10 FEBRUARIE 2018

Astăzi este o tristă zi în familia mea: se împlinesc trei ani de când am operat-o de cancer mamar pe draga și scumpa noastră PUFULEȚ, dar, cum este o vorbă din popor, operația a reușit, pacientul a murit! Dumnezeu să o odihnească în pace și să ne dea posibilitatea de a ne întâlni din nou, cândva, într-o altă dimensiune! Va rămâne veșnic în sufletele noastre!

RELIGIE ORTODOXĂ 10 Februarie

+) Sf Sfințit Mc Haralambie; Sf Mc Valentina; Sâmbăta morților – Moșii de iarnă

Sfântul Mucenic Haralambie a trăit în vremea împărăţiei lui Septimiu Sever (193-211) şi s-a făcut vestit cu puterea credinţei sale şi cu râvna în propovăduirea lui Hristos. El era preot al creştinilor din Magnezia, în Asia Mică. În acea vreme era mai-mare al cetăţii păgânul dregător Luchian. Deci, acesta, nesuferind cuvintele şi râvna propovăduirii bătrânului preot Haralambie, care avea atunci vârsta de 113 ani, a poruncit ostaşilor să fie prins. Fiind dus la judecată înaintea lui Luchian, Sfântul a mărturisit fără frică pe Hristos; drept aceea, dregătorul a poruncit să fie dezbrăcat de hainele sale şi, după ce i-au jupuit tot trupul cu unghii de fier, i-au tăiat fâşii de piele de pe trup. Iar Sfântul Haralambie, grav rănit, a zis: „Mulţumesc vouă, fraţilor, că, strujind trupul meu cel vechi şi bătrân, m-aţi înnoit, îmbrăcându-mi sufletul cu haina cea nouă a suferinţelor pentru Hristos”.

Văzând cei de faţă răbdarea Mucenicului în atâtea chinuri şi neîncetatele lui rugăciuni pentru toţi, mulţi dintre ei, bărbaţi şi femei, s-au lepădat de idoli şi au crezut în Hristos; iar dregătorul, cercetându-i şi chinuindu-i fără milă pe aceştia, a poruncit să li se taie capetele. Apoi Sfântul a fost legat şi dus la Antiohia, înaintea împăratului. Şi acolo, marele Mucenic a îndurat felurite chinuri şi a făcut multe minuni. Atunci însăşi fata împăratului, Galini, auzind de tăria de suflet cu care Sfântul Haralambie a răbdat cele mai grele chinuri, a crezut în Hristos şi s-a botezat.

Deci, istovit de atâtea cumplite chinuri pe care a trebuit să le îndure, Sfântul Haralambie a fost osândit la moarte prin sabie. Dar mai înainte de a fi dus să i se taie capul, s-a mutat la Domnul, la 10 februarie în anul 202.

Tot în aceastã zi, pomenirea sfintelor muceniţe şi fecioare: Enata şi Valentina şi a mucenicului Pavel.

Dintre aceste douã fecioare, Enata era din ţinutul Gaza, iar Valentina din Cezareea. Când ighemonul Firmilian sta la judecatã, a fost adusã viteaza fecioarã Enata, care fiind întrebatã dacã se leapãdã de Hristos, şi ea mãrturisind cã Hristos este Dumnezeu, a fost chinuitã cumplit. Atunci cinstita Valentina şi ea fecioarã fiind şi nesuferind sã vadã neomenia şi cruzimea celor sãvârşite, s-a umplut de îndrãznealã, şi când i s-a poruncit ca sã aducã jertfã idolilor, cãci acolo lângã scaunul de judecatã, se gãsea un jertfelnic, ea l-a izbit cu picioarele şi l-a surpat împreunã cu focul ce era pe el. Atunci tiranul mânuindu-se, a chinuit-o cumplit şi pe ea. Şi încetând a le mai chinui, a hotãrât sã fie arse în foc. Dupã aceasta a fost adus la pãtimire sfântul Pavel. Şi dupã ce a suferit mai multe chinuri şi s-a arãtat mai presus de patimi, cu harul lui Hristos, a fost osândit la moarte de sabie. Iar el, mulţumind lui Dumnezeu şi rugându-se pentru cei de o credinţã cu el, a primit tãierea cinstitului sãu cap, dându-şi duhul în mâinile lui Dumnezeu.

Cu ale lor sfinte rugãciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

MOSII DE IARNA 2018.

În fiecare an, în sâmbăta premergătoare duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi – ziua în care se lasă sec de carne pentru Postul Sfintelor Paşti, Biserica Ortodoxă face pomenirea celor trecuţi la cele veşnice. Această sâmbătă este cunoscută în popor sub denumirea “Moşii de iarnă”. În această zi, în toate bisericile se va săvârşi Sfânta Liturghie, urmată de Slujba Parastasului pentru cei adormiţi. Slujbe de pomenire se săvârşesc şi în cimitire, la mormintele celor dragi.

Praznicul Moşilor de Iarnă cinsteşte memoria rudelor şi prietenilor noştri trecute de ultimul hotar al vieţii pământeşti. Biserica rânduieşte astfel de momente de reculegere, pentru că nu vede în moarte sfârşitul existenţei omului. Cuvântul  “moşi” vine de la “strămoşi”, şi se referă la persoanele trecute la cele veşnice. Cu apelativul “moşi” sunt numiţi nu doar morţii, ci şi principalele sărbători ce le sunt consacrate, precum şi pomenile făcute pentru ei. Din zilele de Moşi amintim: “Moşii de primăvară” (de Macinici), “Moşii de vară” (sâmbăta dinaintea Rusaliilor), “Moşii de toamnă” (în prima sâmbătă din luna noiembrie), “Moşii de iarnă” (sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne).

Cinstirea rudelor trecute la viaţa de Dincolo

Pentru praznicul Moşilor de Iarnă se pregătesc toţi creştinii, săraci sau bogaţi, fiecare după posibilităţile sale materiale. În ziua Moşilor de Iarnă, dar şi în toate sâmbetele dedicate pomenirii morţilor până la Sfintele Paşti, creştinii păstrează legătura cu cei dragi, plecaţi la viaţa de Dincolo, prin participarea la slujbele de comemorare, prin rugăciuni, prin milosteniile pe care le fac pentru cei adormiţi din familia lor.

Cinstirea rudelor răposate se manifestă şi prin îngrijirea permanentă a mormintelor. De la căpătâiul celor adormiţi nu trebuie să lipsească Sfânta Cruce, candela, florile proaspete presărate sau semănate pe mormânt sau în jurul acestuia. Vasele cu tămâie şi lumânările reprezintă, de asemenea, ofrande prin care-i cinstim pe cei plecaţi la viaţa veşnică.

În tradiţia ortodoxă, în ziua praznicului se aduc la biserică, pentru a fi sfinţite, coliva, prescurea şi o sticlă de vin. De asemenea, se sfinţesc vase cu mâncare şi pachete cu alimente, pe care rudele celor adormiţi le împart după slujba de pomenire, atât săracilor din biserică, cât şi vecinilor, persoanelor sărmane întâlnite la cimitir şi pe stradă, în ziua parastasului.

Moşii de iarnă

În Sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne facem pomenirea mortilor, pentru ca în duminica următoare Biserica a rânduit să se facă pomenire de Înfricoşata Judecată şi A doua venire a Domnului la care ne vom înfăţişa toţi. Pentru că mulţi creştini au murit pe neaşteptate şi fără pregătirea sau fără pocăinţa necesară, Biserica face mijlocire pentru toti aceştia, ca să se bucure de fericirea vesnică.

Sâmbăta, zi de pomenire a celor adormiţi

Sfintii Parinti au randuit ca sambata să se facă pomenirea celor adormiţi, pentru că este ziua în care Hristos a stat cu trupul în mormânt şi cu sufletul în iad, ca să-i elibereze pe drepţii adormiţi. Pe de altă parte sâmbăta e deschisă spre duminică,  ziua învierii cu trupul. Duminica este numită şi ziua a opta, pentru că este ziua începutului fără de sfârşit, ea nu va mai fi urmată de alte zile, va fi eternă.

Ce pregătim?

Pentru praznicul Mosilor de Iarna se pregătesc toţi creştinii, săraci sau bogaţi, fiecare după posibilităţile sale materiale. În ziua Moşilor de Iarnă, dar şi în toate sâmbetele dedicate pomenirii morţilor până la Sfintele Paşti, creştinii păstrează legătura cu cei dragi, plecaţi la viaţa de Dincolo, prin participarea la slujbele de comemorare, prin rugăciuni, prin milosteniile pe care le fac pentru cei adormiţi din familia lor.

In Sambata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne facem pomenirea mortilor, pentru ca in duminica urmatoare Biserica a randuit sa se faca pomenire de Infricosata Judecata si A doua venire a Domnului la care ne vom infatisa toti. Pentru ca multi crestini au murit pe neasteptate si fara pregatirea sau fara pocainta necesara, Biserica face mijlocire pentru toti acestia, ca sa se bucure de fericirea vesnica.

MOSII DE IARNA 2018. Mai mult, femeile care nu respectă tradiţia şi lucrează în această zi sunt pedepsite să tremure ca piftia şi "li se întoarce pomana" pe care au dat-o.

MOSII DE IARNA 2018. Atenție, cei dragi decedați de mai puțin de un an nu trebuie pomeniți alături de ceilalți! Ce înseamna asta concret? Doar că pentru ei se scrie un pomelnic separat.

La cimitir se aprind cel puţin două lumânări. Credincioşii care fac pomeniri trebuie să meargă la biserică de dimineaţă, ca să participe la Sfânta liturghie. Abia după această slujbă mare se oficiază şi parastasul. Apoi, familia merge la cimitir, unde trebuie să aprindă cel puţin două lumânări – numărul minim necesar, potrivit superstiţiilor, pentru a încălzi sufletele morţilor.

În Transilvania se păstrează obiceiul ca pachetele duse la biserică să conţină, pe lângă vinul şi coliva obligatorii, bucatele preferate de cei pentru care se face pomana. Plus o prăjitură cu specific local, numită "pupi" (un chec cu mere).

Şi în Banat se dă de pomană un preparat caracteristic zonei – grâu fiert cu brânză şi unt. În plus, în pachete se pune şi friptură de porc.

În Bucovina, pachetele conţin obligatoriu plăcinte cu brânză şi se împart familiilor necăjite, care au mulţi copii.

Rețeta de coliva cu arpacas, nuca si stafide

1 kg arpacas (o cana)
3 cani cu apa
500g zahar
250 g nuci, macinate
150 g stafide albe
2 sticlute cu rom
coaja de lamaie, vanilie, o lingurita cu sare
Pentru decor: nuca de cocos, bomboane de ciocolata,3 linguri cu cacao
sau fulgi de migdale, caise confiate,etc.

Mod de preparare Coliva cu arpacas, nuca si stafide
alegem graul de impuritati si-l spalam bine ;punem la fiert intr-un vas cu peretii grosi, arpacasul , apa si o lingurita cu sare
-eventual punem o tabla groasa dedesubt
incercam bobul si daca e aproape fiert adaugam zaharul si mai lasam 10 minute(sa stea lingura drept in fiertura!)
-dam deoparte , acoperim cu o folie alimentara(sa nu prinda compozitia o pojghita) si lasam la racit
-compozitia se amsteca apoi cu nucile sfaramate(cu sucitorul pe o coala alba)sau macinate cu masina , stafidele, cu mirodeniile
-rezulta 2 platouri unde vom modela frumos compozitia ;acoperim cu nucade cocos(netezim cu un cutit sau cu ajutorul unei coli A4, presand usor) sipunem tiparul sub forma de cruce si pudram cu cacao sau facem crucea din bomboane de ciocolata
pe margini facem cerculete din cacao cu un capacel de la o sticla de plastic
putem decora si cu alte fructe uscate:fulgi de migdale,caise uscate confiate,alune intregi nesarate, coapte si frecate de pielita
dam la rece si apoi o vom duce la biserica  pentru a fi sfintita.

Coliva traditionala

1kg grau decorticat

1-2 pliculete zahar vanilat

2-3 linguri cacao

2-3 linguri de stafide

3-4 linguri de miez de nuca dat prin masina

1-1/2 linguri de migale maruntite

nuca de cocos (dupa gust)

Mod de preparare Coliva traditionala

Graul se pune in apa si se lasa sa fiarba la foc domol. Dupa a fiert se lasa sa se raceasca. Se pun toate ingredientele dupa care se amesteca bine.

Coliva de pe Muntele Athos

1 kg grau;

sare;

pesmet;

zahar (cristalin);

scortisoara;

3linguri de miez de nuca dat prin masina

cuisoare presate;

chimen.

Mod de preparare Coliva de pe Muntele Athos

Se striveste graul peste care apoi se pune apa pentru a se umfla. Se fierbe timp de jumatate de ora, apoi se strecoara si se fierbe in a doua apa, pana cand graul infloreste, iar zeama devine cleioasa. Adauga apoi putina sare. Se scoate, apoi graul fiert si se spala cu apa rece, pentru a nu se mai lipi o bobita de alta dupa care se lasa la uscat.

Se ia o mana de pesmet, sfaramat foarte bine si se afauga in grau pentru a absorbi umezeala. Apoi, graul se pune intr-un ciur pentru a se strecura pesmetul. Intr-un final, graul se aseaza pe platou si pe deasupra se preseaza in forma de cruce zaharul amestecat cu scortisoara. La coliva pentru sarbatori cu priveghere se adauga nuci faramitate, cuisoare presate, chimen. Nucile pot fi inlocuite cu alune prajite faramitate (carora le scot coaja), iar cuisoarelor cu scortisoara.

Viața și nevoințele lui Iustin Pârvu, duhovinc român (n. 10 februarie 1919, satul Poiana Largului, județul Neamț - d. 16 iunie 2013)

Iustin Pârvu

Părintele Justin Pârvu s-a născut în 1919 în satul Petru Vodă la 10 Februarie într-o familie de români ortodocşi foarte evlavioşi, şi a fost botezat cu numele Iosif. A iubit de mic frumuseţea credinţei creştine, s-a închinoviat în 1936 în Mănăstirea Durău şi a fost călugărit în 1939, după care începe studiile la Seminarul Cernica, unde deprinde dogmele tâlcuite patristic în formele rânduite pentru liturgică, tipic, psaltică, iconografie, apologetică. Întotdeauna într-o desăvârşită împreună-glăsuire cu Biserica, niciodată nu s-a oprit din sârguinţa de a învăţa, astfel că la 94 de ani încă citea nu doar toate cărţile patristice care apăreau, dar şi cele de cultură, istorie, filozofie şi politică, pătrunzând idei complexe pe care, cu memoria sa extraordinară, le sintetiza uluitor de repede şi de plin de o seninătate milosârdnică (dar totodată şi cu note de umor), ce se pot numi cu adevărat drept apoftegmele cele mai reprezentative spiritului creştin al acestui popor.

Şi-a făcut un ideal din a împlini toate poruncile Noului Testament, între care dragostea este cea mai mare, şi Dumnezeu i-a ajutat să-şi împlinească acest dor, astfel că dragostea de Dumnezeu şi de oameni a devenit trăsătura sa fundamentală. A priceput Botezul ca pe o chemare de a împlini Evanghelia prin slujirea tuturor nevoilor de mântuire fie a Cetăţii, fie a Mănăstirii, ca pe o armonie unitară între toate mădularele Trupului lui Hristos, Biserica.

Tocmai de aceea, asemenea unui milion de români care prin naturaleţea sentimentului patriotic şi prin nobleţea celui creştin aderaseră deja la Mişcarea Legionară, atunci când părintele a intrat la seminarul de la Cernica, aflând atât profesorii, cât şi elevii, în integralitatea lor, membri ai acesteia, el însuşi astfel s-a alăturat. A avut colegi pe mulţi dintre marii părinţi şi arhierei, precum Patriarhul Teoctist, Mitropolitul Bartolomeu Anania, Arhimandriţii Sofian Boghiu, Grigorie Băbuş, Ioasaf Popa, şi Gherasim Iscu. Râvna sa pentru studiile teologice l-a numărat între cei mai buni elevi ai seminarului, dovadă că la sfârşitul anilor 60 părintele încă dădea meditaţii seminariştilor de la Mănăstirea Neamţ la dogmatică, greacă veche, franceză şi germană. După desfiinţarea Seminarului Cernica de către mareşalul Antonescu, părintele continuă studiile la Seminarul de la Râmnicu Vâlcea, iar în anul 1941, la Iaşi, este hirotonit preot de arhiereul Valerie Moglan, vicar al Mitropoliei Iaşilor. În anul 1942 se înrolează ca preot misionar pe frontul de Răsărit, de unde se întoarce cu Armata Română, în care slujeşte Sfânta Liturghie pentru soldaţii de pe front până la 23 August 1944, dată după care se întoarce la mănăstirea sa. În 2012 părintele a ctitorit primul monument pentru pomenirea eroilor români căzuţi în luptele crâncene de la Codrii Paşcanilor, locul unde se afla în August 44.

Începând cu 1946 îşi continuă studiile la seminarul din Roman. Schimbarea regimului politic l-a pus în situaţia ingrată de a accepta, ca decan de vârstă al elevilor seminarului, funcţia de preşedinte al Asociaţiei de prietenie româno-rusă din seminar. Faptul că nu a subscris nici uneia din iniţiativele bolşevice cerute de ocupanţi, ci a făcut lecţii de educaţie creştină şi naţională, a dus la arestarea sa în 14 Mai 1948, şi la condamnarea la 12 ani de închisoare. Despre aceasta a scris, în anul 2008, unui ziarist: „Legionarismul nu a fost o sectă; el s-a supus întru totul Bisericii Apostolice, învăţăturilor de credinţă ortodoxă şi a slujit Biserica lui Hristos cu multe jertfe, cu preţul vieţii multor martiri care şi-au închinat toată viaţa Bisericii şi neamului. Oameni pe care i-am cunoscut personal în închisoare şi care îşi dădeau bucata lor de pâine şi haina de pe ei celor mai neputincioşi, neputând să vadă suferinţa fraţilor lor; mai bine mureau ei, decât fraţii lor; aveau atâta forţă în mărturisirea credinţei, nu alta decât cea ortodoxă, încât mulţi dintre gardieni se îmblânzeau de puterea dragostei lor şi rămâneau muţi în faţa tăriei credinţei lor.”

Anii de detenţie au fost ani de permanentă mucenicie pentru Hristos, prin toate mijloacele folosite de regim: foame, frig, tortură, bătăi, umilinţe, privare de somn, de lumină, de aer, de comunicare. Folosind pentru osteneala rugăciunii clipele care par a fi fost insuportabil de grele, părintele a preferat vreme de 17 ani nevoinţa tăcerii, în timp ce iluştrii săi fraţi de suferinţă întru Hristos, elita intelectuală precum Petre Ţuţea, Mircea Vulcănescu, Constantin Noica, Daniil Teodorescu, Dumitru Stăniloae, Ilarion Felea, George Manu, Nichifor Crainic, şi mulţi alţii – elită decimată sub ochii săi-, îşi dăruiau dragostea ţinând cursuri universitare celor prigoniţi. Tăcând şi ascultându-i pe fiecare, părintele a învăţat mai ales să plângă în taina inimii sale, şi s-a pogorât într-un adânc de smerenie despre care graiul nostru nu ştie mărturisi. Perioada acelor ani i-a fost zăvorârea cu care a început arderea sa de tot pentru Dumnezeu, şi pecetluirea unei taine sufleteşti de o măreţie care s-a văzut mai ales prin minunile săvârşite de Dumnezeu prin el şi în anii libertăţii, cu oblăduirea Maicii Domnului căreia i-a închinat eforturile sale de ctitor.
Periplul său prin temniţele anticreştine a fost uimitor şi prin felurile de experienţe pe care le-a putut transforma, din teribile şi demonice, în prilejuri de desăvârşire creştină. De câte ori s-a putut, a săvârşit Sfânta Liturghie pe propriul său piept, împărtăşind cu Sfintele Taine pe mulţi dintre deţinuţi, unii aflaţi chiar pe pragul trecerii din această lume. A fost torturat şi anchetat până în August 1949 la închisoarea din Suceava, de unde a fost transferat la Aiud, închisoare comunistă pentru intelectuali. Aici a rămas până în 1951, când a fost trimis în lagărul de muncă silnică de la Baia Sprie. Aici a rămas până în 1954, când a fost mutat laGherla şi apoi în alte închisori. În închisoarea Gherla, după cuvintele sale: „Nu mai eram o persoană, eram un număr, 267. Nici nu ne dădeau voie să ne strigăm pe nume; toţi purtam numere. Puteţi să vă imaginaţi aceasta?”
În 1960, la expirarea pedepsei date pentru a fi crezut în Hristos, a fost întrebat ce va face după ce va fi eliberat, şi a răspuns: „O iau de unde am lăsat-o cu slujirea Bisericii!” Pentru acest cuvânt a primit încă 4 ani de închisoare fără condamnare, pe care i-a executat în Delta Dunării, în teribilul lagăr de la Periprava. N-ar fi putut îndura despărţirea de fraţii săi întru Hristos pe care Dumnezeu i-a chemat prin mucenicie la Sine, dacă nu i s-ar fi descoperit de la Maica Domnului că are de împlinit încă o lucrare până ce va primi şi el un sfârşit de mucenic. Această lucrare este redeşteptarea conştiinţei muceniceşti şi mărturisitoare a tuturor creştinilor, a cărei biruinţă se vede astăzi prin înrâurirea sa în întreaga lume creştină. Un aspect la fel de important al acestei lucrări este cea privitoare la monahism, în care a adus reînvierea chipului de chinovie vasiliană şi pahomiană, care îmbină laturile filantropică, catehetică şi duhovnicească.

Propovăduirea pocăinţei şi apropierea venirii Domnului şi a sfârşitului lumii sunt identic acelaşi mesaj pe care prorocii, apostolii, toţi sfinţii, şi Însuşi Mântuitorul l-a adus pe pământ, iar părintele dimpreună cu Cuvântul lui Dumnezeu a rostit neobosit, mai ales în ultimii ani, acelaşi îndemn către pocăinţă. Ortodoxia învăţăturilor părintelui, (fie cele direct adresate poporului, fie cele transmise cu binecuvântarea sa prin ucenici), este la fel de fără prihană ca şi nobleţea jertfei sale pentru neam, astfel ca mulţimea celor ce l-au vrăjmăşit să amuţească înaintea unui adevărat slujitor al lui Dumnezeu, neaflând cusur în cuvintele şi faptele sale.
La întoarcerea în casa părintească, după 14 Mai 1964 când a fost eliberat, mama părintelui, Ana, despre care el însuşi spunea că „era o sfântă”, la scurtă vreme s-a mutat la Domnul, şi este cinstită şi azi de biserica locului. Apoi, fiindcă i s-a refuzat întoarcerea în mănăstire până în 1966, părintele a lucrat ca muncitor forestier, an când chiar la iniţiativa ofiţerului de securitate care îl avea sub observaţie, a fost reprimit în monahism la Mănăstirea Secu din judeţul Neamţ, unde i-a avut ca duhovnici pe părintele Epifanie Acatrinei şi pe părintele Antim Găină, un preacuvios şi sfânt ce în vara anului 1974 a răposat în braţele Părintelui Justin, care mereu l-a dat pe duhovnicul său pildă de cea mai autentică şi mai înaltă viaţă monahală.
După ce în 1975 a reuşit să primească aprobarea regimului să călătorească în Sfântul Munte Athos, pentru faptul că, deşi i s-a sugerat să rămână acolo, a preferat să se întoarcă în ţară, autorităţile l-au mutat cu domiciliul obligatoriu la Mănăstirea Bistriţa, lângă Piatra Neamţ. Aici, împreună cu alţi duhovnici mari ai acelei vremi, s-a îngrijit de bună-starea duhovnicească şi de educaţia creştină şi naţională a tuturor creştinilor care l-au căutat. Mulţi dintre ei au ales de atunci calea monahismului sau a preoţiei. Faima sa de bun duhovnic şi iscusit pedagog, chiar dacă i-a adus multe necazuri de la autorităţile regimului ateu, l-au făcut cunoscut în multe părţi ale ţării şi ale lumii ortodoxe, şi nu a încetat să sporească de atunci.
În toamna anului 1991, după o scurtă reîntoarcere la Mănăstirea Secu, a venit în satul natal, Petru Vodă, şi, cu binecuvântarea ÎPS Părinte Daniel Ciobotea, Mitropolit pe atunci iar astăzi părinte Patriarh, să pună temelia mănăstirii de călugări, cu hramul Sfinţilor Arhangheli.
În 1992 a început rânduiala athonită la Petru Vodă, cu binecuvântarea episcopului vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, prezent la sfinţirea bisericii. Dorinţa fierbinte a părintelui stareţ a fost de a închina mănăstirea generaţiei jertfite pentru Hristos în temniţe, ale căror sfinte moaşte odihnesc şi în raclele din biserică, şi în cimitirul mănăstirii, precum părintele Gheorghe Calciu, părintele Ştefan Marcu, poetul Radu Gyr, Tudor Popescu, şi ceilalţi. Evocându-i pe Sfinţii închisorilor, a zis: „Mi-e atât de dor de ei şi atât de tare mă bucur la gândul că ne vom vedea, cu mult mai mult decât la gândul că mă voi vedea cu părinţii mei”.
Petru Vodă a devenit în scurtă vreme o adevărată vatră de înaltă trăire şi cugetare ce a primenit şi a însufleţit întreaga viaţă românească. Oaza de libertate duhovnicească creştină, prin păstrarea neştirbită a învăţăturii de credinţă ortodoxă şi a adevărului istoric al poporului român, fac din această mănăstire testamentul limpede al Voii lui Dumnezeu propovăduite şi împlinite de părintele stareţ Justin. S-a sârguit mai presus de orice să prindă în noi chip Hristos, uniţi prin frăţietatea aceluiaşi părinte duhovnicesc. Iubirea părintelui Justin pentru noi, ucenicii, este chip al asemănării iubirii Domnului pentru sfinţia sa.
În toate ctitoriile şi slujirile sale părintele a avut o deosebită grijă să fie făcute după rânduiala şi cu binecuvântarea Bisericii. Ca finanţare a folosit numai donaţiile credincioşilor, în integralitatea lor, aşa încât la ridicarea mănăstirilor sale a participat întreaga ţară, ca un simbol al biruinţei Duhului Sfânt şi al unităţii duhovniceşti şi liturgice al cărei păstor iubitor este. Părintele s-a implicat activ atât în cele mai de detaliu, cât şi în cele mai înalt-conceptuale aspecte ale vieţii ortodoxe româneşti. Aceasta a făcut-o mai ales ca duhovnic, dar şi ca ctitor al multor schituri, mănăstiri şi biserici de mir din toată ţara. Mănăstirea Sf. Iustin Filosoful şi sfinţiţilor mucenici români, ctitorită împreună cu alţi 3 supravieţuitori ai temniţei de atunci pe locul lagărului de muncă de la Poarta Albă (Canal), unde au pierit atâţia preoţi, i-a adus cea mai înaltă mulţumire sufletească, ca astfel şi România să-şi poată cinsti cum se cuvine mucenicii.
Din anul 1999, a început să ridice Mănăstirea de maici din Paltin-Petru Vodă, mănăstire la început doar axată pe programul filantropic (găzduind un spital-azil de bătrâne, o şcoală internat de copii, un laborator de plante medicinale, cabinete medicale), iar pe măsură ce mănăstirea a devenit cea mai mare chinovie din ţară, numărând 170 de suflete, a devenit şi un centru de propovăduire a cuvântului ortodox, prin lucrul la cărţi patristice şi publicaţii apologetice, precum revistaAtitudini.
S-a silit în tot chipul mărturisit de Paterice şi în fiecare clipă şi către Împărăţia Cerurilor dinlăuntrul său şi din al fiecărei persoane pe care o întâlnea, fie faţă către faţă, fie pentru care se ruga. A preţuit mai mult ca orice curăţia credinţei trăită prin curăţia inimii, nedespărţind niciodată cugetarea cea dreaptă de vieţuirea cea sfântă, astfel ca toată viaţa sa să se facă adeverire a Evangheliei lui Dumnezeu-Cuvântul. A urmărit ca Scriptura să se plinească prin faptele sale, şi ca totul în viaţa lui să slujească mântuirii oamenilor, atât prin efortul mărturisirii grăite, cât şi prin nevoinţa riguroasă şi permanentă, nevoinţă mai presus de fire pe care a sporit-o până la sfârşitul vieţii acesteia. În anii petrecuţi ca stareţ, programul zilnic al părintelui era:
- prezenţa fără lipsă de la Sfânta Liturghie,
- între 14 şi 18 ore pe zi (!) slujirea credincioşilor veniţi din toată lumea cu cea mai diversă gamă de suferinţe, pentru care găsea mereu cel mai potrivit leac
- aspra postire, şi gustarea abia noaptea târziu a puţină hrană
- citirea pravilei şi a cărţilor Sfinţilor Părinţi
- odihna 2-3 ceasuri pe noapte
Minunile dumnezeieşti arătate prin părintele Justin sunt nenumărate, de la frecventele cazuri de cancer vindecate, la dezlegarea naşterii de prunci, la exorcizarea cazurilor celor mai grave, la izbăvirea de patimi îndelungate şi grele, la schimbarea totală a celor mai nefericite caractere, la obişnuitele dovezi de străvedere şi înainte-vedere. Mărturiile acestor minuni abia de acum înainte pot fi notate şi publicate, ştiută fiind desăvârşita smerenie a părintelui, care nu suferea să audă despre sine vreun cuvânt de laudă cât era încă în trup, însă care acum cu siguranţă şi-ar dori ca prin cunoaşterea lor să fie slăvit Numele lui Dumnezeu, spre bucuria tuturor.
Viziunea creştină şi harul faptelor, cuvintelor şi existenţei părintelui Justin au demonstrat că Biserica este chivotul vieţii veşnice şi temelie a societăţii româneşti, având parte de o evlavie populară întocmai cu cea către marii sfinţi ai Bisericii, cât şi o înrâurire de unitate şi de întărire întru credinţă asupra ţării şi a neamului românesc precum marii şi drept-credincioşii voievozi. Chipul cuvios şi pătruns de Duhul Sfânt al sfinţiei sale va rămâne veşnic în inimile celor ce l-au cunoscut drept cea mai sublimă şi mai sfântă persoană cu care Dumnezeu a învrednicit acest neam.
Ca duhovnic, urmând cu mare rafinament pilda Învăţătorului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, părintele a îngrijit cu o fără cusur dreaptă-socoteală şi negrăită milostivire desăvârşita libertate a fiilor săi, nepunând pe nimeni în vreun şablon, ci a observat cu precizie ipostasul sufletului şi chemarea celui de sub patrafir şi s-a luptat să pună în sfeşnic lumina pe care Dumnezeu a aprins-o în fiecare dintre noi prin Sfântul Botez, amintind prin însăşi viaţa sa cuvântul dumnezeiesc care l-a chemat şi care şi pe noi ne cheamă: Fiţi Sfinţi, precum Eu sunt Sfânt! Sfârşitul mucenicesc prin cele 40 de zile de cumplite suferinţe (timp în care a cerut să fie tuns în Marea Schimă tot cu numele Justin), l-a trăit cu o impecabilă demnitate şi plinătate de har care au mărturisit tuturor că era purtător de Dumnezeu, precum este scris: “Cel ce a devenit un singur duh cu Dumnezeu prin darul Harului, şi cel ce pătrunde dumnezeieşti taine prin dorirea de Dumnezeu a inimii lui spre iconomia comuniunii Bisericii, unul ca acesta străluceşte şi este cinstit spre slava Treimii celei de viaţă făcătoare în vecii vecilor. Amin.” (Sfântul Symeon din Muntele Minunat)
Sfinte preacuvioase părinte Justin, bucură-te, intrând în bucuria Mirelui Tău! Şi fiindcă acum ai aflat îndrăzneală de mare mucenic – căci pentru păcatele noastre ai pătimit -, roagă-te să aflăm şi noi har înaintea lui Dumnezeu şi să nu ne părăsească milosârdia Lui, ci să primim vreme de pocăinţă înaintea venirii Sale celei prea-slăvite. Ci, o, grabnic-ascultătorule al celor sărmani, cere Domnului să nu ne lipsească de tine nici în cele ce vor fi în veacul acesta, nici în cel ce va să fie, ci să fim întru duhul dragostei sfinte cu toţii una, precum şi pe tine împreună cu Dumnezeu unit te-a făcut. Amin!

Viața și nevoințele lui Ioanichie Bălan, duhovnic și arhimandrit

Ioanichie Bălan (n. 10 februarie 1930, Stănița, județul Neamț - d. 22 noiembrie 2007, Mănăstirea Sihăstria) a fost un cunoscut duhovnic și arhimandrit român.

După ce a absolvit Liceul comercial din Roman, în 4 noiembrie 1949, a venit la Mănăstirea Sihăstria. Se tunde în monahism de către IPS Sebastian Rusan, la data de 14 aprilie 1953 și este hitoronit diacon la data de 15 aprilie1953. Între 1949 – 1971 îndeplinește în Mănăstirea Sihăstria ascultările de casier, contabil, secretar și ghid al mănăstirii. 

Începînd cu anul 1955 se face remarcat ca un bun predicator și, mai ales, ca un apreciat scriitor. Între1971 – 1990, sub presiunea autorităților comuniste, ierodiaconul Ioanichie Bălan este transferat la Mănăstirea Bistrița, județul Neamț. Între 1971 – 1975 urmează cursurile Institutului Teologic Universitar din București pe care îl absolvă cu licența „Chipuri de călugări îmbunătățiți din mănăstirile nemțene“. 

A fost hirotonit ieromonah de către IPS Teoctist 2 februarie 1979, hirotesit apoi protosinghel în 1984 și arhimandrit în 1992. În 1990 revine la mănăstirea Sihăstria unde își continuă activitatea misionară de popularizare a credinței ortodoxe.

Volume tipărite

·         Patericul românesc (București, 1980)

·         Vetre de sihăstrie românească (București, 1981)

·         Convorbiri duhovnicești (vol. I, Ed. Episcopiei Romanului, 1984; vol. II, 1988)

·         Mărturii românești la locurile Sfinte (Ed. Episcopiei Romanului 1986)

·         Istorioare duhovnicești (1991)

·         Călăuza ortodoxă în biserică (Iași, 1992),

·         Călăuza ortodoxă în familie și societate (Iași, 1993)

·         Rînduiala Sfintei Spovedanii și a Sfintei împărtășanii (Iași, 1993)

·         Părintele Paisie duhovnicul, (Iași, 1993)

·         Părintele Cleopa duhovnicul (Iași, 1994)

·         Convorbiri cu teologi ortodocși străini (Iași, 1994)

·         Viața Părintelui Cleopa (1999)

·         Sfinte Moaște din românia (1999)

·         Sfinte Icoane făcătoare de minuni din România (1999)

·         Versuri duhovnicești (2006 și 2008)

ISTORIE PE ZILE 10 Februarie

Evenimente

·       1258 – MONGOLII DISTRUG BAGDADUL. Oastea mongola a lui  Hulagu Khan fiul cel mare al lui Genghis Khan, dau asaltul final asupra infloritorului oras  Bagdad si masacreaza populatia. Califul Al Musta’sim este ucis fiind calcat in  picioare de caii mongolilor. Este sfarsitul dinastiei  Abbasizilor.

·         1355: Regele Ludovic I al Ungariei confirmă înțelegerea cu domnul Nicolae Alexandru, care în schimbul unor garanții de securitate, a acceptat suzeranitatea regală maghiară asupra Valahiei Transalpine ("Țara Românească")

·         1388: Se mentioneaza pentru prima dată, orașul–cetate Suceava, drept capitală a statului medieval Moldova.

·         1763 – Tratatul de la Paris pune capăt războiului de  sapte ani cunoscut si sub numele de razboiul franco-indian. Franta cedeaza Canada, Angliei. După şapte ani de război continuu, Franţa şi Marea Britanie au semnat în această zi în 1763 Tratatul de la Paris care a pus capăt ostilităţilor dintre cele două mari puteri europene. Franţa pierde toate coloniile sale din America de Nord ,cedand Canada, Valea Ohio şi malul stâng al Mississippi, Dominica şi Insulele Grenadine.Frantei ii raman insulele Saint-Pierre şi Miquelon, astăzi încă franceze.

·         1819:  Simon Bolivar este numit președinte al Venezuielei și comandant suprem al armatei revoluționare. Simón José Antonio de la Santísima Trinidad Bolívar y Ponte Palacios y Blanco, cunoscut mai mult ca Simón Bolívar (n. 24 iulie 1783 în Caracas, Venezuela – d. 17 decembrie, 1830, în Santa Marta, Columbia) a fost conducătorul unor mișcări de independență în America de Sud, numite uneori „Războiul lui Bolívar”. Educația primită de Bolívar la San Mateo și Madrid conturează clar modul de gândire al Liberatorului. Indieni, mulatri, metiși, creoli, negri, sclavi ori liberi, pentru Simón Bolívar sunt toți locuitori egali ai Venezuelei. Nu acceptă ideea de sclavie și chiar și-a eliberat pe ai lui când împrejurările i-au permis. Dorea independență și emancipare pentru statele sud americane pe care le vedea prospere într-o federație sub conducerea unui singur om, dar nu voia sa fie el acela. Urăște ideea aducerii unui „rege al Americii”. Admira geniul lui Napoleon și ideile lui militare, dar a fost dezgustat de pretenția lui de fi împărat și de modul tiran în care guverna în Franța și în Imperiul Francez. Când se întoarce la Caracas, în iulie 1807 bărbatul de 24 de ani nutrește dorința de a rupe lanțurile stăpânirii spaniole, aprobând părerile baronului german că America spaniolă este coaptă pentru a fi liberă; are însă nevoie de un mare bărbat care să înceapă opera. Când Francisco de Miranda pornește în 1806 din New York expediția de eliberare a Venezuelei, crede că acesta este „marele bărbat” dar se înșală; expediția eșuează. Condițiile politice din Europa au avut repercusiuni asupra statelor din America, iar valul stârnit de Napoleon a generat și dorința de eliberare a coloniilor ca Bătălia de la Ayacucho.

·         1840: Regina Victoria a Marii Britanii s-a casatorit cu printul Albert de Saxa Coburg – Gotha. Din această căsătorie s-au născut nouă copii: Victoria, Edward (mai târziu rege) Alice, Alfred, Helena, Louise, Arthur, Leopold, Beatrice.

·         1841: A intrat în vigoare "Actul uniunii", ce confirma oficial unirea Canadei Superioare cu Canada Inferioară (actul fusese semnat în 1840).

·         1864:  Este adoptată legea pentru organizarea puterii armate în România.

·         1867: Are loc, la Iași, premiera piesei "Răzvan vodă", de B.P. Hașdeu, prima dramă istorică românească importantă

·         1882: Bogdan Petriceicu Hașdeu este ales membru al Societății de lingvistică din Paris. Bogdan Petriceicu Hasdeu, născut Tadeu Hîjdeu, (n. 26 februarie 1838, Cristinești, Hotin, actualmente în Ucraina – d. 25 august 1907, Câmpina) scriitor și filolog român din familia Hâjdău, pionier în diferite ramuri ale filologiei și istoriei românești. Academician, enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric și om politic, Hasdeu a fost una dintre cele mai mari personalități ale culturii române din toate timpurile.

·         1904: Împăratul Japoniei a declarat, în mod oficial, război Rusiei, condamnând pretențiile rusești asupra Coreei și Manciuriei

·         1921: În cadrul alegerilor parlamentare parţiale de la Soroca (România), Constantin Stere a întrunit o majoritate covîrşitoare de voturi, el candidînd din partea Partidului Ţărănesc Basarabean.

·         1933: In turul 13 al unui meci de box la Madison Square Garden din New York , Primo Carnera il invinge pe Ernie Schaaf. Schaff va muri 4 zile mai târziu in urma contuziilor.

·         1938: Are loc înlăturarea, după 44 zile, a Guvernului Octavian Goga (28 decembrie 1937 – 10 februarie 1938). Guvernul Goga a fost creat de Partidul Național Creștin din România, partid rezultat din fuziunea la 14 iulie 1935 la Iași a Ligii Apărării Național Creștine (condusă de Alexandru C. Cuza) și a Partidului Național Agrar (condus de Goga). După demisia Guvernului, Regele Carol II-lea istaurează dictatura personală, a cărei realizare o urmărea încă de la urcarea pe tron, şi numeşte în fruntea guvernului pe patriarhul Miron Cristea. Constituţia din 1923 a fost suspendată şi a fost elaborată o nouă lege fundamentală care a fost promulgată pe 27 februarie 1938. Prin aceasta, regele îşi aroga largi prerogative executive şi legislative. Prin aceste două acte a avut loc o schimbare a formei de guvernămînt din România. Monarhia îşi asigura o poziţie dominantă în sistemul politic al ţării, iar instituţiile statului erau subordonate lui Carol al II-lea. Pe 30 martie 1938 a survenit lovitura decisivă aplicată de Carol formaţiunilor politice. Este publicat decretul-lege de dizolvare a asociaţiilor, grupărilor şi partidelor politice. În urma acestui decret, Partidul Național Creștin îşi încetează activitatea. La 9 decembrie 1919, guvernul român (prim-ministru fiind generalul Constantin Coandă) a semnat cu Puterile aliate și asociate „Tratatul asupra minorităților”, conform căruia România acorda cetățenia deplină și egalitate în drepturi tuturor minorităților în cadrul noilor granițe în schimul recunoașterii de către Puterile aliate a acestora. Tratatul a fost legiferat ulterior prin Constituția din 29 martie 1923 și legea din 25 februarie 1924, prin care toți locuitorii foști cetățeni ai Austro-Ungariei și ai Republicii Federative Sovietice Socialiste Ruse care aveau domiciliu administrativ în Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș la 1 decembrie 1918, în Bucovina la 28 noiembrie 1918 și în fosta Basarabie țaristă la 9 aprilie 1918, dobîndeau cetățenia română, cu drepturi depline. Guvernul prezidat de Octavian Goga, a publicat la 21 ianuarie 1938 Decretul nr.169 de revizuire a cetăţeniei, prin care evreii cetăţeni români urmau să-şi redovedească cu acte dreptul la cetăţenie, în conformitate cu legea din 25 februarie 1924, în termen de 20 de zile de la afişarea listelor pe comune şi oraşe. Ca urmare a acestui decret a fost revizuită situaţia a 617.396 de evrei, dintre care 392.172 (63,50%) şi-au păstrat cetăţenia română, iar 225.222 (36,50%) şi-au pierdut-o. Cei peste 200.000 de evrei, cu cetăţenia pierdută, au primit certificate de identitate valabile pe un an, cu posibilitatea de prelungire. Erau consideraţi străini fără paşaport şi supuşi regimului juridic ca atare. Guvernul Goga justifica acest decret prin faptul că între anii 1918 şi 1924 în România s-au infiltrat evrei din fosta Austro-Ungaria şi Republica Federativă Sovietică Socialistă Rusă.   Pe 5 mai 1938, omul politc și poetul Octavian Goga suferă un atac cerebral şi intră în comă. Două zile mai tîrziu se stinge din viaţă, la vîrsta de 57 de ani, iar pe 11 mai la Ateneul Român se desfăşoară funeralii naţionale, timp de trei zile. Este înmormîntat, conform propriei dorinţe, la conacul său de la Ciucea.

·         1939: In timpul razboiului civil spaniol trupele nationaliste conduse de generalul Franco ocupa Catalonia si inchid granita cu Franta.

·         1940: Incep deportarile in masa a polonezilor din estul Poloniei recent ocupat de Uniunea Sovietica.

·         1941: Marea Britanie rupe relațiile diplomatice cu România și extinde asupra ei măsurile de blocadă

·         1942: Primul Disc de Aur a fost decernat de catre Compania RCA VICTOR americanului Glenn Miller, pentru melodia "Chatta Nooga Choo Choo"

·         1945: Armata 1 româna desfășoară operația pentru zdrobirea bastionului inamic din Munții Javorina (Cehoslovacia) (10 februarie – 18 martie)

·         1945 - Frontul Plugarilor, partidul lui Petru Groza, lansează o chemare către ţărani prin care acesţia erau chemaţi să treacă la împărţirea pămîntului moşierilor, asigurînd că guvernul FND "va consfinţi prin lege lucrările de confiscare a moşiilor şi de împroprietărire a ţăranilor". În lipsa oricăror reglementări legale, aceste acţiuni au dus la jafuri şi abuzuri cumplite.

·         1947: Delegația Guvernului român semnează, la Paris, Tratatul de pace cu Puterile Aliate și Asociate. României i se recunosc drepturile legitime asupra Transilvaniei de Nord și i se impune plata unor despăgubiri, în contul reparațiilor de război

·         1947: Italia a retocedat Iugoslaviei Dalmația ocupată în timpul războiului

·         1955: România și Iugoslavia au semnat un acord cu privire la stabilirea regulilor de navigație în sectorul comun al Dunării.

·         1960: Ia ființă în senatul francez un grup parlamentar de prietenie Franța-România, cuprinzînd personalități marcante din toate partidele politice.

·         1962 – Schimb de spioni. Pilotul avionului  U2 doborat de sovietici, Francis Gary Powers, este schimbat  cu Rudolph Abel, un spion sovietic deţinut de către Statele Unite ale Americii. Francis Gary Powers (n. 17 august 1929, Jenkins, Kentucky; d. 1 august 1977, Encino, Los Angeles, California) a fost un pilot american, care într-o acțiune de spionaj aerian a fost doborât la Ekaterinburg (Ural) de artileria antiaeriană sovietică. La 10 februarie 1962 el a fost cedat de sovietici Statelor Unite ale Americii, în schimbul agentului sovietic Rudolf Ivanovici Abel. Schimbul a avut loc pe podul Glienicke, un pod peste Havel care lega Berlinul de Vest cu Potsdam (RDG).

·         1965: Adunarea Generală a ONU alege România ca membru al Consiliului Economic și Social pentru o perioadă de trei ani.

·         1968: S-a înființat Societatea de Științe Istorice din România.

·         1970 - Reprezentativa de handbal masculin a României cucereşte pentru a treia oară consecutiv titlul de campioană mondială.

·         1990: Curtea Supremă de Justiție, sesizată de Procuratura Generală, hotărăște trimiterea în judecată pentru complicitate la genocid, în perioada timișoreană a Revoluției din decembrie 1989, pe membrii comandamentului instituit la Timișoara pentru înăbușirea și reprimarea Revoluției.

·         1997: Super calculatorul Deep Blue , fabricat de IBM, l-a înfrânt la șah pe campionul mondial Garry Kasparov. În mai 1997, Gari Kasparov a jucat la New York o partidă de șah cu supercomputerul IBM Deep Blue. Evenimentul a fost urmărit de milioane de oameni în timp real pe site-ul IBM. Din șase partide desfășurate pe parcursul a nouă zile, Kasparov nu a reușit să învingă computerul decât în prima partidă; în următoarele a obținut remiză, iar în timpul ultimei partide a renunțat, cedând nervos.

·         2003: Franța și Belgia se opun, la NATO, cererilor americane privind acordarea de sprijin pentru Turcia, în cazul unui atac împotriva Irakului. Franța, Rusia șiGermania adoptă o declarație comună, care se referă la prelungirea inspecțiilor din Irak.

·         2005: Coreea de Nord anunta ca poseda arme nucleare.

·         2006: A 20-a ediție a Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Torino. Participă 2.500 de atleți din 85 de țări. (Italia, 10-26)

·         2009: Pentru prima dată are loc coliziunea a doi sateliți artificiali care orbitau în jurul Pământului, unul american și celălalr rusesc. Coliziunea s-a produs la ora 16:56 UTC la 789 km deasupra Peninsulei Taimîr, în Siberia; viteza sateliților în timpul coliziunii a fost estimată la 11,7 km/s.

Nașteri

·         1606: Christine Marie a Franței, regentă a Savoiei, fiica regelui Henric al IV-lea al Franței (d. 1663)

·         1810: Miklós Barabás, pictor român de etnie maghiară

·         1815: Constantin Bosianu, jurist și politician român (d. 1882)

·         1836 - S-a născut Grigore Ştefănescu, geolog şi paleontolog, membru al Academiei Române. Sub îndrumarea lui, s-a întocmit, în 1898, prima harta geologică a României, la scara 1:200.000 (m.20.02.1911).

·         1836: Eduard Wachmann, compozitor și dirijor român de etnie germană (d. 1908)

·         1843: Adelina Patti, soprană italiană (d. 1919)

·         1859: Alexandre Millerand, politician francez, al 12-lea președinte al Franței (d. 1943)

·         1873 - S-a născut Haralambie Lecca, publicist şi poet (m.09.03.1920).

·         1881: Nicolae M. Popescu, preot și istoric român, membru al Academiei Române (d. 1963)

·         1885: Traian Pop, jurist român (d. 1960)

·         1885: Alice Voinescu, scriitoare română (d. 1961)

·         1890: Boris Pasternak, poet și prozator rus, laureat al Premiului Nobel (d. 1960). Este autor al romanelor “Sora mea”, “Viata ,” “A doua naştere” şi “Doctor Zhivago”
Finalizat în 1955, Doctor Zhivago este o epopee istorica care descrie  ”anii teribil din Rusia,” un roman de dragoste şi o poveste simbolică dar si o descriere obiectivă a vietii in timpul revoluţiei bolsevice. În 1948, întregul tiraj de Opere alese de Pasternak, tipărit în anul precedent, este dat la topit.Celebrul roman “Doctor Jivago este  publicat in Italia in 1957 ,dar este  interzis în Uniunea Sovietică până în anul 1988.
În 1958 lui Pasternak i se decerneaza  Premiul Nobel pentru literatură, dar a fost constrâns sa să renunțe de “bună voie” la  acest premiu. A fost exclus în acelaşi an din Uniunea Scriitorilor sovietici. A murit în Peredelkino, o suburbie a Moscovei la 30 mai 1960.

·         1890: Dona-Niculina Delavrancea, pictoriță română (d. 1971)

·         1894: Harold Macmillan, politician englez, prim-ministru al Regatului Unit (d. 1986)

·         1898: S-a nascut dramaturgul german Bertolt Brecht; (d. 1956). Bertolt Brecht, născut Eugen Berthold Friedrich Brecht, (n. 10 februarie 1898, Augsburg, Regatul Bavariei — d. 14 august 1956, Berlinul de Est, Republica Democrată Germană) a fost un dramaturg, poet și regizor german, inițial expresionist, întemeietor al instituției teatrale „Berliner Ensemble”, inițiator al „teatrului epic”, a promovat o nouă teorie și practică a teatrului, bazate pe efectul distanțării epice.A fost unul dintre cei care au revoluționat teatrul secolului 20.

·         1902: Anton Holban, scriitor român (d. 1937)

·         1902: S-a născut fizicianul Walter Houser Brattain, supranumit “părintele tranzistorului”. A fost laureat al Premiului Nobel pentru Fizică pe anul 1956 (m. 13 octombrie 1987)

·         1910: S-a nascut la Chisinau soprana română Maria Cebotari; (d. 1949). A avut un rol exceptional in filmul coproductie romano-italiana, “Odessa in flacari”. Maria Cebotari (nume alternativ: Cibotari, nume de familie inițial: Cibotaru[1], n. 10 februarie 1910, Chișinău, Gubernia Basarabia – d. 9 iunie 1949, Viena), cântăreață de operă română, una dintre cele mai mari soprane din lume în anii ’30 și ’40 ai secolului trecut. La numai 24 de ani, Mariei Cebotari i-a fost conferit cel mai înalt titlu onorific (în arta dramatică) existent în Germania și Austria din acel timp: Kammersängerin. A jucat în opt filme, turnate în Germania și Austria, alături de vedete ale cinematografului de atunci, inclusiv alături de soțul ei, Gustav Diessl. Cel de al doilea soț, Gustav Diessl, a murit de un atac de cord la 20 martie, 1948. Suferind de pe urmele pierderii soțului la începutul anului 1949, soprana a acuzat dureri severe în timpul prezentației „Le nozze di Figaro” la Teatro alla Scala, la început, medicii nu i-a luat în serios simptomele. Cu toate acestea, la 31 martie 1949, ea a căzut în timpul interpretării operetei lui Karl Millöcker „Der Bettelstudent” în Viena. În timpul intervenției chirurgicale la 4 aprilie, medicii i-au constatat cancer la ficat și pancreas. A murit de cancer la 9 iunie 1949 la Viena. Cei doi fii rămași orfani au fost adoptați de un bun prieten al sopranei, pianistul britanic Clifford Curzon și soția acestuia Lucille. Este înmormântată în cimitirul Döblinger (Döblinger Friedhof) din Viena

·         1912 - S-a născut istoricul Vasile Netea (m.06.03.1989).

·         1916 - S-a născut Dan George, poet şi traducător (m.05.01.1972).

·         1919: S-a nascut Parintele Iustin Parvu, in satul Poiana Largului, comuna Calugareni, judetul Neamt.

·         1922 - S-a născut Arpad Gonz, fost preşedinte al Ungariri (1990-2000).

·         1925: Pierre Mondy, actor și regizor francez (d. 2012)

·         1930: Ioanichie Bălan, scriitor, duhovnic și arhimandrit român (d. 2007)

·         1931 - S-a născut scriitorul austriac Thomas Bernhard. Opera sa este străbătută de o viziune pesimistă asupra lumii şi de un umor grotesc. Prin romanele şi dramele sale, Bernhard a reuşit să provoace în numeroase rînduri opinia publică din ţara sa ("Fabrica de var", "Puterea obişnuinţei", "Dramaturgul") (m.12.02.1989).

·         1932 - S-a născut Rockin' Dopsie (Alton John Rubin), cântăreţ şi acordeonist zydeco american.

·         1933: S-a nascut marele actor român de teatru și film Victor Rebengiuc. Victor Rebengiuc (n. 10 februarie 1933, București) este un actor român de film, radio, teatru, televiziune și voce, care a adus o contribuție importantă la dezvoltarea teatrului și cinematografiei românești. În perioada 1990-1996 a fost rector al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București. Între anii 1996 și 1998 a fost director al Teatrului Bulandra. Descris drept unul dintre „monștrii sacri ai teatrului și filmului românesc”, în 2008 i-a fost acordat un doctorat onorific din partea UNATC.

·         1937 - S-a născut Don Wilson, chitarist american (The Ventures).

·         1939 - S-a născut Roberta Flack, cântăreaţă şi pianistă americană.

·         1940: Maria Butaciu, interpretă română de muzică populară

·         1941 - S-a născut Mihai Duţescu, poet şi prozator.

·         1944 - S-a născut Peter Allen, cântăreţ, compozitor şi pianist australian.

·         1946 - S-a născut Clifford T. Ward, cântăreţ şi compozitor american.

·         1951 - S-a născut Cory Lerios, clăpar şi vocalist american (Pablo Cruise).

·         1961 - S-a născut Robbie Nevil, cântăreţ, compozitor şi chitarist american.

·         1983: Lucian Goian, fotbalist român

Decese

·         1162 – A murit regele Baldwin III al Ierusalimului  (n.1130). A domnit intre anii  1143-1162 si in timpul domniei sale regatul cruciatilor de la Ierusalim a devenit mai strâns aliat cu Imperiul Bizantin. A  încercat și nu a reușit să cucerească Damascul dar a  capturat importanta cetate egipteana Ascalon. A murit fără copii și a fost succedat de fratele său Amalric.

·         1755: A murit Montesquieu (Charles-Louis de Secondat, baron de la Brede), scriitor şi filosof iluminist francez; (n. 1689). Charles-Louis de Secondat, Baron de La Brède et de Montesquieu (n. 18 ianuarie 1689; d. 10 februarie 1755), de regulă menționat doar ca Montesquieu, s-a născut în castelul din la Brède, lângă Bordeaux, într-o familie de magistrați aparținând micii nobilimi. A fost una din cele mai complexe și importante figuri ale iluminismului francez. A activat în calitate de consilier (1714) în parlamentul de la Bordeaux, devenind președintele acestuia (1716 – 1728) după moartea unuia din unchii săi, căruia i-a moștenit titlul și funcția. În 1728, a devenit membru al Academiei Franceze. Opera sa majoră, Scrisori persane (1721), „profundă alegorie a dragostei, moralei, politicii și religiei“, s-a bucurat de un succes imens și imediat. Cartea este concepută sub forma unei colecții de scrisori, despre care se presupune a fi fost scrise de călători în Persia și de prietenii acestora din Europa. Aici, autorul a satirizat și a criticat instituțiile franceze.

·         1829: Papa Leon al XII-lea (n. 1760)

·         1837: A fost ucis într-un duel poetul rus, A S Pușkin. S-a nascut pe 6 iunie 1799 si este considerat fondatorul literaturii ruse moderne. Este autorul fanteziei epice “Ruslan şi Ludmila”, al romanului în versuri “Evgheni Oneghin”, “Dama de pică” şi al dramei istorice “Boris Godunov”.

·         1868: David Brewster, fizician scoțian (n. 1781)

·         1879: Moare sculptorul, pictorul si caricaturistul francez Honoré Daumier. Honoré Daumier (n. 26 februarie 1808, Marseille – d. 10 februarie 1879, Valmondois) a fost un pictor, sculptor, caricaturist și litograf francez. Daumier a lăsat în urma sa lucrări plastice din mai multe categorii de opere. În timpul vieții, cariera de grafician și caricaturist va umbri creația sa în domeniul picturii și al sculpturii. După moartea sa, va fi recunoscut ca unul dintre marii pictori ai secolului al XIX-lea.În 1828, Daumier a produs primele sale litografii, pentru ziarul “Silhouette”. În 1830 a publicat primele sale caricaturi.
Incisivitatea sa cuplata cu arta caricaturilor sale, i-au adus lui Daumier o celebritate imediata dar i-au adus si o condamnare în 1832 la şase luni de închisoare, pentru publicarea unei caricaturi care il reprezintă pe regele francez, Louis-Philippe in postura personajului Gargantua.

·         1880: Adolphe Crémieux, avocat și politician francez de origine ebraică (n. 1796)

·         1918: A murit sultanul otoman Abdul-Hamid al II-lea; (n. 1842). A fost al 34-lea sultan al Imperiului Otoman si a domnit de la data de 31 august 1876 până la detronarea sa la 27 aprilie 1909 . La 23 decembrie 1876,in urma presiunii puterilor europene revoltate de cruzimea cu care fuseseră reprimate revoltele din Bosnia-Herțegovina și Bulgaria, a decretat prima Constituție a Imperiului Otoman, consfințind astfel trecerea de la monarhia absolutistă la monarhia constituțională. Prima perioadă constituțională s-a încheiat în urma tulburărilor istorice la 13 februarie 1878 prin dizolvarea Parlamentului. A condus Imperiul în timpul razboiului ruso-romano-turc din 1877-1878. Războiul a avut ca urmare pierderea a două treimi din teritoriile din Balcani ale Turciei. A fost înlăturat de pe tron în 1909 de mișcarea Junilor Turci.

·         1923: A încetat din viaţă fizicianul german Wilhelm Conrad Rontgen, descoperitorul razelor X , laureat al Premiului Nobel; (n. 1845). Wilhelm Conrad Röntgen (n. 27 martie 1845, Lennep, azi parte componentă a orașului Remscheid, Renania de Nord-Westfalia — d. 10 februarie 1923, München), fizician german. Ca profesor al universității Würzburg, studiind descărcările electrice în tuburi vidate, a descoperit în anul 1895 emisia unor radiații penetrante, pe care le-a numit radiații X care, după moartea sa și în pofida testamentului său, au fost denumite raze Röntgen. În anul 1901 a fost distins cu Premiul Nobel pentru Fizică. Motivația juriului Nobel:
„ca apreciere pentru serviciile extraordinare oferite prin descoperirea remarcabilelor raze (raze X)”.

·         1932: Edgar Wallace, scriitor englez (n. 1875). Edgar Wallace (n. 1 aprilie 1875, Greenwich, Londra – d. 10 februarie 1932, Hollywood, California) a fost un scriitor englez de thriller (romane criminalistice), regizor și jurnalist. Edgar Wallace, este un pseudonim, numele lui adevărat fiind „Richard Horatio Edgar”. A fost fiul nelegitim al unei perechi de artiști, fiind adoptat de un comerciant de pește din Londra. A fost un autor extrem de prolific, scriind nu mai putin de 175 de romane şi thrillere, să nu mai vorbim nenumarate articole în ziare şi reviste. Se spune că munca sa a inspirat aproximativ 160 de filme.

·         1933 - A murit scriitorul Vasile Gherasim (n.1893).

·         1934: A decedat Vasile Goldiș, politician român, membru de onoare al Academiei Române; (n. 1862).  Vasile Goldiș (n. 12 noiembrie 1862, Mocirla, azi Vasile Goldiș, Arad – d. 10 februarie 1934, Arad) a fost un pedagog, om politic, membru de onoare (1919) al Academiei Române.

·         1939: Papa Pius al XI-lea (n. 1857)

·         1949 - A murit criticul literar şi romancierul Octav Şuluţiu (n.1909).

·         1955: Sonia Cluceru, actriță română (n. 1892)

·         1997: Constantin Drâmbă, astronom și matematician român, membru al Academiei Române (n. 1907)

·         2003 - A murit dramaturgul Dumitru Solomon („Transfer de personalitate”, „Socrate”, „Diogene”, „Ţara lui Abuliu”) (n.14.12.1932).

·         2005: A încetat din viaţă dramaturgul american Arthur Miller, un gigant al teatrului contemporan şi o conştiinţa a secolului XX, A murit de cancer la vârsta de 89 de ani. Printre cele mai cunoscute piese ale sale figurează “Moartea unui comis-voiajor” şi “Cruciatul”, un studiu devastator despre puterea isteriei maselor, inspirat de propria experienţă în perioada vânătorii de comunişti declanşată de McCarthy. A fost laureat al Premiului Pulitzer pentru Dramaturgie şi soţul celebrei actrite de cinema Marilyn Monroe. (s-a nascut pe 17 octombrie 1915).

·         2008 - A încetat din viaţă actorul Roy Scheider, nominalizat la premiile Oscar pentru "Filiera Franceză" şi "All that Jazz", mai celebru pentru rolul poliţistului neînfricat din "Fălci" (n. noiembrie 1932).

·         2014: S-a stins din viata populara actrita americana Shirley Temple (n. 23 aprilie 1928). A fost considerată un copil-minune al cinematografiei mondiale si a avut un succes deosebit în filmele jucate de ea în anii’30-40.

Sărbători

·         În calendarul ortodox: Sfântul Sfintit Mucenic Haralambie (sec. II-III), Sf Mc Valentina; Sâmbăta morților – Moșii de iarnă

·         În calendarul romano-catolic: Sf. Scholastica, fecioară (cca. 480 - cca. 547). Scolastica, în latină Scholastica (n. cca. 480, Nursia, Umbria, d. cca. 547, Montecassino), a fost călugăriță italiană. Sfânta Scolastica a fost fondatoarea unei mănăstiri feminine care a adoptat regula Sfântului Benedict. Tradiția spune că a fost sora geamănă a Sf. Benedict de Nursia, întrucât se pare că s-au născut în același an. Este cunoscută doar prin ceea ce a scris papa Grigore cel Mare în Dialogurile sale. Împreună cu fratele ei s-a consacrat lui Dumnezeu și l-a urmat la Montecassino, unde locuia în apropiere de mănăstirea fratelui ei. O dată pe an, fratele ei, Benedict, o vizita pentru o convorbire spirituală. Ultima convorbire a fost ieșită din comun, prelungindu-se până târziu, în noapte. Scolastica l-a silit pe fratele ei să rămână, cerând în rugăciune o furtună, din cauza căreia n-a putut pleca din casă. Legenda spune că, după trei zile de la această întâmplare, Benedict a văzut sufletul surorii lui, ridicându-se la cer, sub chip de porumbel. Este sărbătorită liturgic, în Biserica Catolică, la 10 februarie, precum și în Biserica Anglicană. Pe plan local, este sărbătorită, la aceeași dată, și în unele episcopii ortodoxe din Europa occidentală.

·         În calendarul Greco-catolic: Sf. Haralamb, preot, martir († 202)

ARTE 10 Februarie

MUZICĂ 10 Februarie

Glenn Miller

The Best of Glenn Miller 

Adelina Patti

Maria Cebotari

Rockin' Dopsie (Alton John Rubin), cântăreţ şi acordeonist zydeco american

Don Wilson, chitarist american (The Ventures)

Roberta Flack, cântăreaţă şi pianistă americană

Maria Butaciu

Peter Allen, cântăreţ, compozitor şi pianist australian

Peter Allen and The Rockettes 1981 Radio City Music Hall full: 

Clifford T. Ward, cântăreţ şi compozitor american

Cory Lerios, clăpar şi vocalist american (Pablo Cruise)

Pablo Cruise 

Robbie Nevil, cântăreţ, compozitor şi chitarist american

Robbie Nevil a place like this (full album): 

ÎNREGISTRĂRI NOI:

Aaron Copland - Symphony No. 3

The Very Best Of Violin & Piano Music For Relaxing, Sleeping

2 Hour Romantic Saxophone Music For Relaxing, Sleeping, Coffee Time

Haydn: Concertos for Oboe, Trumpet & Harpsichord (Paul Goodwin, Mark Bennett, Trevor Pinnock)

POEZIE 10 Februarie

Haralambie Lecca, publicist şi poet

Cincinat Pavelescu

Cu prilejul reprezentatiei piesei Cainii, si care, fiind director al Teatrului National din Iasi, era foarte criticat de actori.

Haralambie, Cainii tai
Mie-mi par niste potai:
Tu-i hranesti destul de bine,
Ei te musca-ntai pe tine!

Dan George, poet şi traducător

Simposion 

Vedeți,
sunt patru soiuri de poeți:
de geniu, de trudă,
de ocazie și de nimic.
Poemele poetului de geniu
sunt nuci-de-cocos:
verzi, dau lapte răcoros,
și coapte - dulce miez untos...
Poemele poetului de trudă
sunt struguri tămâioși:
verzi - acră aguridă,
și copți - stafidă...
Poemele poetului de-ocazie
sunt castraveți:
verzi, car soare și oțet,
și copți - amari și galbeni ca invidia...
Versificările de poetastru
greoaie și-n doi peri -
sunt pepeni furajeri:
verzi, abia-i duci în brațe,
și nu se coc sub nici un astru...
Și cititori de patru feluri
aleg poeme după apetitul lor:
unii vor lapte și unt-de-cocos,
alții vor struguri stafidiți,
unii se mulțumesc cu castraveți,
iar alții mor după lubenițe...
Vedeți,
sunt patru soiuri de poeți,
și patru feluri de poeme,
și cititori cu patru gusturi
- Poftă bună!...

Biografie George Dan

George Dan (10 februarie 1916, Cadievu, judeţul Caliacra, Regatul României - 5 ianuarie 1972, Bucureşti) este un poet şi traducător. Este fiul Călinei (născută Duilaş) şi al lui Vasile Dan. După ce a absolvit Liceul „Ştirbei Vodă" din Călăraşi, lucrează în Marina Militară, apoi în Marina Co­mercială, obţinând brevetul de ofiţer în 1940. După război se stabileşte în Bucureşti. În 1935 scoate la Călăraşi revista „Nenufar". Debutează în „Revista scriitorilor români" (1936), cu poezia Cufundare, semnată George Danubia; debutul editorial are loc în 1949, cu volumul de balade şi poeme Bună dimineaţa!

Din 1945 frecventează cenaclul Sburătorul. Cola­borează la revistele „Preocupări literare", „Viaţa românească", „Istm", „Festival", „Gazeta literară", „Contemporanul", „Tomis", „Astra", „Familia", „Ateneu" etc. Este redactor Ia „România liberă" (1946-1948) şi la „Flacăra" (1948-1949).

Din 1966 călătoreşte mult pe mare, către destinaţii orientale şi extrem-orientale. În acelaşi an participă ca traducător la Congresul internaţional al iranologilor de la Teheran, iar în 1971, la sărbătorirea a 2500 de ani de existenţă a statului irani­an. Traduce poezie persană şi indiană, din Baudelaire, Verlaine, Poe şi din literatura sovietică.

Cunoscut mai ales ca poet-traducător din poezia persană, Dan este el însuşi un poet prolific. După un scurt episod con­formist, versurile sale, de inspiraţie exclusiv marină sau dunăreană, mărturisesc pasiunea pentru meseria sa, cea de navigator. Orientul şi marea sunt cele două filtre esenţiale prin care este văzută lumea: Dobrogea este o „Persie mică", nalbele sunt flori orientale, versurile din Barcagiul Barbălată poartă drept moto un gazel, marea are „ochi de pisică siameză".

Acuarelele dunărene sunt proiecţii care şi ele au inflexiuni orientale: „Dintr-un fildeş lucrat foarte proaspăt / sfârcul alb ia o gâză în cioc; / ce subţire-i al smârcului oaspăt/despletindu-şi penajul din coc!"; „Pe-o fragedă tipsie de smarald, / un nufăr aburind în rouă, cald: / ou despicat prin dur albuş,/până-n polen de gălbenuş." Un număr important de poezii sunt scrise în călătoriile în jurul lumii, constituindu-se în mărturii transfigurate ale unor întâlniri cu alte civilizaţii.

Exotismului locurilor i se adaugă şi o oarecare teatralitate a personajelor, precum şi o grandilocvenţă a gesturilor acestora; rezultatul este o poezie în care totul se percepe într-un mod exotic, aventuros, cu un filon de patetism, dar şi de umor: „La bar ŤLa Calul Troiiť / se-ntorc din larg eroii / cu pumnii-n buzunare, / setoşi de răzbunare".

Această viziune este susţinută structural de poeme lungi, balade, romanţe, în care Dan versifică uşor, rostogolind cuvintele cu impetuozitate şi părând a se opri cu greu. Înrudirii cu Ion Minulescu, semnalată de Mioara Apolzan, i se adaugă aceea cu Panait Istrati, atmosfera baladescă fiind uneori asemănătoare, cum remarca Ion Vinea. Poet şi navigator, Dan s-a îndreptat în cele din urmă către traducerea de poezie „exotică" - persană şi indiană -, realizând traduceri din Saadi, Omar Khayyam, Firdousi, Tagore etc.

Opera

• Bună dimineaţa!, Bucureşti, 1949; ediţie îngrijită şi prefaţă de Marcel Gafton, cu o însemnare de Ion Vinea, Bucureşti, 1976;
• Decorat cu Ordinul Muncii, Bucureşti, 1949;
• Povestea tractorului de la minereu la brazdă (în colaborare cu Nicolae Jianu), Bucureşti, 1949;
• Rapsodia marinarilor, Bucureşti, 1954;
• Dunăre, Dunăre..., Bucureşti, 1955;
• Flori de mare, Bucureşti, 1957;
• Hamalii, Bucureşti, 1957;
• Goarna şi sirena, Bucureşti, 1959;
• Pui de lună, Bucureşti, 1960;
• Cântece de luptă, Bucureşti, 1962;
• Fildeşul negru, Bucureşti, 1965;
• Corabia cu cincizeci de catarge, Bucureşti, 1966;
• Din ochiul ciclonului, postfaţă Ion Vinea, Bucureşti, 1968;
• Fructe de mare, Bucureşti, 1970;
• Mater nostra, Bucureşti, 1971.

Traduceri

• Constantin Simonov, Prieteni şi duşmani, Bucureşti, 1949;
• K.M. Staniukovici, Povestiri marinăreşti, Bucureşti, 1955 (în colaborare cu Dina Haim);
• Serghei Mihalkov, Poezii, Bucureşti, 1957;
• Saadi, Grădina florilor (Golestan), prefaţă de Tudor Vianu, Bucureşti, 1959;
• Poeţi persani, prefaţă de Tudor Vianu, Bucureşti, 1963;
• Rabindranath Tagore, Versuri, prefaţă de Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Bucureşti, 1966, Poeme, prefaţă de Radu Boureanu, Bucureşti, 1967, Luna în creştere, Bucureşti, 1968;
• Firdousi, Şah-name (Cronica Şahilor), prefaţă de Virgil Cândea, Bucureşti, 1969;
• Privighetorile Persiei. Antologie de poezie persană (secolele X-XX), prefaţă de Virgil Cândea, Bucureşti, 1971;
• Omar Khayyam, Catrene, Bucureşti, 1972.

Mihai Duţescu, poet şi prozator

Viaţa

Viaţa care ne-a fost hărăzită
de bunul nostru Dumnezeu
e o taină fără sfârşit,
chiar dacă vi se pare că
sunteţi atotcunoscători.
N-o să înţelegi niciodată
cursul destinului
tu, om fără minte
care ţi-ai pus pe faţă
masca lui Dumnezeu.
Puterea e mai trecătoare
decât zborul păsării,
mai instabilă decât tremurul
apei la ţărmuri.
Puterea ta, omule, e doar nisip,
el e regatul tău
atotştiutorule,
atâta meriţi!

Limba română

Timp care curge, timp ce purcede
În urmă-ne multe n-or să rămână,
Dar niciodată nu se va pierde
Doamna frumoasă, limba română.

S-or duce zilele, iubiri fără margini
Vor trece sub marea uitare stăpână,
Dar niciodată n-o cădea în paragini
Doamna românilor, limba română.

Cuvântul ei dulce ne este nume
Glasul ei cântec mereu ne adună,
Bunii şi răii nu au pe nume
Mai sfânt decât ea, decât limba română.

Pământu-acesta cât ne rămase,
Munţii cu vulturi, marea cu spumă
Stau sub lumina ce arde în case
La fiecare, limba română.

Făcuţi dintr-un sânge străvechi precum vinul
Din boare şi rouă şi din furtună,
În ea ne rostim bucuria şi chinul,
În prea iertătoarea limbă română.

În ea se botează şi viii şi morţii,
În ea se şopteşte sub clarul de lună,
Au dus-o pe buze şi domnii şi hoţii
Trăind de milenii în limba română.

Iar timpul tot curge şi curge-va veşnic
Şi sufletu-mi tainic mereu se cunună
În fiece toamnă, sub stelele sfeşnic,
Cu blânda mireasă, limba română.

Biografie Mihai Duțescu

DUTESCU Mihai, se naste la 10 febr. 1941, Sibiu. 
Poet si prozator. 

Liceul „Fratii Buzesti" din Craiova; Facultatea de Lb. si Literatura Romana a Univ. din Bucuresti (absolvita in 1963). 

Prof. (1963-l965); redactor la revista Ramuri (din 1965). 

Debuteaza cu poezie in Luceafarul (1962); debut editorial cu volum de versuri Noaptea nuntii (1969), urmat de Scrisori de dragoste (1971), Dulcea pierdere (1974), Pavaza de crini (1976), Darul de a iubi (1978), Venetia (1980), Sa nu uiti, sa nu mori (1982), Muzeul de ceara (1983), Autoportret (1985), Zborul sagetii (1988), Patrie comunista (1989). 

Poet prolific, stapin pe o variata gama de versificatie, Mihai Dutescu inregistreaza reusite certe mai ales dupa 1980 - cu Venetia si Muzeul de ceara, in vreme ce proza publicata pina in prezent (A-ceasta iubire, 1979; Viata personala, 1981; Izgonirea negutatorilor, 1983; Un om, intr-o zi, 1987) nu depaseste stadiul de exercitiu in materie de roman.

D. debuteaza editorial cu volumul de poezii Noaptea nuntii (1969), in care nota intimist-sentimentala e imediat vizibila in versul de obicei fara relief, cu exceptia citorva arpegii lirice 

(„S-au naruit sub privighetori citeva cetati, citeva paduri, citeva suflete marmura si-a taiat vinele dar David a refuzat sa vorbeasca" - Echinoctiu)

. Saltul valoric este evident in volumul urmator, Scrisori de dragoste (1971), unde ciclul al doilea, Ceaiul de la ora cinci, se construieste pe o perspectiva ironica, dar si pe epica falsa a versului ce transmite senzatia de platitudine absoluta intr-un spatiu provincial, in care deriziunea momentelor si a gesturilor scurtcircuiteaza cu ceremonialul de fapt mimat: 

„intr-un acces de tuse o descoperi pe sotia episcopului si o invita la o polca muscind-o ceremonios de nas sporovaira verzi si uscate ba chiar pe un ton convulsiv o avertiza ca are in spate un decolteu pe care cu timpul se poate fuma" (Fostul magistrat)

In schimb, in ciclul ce da titlul volumului, se prelungeste tema si tonalitatea elegiaca din Noaptea nuntii, ca in XIII: 

„Canarul meu fruct galben desen incins tipat de singuratate si tu pe fundul camerei cu masca de somn pe figura Bule de aer ridici [] linga scheletele lucrurilor linga epavele marilor fotolii si ale cartilor roase".

Versul liber sau cel clasic, utilizat cu egala indeminare, au in comun o fluenta suspecta de facilitate prea mare in procesul de elaborare a poeziei. Culegerile urmatoare, respectiv Dulcea pierdere (1974), Imnuri orfice (1975), Pavaza de crini (1976) si Darul de a iubi (1978), se caracterizeaza printr-un registru in general declarativ. Buna stapinire a versificatiei nu poate escamota impresia de poezie industrioasa, in care celebrarea Daciei Felix, de pilda, a unei provincii (Moldova), a unui oras (ciclul Craiova) sau a unei personalitati (ciclul Brancusi) confirma observatia lui Eugenio D'Ors despre culoarea ce, prea multa fiind, ingrasa, iar apoi ucide spatiul plastic. Se desprind totusi insule de veritabil lirism, mai ales in cazurile de reintoarcere a poetului spre confesiunea de extractie neoromantica: „Poezia a doua mea viata Doamne! / ajuns la ea dupa moarte / inghetind steaua si spulberin-du-se / mie, policandre stinse, miinile / poezia principiu geometric si / religie a ochiului efemer" (Regretam o fotografie iubita). Ciclul Pavaza de crini primeste un ton grav, oracular aproape, anuntind poezia de maturitate a lui Mihai Dutescu din Venetia (1980), Sa nu uiti, sa nu mori (1982) si Muzeul de ceara (1983), vertebrate de doua motive ce revin obsedant: pasarea si trupul. De altfel, ciclul Portret de pasare din volumul Venetia aduna conotatiile motivului existente, in chip disparat, si in plachetele anterioare. Exista in aceste volume multe poezii citabile, precum Eu, pasarea, sau Tablou flamand (ambele din Sa nu uiti, sa nu mori): 

„Cu fiecare respiratie mai putin aer sub clopotul de sticla pasarea cade impuscata frunza se face neagra mina mea oboseste usor altfel totul e bine rasare piatra apune floarea vulturii zimbesc si trec anotimpurile ca o turma de capre ce-si duc ciobanii morti in spate".

Trupul, „orga necintatoare" (Orga trupului) e „suma tuturor / mingiierilor" (Pasarea) intr-o laus vitae infiorata de elegie. Volumul urmator. Autoportret (1985), intr-un fel rezumativ, utilizeaza expresia concisa pina la sentinta, citeodata in defavoarea respiratiei sa zicem normale a poemului: 

„Printr-un spatiu vitrat 
chipul meu 
deasupra trupului meu 

Imitind pasarea si 
broasca testoasa, 
mersul si unduirea, 
zborul si caderea 
In ochiul pa-mintului" 
(Pantomima).

Enumerativul se amplifica in Zborul sagetii (1988), fiind grevat de explicativ si mai ales de elogiul programat din Patrie comunista (1989), unde reapar poncife-le din Imnuri orfice sau din primele cicluri din volumul Pavaza de crini. Prozatorul Mihai Dutescu e prezent in micul roman sentimental Aceasta iubire (1979). Viata personala (1981) este construit pe „meditatia amaruie asupra prezumtiei si goliciunii vietii personajului", artistul fotograf Martin Cabala (A. Cosma). 

Urmatoarele romane. Izgonirea negutatorilor (1983) si Un om, intr-o z (1987), nu depasesc stadiul naratiunii lineare, chiar si cu alternativa scenariului de film inserat in ultima carte. Autor prolific, Mihai Dutescu e citabil prin indemanarea cu care minuieste tehnica versului clasic si modern.

OPERA: Noaptea nuntii, versuri. Bucuresti, 1969; Scrisori de dragoste, versuri, Bucuresti, 1971; Dulcea pierdere, versuri, Bucuresti, 1974; Imnuri orfice, versuri, Bucuresti, 1975; Pavaza de crini, versuri. Bucuresti, 1976; Darul de a iubi, versuri, Craiova, 1978; Aceasta iubire, roman, Bucuresti, 1979; Venetia, versuri. Bucuresti, 1980; Viata personala, roman, Bucuresti, 1981; Sa nu uiti, sa nu mori, versuri, Craiova, 1982; Muzeul de ceara, versuri, Bucuresti, 1983; Izgonirea negutatorilor, roman, Craiova, 1983; Autoportret, versuri, Bucuresti, 1985; Un om, intr-o zi, roman, Craiova, 1987; Zborul sagetii, versuri. Bucuresti, 1988; Patrie comunista, versuri, Craiova, 1989.

REFERINTE CRITICE: E. Barbu, O istorie; A. Cosma, Romanul romanesc contemporan, I, 1988.

A S Pușkin

Eu Te-am Iubit

Eu te-am iubit şi poate că iubirea
În suflet încă nu s-a stins de tot;
Dar nici nelinişte şi nici tristeţe
Ea nu îţi va mai da, aşa socot.
Fără cuvinte te-am iubit, fără nădejde,
De gelozie, de sfială chinuit.
Dea Domnul să mai fii cîndva iubită
Aşa adînc, aşa gingaş cum te-am iubit. 

 În greu surghiun siberian

În greu surghiun siberian
Rabdati osânda cu mândrie,
Caci truda voastra nu-i în vau,
Cândirea voastra-i vesnic vie.

Nadejdea, sora cu urgia,
În hruba neagra de blesteme
În voi trezi-va voiosia,
Caci va veni dorita vreme:

Iubiri, prietenii profunde
Vor trece porti cu lacat greu,
Asa cum pîn’la voi patrunde
În ocna, liber, glasul meu.

Cadea-vor lanturi, temniti crunte,
Si fratii vor veni spre voi,
Cu libertatea scumpa-n frunte
Sa va dea spada înapoi. 

 Dimineata de iarna

Ce zi frumoasa! Ger si soare.
Iubita mea, mai dormi tu, oare?
Deschide ochii larg si sari
Din somnul dulce. Iata zorii.
Acum în calea Aurorii
Ca Steaua Nordului rasari.

Aseara viscolea într-una.
Arar iesea pe ceruri luna
Din nouri, si-o asemanam
Cu-o palida, galbuie pata.
Iar tu stateai îngândurata...
Si-acuma... uita-te pe geam:

Albastru-i cerul, si covoare
De nea se-ntind lucind la soare.
Copacii în padure-s goi
Si negri. Brazii verzi se-mbraca
În stravezie promoroaca,
Si râu-i sclipitor de sloi.

Pluteste-odaia-ntr-o lumina
De chihlimbar, si soba plina
Trosneste. E placut aici;
Visarea lânga foc e buna...
Dar dac-as spune-acum sa puna
Pe roib la sanie?... Ce zici?

Pe pârtii sa zburam, departe,
Pe unde calu-o sa ne poarte
Atât de zbuciumat în frâu:
Pe câmpul cu zapada groasa,
Si prin padurea ieri stufoasa;
Si pe la mult iubitul râu. 

Biografie

Născut la Moscova, pe 6 iunie (26 mai, stil vechi) 1799, Pușkin se trăgea dintr-o familie de nobili de viță veche.^[1]Tatăl lui Pușkin, Sergei Lvovici Pușkin (1767–1848), era descendentul unei distinse familii nobile rusești, cu strămoși din secolul al XII-lea. Mama lui Pușkin, Nadejda (Nadia) Ossipovna Hannibal (1775–1836) avea strămoși, pe linia bunicii paterne, din nobilimea germană și scandinavă. Ea a fost fiica lui Ossip Abramovici Gannibal (1744–1807) și a soției lui, Maria Alexeievna Pușkina, iar bunicul ei patern, adică străbunicul lui Pușkin, un paj ridicat în rang de către Petru cel Mare, a fost Abram Petrovici Gannibal, născut în Eritreea.

În octombrie 1811 viitorul poet s-a înscris la școala nou înființată la Țarskoe Selo^[2], (azi orașul Pușkin) unde va studia până în 1817, când se stabilește la Petersburg și devine membru activ al cercului literar „Lampa verde”.^[3]La vârsta de cincisprezece ani publică primul poem.

În 1820 vede lumina tiparului primul său poem, Ruslan și Ludmila.^[4] Poetul devine incomod din pricina popularității și scrierilor lui antidespotice - manuscrisul Odă a Libertății. Ca urmare, în același an (1820), pentru a evita deportarea în Siberia, se mută la Chișinău unde va locui până în 1823.

După o călătorie de vară în Caucaz și în Crimeea, scrie două poeme foarte aclamate: Prizonierul din Caucaz șiFântâna din Bahcisarai.^[5]

În 1823 se mută la Odessa, unde intră din nou în conflict cu guvernul care-l trimite în exil în nordul Rusiei, unde va sta din 1824 până în 1826. Cu ajutorul anumitor autorități, reușește să-i facă o vizită Țarului Nikolai I pentru o petiție cu privire la eliberarea lui, pe care o și obține. Tot atunci (1823), începe să lucreze la marele său roman în versuri, Evgheni Oneghin care va aduce triumful realismului în literatura rusă.^[6]

În revolta din decembrie 1825 la Sankt Petersburg sunt găsite în mâinile unor insurgenți o serie de poeme politice timpurii ale poetului; ca urmare Pușkin intră imediat sub strictul control al cenzurii guvernului, fiindu-i interzis să călătorească sau să publice. În acest timp scrie drama Boris Godunov, pe care însă nu reușește să o publice decât cinci ani mai târziu.

În 1831 se căsătorește cu Natalia Goncearova. Împreună încep să frecventeze cercurile din înalta societate, poetul devenind un apropiat al curții. Soția lui era o femeie foarte admirată, inclusiv de țar, care pentru a-l umili îi oferă cel mai neînsemnat titlul de la curte.^[7]

În 1837, înglodat în datorii și în mijlocul zvonurilor despre relația amoroasă a soției lui cu aventurierul francez d’Anthes, pe 27 ianuarie Pușkin îl provoacă pe presupusul iubit la duel. În urma duelului, amândoi bărbații sunt răniți, dar Pușkin mortal. Două zile mai târziu, Rusia îl pierdea pe cel mai important poet și dramaturg romantic al secolulului al XIX-lea. Guvernul, temându-se de o eventuală demonstrație politică, a mutat desfășurarea funeraliilor într-un loc mai ferit, permițând participarea unui grup foarte restrâns de rude și prieteni apropiați.^[8]

Pușkin a avut patru copii cu Natalia: Maria (născută în 1832, care este considerată un prototip pentru Anna Karenina), Aleksandr (născut în 1833), Grigori (născut în 1835) și Natalia (născută în 1836), cea din urmă s-a căsătorit, morganatic, cu un membru al familiei regale din Nassau, anume cu Nikolaus Wilhelm de Nassau și a devenit Countesă de Merenberg.

Opera literară

Poeme ·         Ruslan și Ludmila (1820) ·         Gavriiliada (1821) ·         Prizonierul din Caucaz (1822) ·         Frații haiduci (1822) ·         Fântana din Bahcisarai (1824) ·         Țiganii (1827) ·         Contele Nulin (1825) ·         Poltava (1829) ·         Căsuța din Colomna (1829) ·         Andjelo (1833) ·         Călărețul de aramă (1833) Basme ·         Povestea cu popa și argatul său Balda (1830) ·         Povestea ursoaicei (1830) ·         Povestea țarului Saltan, a feciorului său Gvidon-voevod viteazul și a frumoasei crăiese Lebăda (1831) ·         Basmul cu pescarul și peștișorul (1833) ·         Basmul cu domnița adormită și cei șapte voinici (1833) ·         Basmul cocoșelului de aur (1834) Romane în versuri ·         Evgheni Oneghin (1832)

Boris Pasternak

Grea cruce sa iubesti pe unii...

Grea cruce sa iubesti pe unii.
Dar tu - ce simpla! De-nteleg
Secretul frumusetii tale,
Enigma vietii o dezleg.

S-aude, primavara, fosnet
De adevaruri, cum razbat.
Ca aerul îti e-ntelesul,
Ca el de dezinteresat.

Freamatul viselor s-aude
Atunci - si parca le si vezi.
În rândul marilor temeiuri,
Tu, precum aerul, te-asezi.

Usor e: te trezesti, din suflet
Zvârli pleava vorbei, vechi cusururi,
Curat s-o duci de-aici-naite,
Sa nu te mai mânjesti de-a pururi. 

Noapte de iarna

Ningea, ningea pe-ntreg pamântul,
În toata zarea.
Ardea lumânarea pe masa,
Ardea lumânarea.

Cum, vara, roiesc musculite
În jurul luminii, noian,
Toti fulgii, toti fulgii din curte
Se-nvârtejeau la geam.

Lipea pe geam viscolul cercuri,
Sageti indicând departarea,
Ardea lumânarea pe masa,
Ardea lumânarea.

Strângea tavanul luminat
Tot umbre bizare,
Destine ale încrucisarii,
Încrucisari de mâini, încrucisari de picoare.

Si doi pantofiori lunecau
Cu zgomot sec jos,
Pe rochie lumânarea îsi picura
Lacrimile, sfios.

Si totul pierea în pâcla zapezii,
Alba, carunta,
Ardea lumânarea pe masa,
O rugaciune de sfânta.

Si un ungher sufla în festila
Si focul ispitei învolburate
Îsi ridica precum un înger
Doua aripi încrucisate.

A nins toata luna, în februarie,
Si mereu, ca ninsoarea,
Ardea lumânarea pe masa,
Ardea lumânarea. 

 Intâlnire

Nameti pe-acoperisuri, cum iernii îi sta bine!
Ies sa mai fac miscare si-n usa dau de tine.
Esti fara palarie si, Doamne, n-ai galosi!
Ai strâns în mâini zapada, framânti un cocolos.

Copacii lânga garduri sunt supti de zari si bezna,
Esti emotionata, cu fulgi, inel, în glezna.
Baticu-i plin de apa, din mâneci parca-ti ploua,
În paru-ti se-nfiripa cinci picaturi de roua.

Balaie, o suvita îti lumineaza chipul,
Mijlocul, pardesiul si mâna si baticul.
T;i-i jilava, pe gene, zapada ca un fum,
Mi-apari dintr-o bucata, când te privesc acum.

Cin` te-a purtat prin mine, prin suflet, in ocoale,
Asa ca pe-o bucata de fier cu miezul moale?
In sufletu-mi, de-a pururi, tu o sa-nsemni femeie.
Ca lumea-i rea, imi pasa foarte putin, de-aceea.

Se dedubleaza noaptea din acel timp sfârsit,
Ramasera doar bârfe, dar noi, noi am murit? 

Biografie Boris Pasternak

Boris Leonidovici Pasternak (n. 29 ianuarie (stil vechi) (10 februarie) 1890 la Moscova - d. 30 mai 1960) a fost un poet şi scriitor evreu rus, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1958.

Este fiul lui L. O. Pasternak, membru al Academiei de arte. Se naşte şi creşte într-o familie de artişti profesionişti, în familia pictorului Leonid Pasternak şi a pianistei Rosa Kaufmande de unde provin şi preocupările sale timpurii pentru diverse arte: desenează bine din copilărie; se ocupă de compoziţia muzicală, influenţat fiind de A. N. Skriabin, prieten al tatălui său, într-o altă, a treia perioadă, studiază cu pasiune filosofia. În 1909 se înscrie la Facultatea de istorie-filosofie a Universităţii din Moscova, renunţând la profesia de muzician. În 1912 pleacă în Germania, unde se ocupă cu studierea operei şcolii neokantiane de la Marburg. Renunţă şi la specializarea în filosofie, problematica filosofică rămânând totuşi în centrul atenţiei creaţiei sale literare, până la romanul şi scrisorile ultimilor ani. Pasternak optează, în final, definitiv pentru literatură.

În 1911 debutează cu poezii în almanahul grupării "Lirika", iar în 1914 tipăreşte placheta de versuri "Geamanul din nori". După examenele de la Universitatea din Moscova îşi definitivează primul său volum de versuri (1914). Din dorinţa de a fi alături de generaţia sa, Pasternak se "înregimentează" literar în gruparea moderat futuristă "Centrifuga", fără a-şi renega însă rădăcinile, care coboară până în "veacul de argint" al poeziei ruse (perioada Simbolismului si a Akmeismului, dominată de figura lui Blok). Volumul Pe deasupra barierelor (1917) este, în mare măsură, o reluare a temelor din prima sa carte. Volumele Sora mea viaţa (1922) şi Teme şi variaţiuni (1923), în care Pasternak îşi elaborează modul cu totul special de a surprinde lumea în integritatea ei, sunt primite cu entuziasm, impunându-l drept un mare poet. În anii '20, Pasternak încearcă să-şi gasească locul în lumea creată de Revoluţia roşie scriind poemele epice 1905 (1925-1926) şi Locotenentul Schmidt (1926-1927), care, alături de poemul Înalta maladie (1923-1928), îi aduc recunoaşterea oficială.

La sfârşitul anilor '30, deprimat din cauza nenorocirilor pe care le vede în jurul său - sunt anii terorii staliniste -, Pasternak renunţă pentru o vreme la opera personală şi îşi câştigă existenţa traducând. Traduce mult, din Shakespeare, Kleist, Goethe, Petofi, Shelley, Verlaine, din germană, engleză şi din poezia gruzină; călătoreşte de altfel şi în Gruzia.

În timpul Războiului publică volumele de versuri Pe trenuri timpurii (1943) şi Întinderea pământească (1945). În iarna aceluiaşi an începe să scrie romanul Doctor Jivago. După război elaborează partea cea mai importantă din romanul Doctor Jivago, despre un intelectual cu opţiuni tragice între lumea intimă şi existenţa publică, socială. În 1948, întregul tiraj de Opere alese de Pasternak, tipărit in anul precedent, este dat la topit. Publicarea romanului în străinatate în 1957, in Italia, şi decernarea Premiului Nobel pentru literatură în 1958 a generat ascuţite critici în presa sovietică, soldate cu excluderea sa din Uniunea scriitorilor şi contrângerea sa să renunţe de bună voiela Premiul Nobel. În 1959 încheie volumul de versuri Când se înseninează. La 30 mai 1960, scriitorul moare la Peredelkino, celebrul sat de creaţie al scriitorilor sovietici, situat într-o suburbie a Moscovei. În însemnările şi scrisorile ultimilor ani Pasternak şi-a adunat punctele sale de vedere asupra artei.

Bibliografie selectivă

Vremea începuturilor -- (1912 - 1914) 
Pe deasupra barierelor -- (1914 - 1916) 
Anul nouă sute cinci -- (1925 - 1926) 
Locotenentul Schmidt -- (1926 - 1927) 
A doua naştere -- (1930 - 1931) 
Doctor Jivago -- 1957 

TEATRU/FILM 10 Februarie

Cu Victor Rebengiuc

Biografie

 Maestrul Victor Rebengiuc este unul dintre cei mai mari actori de drama si de teatru. S-a nascut la data de 10.02.1933 in Bucuresti, cu o contributie importanta la dezvoltarea teatrului si cinematografiei romanesti. A absolvit U.N.A.T.C "I. L. Caragiale" Bucuresti în 1956, clasa prof. Aura Buzescu si Beate Fredanov. Este membru al trupei Teatrului Bulandra Bucuresti din 1957 . Joaca insa si in spectacolele altor teatre cum ar fi: Teatrul National Bucuresti, Teatrul Mic, Teatrul National din Cluj Napoca sau Teatrul Arca. In perioada 1990-1996 a fost rector al UNATC "I. L. Caragiale" Bucuresti, apoi in perioada 1996-1998 a fost directorul teatrului Buleandra. Este casatorit, din 1965, cu actrita Mariana Mihut si au impreuna un baiat pe nume Tudor. In anul 2004 a fost declarat actorul anului alaturi de o alta mare actrita romana, dar si internationala Maia Morgenstern. Victor Rebengiuc poate juca irefutabil orice rol, pentru ca el nu joaca niciodata rolul "artistului". Singurul "semnal" al angajarii sale specifice este cristalinitatea inconfundabila a rostirii, atentia innascuta fata de limpezimea emisiei vocale si a mesajului. E vorba de respectul pentru text, pentru interlocutor si pentru limba. Talentul lui Victor Rebengiuc decurge, inainte de toate, dintr-un anumit cult pentru adevar si dintr-o rarisima inzestrare pentru firesc. Miracolul e ca, fiind mereu el insusi, acelasi in film sau in teatru ca si in viata zilnica, Rebengiuc reuseste sa nu se repete niciodata, adica sa fie, in fiecare personaj, altfel, si anume fidel personajului. De aceea, nu te poti satura, ca spectator, de Victor Rebengiuc, nu-i poti anticipa solutiile. Asta nu inseamna ca e vreodata "cautat", ingenios de dragul originalitatii, histrionic. Pare sa faca totul simplu, fara efort, fara obsesia vanitoasa a succesului. Ceea ce e din ce în ce mai rar...

Hamlet Regia Liviu Ciulei cu Marcel Iures, Victor Rebengiuc si Valeria Seciu: 

Morometii 

Arthur Miller

Moartea unui comis voiajor

Moartea unui comis voiajor: http://youtu.be/5qzJ04i7jK0.

Vanina Vanini - Stendhal

Caleasca - Prosper Merimee

Burebista

SFATURI UTILE 10 Februarie

Vremea pentru 10 Februarie

Nebulozitatea se va accentua treptat și mai ales în partea a doua a intervalului temporar va ploua, pe arii extinse iar vântul se va intensifica.

Temperaturi în principalele oraşe:       

Bucureşti 9 precipitații

Craiova 9 precipitații

Timişoara7 precipitații

Sibiu 9 precipitații

Suceava 5 cer variabil

Galaţi 9 precipitații

Constanţa 10 precipitații

Cluj-Napoca 7 precipitații

Bacău 6 precipitații

Baia Mare 6 precipitații

Iaşi 5 precipitații

Oradea 6 precipitații

Reşiţa 4 precipitații

Piteşti 8 precipitații

Braşov 9 precipitații

Ora la care răsare şi apune soarele

Soarele răsare: 7:26 Soarele apune: 17:33

Presiunea atmosferică: 1012 mmHg

Viteza vântului:   30 km/h (S-V)

GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 10 Februarie

 BANCURI DE COLECTIE 

Nicu Constantin Sergent Ghita Oana

GÂNDURI PESTE TIMP 10 Februarie

Dumnezeule ceresc, (rugăciune de Părintele Ioanichie Bălan

Moartea s-a apropiat de noi şi nu ne pocăim. Sfârşitul a venit şi totuşi nu ne iubim. Bolile şi suferinţele ne-au cuprins, dar nu iertăm din inimă pe fratele nostru. Citim cărţi sfinte, dar nu ne cutremurăm. Ne rugăm puţin, lipsim de la biserică, nu miluim pe săraci, suntem stăpâniţi de nepăsare, împietrire şi griji pământeşti. Deaceea nimic nu sporim şi ne cheltuim în deşert viaţa aceasta scurtă.

Dă-ne smerenie şi râvnă la biserică. Dă-ne putere să iubim pe toţi, să răbdăm pe toţi, să sfârşim prin pocăinţă viaţa aceasta, ca să ne învredniceşti de cereasca Ta împărăţie! Amin.

IISUSE VESNIC CALATOR(*)

 Iisuse vesnic calator

 Prin lumea de pacate,

Tu bati strain si iubitor

 La usile-ncuiate.

Nimic Tu nu ceri nimanui

 Cand bati si-astepti sa vina,

Ci vrei sa lasi in fata lui

Din pacea Ta divina.

Ai vrea din viata Ta sa-i dai,

 Caci viata lui e moarta,

 Dar el nu vrea!

Tu plangi si stai

 Afara, langa poarta...

Tu Domnul Iubirii, ai sta

 Pe veci de veci cu dansul,

 Si bati, astepti..., dar el nu vrea

Si, stand, Te-apuca plansul.

Eram copil cand Te-am vazut

La poarta mea, Straine;

Si sa-Ti deschid ai tot batut

Sa intri si la mine.

Dar lumea-mi spune sa nu vin

 Ca viata Ta-i amara

Am vreme colo, mai tarziu,

Si Te-am lasat afara.

 De-atunci trecura ani sirag

Pe viata-mi amarata,

Tu tot ai plans,

 Straine drag, La poarta zavorata.

 Tarziu Ti-am auzit din nou

 Chemarea Ta duioasa,

Inceata, stinsa, un ecou:

 "O, lasa-ma in casa...

 O, lasa-n suflet sa-ti strabat

Cu pacea Mea cereasca

 Cat ceru-n larg si lumea-n lat

 Nu pot sa-ti daruiasca".

Dar lumea-mi spune sa Te las

 Afara si-asta data;

Tu iar la usa ai ramas

 Si usa incuiata...

Te-am auzit ani multi la rand

Chemandu-ma pe nume,

Dar n-am deschis, iar Tu, plangand,

Te-ai dus strain in lume.

 ...Dar astazi singur ma-nfior

 De-a mele fapte rele, Iisuse!

 Si Te chem cu dor In noaptea vietii mele.

 Mai vino iar, Iisuse bland,

 Mai bate iar o data.

Te-astept cu sufletul plangand

 Si usa descuiata.

 Sursa: Mi-e dor de Cer. viata Parintelui Ioanichie Balan, Ed. Manastirea Sihastria, 2010, pag. 39