria coexista in acest domeniu cu materiale noi, inoxidabile. Nu se servesc vinuri.

8 - Cafeaua si lichiorurile: cafeaua pretinde lingurite mici, cafeaua Mocca un serviciu mic de argint sau, eventual, argintat. Pentru doamne se vor servi lichioruri, iar pentru domni, cognac.

9 - Alegerea vinului potrivit fiecarui fel este o adevarata arta.

Este domeniul stapinului casei care, daca nu se pricepe trebuie sa se lase condus de un specialist, prieten sau negustor de incredere. Bauturile aperitive, cherry sau coctail, se servesc la temperatura pivnitei, 10 - 12 grade. O sampanie sau un spumos sec servit ca aperitiv nu trebuie sa depaseasca 8 sau 10 grade. Fiecere regiune are vinurile sale speciale a caror prezentare si temperatura ideala le sunt proprii. De asemeni, vom alege paharele potrivite pentru fiecare tip de vin. Pahar rotunjit sau cu picior scurt pentru vinurile albe, pahar cu picior inalt pentru vinurile rosii. Cupa pentru sampanie si spumos. Vinurile rosii vor fi servite la temperatura pivnitei daca sunt usoare si la temperatura camerei daca sunt mai tari. Vinurile trebuiesc racite treptat si nu brutal si, mai ales, nu trebuie sa fie asezate linga o sursa de caldura ceea ce risca sa le altereze. Trebuie sa le aducem in camera cel putin cu o jumatate de zi inainte. La vinurile tip Tamiioasa se deschide dopul in perioada incalzirii la temperatura camerei, oxidarea adaugind un parfum placut buchetului natural. Daca n-avem timp sa le aducem la temperatura camerei treptat, ramine solutia decantarii vinurilor, varsind foarte usor, intr-o carafa ce a fost in prealabil incalzita, si cu suficienta precautie ca rezidurile de pe fundul sticlei sa nu-l tulbure. Vinurile dulci, sampania dulce, sunt servite foarte reci.

Berea nu va fi niciodata oferita la o reuniune cit de cit festiva. Ea insoteste totusi foarte bine in intimitate anumite specialitati regionale. Se serveste foarte rece in pahare mari fara picior sau in halbe. In mod exceptional, adevarata Pils, nemteasca, este servita in pahare speciale cu picior scurt. Un mic carton circular nu trebuie sa lipseasca niciodata de sub un pahar de bere.

Apa naturala sau minerala este servita intotdeauna foarte rece in pahare obisnuite.

Tuica de fructe cu simbure este servita rece. Tuica de vin, coniacul si diferitele brandy-uri sunt servite la temperatura incaperii le fel ce si tuica de fructe de tip whisky. In acest caz, nu vor lipsi de pe masa cuburile de gheata puse intr-un vas special sau improvizat dintr-o compotiera eleganta de sticla. Sa evitam sa imitam arta barmanilor de prost gust si sa inmuiem paharul in zahar pentru a oferi un cocteil. Este agreabil, dar neadmis de bunul gust sa incalzim in palma miinii paharul special numit Napoleon.

Lichiorurile si vinurile lichioroase, Malaga, Cabernet, Madera, Porto, muscaturile se servesc la temperatura camerei, in pahar special, mai mic si jos. Whiskiul se serveste intr-un pahar special numit tumbler, scurt cu fundul gros.

Toate vinurile se servesc in sticle, in afara cazului decantarii, si aceasta se va face la masa. Daca tragem vinul obisnuit din butoi il servim in carafe. In anii deosebit de buni pentru vinuri, vestiti ca atare, se servesc in cos. Sampania in galeata cu gheata - frapiera. Dopul se scoate la masa, dar trebuie sa taiem capsula cu cutitul, pina cind reusim sa scoatem dopul. Sampania se desfunda in galeata ei si este usor sa nu facem din aceasta deschidere o scena de comedie, lasind sa iasa putin gazul carbonic.

Am vorbit despre asortarea felurilor de mincare cu vinurile. Iata citeva regului suplimentare:

•  nu se serveste niciodata un vin dulceag intre alte doua vinuri albe sau rosii, seci. De exemplu nu se serveste Porto daca s-a servit un vin alb la antreuri;

•  trebuie sa servim vinurile albe seci inaintea celor rosii;

•  vinurile albe foarte dulci, in schimb, se servesc dupa cele rosii;

•  ordinea este totdeauna crescatoare: mai intii vinurile slabe, apoi cele tari;

•  mai intii vinul nou apoi cel vechi;

•  vinurile tip Sampanie sau spumante pot fi servite dupa sau inaintea celor nespumante da, niciodata intre ele.

Pentru a servi vinurile, acasa ca si la restaurant, gazda ia inainte intr-un pahar un esantion si-l gusta pentru a-si da acordul. Daca serveste el insusi o va face cu mina dreapta si cu eticheta in partea din fata; nu se apuca niciodata o sticla de git. Nu se umple un pahar pina sus ci doua treimi, cel mult trei sferturi. Sticla de vin este tinuta in mod obisnuit iar bratul trebuie sa fie intins. Gitul sticlei este normal sa fie la o distanta de circa 5 centrimetri de gura paharului si poate urca pina la 15 centimetri daca servim un vin ce straluceste si poate sa faca, asa numita stea, apreciata de cunoscatori. Vinurile rosii, in schimb, si mai ales soiurile deosebite servite in cos trebuie sa fie turnate aproape de pahar, foarte incetisor, pentru a nu amesteca vinul, ceea ce ar fi nociv buchetului si parfumului sau. Si, in plus, acest fel de a servi are avantajul ca nu ameninta albeata fetei de masa. Nu se ridica deasupra mesei, in timpul servirii, decit cupele de sampanie, cele de spumos ramin pe masa. Paharele de bere le tinem usor inclinate cind turnam, astfel nu vor face o spuma exagerata.

Coniacul si bauturile de tip tuica sint intotdeauna servite pe tavi de metal sau de lemn. Cu exceptia apei cu care ne servim dupa voie, bauturile si vinurile, mai ales, sint totdeauna servite de stapinul casei, de catre ceilalti barbati sau de catre personalul de serviciu. Doamnele trebuie sa se abtina de la " self service " si, mai ales, de la tentativele de a ajunge la o sticla asezata departe de ele. Gazda trebuie sa fie avizata daca s-a intimplat ceva neprevazut la bucatarie pentru a putea sa asorteze vinurile la meniul de rezerva. Sotia trebuie sa cunoasca ordinea in care vor fi servite vinurile pentru a putea sa asorteze la ele paharele asezate dinainte. Pentru asezarea paharelor pe o masa se pastreaza aceleasi reguli ca si pentru tacimuri: in ordinea utilizarii lor, de la dreapta la stinga, paharul de apa in axtremitatea stinga sau, daca preferam, in dreapta dar, in orice caz, in afara rindului. Paharele de sampanie, de obicei utiltizate la sfirsitul mesei, pot fi asezate in spatele celorlalte sau se aduc separat pe tava.

Felul in care stam la masa si mincam tine de educatie. Distanta mare dintre corp si farfurie sta la originea tutror greselilor care se comit la masa. Daca scaunul e prea departe de masa este inerent sa ne patam oricit de atenti am fi. Trebuie sa ne asezam in asa fel incit capul sa fie aplecat putin deasupra marginii mesei. Daca am presupune ca un ecran este asezat intre masa si noi n-avem dreptul sa-l atingem decit cu fata, nu cu umerii sau cu tot bustul. In masura posibilului, partea de sus a corpului nu trebuie sa se miste cind ducem ceva la gura, aplecam numai capul. Atentie la coate! Cum am mai spus trebuie sa stea lipite pe cit posibil de corp. Sa nu exageram si sa intepenim intr-o pozitie nefireasca.

Lingura si cutitul sunt tinute intotdeauna in mina dreapta. Nu exista nici o exceptie de la aceasta regula. Furculita este tinuta in mina stinga cind utilizam cutitul in acelasi timp cu ea. O vom trece in dreapta cind terminam de taiat cite o bucata de friptura, de pilda.

La sfirsitul unui fel de mincare, in farfuria care trebuie luata, punem paralel cutitul si furculita, cu dintii in jos. In timp ce mincam tinem tacimul deasupra farfuriei, fara sa-l ridicam prea mult in aer mai ales fara sa gesticulam cu el.

Lingura se tine ca un creion, intre degetul mare si cel aratator, si o dirjam cu ajutorul celui mijlociu si al incheieturii miinii.

Cutitul se tine intre degetul mare si cel mijlociu, iar aratatorul se sprijina pe spatele minerului. In nici un caz nu se pune aratatorul pe spatele lamei.

Cind folosim furculita o intoarcem cu dintii in jos, pentru a o putea infige in bucata pe care o ducem la gura. Brinza se maninca cu furculita, nu cu cutitul. Daca un invitat maninca astfel, " oferiti-i o baioneta " spunea cu umor Pastorel Teodoreanu.

Daca un tacim ne scapa pe jos din neatentie, cerem altul. Nu-l stergem sau nu suflam in el spunind: " Nu-i nimic ". Cind bem, pastram tacimul in farfurie: furculita la stinga, cu dintii in sus, si cutitul la dreapta, cu lama sub curbura furculitei. Daca farfuria este goala si punem tacimurile incrucisate, este semn ca dorim sa mai fim serviti din felul respectiv.

La masa trebuie evitate orice zgomote: plescaitul, sorbitul, ciocnitul tacimurilor de vesela, oftaturile  etc. Indepartarea resturilor ramase intre dinti nu se face la masa, in prezenta tuturor. Retrageti-va la baie!

La inceputul mesei punem servetul pe genunchi, fara a-l desfasura in totalitate. Ne servim de el cu discretie tamponindu-ne gura. Este absolut interzis sa-l innodam in jurul gitului sau sa-l fixam in decolteu sau in gulerul camasii. La sfirsitul mesei servetul se aseaza linga farfurie, fara a-l impaturi ca la inceput. Daca adoptam o pozitie corceta la masa, nu este nevoie sa intindem servetul pe genunchi. Este un punct de vedere care cistiga teren si vi-l recomandam cu caldura.

Cind mesenii sunt numerosi nu se ureaza “Pofta buna!" Un ecou multiplicat cu douazeci ar crea un vacarm nejustificat. Pentru a incepe sa mincam si sa bem asteptam ca stapina casei, respectiv stapinul casei sa dea tonul. Mincarea este servita de gazda, de un personal calificat sau, pur si simplu, platoul cu mincare trece din mina in mina. Gazda se serveste sau este servita ultima. Sa evitam sa ne umplem pina la refuz farfuria. De asemenea, cind mincam, sa nu ne taiem bucati prea mari dar nici prea mici, ca sa nu cada din furculita. Sa nu ne grabim sa taiem toata bucata de carne de la inceput, ca sa scapam de grija. Cream o impresie dezagreabila.

Marginea farfuriei trebuie sa ramina curata oricare ar fi felul de mincare servit. O farfurie nu trebuie sa aiba un aspect urit nici dupa ce am terminat de mincat. Asta nu inseamna insa ca avem voie sa sorbim din supa, ducind farfuria la gura, si nici ca putem folosi piinea pentru a sterge sosul. Cind ni se ofera un platou, trebuie sa luam intotdeauna bucata cea mai apropriata de noi. Piinea taiata in felii sau chifle este adusa la masa in cosulete speciale. Daca mai dorim piine si cosuletul este mai departe rugam pe cel din dreptul lui sa ne dea si noua niste piine. Persoana respectiva ne va oferi tot cosuletul. Nu ni se va da cu mina nici felia de piine nici chifla dorita. Obiceiul considerat elegant altadata de a lua piinea cu mina nu mai este la moda. A-ti infige furculita intr-o chifla este chiar caraghios. Ne servim cu cite o felie sau o chifla, fara a le taia cu cutitul. Rupem cite o bucata din ele folosind ambele miini. Sa ne ferim de prostul obicei de a face cocoloase pentru a ne calma nervii.

Gazda trebuie sa aiba grija si de cei care nu beau bauturi alcoolice, oferindu-le sucuri de fructe si apa minerala.

Dupa ce s-a asigurat ca toti invitatii au terminat de mincat, gazda este prima care se ridica, semn ca masa a luat sfirsit. Chiar daca mai avem o inghititura in farfurie sau o gura de vin in pahar, vom face si noi acelasi lucru - ne ridicam de la masa. Daca am terminat de mincat inaintea celorlalti nu avem voie sa ne sculam de la masa.

In salon, unde se bea cafeaua trebuie sa asteptam invitatia gazdei pentru a fuma.

Micile accidente care pot surveni in timpul mesei – un pahar spart, o lingura scapata, o pata pe haina vecinului - trebuiesc rezolvate cu tact, fara multa tevatura, tot de catre gazda. Se cuvine ca cel care a spart un vas de valoare de exemplu sa incerce sa-l inlocuiasca, daca este posibil.

GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 26 Decembrie

GÂNDURI PESTE TIMP 26 Decembrie